UTILIZAREA LUCRARILOR ALTOR PROFESIONISTI

UTILIZAREA LUCRĂRILOR ALTOR PROFESIONIsTI

1. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor

Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor d aplicare referitoare la utilizarea de catre un auditor, în cadrul unt misiuni de audit de baza, la o entitate a lucrarilor realizate de catre un alt auditor, asupra situatiilor financiare ale unuia sau mai multe sub-grupuri incluse în situatiile financiare ale acelei entitati. El n se aplica în cazul când doi sau mai multi auditori sunt numiti c auditori si nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent.

Când auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.

Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unui. sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor, desemneaza auditorul - altul decât auditorul principal -responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup^, incluse în situatiile financiare auditate de catre auditorul principal. Expresia subgrup desemneaza o subdiviziune, sucursala, filiala societate în participatiune, societate afiliata sau orice alta entitate ale carei situatii financiare sunt incluse în situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.

a) Acceptarea misiunii de auditor principal

Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucra­rile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actio- neze ca auditor principal; pentru aceasta el va lua în consideratie:

Dr. ec. Marin Toma

importanta partii din situatiile financiare care fac obiectul
auditarii;

nivelul sau de cunoastere a activitatilor subgrupurilor;

riscul de anomalii semnificative în situatiile financiare
ale subgrupurilor auditate de alt auditor;

punerea în lucru de proceduri complementare cu privire
la subgrupurile auditate de alt auditor care îi vor permite
sa participe în mod semnificativ la audit.

b) Proceduri puse în lucru de catre auditorul principal Principalele proceduri specifice sunt:

evaluarea competentei profesionale a altui auditor. Printre
sursele de informatii disponibile pentru evaluarea acestei
competente pot fi: înscrierea sa ca membru al aceluiasi
organism profesional, apartenenta sa la un anume ca­
binet, la o retea de firme, precum si informatii culese de
la alti auditori, banci sau întretineri directe cu acel alt
auditor;

obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile
acelui alt auditor raspund obiectivelor auditorului principal
în cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal va
informa pe acest alt auditor în legatura cu:

obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scri­
sa care sa ateste respectarea acestor obligatii;

coordonarea lucrarilor si a raportarilor, modalitatile de
coordonare vor fi definite în etapa de planificare a audi-
tului;

obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinând
o declaratie scrisa în legatura cu respectarea acestora.

Initiere în auditul situatiilor financiare ale unei entitati

întretinerea cu privire la procedurile de audit puse în opera,
obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de
catre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale
altui auditor.

Cunoscând contextul în care auditorul principal va folosi lu­crarile sale, celalalt auditor trebuie sa coopereze cu auditorul principal. De exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta audi­torului principal orice aspect al activitatii sale care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la rândul sau, celalalt auditor' va fi informat despre orice problema aparuta în activitatea auditoru­lui principal care poate avea o incidenta importanta asupra propriei sale activitati.

2. Examenul lucrarilor auditorului intern 

Standardul International de Audit (ISA) nr. 610 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitatile lor de aplicare referitoare la examenul de catre auditor a lucrarilor efectuate de auditorul intern al întreprinderii.

Auditorul trebuie sa analizeze activitatile auditorului interi si incidentele potentiale asupra procedurilor de audit ale sale.

Auditorul intern, facând parte din structurile întreprinderii are printre obiectele sale examenul, evaluarea si controlul perti nentei si eficacitatii sistemelor contabile si de control intern; anmite aspecte ale lucrarilor sale pot fi utile auditorului extern.

Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditoru lui extern se pot mentiona:

examenul sistemelor contabile de control intern;

examenul informatiilor financiare si de gestiune;

evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;

examenul modului de respectare a textelor legislative pre­cum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea întreprinderii.

Anumite mijloace puse în lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sunt similare iar anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si întinderea proce­durilor de audit extern.

Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficien­ta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda în mod eficient auditul; el poate constata ca lucrari ale auditului intern, permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea întinderii procedurilor puse în lucru de catre auditorul extern, sau el poate trage concluzia ca aceste lucrari nu vor avea nici o inci­denta asupra procedurilor de audit extern.

în evaluarea lucrarilor auditorului intern, auditorul extern va tine seama de urmatoarele criterii:

statutul auditorului intern în cadrul întreprinderii; situatia ideala consta în faptul ca auditorul intern raporteaza asupra muncii sale esalonului de conducere cel mai înalt din între­prindere si nu primeste nici o alta sarcina executiva sau de conducere în cadrul întreprinderii;

natura si întinderea lucrarilor de audit intern efectuate; auditorul extern va verifica daca conducerea întreprinderii exercita o influenta asupra recomandarilor auditorului intern;

competentele tehnice; pregatirea tehnica adaptata si o ex­perienta ca auditor intern;

organizarea profesionala; planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit, programalor de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare.

3. Utilizarea lucrarilor unui expert

Standardul International de Audit (ISA) nr. 620 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare în cazul utilizarii lucrarilor unui expert ca si elemente probante.

Prin expert se întelege o persoana sau un cabinet care poseda competente, cunostinte si o experienta specifica într-un domeniu specific, altul decât cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit.

Expertul poate fi angajat de catre întreprindere, angajat de catre auditor, salariat al întreprinderii sau salariat al auditorului.

în primul rând auditorul trebuie sa reuneasca elemente pro­bante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit.

Utilizarea lucrarilor unui expert se face în urmatoarele situatii:

evaluarea anumitor active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de arta, pietre pretioase;

evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale;

evaluari actuariale;

evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizica a unor produse sau lucrari de constructii;

avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.

Când are în vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, audito­rul trebuie sa tina cont de:

caracterul semnificativ al elementului respectiv din situa­tiile financiare;

riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv din situatiile financiare;

Dr. ec. Marin Toma

volumului si calitatii altor elemente probante disponibile.

în al doilea rând auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului: calificarile profesionale, diplome, înscrie­rea ca membru într-un organism profesional, experienta si reputatia sa în domeniul în care se intentioneaza a fi folosit.

în al treilea rând auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat în ca­zul expertului angajat al întreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de întreprinderea auditata.

în al patrulea rând auditorul trebuie sa strânga elemente pro­bante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca întinderea lu­crarilor expertului raspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate realiza examinând instructiunile scrise date de catre întreprindere expertului, instructiuni care se pot referi la teme precum:

obiectivele si întinderea lucrarilor expertului;

o descriere generala a problemelor specifice care vor fi
tratate în raportul expertului;

conditiile de acces ale expertului la informatii;

confidentialitatea informatiilor despre întreprindere;

informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe
care le va folosi expertul.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc îndeplinite de situatiile financiare; el va stabili în mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seama la elaborarea situatiilor financiare; daca el va stabili ca lucrarile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata.

Când auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiune de utilizarea lucrarilor expertului.