Vatamarea corporala grava

Vatamarea corporala grava[1]

1. Continutul legal

Infractiunea este incriminata īn art. 182 C. pen. si consta īn fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare īngrijiri medicale mai 12412o1418m mult de 60 de zile. Fapta se pedepseste mai grav daca a produs vreuna dintre urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, īncetarea functionarii acestora, o infirmita­te permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul ori punerea īn primejdie a vietii persoanei [alin. (2)].

Fapta este mai grava cānd a fost savārsita īn scopul producerii consecintelor prevazute īn alineatele precedente [alin. (3)].

Vatamarea corporala grava este o infractiune care urmeaza īn ordinea gravitatii vatamarii corporale si se caracterizeaza, de regula, prin aceea ca, avānd la baza fie o lovire sau alte violente, fie orice alta fapta, implica producerea unor consecinte mult mai grave celor specifice infractiunilor de lovire sau alte violente sau vatamare cor porala.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special si obiectul material sunt identice cu ale celorlalte infractiuni contra integritatii corporale si sanatatii anterior analizate; trimitem sub acest aspect la explicatiile date anterior.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ poate fi orice persoana fizica ce īntru­neste conditiile de vārsta si responsabilitate prevazute de lege. Participatia este posi­bi­la īn toate formele sale, coautorat, instigare sau complicitate.

b) Subiect pasiv este persoana careia, prin fapta subiectului activ, i s-a cauzat vatamarea corporala; subiect pasiv general este societatea.

Nu sunt prevazute cerinte speciale privind locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. Conform textului de lege vatamarea corporala grava se rea­lizeaza, sub aspectul elementului material, printr-o actiune sau inactiune care pro­duce vreunul din rezultatele enumerate īn art. 182 C. pen., rezultate caracteristice fie prin durata mare a īngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea victimei, fie prin natura vatamarii produse.

Aceste rezultate care constituie elementul constitutiv agravant ar putea fi, alter­nativ:

- o vatamare care necesita pentru vindecare īngrijiri medicale mai 12412o1418m mult de 60 de zile. Caracterul grav al vatamarii este determinat, īn acest caz, de durata mare a īn­grijirilor medicale necesare pentru vindecare. Aceasta durata, care depaseste doua luni, constituie si criteriul de delimitare a infractiunii de alte fapte de vatamare cor­porala; aceasta urmare imediata include si boala incurabila provocata prin fapta infractorului, si chiar daca s-au produs unele ameliorari[2]. Nu are relevanta daca victima a stat īn spital sau la domiciliu pentru a i se acorda īngrijirile necesare pentru vindecare ori a prestat o munca oarecare. Va exista aceasta infractiune daca aplicarea tardiva a tratamentului a dus la prelungirea zilelor de īngrijiri medicale necesare vindecarii, afara de cazul īn care persoana a urmarit sa īntārzie vindecarea leziunilor ce i-au fost cauzate.

- pierderea unui simt sau organ ori īncetarea functionarii acestuia. Este vorba de pierderea unuia dintre cele cinci simturi ale omului ori de lipsirea persoanei de o parte a corpului care īndeplineste o anumita functie sau de situatia īn care, desi organul respectiv se pastreaza, acesta nu-si mai poate īndeplini functia. Nu intereseaza daca pierderea simtului, organului ori īncetarea functionarii acestuia a fost temporara (dar mai mult de 60 zile) ori permanenta.

- producerea unei infirmitati fizice sau psihice, permanente, adica nesusceptibila de vindecare. Se creeaza astfel o stare de inferioritate fizica sau psihica permanenta a victimei.

- slutirea, respectiv cauzarea unui grav prejudiciu estetic, schimbarea īnfatisarii nor­male a persoanei īntr-o īnfatisare neplacuta, respingatoare[3]. Slutirea poate sur veni unei desfigurari (schimbarea īnfatisarii fetei), deformari (forma corpului a cunos­cut modificari) sau pierderea unei parti din corp. Slutirea trebuie sa fie permanenta. Orice actiune care aduce modificari temporare ale aspectului, īnfatisarii persoanei nu va fi īncadrata ca vatamare corporala grava (de ex., taierea parului care īn mod natural creste);

- avortul, sau, cu alte cuvinte, īntreruperea cursului sarcinii si expulzarea pro­dusului de conceptie. Desigur, se cere ca faptuitorul sa fi stiut sau sa fi putut prevedea ca victima este o femeie īnsarcinata. Īn caz contrar, exista eroare de fapt cu privire la o circumstanta agravanta [art. 51 alin. (2) C. pen.];

- punerea īn primejdie a vietii persoanei, prin aceasta īntelegāndu-se situatia cānd faptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reala si concreta ca victima sa īnceteze din viata. Īn aceasta ipoteza, faptuitorul nu urmareste moartea victimei si nici nu accepta acest rezultat[4], altfel fapta ar constitui tentativa de omor . Subiectul activ actioneaza numai īn vederea vatamarii corporale a victimei, dar īn conditii susceptibile de a-i produce moartea. Daca acest rezultat se realizeaza, fapta consti­tuie infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

B. Latura subiectiva. Infractiunea prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) C. pen. se sa­vār­seste cu intentie indirecta sau praeterintentie[6]. Īn cazul praeterintentiei, fap tui­to­rul actioneaza cu intentie īn ceea ce priveste fapta de lovire sau vatamare, dar este, totodata, īn culpa fata de consecinta mai grava produsa. Daca nici macar culpa fap­tuitorului nu poate fi stabilita, acesta nu va raspunde pentru consecintele mai grave, ci, dupa caz, pentru infractiunea de lovire sau alte violente sau pentru infractiunea de vatamare corporala[7]. Pentru fapta prevazuta īn alin. (3), forma de vinovatie este intentia directa calificata prin scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma īn momentul cānd se produce vreuna dintre ur­marile prevazute de art. 182 alin. (1) C. pen.

Īn varianta tip a infractiunii, tentativa nu se pedepseste. Tentativa se pedepseste, īnsa, la faptele incriminate īn art. 182 alin. (3), adica atunci cānd s-a comis fapta cu intentie directa.

B. Modalitati. Infractiunea de vatamare corporala grava are, pe lānga modalitatile normative descrise īn art. 182 alin. (1) - examinate mai sus - si 2 modalitati agra­vate [art. 182 alin. (2) si (3)]. Astfel, fapta este mai grava daca s-a produs pierderea unui simt sau organ, īncetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea īn primejdie a vietii persoanei.

Exista vatamare corporala grava, atunci cānd fapta a fost savārsita īn scopul pro­ducerii urmarilor daunatoare prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) C. pen. Īn aceasta ipoteza, scopul exprima cerinta cu privire la latura obiectiva a infractiunii si urmareste sa restrānga agravanta numai la faptele enumerate īn art. 182, savārsite cu intentie directa, excluzānd pe cele praeterintentionate. Agravanta pre­supune ca fapta sa fi fost savārsita cu intentie directa, ceea ce īnseamna ca fap­tuitorul a prevazut conse­cin­ta sau consecintele grave care s-au produs si a urmarit ca aceasta sa se produca.

Īn practica judiciara mai recenta s-a hotarāt ca īn situatia īn care pe fondul unor relatii proaste dintre parti, inculpatii au asteptat victima si au lovit-o cauzāndu-i leziuni pentru care partea vatamata a necesitat īngrijiri medicale de 100-120 zile, fapta se īncadreaza īn dispozitiile art. 182 alin. (1) C. pen. si nu īn alin. (3), deoarece din pro­bele administrate īn cauza a rezultat ca inculpatii nu au urmarit producerea con­se­cintelor prevazute īn art. 182 alin. (1), ci doar aplicarea unei corectii[8].

Īn raport cu modalitatile normative, pot exista variate modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Īn forma simpla, vatamarea corporala grava se pedepseste cu īnchi­soarea de la 2 la 7 ani.

Pentru modalitatea prevazuta īn art. 182 alin. (2) pedeapsa este īnchisoarea de la 2 la 10 ani, iar pentru cea prevazuta īn art. 182 alin. (3), pedeapsa este īnchisoarea de la 3 la 12 ani.