TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI INFRACTIONAL
-teme-
Explicati cele doua studii de caz prin prisma teoriilor explicative ale comportamentului infractional analizate in cadrul seminarului.
Minorul S. Ionut, in varsta de 16 ani, a furat bani din locuinta unor vecini, in doua zile diferite, o data impreuna cu prietenii si o data singur.
Din datele psihosociale prezentate in acest caz, putem identifica, ca o prima teorie explicativa a fenomenului infractional, teoria asociatiilor diferentiate, potrivit careia comportamentul infractional al minorului a fost invatat in contextul grupului dar si familial, tatal sau fiind condamnat pentru o infractiune similara de ''furt'', executand si o pedeapsa privativa de libertate in urma acestei condamnari. De asemeni, comportamentul deviant al min 242h77c orului poate fi asociat, tot din perspectiva acestei teorii, cu cel al tatalui, la ultima venire in tara a acestuia (''timp de doua luni cat a stat acasa, a baut ; m-a lovit cu o halba de bere in cap ; am locuit la un unchi de al meu in acea perioada''). Inainte de implicarea penala a tatalui, relatiile dintre cei doi erau apropiate, afectuoase ( ''mergeam impreuna la pescuit, discutam despre ce trebuie facut in gospodarie''), punand in vedere si teoria atasamentului social.
Fapta penala a minorului poate fi explicata si prin prisma teoriei abtinerii, aceasta fiind sarvarsita sub imperativul presiunii sociale a grupului, avand in vedere ca intr-una din dati minorul a savarsit infractiunea de furt impreuna cu prietenii sai.
Comportamentul infractional al minorului poate fi explicat si din perspectiva teoriei etichetarii, daca punem in lumina reprosurile frecvente ale mamei (''ai sa devii un hot ; esti la fel ca tatal tau''), si etichetarile acesteia a caror influenta a fost resimtita si constientizata de catre minor (''daca tot spuneau ca sunt rau, macar sa fiu intr-adevar cum spuneau ei''). Interiorizarea acestei etichete, incapacitatea de anulare a acesteia asociate cu lipsa de interes pentru activitatile rutiniere specifice varstei (''elevul incepe sa chiuleasca, fura de la colegi, incepe sa bea'') - teoria activitatilor rutiniere- pot explica debutul in cariera infractionala a minorului. De altfel, din prezentarea datelor psihosociale putem desprinde si prezenta teoriei circumstantelor, minorul utilizand ca modalitati de rationalizare a faptei, negarea responsabilitatii (''nu este convins ca a fura nu este cel mai bun lucru'') dar si condamnarea condamnatorilor (''altii in locul lui ar fi facut la fel'').
Minorul T.Mihai a patruns impreuna cu un prieten major, avand antecedente penale, in uscatorul unui bloc. De aici cei doi eu sustras trei biciclete.
Din datele psihosociale prezentate in acest caz, putem identifica inca de la inceput teoria abtinerii, prin scoaterea in evidenta a presiunilor sociale determinante, dintre care si dificultatile materiale ale familiei (''familia minorului a schimbat din cauza dificultatilor materiale, mai multe locuinte situate atat in mediul rural cat si in mediul urban''), dar si structura deteriorata a familiei (''tatal minorului locuieste la fiul sau mai mare impreuna cu sotia si cei doi copii ai acestuia din urma ; mama minorului locuieste impreuna cu o alta persoana, cu care are o relatie de concubinaj''). Conduita devianta a minorului a fost intarita si de comportamentul mamei care isi manifesta acordul cu aceasta , pe fondul dificultatilor materiale relevate cu ajutorul teoriei abtinerii (''stiam ca mai merge sa mai cerseasca dar il trimiteam sa mai faca niste bani, intrucat o duceam tare greu'').
Teoria asociatiilor diferentiate scoate in evidenta faptul ca minorul a invatat comportamentul infractional in contextul grupului (''minorul a intrat in contact cu diverse grupuri cu preocupari infractionale cu care a pastrat legatura ; minorul a frecventat anturaje compuse din copii strazii si din persoane cu preocupari si conduite delincventionale, alaturi de care a cersit si a comis fapte antisociale''). Teoria oportunitatilor diferentiate scoate in evidenta apartenenta minorului la o subcultura criminala, intalnita frecvent in cazul celor care savrasesc infractiuni de furt. Teoria atasamentului social releva faptul minorul se simte atasat de aceste grupuri (''acesta a manifestat atasament pentru astfel de grupuri si persoane''). Teoria activitatilor rutiniere releva faptul ca minorul a dezvoltat comportamente deviante si pe fondul lipsei de activitati specifice varstei (''minorul nu este era implicat in mod constant in activitati constructive si nici nu manifesta un interes deosebit pentru astfel de activitati, afirmand ca in mare parte a timpului se plictisea''). Negarea responsabilitatii - teoria circumstantelor - este prezenta si in acest caz (''minorul nu este convins ca a facut un lucru rau- am vazut altii care au facut lucruri mai grave si sunt in libertate'').
Toate actele delincvente sunt deviante. Unele acte deviante sunt delincvente. Unele acte care sunt deviante sunt pozitive, dezirabile. Explicati aceste afirmatii utilizand exemple relevante.
Afirmatia ''toate actele delincvente sunt deviante'' integreaza perceptia sociala asupra tuturor comportamentelor care contravin normelor juridice si corespund incalcarii acestora. Avand in vedere ca norma juridica este norma suprema ce reglementeaza organizarea societatii civile si bunul mers al acesteia, orice atingere sau incalcare a acesteia este perceput ca delincvent si prin urmare deviant de la standardul impus. Exemple in acest sens pot fi furtul, delictele, care sunt percepute ca delincvente prin incalcarea legii, si totodata deviante, avand in vedere ca societatea este organizata in baza acestor norme.
Cea de-a doua afirmatie, ''unele acte deviante sunt delincvente'' ne propune o alta fateta a perspectivei precedente. Comportamentul uman nu este reglementat in totalitate numai de norme juridice, ci si de normele sociale, norme a caror incalcare nu este sanctionata penal, in schimb este perceputa ca fiind devianta de catre simtul comun. Un exemplu elocvent in acest sens este abandonul scolar care, in ciuda faptului ca este un act deviant, nu este implicit si delincvent, devierea de la norma neatragand dupa sine sanctionare penala.
Referitor la afirmatia '' unele acte deviante sunt pozitive, dezirabile'', putem specifica ca nu tot ce este deviant este si negativ, asa cum suntem inclinati sa credem, actul deviant putand avea si implicatii pozitive. Un comportament deviant, pozitiv, ilustrativ in acest sens este reactia de auto-aparare in cazul unui atac, printr-un comportament agresiv asupra atacatorului. Astfel, daca comportamentul agresiv in genere este perceput la nivelul simtului comun ca fiind un comportament deviant, in acest caz el capata valente pozitive, dezirabile, aparandu-ne dreptul la securitate si integritate fizica.
Analizati cateva grupuri profesionale in privinta modului in care isi eticheteaza clientii. Mentionati care sunt sursele acestor etichetari si care sunt efectele etichetarii.
Etichetarea elevilor de catre profesorii de curs nu mai este demult un fenomen strain de realitatea zilelor noastre. In acest caz, sursele etichetarilor realizate de profesori pot fi eventualele greseli repetate sau raspunsurile neadecvate ale elevilor la intrebarile acestora. Prin efectul de halo, profesorul, pornind de la un raspuns gresit sau inadecvat intrebarii, poate face cu usurinta etichetari de genul ''Esti incapabil'' sau '' Nu esti bun de nimic'', etichetari care vizeaza intrega personalitate a elevului. Interiorizarea acestor tipuri de afirmatii poate duce la efecte multiple.
Un efect al unei astfel de etichetari poate duce la insucces scolar limitat-elevul intampinand dificultati doar la materia profesorului care a realizat etichetarea pana la insucces scolar generalizat, care presupune intampinarea unor dificultati de adaptare la viata scolara pe ansamblu - in acest caz elevul nu va reusi sa faca fata baremelor minime la majoritatea obiectelor de studiu.
''Neajutorarea invatata'' poate fi un alt efect al etichetarii de acest tip, fiind strans legata de fenomenul insuccesului scolar, elevul atribuind in mod constant esecurile sale unor cauze interne. Ca urmare a faptului ca este un fenomen negativ, ''neajutorarea invatata'' afecteaza motivatia elevului si, prin urmare, performantele scolare ale acestuia, inducand pasivitatea, descurajarea. Totodata, o astfel de etichetare poate avea implicatii multiple si in ceea ce priveste componenta sociala, elevul intampinand dificultati in a initia si mentine relatii pozitive cu ceilalti.
O alta etichetare frecventa este cea realizata de grupul politistilor care, in urma unei etichetari implicite, nu aplica un tratament diferentiat suspectilor. In acest caz, sursele etichetarii pot fi eventualele infractiuni sau delicte pe care acestia le-au savarsit. Principalele efecte ale unei astfel de etichetari sunt ''neajutorarea invatata'', pasivitatea, neincrederea in capacitatile proprii de a dezvolta comportamente pozitive, dezirabile, credinta in imposibilitatea de anulare a etichetei ca rezultat direct al interiorizarii acesteia.
Un alt efect important al etichetarii in acest caz poate fi perpetuarea conduitelor infractionale sau dificultatea de reinsertie sociala ulterioara.
|
