Tehnica juridica
Notiunea tehnici juridice se intelege ansamblul normelor al procedeelor
si si regulilor care imbinate cu o anumita maiestrie personala, sunt aplicate
in vederea executari unei operatii, sau lucrari in practica unei profesii
oarecare. Tehnica juridica are srcina de a gasi mijloacele optime, pentru a
transpune in drept, norme juridice vointa de stat careia conducerea politica
vrea sa-i dea forta juridica si sa o ridice la rang de lege. O prima sarcina in
determinarea conceptului este sa se stabileasca corelatia ei cu stiinta
juridica. In liter 939m1223j atura juridica s-au depus eforturi pentru a face distinctie
intre stiinta juridica si tehnica juridica. S-a ajuns la o delimitare intre
cele doua prin conceptul "dat" si "construit". "Datul" este realitatea
existenta, faptul obiectiv pe care stiinta cauta sa il descopere. "Construitul" este
rezultatul vointei oamenilor. Tehnica juridica a aparut odata cu dreptul si mai
ales cu cel scris. Studiile despre tehnica juridica au aparut mult mai tarziu.
Tehnica juridica reprezinta ansamblu sau totalitatea procedurilor si metodelor
folosite intr-un sistemde drept, cu scopul elaborarii actelor normative si
aplicari acestora in viata. Tehnica juridica este un concept complex, care
coprinde atat tehnica elaborarii dreptului, tehnica legislativa, cat si tehnica
realizari aplicari si intrpretati dreptului.
Tehnica elaborari dreptului
Actul normativ are intotdeauna mai multe
parti constructive menite sa-i dea forma finala. Aceasta regula nu este
obligatorie ci se adapteaza functie de caracterul si intinderea actului
normativ. Actul normativ cuprinde de regula; titlu, preambul si forma
introductiva, cand este cazul dispozitii sau principii generale si dispozitii
de continut, dispozitii finale, dispozitii tranzitosii.
-Titlul trebuie sa fie concis si sa exprime precis obiectul reglementari.
-Preambulul actului normativ reprezinta o succinta introducere unde se arata consideratiile sociale, economice politice, avute in vedre la elaborarea actului.
-Forma introductiva este acea parte a actului normativ unde se arata temeiul constitutional sau juridic legal in baza caruia este data reglementarea respectiva
-Reglementarea propiuzisa, in functie de volumul reglementarilor, se divide in mai multe parti; o parte este data de "dispozitii" sau "principii generale" si o parte de "dispozitii de continut" care pot fi mult mai numeroase si sa se imparta in "subdiviziuni" .
-Partea finala contine, dispozitii finale propiuzise ce se refera la data intrari in vigoare .
In textul legii pot exista si dispozitii tranzitorii. Acestea se unifica de obicei cu dispozitiile finale, alteori se alcatuiesc distinct.
Elementele de structura ale actelor normative. Elementul structural de baza este "articolul". Articolul cuprinde mai multe aliniate, cand dispozitia cuprinde mai multe propozitii si contine mai multe variabile. Articolele sunt numerotate cu cifra arabe. Exista si articole unice ce nu cuprind aliniate.
Modificarea actelor normative se face printr-un act normativ sau print-un act de aceeas categorie. Cand se adauga sau se modifica un act normativ astfel incat din vechiul act normativ nu mai ramane nimic sau aproape nimic, este bine sa se inlocuiasca vechiul act normativ.
Stilul si limbajul. O cerinta elementara este claritatea actelor normative. Ele terbui sa fie accesibila maselor prin precizia si termeni folositi cu sensuri de exprimare fara echivoc.
O alta modalitate tehnica folosita pentru reglementarea juridica este aceea a prezumtiilor juridice. Prezumtia juridica presupune ca ceva fara a fi fost dovedit exista cu adevarat. Se disting : prezumtii absolute - irefragabile si prezumtii relative - refragabile.
Un alt procedeu este acela al fictiunilor juridice. Potrivit acestui procedeu un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit desi el nu a fost stabilit sau nu exista inca in realitate.
Tehnica sistematizari actelor.
Structuira interna a dreptului cuprinde urmatoarele parti independente: norma
juridica, institutia juridica, ramura de drept. Astfel sistematizarea actelor
normative contine o activitate juridica importanta ce se sprijina pe aceasta
structura. Elaborarea dreptului consta in primul rand in activitatea normativa
a statului. Unitatea de baza a sistemului actelor normative consta in actul
normativ in diverse forme ca: lege, decret, hotarare, ordin, instructie.
Organizarea actelor normative se fac pe verticala in functie de organele ce le
emana si pe orizontala in functie de categoriile sau modalitatile actului
normativ. Sistematizarea are drept obiect o anumita asezare a actelor normative
in vigoare conform unor criterii obiective si/sau subiective. Sistematizarea
actelor normative are ca efect elaborarea unor colectii, culegeri de acte
normative a codurilor.
Formele principale ale sistematizari : acte normative -incorporate
-codificate
-In incorporare este considerata ca fiind forma simpla de sistematizare a actelor normative prin care legile decretele, hotararile de guvern si alte acte normative se grupeaza in anumite colectii dupa institutia juridica sau ramura de drept : oficiala, neoficiala.
-Codificarea este forma superioara de sistematizare a actelor normative si se deosebeste de sistematizarea incorporata atat dupa obiectul sistematizari, subiectele sistematizari cat si dupa forta juridica a rezultatului sistematizati.
|
