URMARIREA , PRINDEREA SI IMOBILIZAREA PERSOANELOR

MINISTERUL DE INTERNE

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI BIHOR

POLIŢIA MUNICIPIULUI ORADEA

BIROUL POLIŢIEI DE ORDINE PUBLICǍ

URMARIREA ,  PRINDEREA SI IMOBILIZAREA PERSOANELOR

Agent sef adjunct

OPRIs VICTOR CǍLIN

INTRODUCERE

Omenirea,în decursul istoriei sale,a parcurs etape interesante prin prisma evoltiei fenomenului criminalitǎtii,dar si a mǎsurilor de apǎrare socialǎ pe care le-a adoptat pentru a bloca,diminua si preveni unul dintre acele flageluri care, în decursul veacurilor, a produs însemnate pagube umane, morale sau materiale.Din pǎcate,în toatǎ lumea,criminalitatea a cunoscut de la an la an cresteri alarmante,aflându-se în 22322y246w tr-o permanentǎ ofensivǎ.

Criminalitatea s-a manifestat continuu, în toate civilizatiile, având o amploare diferitǎ de la o epocǎ la alta.Prin consecintele sale pernicioase,a constituit un fenomen nociv împotriva cǎruia societatea a trebuit sǎ lupte,sǎ-l previnǎ si sǎ-l reprime.

Societatea trebuie sǎ se apere împotriva persoanelor cu manifestǎri antisociale.Acestea,fiind înzestrate cu constiintǎ si vointǎ liberǎ, sǎvârsesc acte antisociale,vǎdind o neadaptare la realitǎtile sociale ocrotite de lege.

Legile, numai prin continutul si sanctiunile pe care le prevǎd , reprezintǎ mult prea putin pentru a contracara fenomenul ionfractional.

Organizarea unui aparat de politie si judecǎtoresc de mare eficientǎ,bine pregǎtit profesional si dotat dupǎ ultimele realizǎri în domeniul luptei antiinfractionale constituie o solutie importantǎ în lupta împotriva acestui devastator flagel.

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE

In realizarea sarcinilor ce îi revin,politistul este investit cu exercitiul autoritǎtii publice si are urmǎtoarele drepturi si obligatii:

Sǎ legitimeze si sǎ stabileascǎ identitatea persoanelor care incalcǎ dispozitiile legale ori despre care existǎ indicii cǎ pregǎtesc sau au comis o faptǎ ilegalǎ;

Sǎ conducǎ la sediul politiei pe cei care prin actiunile lor pericliteazǎ viata persoanelor,ordinea publicǎ sau alte valori sociale,precum si persoanele suspecte de savârsirea unor fapte ilegale,a cǎror identitate nu a putut fi stabilitǎ,in conditiile legii; in cazul nerespectǎrii dispozitiilor date de politist,acesta este indreptǎtit sǎ foloseascǎ forta;verificarea situatiei acestor categorii de persoane si luarea mǎsurilor legale,dupǎ caz,se realizeazǎ în cel mult 24 ore,ca masurǎ administrativǎ;

Sǎ invite la sediu persoanele a cǎror prezenta este necesarǎ pentru îndeplinirea atributiilor politiei,prin aducerea la cunostintǎ ,în scris, a scopului si a motivului invitatiei;

Sǎ punǎ in executare mandatele de aducere,de arestare si pe cele de executare a pedepselor, în conditiile prevǎzute de lege. Organele de cercetare ale politiei au obligatia sǎ aducǎ de îndata la cunostinta celui arestat, în limba pe care acesta o intetege,motivul arestǎrii si , de asemenea , sǎ îl informeze în legǎtura cu învinuirea ce I se aduce, în cel mai scurt timp posibil.Invinuirea se aduce la cunostintǎ numai in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu;

In cazul savârsirii unei infractiuni, a urmǎririi unor infractori sau ale unei actiuni teroriste, sǎ intre in incinta locuintelor, a unitatilor economice, a institutiilor publice sau particulare, a organizatiilor social-politice, indiferent de detinǎtor sau proprietar, precum si la bordul oricǎror mijloace de transport românesc, cu respectarea dispozitiilor legale;

Sǎ efectueze controale si razii atunci când existǎ indicii temeinice cu privire la savârssirea de infractiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infractiuni sau posibile actiuni teroriste;

Sǎ poarte asupra sa armamentul si munitia necesare, indiferent dacǎ este în uniformǎ sau îmbrǎcat civil, si sǎ foloseascǎ , pentru îndeplinirea misiunilor, autovehiculele din dotare, cu sau fǎrǎ însemnele distinctive ale politiei;

Sǎ foloseascǎ orice mijloace de transport si comunicatii, indiferent de proprietar sau detinǎtor, persoanǎ fizicǎ ori persoanǎ juridicǎ, cu exceptia celor apartinând corpului diplomatic,pentru luarea unor mǎsuri legale ce nu suferǎ amânare si nu pot fi aduse la îndeplinire altfel;

Sǎ foloseascǎ gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din politia pentru transporturi, pe cele feroviare si navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimatiei de serviciu;

Sǎ solicite sprijinul cetǎtenilor pentru urmǎrirea,prinderea , imobilizarea si conducerea la unitǎtile de politie a persoanelor care au comis fapte penale

Pentru descurajarea, împiedicarea si neutralizarea actiunilor agresive ale persoanelor care tulburǎ ordinea si linistea publicǎ , actiuni ce nu au putut fi înlǎturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, poltistii pot folosi scuturi de protectie, casti cu vizor, bastane din cauciuc, bastane cu energie electrostaticǎ, ,dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apǎ, arme cu glont din cauciuc,cǎtuse, câini de serviciu, precum si alte mijloace care nu pun în pericol viata sau nu produc o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ.

Aceste mijloace pot fi folosite împotriva persoanelor care :

întreprind actiuni care pun în pericol intergritatea corporalǎ,sǎnǎtatea sau bunurile altor persoane;

blocheazǎ, în afara conditiilor legii, cǎile publice de circulatie, înearcǎ sǎ pǎtrundǎ, pǎtrund fǎrǎ drept sau refuzǎ sǎ pǎrǎseascǎ sediile autoritǎtilor publice, ale partidelor politice,ale institutiilor si organizatiilor de interes public sau privat, pericliteazǎ în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulburǎ desfǎsurarea normalǎ a activitǎtii;

ultragiazǎ persoanele cu functii ce implicǎ exercitiul autoritǎtii publice;

se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitǎrilor legale ale politistului, numai dacǎ existǎ temere legitimǎ cǎ prin actiunile lor pot pune în pericol integritatea corporalǎ sau viata politistului.

Folosirea acestor mijloace nu trebuie sa depǎseascǎ nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive.

Prin activitatea de culegere, verificare si valorificare a datelor si a informatiilor politistii nu trebuie sǎ lezeze în nici un fel sau sǎ îngrǎdeascǎ în mod ilegal drepturile si libertǎtile fundamentale ale cetǎtenilor, viata privatǎ, onoarea sau reputatia acestora.

Politistul este obligat sǎ ia mǎsurile necesare pentru înlǎturarea pericolelor care amentintǎ ordinea publicǎ ori siguranta persoanelor, în toate situatiile în care ia cunostintǎ direct sau este înstiintat despre acestea.

Desfǎsurând activitǎti spacifice în teren, politistii au obligatia profesionalǎ de a interveni cu promptitudine, în orice moment, pentru prevenirea si combaterea cu fermitate a oricǎror actiuni ce aduc atingere vietii si integritǎtii persoanelor, drepturilor si bunurilor cetǎtenilor, avutului public, ordinii si linistii publice, climatului de sigurantǎ civicǎ.

Pentru asigurarea reusitei acestor interventii, politistii trebuie sǎ posede o temeinicǎ pregǎtire profesionalǎ, sǎ cunoascǎ faptul cǎ nu au alt judecǎtor decât legea si propria lor constiintǎ , iar mǎsurile pe care le iau trebuie sǎ fie în concordantǎ cu prevederile legale, sǎ nu stirbeascǎ drepturile si libertǎtile cetǎtenesti.

CAPITOLUL II

INTERCEPTAREA PERSOANELOR

Interceptarea este o mǎsurǎ politieneascǎ ce presupune solicitarea adresatǎ unei persoane de a înceta o activitate în curs de desfǎsurare, în scopul clarificǎrii unei situatii ivite.

Mǎsura interceptǎrii se ia pentru urmǎtoarele categorii de persoane:

Cele care încalcǎ prevederile legale, fiind autorii unor contraventii sau infractiuni;

Cele despre care existǎ date si indicii cǎ au sǎvârsit asemenea fapte;

Cele care sunt suspecte prin comportamentul lor, ori este evidentǎ intentia de a comite o faptǎ antisocialǎ;

Cele care trebuie sǎ dea explicatii în legǎturǎ cu fapte, situitii, aspecte, persoane orri alte date care intereseaza politia;

Cele care prin prezenta lor, la o anumitǎ orǎ sau într-un anumit loc, creeazǎ suspiciuni.

Pentru luarea mǎsurii interceptǎrii, politistul trebuie sǎ respecte urmǎtoarele reguli tactice:

Solicitǎ persoanei, pe un ton ferm,convingǎtor sǎ se opreascǎ,folosind formula "Va rog sǎ vǎ opriti"; salutǎ , se prezintǎ,iar în caz de nevoie se legitimeazǎ, pǎstrând o distantǎ care sǎ-I permitǎ sǎ  actioneze în sigurantǎ;

Actioneazǎ ferm , dar cu tact, explicând persoanei motivul opririi, indicând în continuare activitatea pe care aceasta urmeazǎ sǎ o desfǎsoare;

Pe timpul discutiilor, politistul va supraveghea persoana cu atentie fiind pregǎtit sǎ actioneze pentru autoapǎrare sau pentru prinderea acesteia;

Dacǎ activitatea este desfǎsuratǎ in echipǎ, partenerul se va posta în pozitie  lateralǎ,putin în spatele persoanei interceptate,fiind gata de interventie

Va evita pe cât posibil ,interceptarea persoanei pe partea carosabilǎ a arterelor rutiere,în locuri întunecoase sau accidentate, în zonele cu trafic intens de persoane sau în mijlocul mutimii, iar în caz de absolutǎ necesitate persoana va fi condusǎ imediat într-un loc mai sigur,propice pentru desfǎsurarea activitǎtilor urmǎtoare.

Interceptarea persoanei precede, de regulǎ alte mǎsuri politienesti, cum ar fi: legitimarea si stabilirea identitǎtii ori conducerea la sediul politiei.

De mentionat cǎ interceptarea persoanei nu trebuie confundatǎ cu retinerea acesteia, care este o mǎsurǎ prevedntivǎ ce afecteazǎ libertatea individului,fiind luatǎ în conditiile prevǎzute de Codul de Procedurǎ Penalǎ.

CAPITOLUL III

SOMAŢIA

Somatia este o mǎsurǎ politieneascǎ ce precede interventia imediatǎ a politistului,efectuatǎ în scopul:

Zǎdǎrnicirii începerii comiterii unei fapte ilicite;

Înteruperii unor fapte antisociale în curs de desfǎsurare;

Întreruperii unor acte de tulburare a ordinii publice;

Opririi sau retinerii unor persoane suspecte;

Eliminǎrii manifestǎrilor de rezistentǎ ale unor indivizi în executarea activitǎtilorlegale ale fortelor de ordine, precum si dezarmǎrii unor elemente agresive si turbulente;

Scoaterii unor persoane dintr-un loc ascuns;

Împiedicǎrii evadǎrii, a pǎtrunderii sau a iesirii fǎrǎ drept a unor persoane, în sau din anumite obiective,perimetre delimitate vizibil.

Numǎrul somatiilor si continutul acestora este determinat atât de prevederile legale , de numǎrul si comportarea persoanelor, cât si de fapta comisǎ,faza de executare,timpul avut la dispozitie de politist, precum si de mǎsura care urmeazǎ a fi luatǎ dupǎ somatie.

Astfel, în functie de folosirea diferitelor mijloace din dotare avem somatii specifice si anume:

A.   La folosirea bastonului de cauciuc sau a tonfei

Loviturile vor fi aplicate dupǎ efectuarea somatiei:"Incetati, vom (voi) folosi forta!". In acest caz nu este necesarǎ somatia dacǎ nu existǎ timpul material necesar.

B.      La folosirea pulverizatorului (sprau-ului) cu substante iritant-lacrimogene,a grenadelor ori a cartuselor lacrimogene si a grenadelor cu efect acustic sau luminos "Incetati, vom (voi) folosi gaze lacrimogene!". In acest caz nu este necesarǎ somatia dacǎ nu existǎ timpul material necesar.

C.      La folosirea câinilor de serviciu

Folosirea câinilor de serviciu va fi precedatǎ de somatia pentru încetarea actiunilor si avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc , prin formula " Incetati , dispersati-vǎ , vom folosi câinii de serviciu!"

D.   La folosirea altor mijloace din dotare

Aici facem referire la scuturi de protectie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastane cu energie electrostaticǎ, ,dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apǎ, arme cu glont din cauciuc,arme albe si alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viata si nu produc o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, aflate în dotarea politistilor sau altor forte de ordine.

In acest caz somatia de face sub forma : "Incetati! Vom (voi) folosi (.)" , iar în cazul folosirii munitiei cu glont de cauciuc : "Stai !" , "Stai cǎ trag! ".

Aceste mijloace pot fi folosite si fǎrǎ somatie , în situatia în care lipseste timpul necesar.

Actiunile pentru restabilirea ordinii publice se fac dupǎ atentionarea prealabilǎ , prin mijloace tehnice de amplificare a vocii si lǎsarea timpului necesar pentru încetarea actiunilor si pǎrǎsirea zonei.

Dacǎ dupǎ avertizare se continuǎ activitǎtile de tulburare a ordinii publice , poltistul care conduce actiunea va soma cu formula : "Atentiune , vǎ rugǎm sǎ pǎrǎsiti (.) vom folosi forta !" , urmatǎ de semnale sonore si luminoase.

In situatia în care dupǎ scurgerea timpului acordat pentru dispersare, cei somati nu se supun, se foloseste o ultimǎ somatie , astfel : " Pǎrǎsiti (.) se va folosi forta ! ".

Dacǎ nici aceastǎ somatie nu produce efectul scontat , dupǎ timpul acordat se va interveni cu mijloacele din dotare pentru restabilirea ordinii.

Dacǎ în astfel de situatii precum si în cele prevǎzute de legea privind regimul armelor de foc si al munitiilor se impune uzul de armǎ, în prealabil se va folosi o ultimǎ somatie , astfel :" Pǎrǎsiti (.) se vor folosi armele de foc! " .

Se poate face uz de armǎ si fǎrǎ somatie , în cazurile de legitimǎ apǎrare sau stare de necesitate, dacǎ lipseste timpul material necesar pentru somatie.

Armele de foc se folosesc dupǎ efectuarea somatiilor legale.

Somatia este : "Stai!Politia! ".

In caz de nesupunere se someazǎ din nou,folosind cuvintele "Stai cǎ trag! ".Dacǎ nu se supun , se someazǎ prin tragerea unui foc de avertisment în plan vertical.Dacǎ nu se supun nici la aceastǎ somatie, se poate face uz de armǎ în directia acestora, trǎgând , pe cât posibil , la picioare, astfel încât sǎ se realizeze imobilizarea si sǎ se evite uciderea persoanei.

Dacǎ persoana se supune la prima somatie, nu se mai face uz de armǎ.

In functie de situatie se pot utiliza si alte somatii , cum ar fi : "In numele legii, încetati! " , " Incetati , politia! " , "Inapoi" , "Mâinile sus!" , "Tine mâinile la vedere!" , "Aruncǎ arma!" , " Iesiti afarǎ! ", " Culcat!" , Predati-vǎ, sunteti încercuiti".

Concluzionǎm cǎ somatia se executǎ cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronuntate energic, pe un ton autoritar, de la o distantǎ corespunzǎtoare fatǎ de cel somat,care sǎ garanteze securitatea politistului ; se va lǎsa un scurt interval între fazele somatiei, pentru a se putea observa reactia celui somat, persoana somatǎ va fi supravegheatǎ si observatǎ permanent, pentru ca politistul sǎ-I poatǎ observa toate miscǎrile si sǎ poatǎ interveni în caz de nevoie ; dacǎ se presupune cǎ persoana somatǎ are asupra sa arme, somatia se executǎ dintr-un loc care sǎ asigure protectia politistului ; dacǎ la actiune participǎ doi sau mai multi politisti, acestia vor actiona în directii diferite.

Somatia precede de regulǎ executarea altor mǎsuri , cum ar fi:

avertizarea si avertismentul politienesc;

imobilizarea persoanelor;

folosirea mijloacelor din dotare;

folosirea armamentului din dotare.

CAPITOLUL IV

URMǍRIREA  sI PRINDEREA PERSOANELOR

4.1. URMǍRIREA PE JOS

Urmǎrirea este o mǎsurǎ poliieneascǎ cu caracter coercitiv ce se realizeazǎ în scopul prinderii persoanelor care, în urma sǎvârsirii unei fapte ilicite, încearcǎ sǎ fugǎ si nu se supun somatiei de a rǎmâne la locul faptei.In functie de conditiile concrete din tere, precum si de mijlocul de deplasare al persoanei suspecte , urmǎrirea se poate realiza pe jos sau cu autovehiculul.

Politistul se va deplasa de regulǎ în fugǎ, somând persoana suspectǎ cu formula " Stai!Politia!", somatie care poate fi repetatǎ în timpul urmǎririi.Somatia are si scopul avertizǎrii eventualelor persoane de la locul actiunii în scopul creǎrii spatiului necesar pentru deplasare.

Cu ocazia urmǎririi pe jos, trebuiesc respectate unele reguli, si anume :

actiunea se va executa de regulǎ de cǎtre doi politisti care vor evita sǎ se disperseze;

politistul va fi atent la configuratia si detaliile terenului, elemente ce pot influenta actiunea de urmǎrire, în sensul cǎ aceasta poate fi favorizatǎ sau îngreunatǎ;

urmǎrirea persoanei se va face pǎstrându-se fatǎ de aceasta o anumitǎ distantǎ pentru a observa eventualele obstacole ce pot exista în teren;

escaladarea obstacolelor se va realiza de regulǎ prin aceleasi puncte folosite de suspect , cu precautie, pentru a preveni un eventual atac din partea acestuia;

colturile clǎdirilor vor fi ocolite la o distantǎ de cel putin 1 m;

se va evita urmǎrirea persoanelor mergând pe lângǎ ziduri prevǎzute cu intrânduri sau pe partea carosabilǎ a strǎzii;

dacǎ persoana intrǎ într-o zonǎ întunecatǎ politistul se va opri câteva momente ascultând cu atentie eventualele zgomote si apoi va relua urmǎrirea , cu respectarea regulilor de securitate personalǎ

dacǎ la urmǎrirea persoanelor participǎ doi sau mai multi politisti , pot fi folosite trasee diferite de deplasare, iar, daca itinerariul este cunoscut, partenerul poate folosi o scurtǎturǎ pentru a ajunge în fata suspectului;

pe timpul urmǎririi, politistul nu va alerga cu arma în mânǎ;

nu se va folosi armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu exceptia cazului în care acesta a comis o infractiune gravǎ si a fost surprins în flagrant.

4.2. URMǍRIREA CU AUTOVEHICULUL

Atunci când persoana se aflǎ într-un autovehicul si se impune urmǎrirea acesteia,politistii se pot folosi atât de autovehiculele din dotarea politiei, cât si de cele apartinând persoanelor fizice sau juridice, cu exceptia cazurilor prevǎzute de lege.

La urmǎrirea persoanelor cu autovehiculul se vor tine seama de urmǎtoarele reguli:

deplasarea în vederea prinderii suspectului se va face cât mai aproape de axul drumului, folosind mijloacele de avertizare sonorǎ si luminoasǎ;

urmǎrirea unui autovehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat regulamentar de politist se executǎ numai dupǎ anuntarea dispeceratului unitǎtii despre începerea actiunii , comunicându-se date referitoare la semnalmentele masinii urmǎrite si ale ocupantilor acesteia, precum si cu privire la orice alt eveniment;

se va pǎstra o distantǎe sigurantǎ în spatele masinii urmǎrite, pentru a nu fi surprinsi de o manevrǎ neasteptatǎ si se vor folosi în continuare semnalele acustice si luminoase;

autovehiculul nu va fi urmǎrit pe o distantǎ prea lungǎ, încercându-se blocarea acestuia cu autovehiculul cu care se realizeaza urmǎrirea sau cu sprijinul altor forte ce se vor posta în anumite puncte de pe traseu;

oprirea vehiculului urmǎrit se va face prin depǎsîrea acestuia si blocarea transversalǎ a drumului, manevrǎ care nu se va realiza imediat dupǎ depǎsire , ci la o scurtǎ distantǎ;

dupǎ blocarea drumului, politistii , vor pǎrǎsi rapid vehiculul si se vor deplasa pe marginea carosabilului , pregǎtiti sǎ actioneze pentru oprirea si imobilizarea suspectului, luând mǎsuri de protectie personalǎ;

nu se va folosi armamentul din dotare asupra autovehiculului urmǎrit pe strǎzile localitǎtilor , în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens , cu exceptia cazului în care persoana urmǎritǎ este surprinsǎ în flagrant în momentul sǎvârsirii unei infractiuni grave.

CAPITOLUL V

IMOBILIZAREA PERSOANELOR

5.1.MIJLOACE sI  PROCEDEE UTILIZATE PENTRU IMOBILIZAREA PERSOANELOR

Imobilizarea este o mǎsurǎ cu caracter coercitiv, întreprinsǎ în scopul de a pune o perosanǎ în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv fatǎ de politist sau fatǎ de alte persoane , de a începe sau de a continua o actiune violentǎ.

Politistii pot realiza imobilizarea prin folosirea urmǎtoarelor mijloace si procedee:

procedee de autoapǎrare;

mijloace din dotare (cǎtuse, baston din cauciuc, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene,câinele de serviciu sau armamentul din dotare)

cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele si procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în functie de :

numǎrul persoanelor implicate si care urmeazǎ a fi imobilizate;

starea de agresivitate si forta fizicǎ a acestora;

modul de manifestare a agresivitǎtii;

obiectele pe care le au asupra lor si care ar putea fi folosite pentru atac asupra politistului sau a altor persoane;

cele care degradeazǎ sau distrug bunuri materiale ori pǎtrund fǎrǎ drept si pericliteazǎ.

Inainte de luarea acestei mǎsuri , persoana va fi somatǎ sǎ înceteze actiunea agresivǎ si sǎ se supunǎ solicitǎrii politistului , recurgându-se la imobilizare numai dacǎ individul nu s-a conformat.Imobilizarea trebuie sǎ se realizeze cu rapiditate si multǎ atentie, pentru a preântâmpina un eventual atac prin surprindere , respectiv pentru a preveni producerea unor vǎtǎmǎri corporale. Dacǎ problemele care au impus aceastǎ mǎsurǎ nu pot fi rezolvate la locul depistǎrii , persoana va fi condusǎ la sediul politiei.

Mijloacele sau procedeele de imobilizare trebuie alese cu mult discernǎmânt si aplicate gradual , cu fermitate, pentru a curma actiunile prin care au fost încǎlcate dispozitiile legale si, dupǎ caz , pentru restabilirea ordinii.

Mijloacele de imobilizare pot fi folosite împotriva persoanelor care:

întreprind actiuni care pun în pericol integritatea corporalǎ , sǎnǎtatea sau bunurile altor persoane;

blocheazǎ, în afara conditiilor legii, cǎile publice de circulatie , încearcǎ sǎ pǎtrundǎ, pǎtrund fǎrǎ drept sau refuzǎ sǎ pǎrǎseascǎ sediile autoritǎtilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si ale organizatiilor de interes public ori privat, pericliteazǎ în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a persoanlului sau tulburǎ desfasurarea normalǎ a activitǎtii;

ultragiazǎ persoanele cu functii ce implicǎ exercitiul autoritǎtii publice;

se opun sau nu se supun , prin orice mijloace, îndeplinirii solicitǎrilor legale ale politistului, nimai dacǎ existǎ o temere legitimǎ cǎ prin actiunile lor pot pune în pericol integritatea corporalǎ sau viata politistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participantilor la actiunile agresive se face în mod gradual, dupǎ avertizarea prealabilǎ asupra utilizǎrii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru încetarea actiunilor si conformarea la solicitǎrile legale politistului, exceptie fǎcând cazurile extreme.In toate situatiile , folosirea acestor mijloace nu trebuie sǎ depǎseascǎ nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive.

Folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea urmǎtoarelor principii care decurg din legislatia româneascǎ sau din conventii internationale:

prezumtia de nevinovǎtie;

limitarea si proportionalitatea folosirii fortei;

impartialitatea politiei si protectia egalǎ pentru toate persoanele;

gradualitatea folosirii metodelor si mijloacelor de actiune;

nonsurprinderea;

legalitatea si legitimitatea;

principiul riscului minim;

principiul apǎrǎrii fiintei umane;

principiul confidentialitǎtii datelor.

In situatia în care exista atacuri violente, îndreptate împotriva politistului sau a altor persoane , ori opunerea executǎrii unor mǎsuri politienesti, politistul poate folosi forta fizicǎ si procedeele de luptǎ corp la corp, putându-se aplica si lovituri cu pumnul, mâinile si picioarele, genunchii, coatele si alte pǎrti ale corpului.

Reusita interventiei presupune ca politistul sǎ aibǎ o conditie fizicǎ si psihicǎ bunǎ si sǎ stǎpâneascǎ procedeele de autoapǎrare si tehnicile de imobilizare.Autoapǎrarea poate fi definitǎ  ca o modalitate eficientǎ prin care victima unui atac declansat prin surprindere îsi poate apǎra integritatea, opunând fortei primatul inteligentei si al stapânirii de sine.

5.2.FOLOSIREA MIJLOACELOR DIN DOTARE

5.2.1.Folosirea bastonului de cauciuc sau a tonfei

Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea politistului, fiind realizat în trei variante constructive, diferentiate prin dimensiunile lor.El este destinat neutralizǎrii actiunilor actiunilor agresive ale unor persoane, fǎrǎ a le produce vǎtǎmǎri corporale grave sau a le pune viata în pericol.

Bastonul de cauciuc este alcǎtuit din corp tronconic,mâner striat cu guler de protectie, curelusǎ de purtare,insertie interioarǎ sub formǎ de vergea din fibrǎ de sticlǎ si port-baston confectionat din piele.

Tonfa se deosebeste de bastonul de cauciuc prin aceea cǎ este prevǎzutǎ la unul din capete cu douǎ mânere,egale ca mǎrime,dispuse în unghi drept.

Bastonul de cauciuc sau tonfa pot fi folosite ca :

mijloc de apǎrare pentru pararea loviturilor agresorului;

ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante;

ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga sǎ elibereze victima.

In cazul mai multor agresori primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.

Bastonul de cauciuc sau tonfa vor fi utilizate atunci când procedeele de luptǎ corp la corp nu au dat rezultatele scontate.

Pentru reusita interventiei si obtinerea rezultatelor scontate, politistul trebuie sǎ respecte unele reguli tactice si anume:

persoana este somatǎ sǎ înceteze actiunea violentǎ si sǎ se supunǎ mǎsurilor ordonate,loviturile fiind aplicate numai dacǎ persoana nu s-a conformat si continuǎ actiunea violentǎ;

loviturile trebuie sǎ fie rapide ,urmate de retragerea imediatǎ si vor fi aplicate peste omoplati, antebrate, sezut, membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana sǎ dea drumul unor obiecte folosite pentru atac;

forta loviturilor sǎ fie proportionalǎ cu gradul de împotrivire a persoanei;

bastonul de cauciuc se foloseste în limita necesitǎtii,aplicarea loviturilor încetând imediat ce agresorul a renuntat la actiunea violentǎ si s-a conformat dispozitiilor politistului;

în timpul aplicǎrii loviturilor cu bastonul se recomandǎ ca, pe cât posibil, sǎ nu se facǎ miscǎri ample ori acesta sǎ fie ridicat deasupra capului,întrucât prin aceastǎ miscare se dǎ posibilitatea celui împotriva cǎruia se foloseste sǎ sesizeze interventia si sǎ se apere prin pararea loviturii;

se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc peste cap, urechi, gât, ochi, asupra altor pǎrti vitale ale corpului;

se interzice folosirea bastonului de cauciuc în sediul politiei, cu exceptia cazului când au loc actiuni violente,care pun în pericol viata politistilor sau a altor persoane.

In situatia în care , în urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc , s-a produs vǎtǎmarea corporalǎ a persoanei, poltistul este obligat sǎ-I acorde primul ajutor,eventual sǎ transporte persoana la o institutie medicalǎ pentru acordarea de îngrijiri medicale.

5.2.2.FOLOSIREA CǍTUsELOR

Incǎtusarea este o mǎsurǎ politieneascǎ de prevedere si sigurantǎ care constǎ în aplicarea cǎtuselor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitǎrii mobilitǎtii fizice ale acesteia.

Incǎtusarea se efectueazǎ asupra urmǎtoarelor categorii de persoane:

dezertori,evadati,recidivisti periculosi;

urmǎriti,retinuti, condamnati sau arestati preventiv, pe timpul transferǎrii sau al escortǎrii;

autorii unor infractiuni contra vietii persoanei,ori ai altor infractiuni grave;

care se manifestǎ agresiv,