Violarea de domiciliu

Violarea de domiciliu[1]

1. Continutul legal

Potrivit art. 192 C. pen., constituie infractiune patrunderea, fara drept, īn orice mod, īntr-o locuinta, īncapere, dependinta sau loc īmprejmuit tinānd de aceasta, fara consimtamāntul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia. Fapta este mai grava daca se savārseste de o persoana īnarmata, de doua sau mai multe persoane īmpreuna, īn timpul noptii, sau prin folosirea de calitati mincinoase.

Libertatea individuala a persoanei ofera posibilitatea acesteia de a-si desfasura viata īntr-un loc liber ales, īn afara oricarui amestec nedorit al altora. Daca fiecarui om i se respecta posibilitatea de a se deplasa si actiona conform vointei proprii, de a-si alege munca pe care vrea sa o desfasoare, tot astfel, pentru īntregirea libertatii per­soanei, trebuie sa i se asigure si posibilitatea de a-si desfasura viata personala acolo unde īsi are domiciliul, fara imixtiuni abuzive din exterior. De precizat ca, īn orice situatie, ordinea de drept trebuie respectata, nefiindu-i nimanui permis sa o īncalce.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiuni este format din relatiile sociale privind apararea libertatii persoanei, sub aspectul libertatii vietii domestice. Fiecarei persoane īi este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fara teama unei imixtiuni din partea persoanelor straine. Aceasta libertate, desi apartine individului, intereseaza societatea. Īn acest sens sunt si preve 24524x2322y derile constitutionale; potrivit art. 27 din Constitutie, domiciliul si resedinta persoanei sunt inviolabile.

Desi Constitutia foloseste notiunea traditionala de domiciliu, īn realitate, garantia inviolabilitatii se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic, astfel cum sunt enumerate īn Codul penal. Inviolabilitatea domiciliului nu se justifica īn baza dreptului de proprietate, nici a faptului posesiei, nici pe baza interesului ordinii publice, astfel ca incriminarea faptelor de violare de domiciliu īsi are locul firesc printre infractiunile contra persoanei[2].

b) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de īncaperea, locuinta, de­pendinta, locul īmprejmuit, asupra carora se īndreapta actiunea faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care īndeplineste conditiile generale de vārsta si responsabilitate. Infractiunea de violare de domiciliu se poate savārsi si īn participatie īn oricare din formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

Īn practica judiciara s-a hotarāt ca savārseste aceasta infractiune chiar pro­prietarul care patrunde īn locuinta chiriasului fara voia acestuia[3], ori persoana care, desi avea ordin de repartitie, intra cu forta īn camera, īnlaturānd lacatul pus de proprietarul apartamentului .

b) Subiect pasiv este persoana care foloseste domiciliul violat si care are dreptul sa permita sau sa refuze intrarea sau ramānerea īn domiciliu a unei persoane. Acesta nu se identifica cu proprietarul locuintei, nici cu posesorul, ci este cel care foloseste īncaperea.

Legea ocroteste pe detinatorul de fapt al locuintei, indiferent cāt este de precar titlul sau, īmpotriva oricaror acte samavolnice ale unei persoane. Legalitatea īntr-un stat de drept implica folosirea cailor legale de realizare a dreptului, opunāndu-se oricarei īncercari a cetatenilor de a-si face dreptate singuri[5].

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza fie prin actiu­nea de a patrunde, fara drept, īntr-o locuinta, īncapere, dependinta sau loc īmprej­muit tinānd de acestea, fie prin actiunea de a refuza parasirea locuintei sau a celorlal­te locuri mentionate mai sus la cererea persoanei care le foloseste.

Locuinta reprezinta orice loc destinat efectiv si actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. Nu intereseaza daca locul este īnchis sau partial deschis, stabil sau mobil, daca este destinat special acestui scop ori nu este destinat (staul, garaj, coliba), daca reprezinta o locuinta permanenta sau trecatoare (camera de hotel, cabina unui vapor etc.)[6].

Ceea ce este esential este efectiva folosire a acelui spatiu delimitat pentru viata intima a persoanei (repaus, alimentare, satisfacerea necesitatilor inerente persoanei umane).

Īncaperea este o parte din locuinta. Daca mai multe persoane au, fiecare, cāte o camera separata īn acelasi apartament, infractiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare īncapere.

Prin dependinte se īnteleg locurile care direct sau indirect sunt īn relatie de de­pendenta fata de locuinta. Ele constituie o prelungire, un accesoriu al locuintei, deoarece īntregesc folosirea acesteia. Īn aceasta categorie intra bucataria, camara, pivnita, magazia, boxa de la subsol etc.[7]

Prin loc īmprejmuit se īntelege orice loc care este separat printr-o īngradire de jur īmprejur; el īnsa trebuie sa tina de locuinta sau de dependinte. Daca locul īmprejmuit nu are nici o legatura cu uzul domestic si cu libertatea persoanei, nu se afla sub ocrotirea legii.

Nu are relevanta cum se patrunde īn unul din locurile aratate, esential este sa existe o asemenea patrundere; aceasta poate avea loc prin constrāngere, amagire, pe fata ori pe ascuns, īn prezenta sau īn lipsa victimei. Cel care īsi introduce doar capul pe fereastra locuintei ori sare pe acoperis sau spioneaza de la distanta inte­riorul locuintei nu savārseste infractiunea de violare de domiciliu, deoarece nu exista o patrundere.

Īn legatura cu aceasta actiune de patrundere, trebuie facute urmatoarele pre­cizari. Desi legea fundamentala prevede ca nimeni nu poate patrunde sau ramāne īn locuinta ori resedinta unei persoane fara īnvoirea acesteia, exista si cāteva derogari de la aceasta regula, prevazute limitativ īn acelasi text. Astfel, nu vom fi īn prezenta infractiunii, daca patrunderea s-a comis īn una din urmatoarele situatii;

- pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarāri judecatoresti;

- pentru īnlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

- pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice;

- pentru prevenirea raspāndirii unei epidemii.

Legea cere ca patrunderea sa fie efectuata fara drept, adica abuziv, fara nici o jus­ti­ficare legala[8]. De asemenea, se cere ca patrunderea sa se faca fara consimta­mān­­tul persoanei care foloseste locuinta. Lipsa consimtamān­tului rezulta din ma­teriali­tatea faptei; pāna la proba contrara, lipsa consim­tamāntului este prezumata .

Īn practica judiciara s-a constatat ca īn multe cazuri patrunderea fara drept īn locuinta unei persoane se face cu scopul savārsirii altor infractiuni (furt, viol, tālharie). Īn asemenea cazuri, va exista un concurs de infractiuni, afara de cazul prevazut de art. 209 lit. g) C. pen. - furtul savārsit prin efractie, escaladare ori folosirea fara drept de chei adevarate ori mincinoase cānd, existānd o absorbtie naturala, violarea de domiciliu īsi pierde autonomia si este absorbita de furt[10].

Actiunea care constituie elementul material al infractiunii poate consta si īntr-un refuz al faptuitorului de a parasi locuinta. Aceasta presupune ca intrarea īn locuinta
s-a facut īn mod legal, de o persoana, īnsa aceasta fie direct (fatis, ostentativ), fie in­direct (ascunzāndu-se īn casa), refuza sa o paraseasca. Textul legii nu enumera mijloacele susceptibile a fi folosite de cel īn cauza, ci se exprima generic, "īn orice mod".

Cele doua modalitati de savārsire a infractiunii au caracter alternativ, astfel īncāt daca faptuitorul, dupa patrunderea fara drept si fara consimtamānt īn domiciliu, refuza sa-l paraseasca, nu va exista concurs de infractiuni, ci o unitate naturala de infractiune.

b) Urmarea imediata consta īn īncalcarea libertatii persoanei prin vreuna din faptele de mai sus.

c) Īn fiecare caz īntre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Sub aspectul formei de vinovatie, infractiunea de violare de domiciliu se savārseste cu intentie directa sau indirecta[11]. Daca faptuitorul patrunde īntr-o locuinta folosita de mai multe persoane, avānd consimtamāntul uneia dintre acestea, se poate considera ca nu exista conditia ceruta de lege; īn acest caz, autorul a actionat cu convingerea ca actiunea este īndreptatita.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc īn momentul cānd s-a produs urmarea imediata, adica atunci cānd faptuitorul a patruns īn locuinta unei persoane, fara drept si fara consimtamāntul victimei, sau a refuzat sa paraseasca locuinta[12]. Tentativa acestei infractiuni - desi posibila - nu este pedepsita.

B. Modalitati. Infractiunea de violare de domiciliu se poate realiza nu numai īn modalitatile prevazute de art. 192 alin. (1) C. pen., pentru forma simpla a infractiunii (patrundere imediata si refuzul de a parasi locuinta), dar si īn modalitatile agravate potrivit art. 192 alin. (2) C. pen.

Prima modalitate agravata se refera la comiterea faptei de catre o persoana īnarmata; exista aceasta modalitate daca autorul poarta arma īn mod vizibil, ­caci numai asa poate influenta victima - indiferent daca a facut sau nu uz de arma. Daca persoana īnarmata savārseste si acte de amenintare sau de violenta, se vor aplica prevederile concursului de infractiuni.

O alta modalitate agravata o constituie violarea de domiciliu comisa de doua sau mai multe persoane īmpreuna, īn sensul ca la locul savārsirii faptei sunt doua sau mai multe persoane care concura simultan la comiterea acesteia, sporind periculo­zitatea faptei.

Constituie o modalitate agravata a infractiunii si savārsirea faptei īn tim­pul noptii. Va exista agravanta chiar daca īn momentul comiterii infractiunii locuinta era luminata artificial; esential este ca fapta sa se savārseasca īntr-un moment cānd s-a instalat īntunericul ca fenomen natural. Acest moment difera dupa anotimp, pozitie geogra­fica, ora cānd s-au produs faptele, conditiile atmosferice etc.

O ultima modalitate agravata o reprezinta violarea de domiciliu prin folosirea de calitati mincinoase. Astfel, exista aceasta īmprejurare cānd autorul s-a dat drept ruda, functionar la telefoane, lucrator de politie etc.; daca faptuitorul a uzat īn mod mincinos de o calitate oficiala, va exista si uzurparea de calitati oficiale (art. 240 C. pen.), fiind vorba de un concurs de infractiuni.

C. Sanctiuni. Īn forma simpla, violarea de domiciliu se pedepseste cu īnchisoarea de la 6 luni la 4 ani.

Actiunea penala se pune īn miscare la plāngerea prealabila a persoanei vata­mate, iar īmpacarea partilor īnlatura raspunderea penala.

Forma agravata, pentru care actiunea penala se pune īn miscare din oficiu, se pe­depseste cu īnchisoarea de la 3 la 10 ani.