Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinta
Prin constructor de rea-credinta se întelege acea persoana care ridica o constructie sau face o plantatie ori alta lucrare pe un teren, cunoscând ca terenul în cauza nu îi apartine ci este proprietatea altei persoane.
. în conformitate cu prevederile ar!. 494 C. civ., proprietarul terenului
are dreptul de a opta pentru una din urmatoarele doua solutii:
- sa accepte accesiunea si sa o invoce devenind proprietar al constructiei, plantatiei .sau lucrarii respective, cu obligatia de a plati constructorului de rea credinta valoarea materialelor si pretul muncii;
- sa refuze accesiunea si sa-l oblige pe constructorul de rea-credinta sa procedeze la desfiintarea sau ridicarea constructiei, plantatiei sau lucrarii respective, pe propria lui cheltuiala, în conditiile raspunderii civile delictuale.
Din examinarea celor doua posibilitati pe care le are proprietarul
terenului rezulta ca prima .solutie mi ridica probleme deosebite. în ipoteza în care proprietarul terenului opteaza pentru cea de a doua solutie si anume când el solicita obligarea constructorului la demolarea sau desfiintarea constructiei, plantatiei sau lucrarii respective, fosta instanta suprema printr-o contributie creatoare la dezvoltarea dreptului civil, a dat instantelor judecatoresti urmatoarele îndrumari:
în
actiunile întemeiate pe dispozitiile art. '194 C. civ, instantele
judecatoresti trebuie
sa creeze conditiile concrete în care s-au facut
lucrarile respective, iara a putea deduce
reaua-credinta numai din faptul ca
cel care a construit, plantat sau executat
lucrari nu are vreun titlu asupra
letonului. în acest sens, instantele sunt obligate sa observe
daca actiunea
proprietarului
terenului nu constituie un abuz de
drept prin pasivitatea sau
acceptarea efectuarii
lucrarilor, introducând actiunea numai dupa terminarea
acestora sau spre sfârsitul lor.
De asemenea, vor trebui sa constate daca, în raport de aceste împrejurari si altele asemanatoare, actiunea reclamantului nu prezinta un caracter si canator .sau daca nu este expresia intentiei de a obtine, prin actiunea introdusa, foloase ilicite.
Instantele vor
cauta, pe cît posibil, sa înlocuiasca solutie
neeconomica a darâmarii sau desfiintarii
constructiei, plantatiei sau alte
lucrari, printr-o despagubire în bani, ori de cîte ori aceasta
rezolvare este
mai echitabila si de natura a pune în concordanta
interesele individuale ale
partilor
în proces cu cele economice generale;
In cazul în
care pentru darâmarea sau desfiintarea unei constructii sau amenajari
este necesara autorizatia unui organ de stat
competent, instanta nu va putea
hotarî astfel de masuri, fara existenta acelei autorizatii;
in acest sens art. 9 Legea nr.50/1991, dispune: "Desfiintarea
constructiilor si amenajarilor
prevazute la art. 3 se face
pe baza autorizatiei de desfiintare obtinuta în prealabil, eliberata de primarii sau
prefecturi, dupa caz". Aceasta înseamna ca, în cazul în care se refuza eliberarea
autorizatiei de desfiintare a
constructiei sau lucrarii respective, instantele vor dispune pastrarea
lucrarilor de catre proprietarul
terenului, cu obligatia de a-l despagubi pe
constructor.
Aceste îndrumari ale supremei noastre instante au doar valoare
orientativa, facultativa, pentru instantele inferioare, neputând obligatorii fata de principiul independentei judecatorilor.
|
