Vatamarea corporala din culpa

Vatamarea corporala din culpa[1]

1. Continutul legal

Integritatea persoanei este ocrotita nu numai împotriva faptelor savârsite cu in­tentie, ci si a celor savârsite din culpa. Astfel, potrivit art. 184 C. pen. constituie in fractiunea de vatamare corporala din culpa, fapta prevazuta în art. 180 alin. (2) si (2)¹ care a pricinuit victimei o vatamare ce necesita pentru vinde 14314g619o care îngrijiri medicale de cel mult de 10 zile, precum si cea prevazuta în art. 181, savârsite din culpa. Fapta este mai grava daca a avut vreuna din urmarile prevazute în art. 182 alin. (1) sau (2). Se pedepseste mai grav fapta prevazuta în alin. (1) daca savârsirea acesteia se datoreste nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exer­citiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati [alin. (3)]; tot astfel, daca fapta prevazuta în alin. (2) este urmarea nerespectarii dispozitiilor le­gale sau a masurilor de prevedere aratate în alineatul precedent [alin. (4)].

De asemenea, faptele prevazute în alin. (3) si (4) sunt mai grave daca sunt savâr­site de o persoana care se afla în stare de ebrietate.

Asa cum se observa, continutul normativ al infractiunii se amplifica, în cazul for­me­lor calificate - prin includerea în acest continut a unor agravante legale care se re­fera fie la gravitatea urmarilor vatamarii, fie la conditiile în care a avut loc savârsirea faptei.

2. Conditii preexistente

Infractiunea cuprinsa în art. 184 C. pen. nu se deosebeste, sub aspectul obiectu­lui juridic generic, obiectul juridic special si al obiectului material sau al subiectilor (activ si pasiv) de infractiunile prevazute în art. 180 alin. (2), 181 si 182 C. pen. De asemenea, nu exista nici la aceasta infractiune vreo conditie de loc si timp pentru savârsirea infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza prin lovire sau alte violente ori prin vatamari corporale. Din raportarea dispozitiilor art. 184 alin. (1) C. pen. la dispozitiile art. 180 alin. (1) si (2) si 181 C. pen., rezulta ca ne ga sim în prezenta infractiunii de vatamare corporala din culpa numai daca durata îngri­jirilor medicale necesare pentru vindecare este mai mare de 10 zile, dar cel mult de 60 de zile. Daca lovirea sau actul de violenta savârsit din culpa a produs numai su­fe­rinte fizice sau o vatamare ce necesita pentru vinde 14314g619o care îngrijiri medicale ce nu depa­sesc 10 zile, fapta nu va constitui infractiunea prevazuta de art. 184 alin. (1) C. pen. si, totodata, nici o infractiune.

Solutia se desprinde chiar din cuprinsul textului. Ar fi de adaugat ca, în masura în care fapta inculpatului nu poate constitui infractiunea prevazuta în art. 184 alin. (1) prin lipsa duratei de îngrijiri medicale, acesta nu va putea raspunde nici pentru forma agravata prevazuta de art. 184 alin. (3) (chiar daca celelalte conditii ale acestei agravante ar fi întrunite), deoarece textul presupune existenta unei fapte care sa întruneasca mai întâi cerintele din art. 184 alin. (1)[2].

b) Urmarea imediata a infractiunii, consta în producerea uneia din vatamarile men ­tionate în art. 180 alin. (2) si (2)¹, art. 181 si 182 C. pen.

c) Trebuie sa existe legatura de cauzalitate între actiunea sau inactiunea fap­tuitorului si rezultat.

B. Latura subiectiva. Fapta de vatamare corporala se încadreaza în dispozitiile art. 184 atunci când este savârsita din culpa. Exista, în principiu, culpa atunci când activitatea materiala, fiind savârsita în vederea altui rezultat decât cel care s-a pro­dus, faptuitorul nu a prevazut, desi ar fi trebuit si putut sa prevada rezultatul intervenit sau, desi a avut previziunea lui, a sperat, în mod usuratic, ca el nu se va produce.

În literatura juridica, culpa este adesea gradata în culpa lata, culpa levis si culpa levissima. Din punct de vedere al legii penale, aceasta distinctie nu are nici o în­râurire asupra existentei infractiunii, dar poate servi la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare.

Fiind o infractiune savârsita cu forma de vinovatie a culpei, tentativa nu este posibila.

B. Modalitati. În afara de modalitatile formei simple, si anume, lovirea si actele de violenta, infractiunea de vatamare corporala din culpa cuprinde si trei modalitati nor mative agravate. Astfel, potrivit art. 184 alin. (2), vatamarea corporala grava sa­vâr­sita din culpa este sanctionata mai aspru când actiunea sau inactiunea faptuito­rului a produs o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii victimei pentru a carei vin­de­care a fost nevoie de îngrijiri medicale de peste 60 de zile, când s-a pro­dus pier­derea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate per­manenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vietii persoa­nei.

Cea de a doua modalitate agravata, prevazuta în art. 184 alin. (3) si (4), se refera la producerea unei vatamari corporale, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru în­deplinirea unei anume activitati.

Cea de a treia modalitate agravata se refera la savârsirea faptelor prevazute în alin. (3) si (4) de o persoana aflata în stare de ebrietate.

Cu privire la aceste modalitati s-au dat explicatii mai înainte, la infractiunile cores punzatoare.

C. Sanctiuni. Fapta, în modalitatea sa simpla, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

În formele agravate prevazute în art. 184 alin. (2) si art. 184 alin. (3), infractiunea se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Pedeapsa este în­chi­soarea de la 6 luni la 3 ani, daca fapta a produs una din urmarile aratate în art. 182 C. pen. si daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activitati [art. 184 alin. (4)]. Daca faptele prevazute în alin. (3) si (4) sunt savârsite de o persoana aflata în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani în cazul alin. (3) si de la unu la 5 ani în cazul alin. (4).

Pentru faptele prevazute în alin. (1) si (3), actiunea penala se pune în miscare la plân gerea prealabila a partii vatamate, iar împacarea partilor înlatura raspunderea penala.