Ultrajul

1. Continutul legal

Constituie ultraj, potrivit art. 239 C. pen., insulta sau calomnia savâr­sita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui functionar public care înde plineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, reprezentând forma sim pla. O prima modalitate agravata o constituie amenintarea savârsita nemijlocit ori prin mijloace de co municare directa contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce im­plica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii sau pentru fapte înde­plinite în exercitiul functiunii. Fapta prezinta un caracter mai grav când consta în lovi­rea sau orice acte de violen­ta, precum si în vatamarea corporala savârsita împotriva per soanei prevazute în alin. (1) aflata în exercitiul functiunii ori pentru fapte înde­plinite în exercitiul functiu­nii si, de asemenea, daca s-a produs o vatamare corporala grava. Infractiunea este si mai grava daca faptele de mai sus sunt savârsite împotriva unui magistrat, po 949d33j litist sau jandarm ori alt militar.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale referitoare la autoritatea de stat, a caror dezvoltare este asigurata prin apararea pres­tigiului si sigurantei functionarilor care exercita aceasta autoritate. Obiect juridic special secundar sunt relatiile sociale care se refera la onoarea, libertatea sau inte­gritatea corporala a persoanei, purtatoare a autoritatii publice care îsi desfasoara activitatea în cadrul organelor publice

b) Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material când este savârsita prin insulta, calomnie, amenintare, dar daca se comite prin lovire sau alte violente, obiec­tul material este corpul persoanei asupra careia se exercita actiunile incriminate.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana deoarece legea nu conditioneaza existenta infractiunii de vreo calitate speciala a subiectului. Participatia este posibila sub oricare din formele acesteia.

b) Subiect pasiv al infractiunii de ultraj este în principal organul care exercita auto­ritatea publica; subiect pasiv secundar este persoana care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii publice si împotriva careia s-a savârsit insulta, calomnia, amenintarea, lovirea, vatamarea corporala sau vatamarea corporala grava. Functio nar care îndeplineste "o functie ce implica exercitiul autoritatii publice" poate fi numai o persoana care functioneaza în cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecatoresti si care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii publice. În­de­plinirea unei asemenea functii înseamna ca functionarul, în realizarea atributiilor lui de serviciu, poate emite hotarâri cu caracter obligatoriu, poate controla îndepli­nirea lor, iar la nevoie, poate impune aceasta realizare

Asemenea functii sunt acelea de: membru al Parlamentului, al Guvernului, al Curtii Constitutionale, al Curtii de Conturi, judecator, procuror, ofiter (subofiter de poli­tie sau SRI) , brigadier silvic , paznicul , medicul sef de circumscriptie , agentul de la circumscriptia financiara , avocatul în executarea atributiilor în cadrul biroului si în fa­ta organelor judiciare , de asemenea, membrii din compunerea birourilor elec­to­rale , membrii comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra tere­nurilor, a modelului si a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si pentru pune­rea în posesie a proprietarilor

Nu pot fi subiecti pasivi ai infractiunii de ultraj, pentru ca nu îndeplinesc functii ce implica exercitiul autoritatii publice, persoanele care efectueaza acte sau operatii teh­nico-administrative (statisticienii, arhivarii, soferii, planificatorii, remizierii) , porta­rul ori, organul de executare a hotarârilor judecatoresti, în acest ultim caz apli­cân­du-se numai dispozitiile cu caracter special din art. 271 C. pen.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material cuprinde actiunile specifice ce carac­te­rizeaza una dintre urmatoarele infractiuni contra persoanei: insulta, calomnia ori ame­nintarea (varianta simpla a infractiunii de ultraj). Explicatii cu privire la elementul material al fiecareia dintre infractiunile aratate au fost date în cuprinsul cursului, atunci când au fost analizate dispozitiile incriminatorii din articolele respective.

b) Cerinte esentiale. Pentru întregirea laturii obiective este necesara îndeplinirea urmatoarelor cerinte: a) fapta sa fie savârsita nemijlocit sau prin mijloace de comu­nicare directa si b) sa fie savârsita contra unui functionar aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii.

Actiunile incriminate se savârsesc nemijlocit atunci când au loc în prezenta functionarului. Fapta constituie infractiune si atunci când actiunile nu se savârsesc în prezenta victimei, ci prin mijloace de comunicare directa (prin telefon, ori printr-o scrisoare sau telegrama)

Referitor la cea de-a doua cerinta, se apreciaza ca functionarul se afla în exerci­tiul functiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atributiilor sale de serviciu, fie ca le îndeplineste la sediul institutiei unde functioneaza, fie în afara acesteia , fie chiar în afara programului de serviciu, când natura functiei respective o cere (ofiter de poli­tie, procuror etc.), ori functionarul se gasea în îndeplinirea unor atributii de serviciu sau în misiune

Este necesar ca functionarul, aflat în exercitarea atributiilor sale de serviciu, sa se mentina în cadrul legal al acestor atributii. În cazul în care functionarul îsi depaseste atributiile de serviciu, le încalca sau le exercita în mod abuziv, actele sale nu mai pot fi considerate ca acte ale autoritatii, iar el nu se mai poate bucura de protectia spe­ciala acordata de legiuitor

Infractiunea de ultraj exista si atunci când activitatile incriminate, desi nu sunt sa­vâr­site concomitent cu momentul când subiectul pasiv al infractiunii se afla în exer­citiul functiunii, ci ulterior, totusi atitudinea faptuitorului a fost în legatura cu o fapta savârsita în exercitiul atributiilor sale de serviciu. Astfel, s-a considerat ultraj fapta aceluia care, întâlnind un procuror din întâmplare, si amintindu-si ca acesta l-a ares­tat în baza unui mandat de executare pentru o pedeapsa la care fusese con­dam­nat, îl insulta si ameninta cu moartea

c) Urmarea imediata. Realizarea elementului material are ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte functionarul ultragiat iar, ca urmare adiacenta, o atingere adusa demnitatii, libertatii sau integritatii corporale a persoanei.

d) Legatura de cauzalitate. Între actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Daca sunt amenintati în mod succesiv trei politisti cu aceeasi ocazie, aflati în exercitiul functiunii, vor exista trei infractiuni autonome de ultraj aflate în concurs real , fiecare dintre aceste persoane fiind purtatoare a auto­ritatii.

B. Latura subiectiva a infractiunii prevede numai intentia, care poate fi directa sau indirecta. În verificarea laturii subiective a infractiuni de ultraj este necesar a se sta­bili, pe baza probelor administrate, ca faptuitorul a cunoscut calitatea victimei pre­vazând ca prin fapta se va produce o atingere prestigiului persoanei care detine o functie ce implica exercitiul autoritatii publice si a urmarit sau a acceptat aceste rezultate ale faptei sale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile, nu sunt incri­mi nate. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care actiunea incriminata a fost savârsita si s-a produs urmarea imediata a infractiunii.

B. Modalitati. În cazul formei simple, ultrajul se prezinta sub mai multe modalitati normative si anume, modalitatea comiterii prin insulta sau calomnie.

În cazul formelor agravate, infractiunea se prezinta, de asemenea, sub mai multe mo­dalitati si anume, modalitatea comiterii prin amenintare, lovire sau orice alte ac­te de violenta, vatamarea corporala, precum si vatamarea corporala grava, sa­vârsite îm potriva persoanelor prevazute în alin. (1) si ultim al art. 239 C. pen.

Prin urmare, în cazul formelor agravate, infractiunea de ultraj se rea­lizeaza prin savârsirea împotriva unui functionar care îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, a unei actiuni de amenintare, lovire, a altor acte de violenta, a unei actiuni de vatamare corporala sau a unei actiuni de vatamare corporala grava. Fie care dintre aceste actiuni are o incriminare distincta în Codul penal, constituind o in­fractiune contra persoanei (lovirea sau alte vio­lente, vatamarea corporala, vatamarea corpora­la grava). Explicatii cu privire la elementul material al fiecareia dintre in­frac­tiunile ara tate au fost date în cuprinsul cursului, atunci când au fost analizate dispo­zitiile incri­minatorii din articolele respective.

Toate aceste actiuni trebuie savârsite împotriva functionarului aflat în exercitiul functiei sau pentru fapte îndeplinite de acesta în exercitiul functiei. Atunci când s-a analizat forma simpla a infractiunii de ultraj s-au dat explicatii si în aceasta privinta.

Pentru existenta ultrajului în forma agravata nu intereseaza modul si nici mijloa­cele de savârsire a faptei. În practica judiciara s-a retinut ca ultraj în forma agravata, de exemplu, prinderea functionarului de reverul hainei si lovirea acestuia cu un lemn

S-a pus problema daca infractiunea de ultraj în forma agravata intra în concurs cu infractiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti [art. 271 alin. (1) C. pen.], atunci când actele de violenta sunt savârsite cu prilejul executarii unei hotarâri jude­ca­toresti, împotriva organului de executare. Atât literatura de specialitate , cât si prac­tica judiciara considera ca în acest caz va exista numai infractiunea de neres­pectare a hotarârilor judecatoresti.

Daca faptuitorul savârseste împotriva functionarului atât una dintre actiunile prin care se realizeaza formele agravate ale ultrajului, cât si una dintre actiunile prin care se realizeaza forma simpla a infractiunii, raspunderea penala se stabileste pentru o singura infractiune de ultraj, potrivit art. 239 alin. (2) sau (3) C. pen. si nu pentru infractiuni distincte de ultraj prevazute în art. 239 alin. (1) C. pen. si art. 239 alin. (2) sau (3) C. pen., aflate în concurs real

Fiecareia din modalitatile normative aratate mai sus poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice, în functie de împrejurarile concrete ale comiterii faptei, mijloacele folosite (scris, acte, gesturi, fapte), de numarul participantilor etc.

C. Sanctiuni. Infractiunea de ultraj în forma simpla este sanctionata cu închi­soa­rea de la 3 luni la 3 ani. În cazul primei forme agravate [alin. (2)], pedeapsa este în chisoarea de la 3 luni la 4 ani.

În cazul formei agravate - alin. (3), pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani, iar daca s-a produs vatamarea corporala grava, pedeapsa este închi­soarea de la 3 la 12 ani.

Daca faptele prevazute la alineatele precedente sunt savârsite împotriva unui ma­gistrat, politist sau jandarm ori alt militar maximul special al pe­depsei se ma­jo­reaza cu 3 ani [alin. (4)].

Prin Decretul-Lege nr. 41/1990 au fost incriminate ca infractiuni de sine stata­toare o serie de fapte care se aseamana cu cele incriminate sub denu­mirea de ultraj în
art. 239 C. pen.

În raport cu anumite cerinte de politica penala si potrivit cu situatia exis­tenta în momentul elaborarii actului normativ, legiuitorul a dorit sa sanctio­neze mai grav fap te­le de ultraj contra anumitor subiecti pasivi ai infractiunii si numai când acesta executa o anumita misiune. În masura în care subiectii pasivi enumerati în art. 1 alin. (1) exe­cu­ta alte misiuni decât cele specificate în legea speciala, în cadrul functiei lor care implica exercitiul autoritatii de stat, acestia vor fi ocrotiti împotriva actelor de insulta, ca­lomnie, amenintari, alte violente, vatamare corporala, în cadrul prevederilor art. 239 C. pen.

Este adevarat ca în ce priveste judecatorii sau procurorii civili si militari, unica lor misiune fiind aceea de organe judiciare, nu va exista niciodata posibilitatea încadrarii ultrajului savârsit contra lor în alte dispozitii decât cele din legea penala speciala citata mai înainte.

De asemenea, prevederile legii penale speciale vor fi de exclusiva aplicare în cazul dezordinii produse de persoanele aflate în stare legala de retinere sau detinere, dezordini însotite de manifestari violente contra cadrelor militare cu atributii de comanda, paza, supraveghere (insulta, calomnia, amenintarea acestor cadre va constitui totusi infractiunea de ultraj prevazuta în art. 239 C. pen.), deoarece în cazul acestor subiecti pasivi nu se prevede o anumita misiune pe care trebuie sa o exercite, ci se face referire la misiunea obisnuita pe care o executa aceste persoane: comanda, paza, supraveghere.

În art. 239¹ au fost incriminate cazuri speciale de pedepsire în cazul infractiunilor prevazute în art. 180-182, 189 si 193 savârsite împotriva sotului, copiilor sau parin­tilor persoanelor prevazute în art. 238 sau în art. 239 alin. (4), în scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, maximul pedepsei majorându-se cu o treime.