Urmarirea penala
Daca actele premergatoare au caracter extraprocesual, urmarirea penala are caracter procesual (este prima faza a procesului penal). Aceasta are menirea de a pregati înaintarea dosarului în faza de judecata pentru atingerea scopurilor procesului penal.
Presupune un complex de activitati procesuale si procedurale, începând cu primul moment al declansarii procesului: începerea urmaririi penale 434c22e (ad quo) si terminând cu ultimul moment (ad quem) al urmaririi penale 434c22e , care coincide cu trecerea cauzei în faza procesuala de judecata: trimiterea în judecata.
Urmarirea penala corespunde unei proceduri penale comune, derogarea fiind permisa doar în cazul exceptional prevazut de art. 279 (2), lit. a), c.pr.pen., în care plângerea prealabila a persoanei vatamate se adreseaza direct instantei. Ea nu este condusa de judecatori (în general), ci titularul unic al UP este Ministerul Public, reprezentat de procuror. UP se realizeaza nu numai de catre Ministerul Public, ci si de OCP. În mod exceptional, în cazul faptelor de coruptie prevazute de Legea 78/2000, urmarirea penala se efectueaza si de ofiterii de politie judiciara.
I. Momentul începerii urmaririi penale 434c22e
Este o conditie a strictei legalitati a procesului penal. Marcheaza declansarea procesului penal, care reprezinta nasterea cadrului legal de exercitare a drepturilor si obligatiilor procesuale. Presupune îndeplinirea cumulativa a doua conditii:
1. Conditia pozitiva
Sa existe informatii sau date cu privire la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Ea poate rezulta fie din examinarea actelor de sesizare prevazute de lege, daca acesta contine date suficiente, fie din cuprinsul procesului-verbal de consemnare a actelor premergatoare încheiate în conditiile alineatului ultim al art. 224, c.pr.pen., daca sesizarea, nefiind suficienta, s-au efectuat acte premergatoare.
2. Conditia negativa
Sa nu existe vreunul dintre cazurile de împiedicare a începerii urmaririi penale 434c22e . Cazurile de împiedicare a începerii urmaririi penale 434c22e sunt, în general, aceleasi cu cele de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale, cu doua exceptii:
a) Cea prevazuta de art. 10, lit. b1), c.pr.pen. - atunci când fapta prevazuta de legea penala nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii.
b) Cea prevazuta de art. 10, lit. i), c.pr.pen. - atunci când s-a dispus înlocuirea raspunderii penale cu raspunderea administrativa.
Daca în primul caz începerea urmaririi penale 434c22e este obligatorie, în cel de-al doilea caz, competenta exclusiva apartine instantei de judecata.
În ceea ce priveste procedura de începere a urmaririi penale 434c22e se tine seama de modul de sesizare a OUP. Astfel, în cazul în care sesizarea se face prin plângere sau denunt, începerea urmaririi penale 434c22e se dispune prin rezolutie. În cazul în care sesi-zarea este din oficiu, începerea urmaririi penale 434c22e se dispune prin proces-verbal. Procesul-verbal de începere a urmaririi penale 434c22e nu se confunda cu cel de sesizare din oficiu prevazut de art. 228 (3), c.pr.pen.
Începerea urmaririi penale 434c22e nu poate fi implicita, trebuind sa fie expresa. Din momentul în care se începe urmarirea penala se poate vorbi de învinuit si de urmari-rea penala declansata. Din acest moment se poate vorbi, deci, de urmarirea penala fata de învinuit.
Legiuitorul face diferenta între doua mari categorii:
1. Urmarirea penala fara actiune penala pusa în miscare (fata de un învinuit si urmareste procesul penal declansat).
2. Urmarirea penala cu actiunea penala pusa în miscare (fata de un inculpat si priveste un proces penal început).
Particularitatile urmaririi penale 434c22e
1. Nepublicitatea (publicitatea limitata)
Urmarirea penala nu este secreta, pentru ca majoritatea actelor se efectueaza în prezenta partilor. Aparatorii partilor au dreptul de a participa la majoritatea actelor de urmarire penala. Exista proceduri de urmarire penala de tip acuzatorial care se deruleaza în fata instantei penale (cazul prelungirii arestarii preventive sau cererile care vizeaza liberarea provizorie în cursul urmaririi penale 434c22e ). În general, la baza publicitatii limitate ar putea sta doua argumente:
- Necesitatea de a se asigura accesul presei implica posibilitatea pentru OUP de a face comunicate de presa, în scris sau oral, în fata posturilor de TV. Aceasta este ceruta de principiul libertatii de exprimare (art. 10, CEDO), cu conditia ca procurorii sa nu faca referiri la temeinicia urmaririi penale 434c22e .
- Necesitatea de a se înlatura rumorile ce se creeaza în jurul unui caz, rumori generate de caracterul secret al urmaririi penale 434c22e , pentru ca, uneori, publicitatea urmaririi penale, chiar limitata, nu este doar în defavoarea suspectului, generând o încalcare a prezumtiei de nevinovatie, ci ar putea reprezenta o garantie extrem de importanta a respectarii drepturilor procesuale, îndeosebi a dreptului la aparare.
2. Necontradictorialitatea
Rezulta chiar din nepublicitatea urmaririi penale 434c22e . Exista si în cursul urmaririi penale 434c22e proceduri contradictorii (Ex: procedura confruntarii, efectuarea expertizelor)
3. Preponderent scrisa
Nu au loc dezbateri orale. Se poate interveni numai prin:
- cerere
- memoriu
Urmarirea penala fara actiunea penala pusa în miscare (fata de învinuit)
Exista doua forme fundamentale de urmarire penala fata de învinuit:
1. Cercetarile penale
2. Urmarirea penala efectuata de catre procuror
Cercetarile penale sunt acte de urmarire penala care cad în competenta OCP potrivit legii si care constau, în esenta, în strângerea probelor necesare aflarii adeva-rului cu privire la:
- Existenta infractiunilor
- Identificarea persoanelor banuite de comiterea lor
- Stabilirea raspunderii penale
În continutul cercetarilor penale intra, pe lânga audierile de persoane, perche-zitii, cercetarea la fata locului, înregistrari si masurile procesuale pe care le pot lua OCP (retinerea, masurile asiguratorii). Tot aici se includ si propunerile pe care le înainteaza procurorul ce supravegheaza cercetarea penala si care vizeaza actele si masurile procesuale cu privire la care nu poate dispune decât procurorul si care trebuie sa se materializeze într-un referat. O simpla adresa nu este suficienta. Refera-tul trebuie întocmit cu respectarea conditiilor generale prevazute de art. 258, c.pr.pen. OCP poate propune si arestarea preventiva a inculpatului.
Ultimul act de cercetare penala îl constituie referatul de terminare a urmaririi penale 434c22e . OCP propune trimiterea în judecata a învinuitului.
Procurorul efectueaza doua mari categorii de acte procesuale care corespund celor doua forme de urmarire penala:
1) Supravegherea urmaririi penale 434c22e - priveste supravegherea cercetarii penale. Are mai multe forme:
a) Verificarea sistematica a actelor de cercetare penala de catre procuror, care poate avea loc fie la sediul OCP, fie la sediul Parchetului, când OCP se prezinta cu dosarele la procuror în vederea verificarii lor.
b) Participarea procurorului la efectuatea unor acte de cercetare penala - prezinta doua aspecte diferite:
- Asistarea - Procurorul se limiteaza doar la consilierea OCP cu privire la efectuarea actelor juridice.
- Substituirea procurorului în actele si atributiile OCP - Procurorul poate oricând sa efectueze acte de cercetare penala.
c) Autorizarea, încuviintarea, confirmarea sau avizarea unor acte de cerecetare penala potrivit legii. Unele trebuie efectuate anterior, iar altele, ulterior.
d) Dispozitiile obligatorii pe care le poate da procurorul organului de cerce-tare penala. În orice moment al urmaririi penale 434c22e , procurorul poate da nu numai sfaturi, ci si dispozitii.
e) Plângerea împotriva actelor de cercetare penala - Se solutioneaza de procu-rorul ce supravegheaza cercetarile penale.
2) Urmarirea penala proprie a procurorului - Are doua forme:
a) Facultativa (art. 209 (2), c.pr.pen.) - Procurorul poate lua orice dosar aflat în curs de cercetare penala.
b) Cazurile de urmarire penala obligatorie (art. 209 (3), c.pr.pen.) - Sub sanctiunea nulitatii absolute, procurorul este obligat sa efectueze personal acte de urmarire penala.
În ipoteza în care se dispune fie din oficiu, fie la propunere punerea în miscare a actiunii penale în mod obligatoriu, procurorul trebuie sa se pronunte asupra continuarii cercetarilor penale. Cercetarea penala continua fata de inculpat. Din acest moment exista urmarire penala cu actiune penala pusa în miscare (fata de inculpat). Avem deci un proces penal legal început.
Daca se dispune continuarea cercetarilor penale, atunci OCP are urmatoarele obligatii:
a) Sa-l cheme în fata sa pe inculpat si sa-l asculte. OCP are obligatia sa-i explice drepturile procesuale, inclusiv dreptul de a face o declaratie suplimentara si de a aduce probe.
b) Sa-i atraga atentia inculpatului asupra respectarii a doua obligatii procesu-ale corelative:
- de a se prezenta la toate chemarile OUP;
- de a comunica OUP orice schimbare de domiciliu sau resedinta;
Incidente ivite în cursul urmaririi penale
Sunt situatii care duc la o întrerupere cu caracter temporar sau definitiv a procedurilor. Ele sunt cunoscute sub denumirea de incidente procesuale. Pot fi:
1. Schimbarea încadrarii juridice - Atunci când intervin situatii sau împre-jurari care determina modificarea încadrarii juridice stabilite initial de catre OUP, fie cu ocazia începerii urmaririi penale 434c22e , fie cu ocazia punerii în miscare a actiunii penale.
Încadrarea juridica determina însasi limitele procesului penal si competenta organului de urmarire penala.
Schimbarea încadrarii juridice nu poate avea loc decât dupa o procedura spe-ciala. Ea poate avea loc doar dupa punerea în miscare a actiunii penale, pentru ca numai din acest moment procesul penal se considera început. Aceasta poate fi dispusa numai de catre procuror, ea apartinând functiei procesuale a acuzarii.
Legea nu prevede care este procedura de schimbare a încadrarii juridice. În pofida acestei lacune, consideram ca ea poate opera fie la propunerea OUP, fie din oficiu (de catre procuror). Schimbarea încadrarii juridice ar putea fi dispusa de pro-curor doar prin ordonanta, fiind aplicata procedura de punere în miscare a actiunii penale, în virtutea principiului simetriei.
Din momentul în care se dispune schimbarea încadrarii, procurorului sau OCP-ului îi revine obligatia de a comunica noua încadrare inculpatului, în prezenta aparatorului sau. Se încheie un proces-verbal.
2. Extinderea cercetarilor penale
Desi legiuitorul vorbeste de extinderea cercetarilor penale, în realitate este vorba de extinderea procesului penal. Ea are ca obiect însasi actiunea penala. De aceea, credem ca extinderea nu poate fi dispusa decât de procuror si numai prin ordonanta, atunci când din cuprinsul actului de urmarire penala rezulta date privind savârsirea a noi fapte de catre acelasi inculpat ori participarea la fapta savârsita de inculpat a altor persoane sau a noi acte materiale care intra în continutul aceleiasi fapte ori savârsirea de catre oricare alte persoane a unor fapte în legatura cu fapta pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala.
Obiectul nu poate depasi faptele si persoanele pentru care s-a început urmari-rea penala si s-a pus în miscare actiunea penala. Urmarirea penala nu poate avea ca obiect alte fapte si alte persoane decât cele pentru care s-a început urmarirea penala si s-a pus în miscare actiunea penala.
Extinderea este obligatorie pentru ca, în esenta, ea este ceruta de aceleasi ratiuni care stau la baza institutiei indivizibilitatii si a situatiei de conexitate a cauzelor penale.
3. Restituirea dosarului la OCP
Priveste ipoteza în care OCP face propuneri procurorului care supravegheaza cercetarile penale fie în vederea stingerii urmaririi penale 434c22e , fie în vederea trimiterii în judecata.
Prima situatie o reprezinta aceea în care se fac propuneri, dupa caz, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala si de încetare a urmaririi penale 434c22e . Daca procurorul apreciaza ca urmarirea penala nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor procedurale sau ca urmarirea penala este incompleta, va da rezolutie motivata prin care va dispune restituirea dosarului OCP în vederea refacerii sau completarii cercetarii penale. În mod obligatoriu, procurorul va indica în cuprinsul rezolutiei care sunt actele de cercetare penala ce trebuie refacute, acte de cercetare penala care trebuie completate, respectiv, daca mai trebuie audiate persoane ori daca trebuie efectuate un procedeu probatoriu ori daca trebuie administrata orice alta proba prin orice alt mijloc de proba în vederea stabilirii adevarului, având ca efect reluarea cercetarii penale.
A doua situatie este aceea în care OCP, finalizând cercetarile penale si întocmind un referat de terminare a urmaririi penale 434c22e , propune procurorului trimiterea în judecata. Daca procurorul, primind dosarul si propunerea cuprinsa în referat, constata ca unele acte de cercetare penala au fost întocmite cu încalcarea legii sau ca actele efectuate sunt incomplete, va dispune prin ordonanta restituirea întregului dosar OCP fie în vederea refacerii cercetarii penale, fie în vederea completarii ei.
Ca regula de baza, întotdeauna când OCP propune procurorului trimiterea în judecata, iar acesta nu este de acord cu propunerea se va pronunta prin ordonanta, nu prin rezolutie.
În afara acestor cazuri de întrerupere legea mai prevede si un al patrulea caz: suspendarea urmaririi penale 434c22e . Aceasta poate interveni daca sunt îndeplinite cumulativ doua conditii:
1) Daca inculpatul sufera de o boala grava constatata printr-o expertiza medico-legala.
2) Daca boala îl pune în imposibilitatea de a participa la actele de urmarire penala.
Suspendarea este justificata de existenta unei obligatii procesuale principale a inculpatului: de a participa la urmarirea penala, adica de a se prezenta la toate che-marile OUP si de a lua parte la actele de urmarire penala la care participarea sa este obligatorie în baza legii.
La baza suspendarii sta si dreptul pe care îl are un inculpat si anume, acela de a participa la toate actele de urmarire penala (si la cele la care participarea sa este facultativa în baza legii).
Suspendarea nu poate avea o durata sine die, ea durând, în principiu, pâna la însanatosirea inculpatului. Pentru a nu se ajunge la o prelungire nejustificata este absolut necesar ca în continutul raportului medico-legal sa fie cupinsa durata aproxi-mativa pâna la care ar putea fi justificata neparticiparea la proces a inculpatului din cauza bolii de care sufera. Daca este vorba de o boala psihica care îl face irespon-sabil, nu se va mai dispune suspendarea, ci direct scoaterea de sub urmarire penala în temeiul art. 10, lit. e), c.pr.pen. În acest caz suspendarea nu se poate dispune decât pe durata stabilirii în cuprinsul raportului de expertiza medico-legala, urmând ca, daca boala subzista, sa se dispuna din nou suspendarea, limita maxima fiind însa-natosirea inculpatului. Suspendarea se dispune de procuror, fie la propunerea OCP, fie la cererea inculpatului (personal sau prin aparator), fie din oficiu. Ea se dispune numai prin ordonanta.
Toate aceste incidente procesuale au ca efect o întrerupere temporara a urmaririi penale 434c22e . Exista însa si incidente procesuale care întrerup cursul normal al procesului cu caracter definitiv, fara ca, în acelasi timp, sa conduca la acte ce intra în puterea de lucru judecat, în baza legii. Este vorba de asa-numitele solutii de neurmarire sau netrimitere în judecata.
Desi în practica sunt numite solutii procesuale, în realitate ele nu sunt solutii procesuale. Procurorul nu are competenta de a solutiona o cauza penala, competenta exclusiva apartinând jurisdictiei de judecata. Pe parcursul urmaririi penale 434c22e pot surveni anumite situatii sau împrejurari care justifica stingerea urmaririi penale 434c22e , împiedicând înaintarea dosarului instantei de judecata. Ele au la baza principiul dupa care unicul titular al urmaririi este Ministerul Public. În materie penala, un dosar poate ajunge în fata unui judecator, numai daca procurorul dispune acest lucru. Aceste cazuri de stingere a urmaririi penale 434c22e sunt prevazute expres în art. 10, c.pr.pen. Ele conduc în cursul urmaririi penale 434c22e la urmatoarele rezolvari:
1. Încetarea urmaririi penale 434c22e
Se poate dispune numai de catre procuror, fie la propunerea OCP, fie din oficiu, în cazurile prevazute în art. 10, lit. f) - j), c.pr.pen., cu exceptia celui prevazut la lit. i), prin rezolutie sau prin ordonanta.
Regula generala este ca ori de câte ori legea prevede expres se da ordonanta, iar atunci când legea nu prevede se da rezolutie.
Cu toate acestea, în toate cazurile în care exista inculpat procurorul trebuie sa se pronunte prin ordonanta. În privinta învinuitului, de regula, încetarea urmaririi penale 434c22e se dispune prin rezolutie, în timp ce în privinta inculpatului se da întotdeauna ordonanta de încetare a urmaririi penale 434c22e .
Ordonanta de încetare a urmaririi penale 434c22e este un act complex si cu forta superioara. Legea prevede ca ordonanta trebuie sa curpinda obligatoriu mentiuni referitoare la revocarea masurilor preventive si asiguratorii instituite pentru garantarea exectutarii pedepsei amenzii.
Daca învinuitul sau inculpatul este arestat prin însasi efectul încetarii urmaririi penale 434c22e , trebuie sa se constate încetarea de drept a masurilor preventive. Daca masurile asiguratorii se iau pentru repararea pagubei produsa prin infractiune, ele ramân valabile 30 de zile de la data comunicarii ordonantei pentru ca partea civila sa formuleze actiunea civila în fata instantei civile.
Procurorul nu va putea dispune prin ordonanta asupra desfiintarii totale sau partiale a unui înscris, ca modalitate de reparare a prejudiciului. Ordonanta va curpinde mentiunea referitoare la restituirea cautiunii, la confiscarea speciala în folosul statului, la celelalte masuri de siguranta si mentiunea referitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat pentru efectuarea urmaririi penale.
Întotdeauna ordonanta de încetarea a urmaririi penale 434c22e se comunica partilor procesului penal. Diferenta dintre o ordonanta si o rezolutie este ca rezolutia se comunica numai persoanei ce a facut plângerea, în timp ce ordonanta se comunica tuturor persoanelor interesate.
2. Scoaterea de sub urmarire penala
Este supusa acelorasi reguli ca si încetarea urmaririi penale 434c22e . Se dispune doar de procuror fie prin rezolutie, fie prin ordonanta, cu diferenta de mai sus în cazul intervenirii vreunei situatii prevazute în art. 10, lit. a) - e), c.pr.pen.
Scoaterea de sub urmarire penala prezinta particularitati doar într-un anumit caz, si anume atunci când este incident art. 181, c.pen.: scoaterea de sub urmarire penala este însotita si de aplicarea de catre procuror a unei sanctiuni administrative.
De aceea, scoaterea de sub urmarire penala se dispune mai aproape de momentul finalizarii urmaririi penale 434c22e , dupa ce au fost administrate aproape toate probele. Scoaterea de sub urmarire penala corespunde solutiei de achitare pe care o dispune judecatorul.
3. Clasarea
Este o rezolvare pe care procurorul o poate da numai în cazul unei urmariri penale in rem, fiind exclusa punerea în miscare a actiunii penale, precum si însasi existenta unui învinuit.
Clasarea poate fi dispusa în doua situatii:
a) Se constata ca urmarirea nu se datoreaza unei actiuni omenesti sau eveni-mentelor materiale.
b) Persoana învinuitului sau inculpatului nu este cunoscuta, din lipsa datelor necesare.
Clasarea s-ar putea dispune, de exemplu, în temeiul înplinirii termenului de prescriptie al raspunderii penale (art. 10, lit. g), c.pr.pen.).
Clasarea este supusa acelorasi reguli, putându-se dispune prin rezolutie sau ordonanta, dupa caz. În mod exceptional, într-un singur caz, procurorul poate da or-donanta de clasare, si anume atunci când se face propunere de trimitere în judecata, când procurorul va da ordonanta de clasare, nu rezolutie. Este vorba de ipoteza în care rechizitoriul, ca act complex, vizeaza fapte si persoane diferite, susceptibile de rezolvari diferite, caruia îi corespunde un referat de terminare a urmaririi penale 434c22e cu acelasi continut.
Daca prin referat se propune trimiterea în judecata a unei persoane cu privire la unele fapte pentru care sunt îndeplinite conditiile clasarii (Ex: se constata ca este prezenta una din situatiile prevazute de art. 10, c.pr.pen.) si nu exista învinuit în cauza în sensul legii, adica fie urmarea nu este datorata vreunei fapte, fie persoana nu este cunoscuta, procurorul va da ordonanta de clasare. Daca cu privire la alte fapte si persoane sunt îndeplinite conditiile, va da ordonanta de încetare a urmaririi penale 434c22e sau de scoatere de sub urmarire penala.
În celelalte situatii, cercetarea penala se finalizeaza cu un referat de terminare a urmaririi penale 434c22e prin care se face propunerea de trimitere în judecata. El este precedat de prezentarea materialului de urmarire penala, care însemna punerea la dispozitia învinuitului sau inculpatului a întregului material al dosarului cauzei. Presupune efectuarea a trei operatii succesive:
a) Explicarea dreptului de a studia întregul dosar si de a lua cunostinta de încadrarea juridica si de continutul probelor care stau la baza propunerii de trimitere în judecata.
b) Obligatia de a pune la dispozitia inculpatului sau aparatorului sau întregul dosar. Legiuitorul nu stabileste nici o limita în timp. Trebuie oferite si explicatiile necesare pe care OUP este obligat sa le dea.
c) Obligatia de a explica învinuitului sau inculpatului dreptul de a face declaratii suplimentare si de a propune probe în aparare. În cazul în care învinuitul sau inculpatul solicita probe noi sau formuleaza alte cereri (de exemplu, schimbarea încadrarii juridice), procurorul este obligat sa se pronunte prin ordonanta. Daca i se ia inculpatului o declaratie sau daca se admite o proba noua ulterior, se va proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala. Întreaga procedura se consemneaza într-un proces-verbal ce trebuie redactat dupa regulile prevazute în art. 89-91, c.pr.pen, acesta putând fi folosit ca mijloc de proba în procesul penal.
Unicul criteriu de delimitare a celor doua feluri de urmarire penala îl constituie calitatea procesuala a persoanei fata de care se efectueaza. Aceasta conceptie denota însasi periculozitatea abstracta a faptelor ce formeaza obiectul judecatii, precum si natura si complexitatea cauzei penale, pentru ca aprecierea asupra probelor în sistemul normelor juridice nu începe odata cu judecata, ci începe înca din acest stadiu al procesului penal, adica din momentul începerii urmaririi penale 434c22e . De aceea, urmarire penala fara actiunea penala pusa în miscare trebuie sa constituie regula. Ea rebuie sa priveasca marea majoritate a cauzelor, iar urmarirea penala cu actiunea penala cusa în miscare trebuie sa constituie exceptia, din doua considerente:
1) Pentru ca, în cazul urmaririi penale 434c22e cu actiunea penala pusa în miscare, trebuie sa existe temeiuri, ceea ce presupune înca din cursul urmaririi penale 434c22e probe serioase, ori este neobisnuit ca în cursul urmaririi penale 434c22e sa se produca probe serioase ce presupun o judecata de fond a cauzei.
2) În mod obisnuit, punerea în miscare a actiunii penale în cursul urmaririi penale 434c22e este ceruta imperativ de luarea celei mai grave masuri procesuale: masura arestarii preventive a inculpatului, pentru ca, atunci când se impune arestarea unei persoane pe o durata mai mare de 5 zile pâna la 30 de zile, este necesar sa fie pusa în miscare actiunea penala. Ea se dispune prin ordonanta în cursul urmaririi penale 434c22e .
O alta regula este accea potrivit careia nici o persoana nu poate sta în fata unei instantei penale decât daca are calitatea de parte în proces, ceea ce presupune ca persoana fata de care s-au efectuat acte de urmarire penala sa aiba calitatatea de inculpat. Aceasta înseamna ca daca în cursul urmaririi penale 434c22e nu a fost pusa în miscare actiunea penala fata de un învinuit prin ordonanta, atunci, în mod obligatoriu, la sfârsitul urmaririi penale 434c22e , prin rechizitoriu, procurorul trebuie sa dispuna în prealabil punerea în miscare a actiunii penale. De aceea, la sfârsitul urmaririi penale 434c22e , prin rechizitoriu se va dispune, daca sunt îndeplinite conditiile legale, punerea în miscare a actiunii penale si apoi trimiterea în judecata a inculpatului, lucru care presupune îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) Sa existe fapta;
b) Fapta sa fie prevazuta de legea penala;
c) Fapta sa fie savârsita de catre inculpat;
d) Sa fie îndeplinite conditiile raspunderii penale;
e) Sa nu fie prezent nici unul din cazurile de împiedicare a trimiterii în judecata (trimiterea în judecata este o modalitate de sustinere a învinuirii sau acuzarii în procesul penal);
f) Sa se refere la fapta si persoana cu privire la care s-a început urmarirea penala. Aceasta conditie este ceruta de existenta unor limite ale obiectului judecatii (art. 313, C.pr.pen.) care se rasfrâng si asupra trimiterii în judecata. Daca se constata ca rechizitoriul priveste alte fapte sau persoane este motiv de refacere a urmaririi penale 434c22e .
Rechizitoriul îsi produce efectele din momentul în care este înregistrat la secretariatul parchetului. Momentul începerii judecatii nu coincide cu cel al primirii si înregistrarii dosarului penal, ci cu momentul înregistrarii rechizitoriului la secretariatul parchetului.
|
