Unitatea de infractiune
Avand in vedere modalitatile diferite in care se pot savarsi infractiunile, in practica, putem intalni o unitate de infractiune sau o pluralitate de infractiuni.
Pluralitatea de infractiuni- situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele (concursul de infractiuni) sau dupa condamnare (recidiva).
In situatia in care printr-o actiune sau inactiune se savarseste (fie prin natura ei, fie prin vointa legiuitorului) o singura infractiune avem de-a face cu institutia unitatii infractionale.
Unitatea de infractiune e de doua feluri:
a) naturala
b) legala
Unitatea naturala de infractiune desemneaza acea situatie in care exista o singura persoana care savarseste fapta, o singura forma de vinovatie si o unitate de actiune sau inactiune.
Unitatea legala de infractiuni desemneaza acea situatie in care in concret fie se savarsesc doua sau mai multe infractiuni distincte, fie mai multe actiuni sau inactiuni care luate fiecare in parte ar intruni elemente constitutive ale unor infractiuni distincte insa prin vointa legiuitorului ele au fost reunite considerandu-se ca s-a savarsit o singura infractiune.
Fac parte din unitatea naturala de infractiune: infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata cu cele doua modalitati ale sale "aberatio ictus" si "eror in personam".
Fac parte din unitatea legala de infractiune: infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei.
Infractiunea simpla- acea modalitate a unitatii naturale de infractiune ce consta intr-o singura forma de vinovatie, un singur faptuitor si unul sau mai multe acte materiale care insa nu au relevanta daca ar fi analizate separat (ex.: uciderea unei persoane prin lovituri succesive cu un cutit).
Infractiunea continua - forma a unitatii naturale de infractiune care consta in prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii ce reprezinta elementul material al laturii obiective a infractiunii pana la intervenirea unei forte contrare.
Infractiunea continua poate lua sfarsit:
a) prin renuntarea de buna voie a faptuitorului
b) prin interventia unei alte persoane
c) prin interventia autoritatii
d) printr-o hotarare judecatoreasca de condamanare chiar nedefinitiva
Infractiunile continui pot fi succesive sau permanente. Infractiunile continui succesive presupun anumite intreruperi naturale a actiunii sau inactiunii faptuitorului (ex.: portul ilegal de uniforma- faptuitorul se dezbraca noaptea). Infractiuni continui permanente - nu presupun intreruperi in nici un fel al lantului infractional (ex.: furtul de energie electrica).
Infractiunea deviata este forma deviata unitatii naturale de infractiune care consta in devierea actiunii catre o alta persoana sau un alt obiect din greseala sau eroarea faptuitorului.
Ea e de doua feluri:
a) aberatio ictus- presupune devierea actiunii spre o alta persoana sau spre un alt obiect din greseala faptuitorului. (ex.: "x" trage cu arma spre "y" insa datorita nepriceperii sau a faptului ca "y" s-a ferit, ucide o alta persoana).
b) eror in personam- forma care consta in devierea actiunii sau inactiunii datorita erorii in care se afla faptuitorul (ex.: "x" doreste sa-l omoare pe rivalul sau insa datorita intunericului confunda o alta persoana pe care o ucide).
Practica judiciara e constanta in a sustine faptul ca in cazul infractiunii deviate aberatio ictus avem de-a face cu un concurs de infractiuni deoarece legea ocroteste in mod egal viata oricarei persoane. Tocmai de aceea vom avea de-a face cu un concurs intre infractiunea de omor si tentativa la infractiunea de omor, savarsit asupra celui pe care faptuitorul dorea sa-l omoare (ex. : "x" trage sa-l omoare pe "y" si-l omoara pe "z").
Infractiunea continuata- forma unitatii legale de infractiune care presupune realizarea elementului material al laturii obiective prin actiuni realizate la intervale de timp nici foarte lungi, nici foarte scurte de catre aceeasi persoana in valorificarea aceleiasi rezolutiuni infractionale.
Pentru a exista infractiune continuata trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) sa existe o unitate de rezolutie infractionala- infractorul sa fi hotarat de la inceput modul si momentul savarsirii actelor respective. Nu exista unitate de rezolutie infractionala atunci cand hotararea de a savarsi faptele e foarte vaga (ex.: o sa fur din piata ori de cate ori am ocazia).
b) actele materiale sa fie realizate la intervale de timp nici foarte lungi, nici foarte scurte.
c) ele sa realizeze fiecare in parte continutul constitutiv al aceleiasi infractiuni.
Nu intereseaza pentru calificarea faptei ca infractiune continuata daca infractorul a savarsit toate actele in calitate de autor sau daca fiecare act in parte a realizat infractiunea, fapt consumat sau fapt epuizat sau daca unele din actele materiale au ramas in faza de tentativa.
Din punct de vedere al aplicarii legii intereseaza momentul ultimului act de executare deoarece de la acel moment incep sa-si produca efectele anumite institutii juridice cum ar fi: inceperea termenului de reabilitare.
Infractiunea continuata se pedepseste cu o pedeapsa cuprinsa intre minimul special al infractiunii savarsite si maximul special, plus 5 ani, insa pedeapsa se aplica dintr-o data intre aceste limite fara ca cei 5 ani sa fie considerati un spor.
Infractiunea complexa- forma a unitatii legale de infractiune ca consta in reunirea a doua sau mai multe infractiuni intr-una singura fie prin adaugarea ca element material, fie ca circumstanta agravanta.
Infractiunea nou formata capata o reglementare proprie, distincta, iar pedeapsa care se va aplica va fi intre limitele prevazute de lege pentru aceasta infractiune.
Infractiunea complexa poate fi in forma tip (ex.: talharia care format prin reunirea infractiunii de furt si a unor infractiuni savarsite cu violenta sau prin amenintare) sau forma agravata (ex.: violul urmat de moartea victimei).
Infractiunile complexe au un obiect juridic complex, de regula un obiect material complex si uneori chiar o pluralitate de subiecti.
Infractiunea progresiva- forma a unitatii legale de infractiune care presupune producerea ulterioara savarsirii infractiunii a unor urmari vadit mai grave sau transformarea ei intr-o infractiune mai grava (ex.: fapta de loviri si alte violente poate produce urmari mai grave si poate deveni vatamare corporala sau se poate transforma intr-o fapta mai grava de loviri cauzatoare de moarte).
Infractiunea de obicei este infractiunea care se realizeaza prin repetarea elementului material astfel incat din acesta sa rezulte indeletnicirea (ex.: prostitutie, vagabondaj).
Atat la infractiunea progresiva cat si la infractiunile de obicei intereseaza momentul producerii ultimului rezultat si locul unde au fost savarsite deoarece in functie de acestea sunt incidente anumite institutii juridice cum ar fi: inceperea termenului de reabilitare, aplicarea legii penale romane potrivit principiului ubicuitatii, aplicarea legii penale in timp.
|
