Violarea de domiciliu

Violarea de domiciliu[1]

1. Continutul legal

Potrivit art. 192 C. pen., constituie infractiune patrunderea, fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de aceasta, fara consimtamântul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia. Fapta este mai grava daca se savârseste de o persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna, în timpul noptii, sau prin folosirea de calitati mincinoase.

Libertatea individuala a persoanei ofera posibilitatea acesteia de a-si desfasura viata într-un loc liber ales, în afara oricarui amestec nedorit al altora. Daca fiecarui om i se respecta posibilitatea de a se deplasa si actiona conform vointei proprii, de a-si alege munca pe care vrea sa o desfasoare, tot astfel, pentru întregirea libertatii per­soanei, trebuie sa i se asigure si posibilitatea de a-si desfasura viata personala acolo unde îsi are domiciliul, fara imixtiuni abuzive din exterior. De precizat ca, în orice situatie, ordinea de drept trebuie respectata, nefiindu-i nimanui permis sa o încalce.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infractiuni este format din relatiile sociale privind apararea libertatii persoanei, sub aspectul libertatii vietii domestice. Fiecarei persoane îi este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fara teama unei imixtiuni din partea persoanelor straine. Aceasta libertate, desi apartine individului, intereseaza societatea. În acest sens sunt si preve 24524x2322y derile constitutionale; potrivit art. 27 din Constitutie, domiciliul si resedinta persoanei sunt inviolabile.

Desi Constitutia foloseste notiunea traditionala de domiciliu, în realitate, garantia inviolabilitatii se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic, astfel cum sunt enumerate în Codul penal. Inviolabilitatea domiciliului nu se justifica în baza dreptului de proprietate, nici a faptului posesiei, nici pe baza interesului ordinii publice, astfel ca incriminarea faptelor de violare de domiciliu îsi are locul firesc printre infractiunile contra persoanei[2].

b) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de încaperea, locuinta, de­pendinta, locul împrejmuit, asupra carora se îndreapta actiunea faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile generale de vârsta si responsabilitate. Infractiunea de violare de domiciliu se poate savârsi si în participatie în oricare din formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

În practica judiciara s-a hotarât ca savârseste aceasta infractiune chiar pro­prietarul care patrunde în locuinta chiriasului fara voia acestuia[3], ori persoana care, desi avea ordin de repartitie, intra cu forta în camera, înlaturând lacatul pus de proprietarul apartamentului .

b) Subiect pasiv este persoana care foloseste domiciliul violat si care are dreptul sa permita sau sa refuze intrarea sau ramânerea în domiciliu a unei persoane. Acesta nu se identifica cu proprietarul locuintei, nici cu posesorul, ci este cel care foloseste încaperea.

Legea ocroteste pe detinatorul de fapt al locuintei, indiferent cât este de precar titlul sau, împotriva oricaror acte samavolnice ale unei persoane. Legalitatea într-un stat de drept implica folosirea cailor legale de realizare a dreptului, opunându-se oricarei încercari a cetatenilor de a-si face dreptate singuri[5].

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza fie prin actiu­nea de a patrunde, fara drept, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrej­muit tinând de acestea, fie prin actiunea de a refuza parasirea locuintei sau a celorlal­te locuri mentionate mai sus la cererea persoanei care le foloseste.

Locuinta reprezinta orice loc destinat efectiv si actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. Nu intereseaza daca locul este închis sau partial deschis, stabil sau mobil, daca este destinat special acestui scop ori nu este destinat (staul, garaj, coliba), daca reprezinta o locuinta permanenta sau trecatoare (camera de hotel, cabina unui vapor etc.)[6].

Ceea ce este esential este efectiva folosire a acelui spatiu delimitat pentru viata intima a persoanei (repaus, alimentare, satisfacerea necesitatilor inerente persoanei umane).

Încaperea este o parte din locuinta. Daca mai multe persoane au, fiecare, câte o camera separata în acelasi apartament, infractiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare încapere.

Prin dependinte se înteleg locurile care direct sau indirect sunt în relatie de de­pendenta fata de locuinta. Ele constituie o prelungire, un accesoriu al locuintei, deoarece întregesc folosirea acesteia. În aceasta categorie intra bucataria, camara, pivnita, magazia, boxa de la subsol etc.[7]

Prin loc împrejmuit se întelege orice loc care este separat printr-o îngradire de jur împrejur; el însa trebuie sa tina de locuinta sau de dependinte. Daca locul împrejmuit nu are nici o legatura cu uzul domestic si cu libertatea persoanei, nu se afla sub ocrotirea legii.

Nu are relevanta cum se patrunde în unul din locurile aratate, esential este sa existe o asemenea patrundere; aceasta poate avea loc prin constrângere, amagire, pe fata ori pe ascuns, în prezenta sau în lipsa victimei. Cel care îsi introduce doar capul pe fereastra locuintei ori sare pe acoperis sau spioneaza de la distanta inte­riorul locuintei nu savârseste infractiunea de violare de domiciliu, deoarece nu exista o patrundere.

În legatura cu aceasta actiune de patrundere, trebuie facute urmatoarele pre­cizari. Desi legea fundamentala prevede ca nimeni nu poate patrunde sau ramâne în locuinta ori resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, exista si câteva derogari de la aceasta regula, prevazute limitativ în acelasi text. Astfel, nu vom fi în prezenta infractiunii, daca patrunderea s-a comis în una din urmatoarele situatii;

- pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti;

- pentru înlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

- pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice;

- pentru prevenirea raspândirii unei epidemii.

Legea cere ca patrunderea sa fie efectuata fara drept, adica abuziv, fara nici o jus­ti­ficare legala[8]. De asemenea, se cere ca patrunderea sa se faca fara consimta­mân­­tul persoanei care foloseste locuinta. Lipsa consimtamân­tului rezulta din ma­teriali­tatea faptei; pâna la proba contrara, lipsa consim­tamântului este prezumata .

În practica judiciara s-a constatat ca în multe cazuri patrunderea fara drept în locuinta unei persoane se face cu scopul savârsirii altor infractiuni (furt, viol, tâlharie). În asemenea cazuri, va exista un concurs de infractiuni, afara de cazul prevazut de art. 209 lit. g) C. pen. - furtul savârsit prin efractie, escaladare ori folosirea fara drept de chei adevarate ori mincinoase când, existând o absorbtie naturala, violarea de domiciliu îsi pierde autonomia si este absorbita de furt[10].

Actiunea care constituie elementul material al infractiunii poate consta si într-un refuz al faptuitorului de a parasi locuinta. Aceasta presupune ca intrarea în locuinta
s-a facut în mod legal, de o persoana, însa aceasta fie direct (fatis, ostentativ), fie in­direct (ascunzându-se în casa), refuza sa o paraseasca. Textul legii nu enumera mijloacele susceptibile a fi folosite de cel în cauza, ci se exprima generic, "în orice mod".

Cele doua modalitati de savârsire a infractiunii au caracter alternativ, astfel încât daca faptuitorul, dupa patrunderea fara drept si fara consimtamânt în domiciliu, refuza sa-l paraseasca, nu va exista concurs de infractiuni, ci o unitate naturala de infractiune.

b) Urmarea imediata consta în încalcarea libertatii persoanei prin vreuna din faptele de mai sus.

c) În fiecare caz între actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Sub aspectul formei de vinovatie, infractiunea de violare de domiciliu se savârseste cu intentie directa sau indirecta[11]. Daca faptuitorul patrunde într-o locuinta folosita de mai multe persoane, având consimtamântul uneia dintre acestea, se poate considera ca nu exista conditia ceruta de lege; în acest caz, autorul a actionat cu convingerea ca actiunea este îndreptatita.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc în momentul când s-a produs urmarea imediata, adica atunci când faptuitorul a patruns în locuinta unei persoane, fara drept si fara consimtamântul victimei, sau a refuzat sa paraseasca locuinta[12]. Tentativa acestei infractiuni - desi posibila - nu este pedepsita.

B. Modalitati. Infractiunea de violare de domiciliu se poate realiza nu numai în modalitatile prevazute de art. 192 alin. (1) C. pen., pentru forma simpla a infractiunii (patrundere imediata si refuzul de a parasi locuinta), dar si în modalitatile agravate potrivit art. 192 alin. (2) C. pen.

Prima modalitate agravata se refera la comiterea faptei de catre o persoana înarmata; exista aceasta modalitate daca autorul poarta arma în mod vizibil, ­caci numai asa poate influenta victima - indiferent daca a facut sau nu uz de arma. Daca persoana înarmata savârseste si acte de amenintare sau de violenta, se vor aplica prevederile concursului de infractiuni.

O alta modalitate agravata o constituie violarea de domiciliu comisa de doua sau mai multe persoane împreuna, în sensul ca la locul savârsirii faptei sunt doua sau mai multe persoane care concura simultan la comiterea acesteia, sporind periculo­zitatea faptei.

Constituie o modalitate agravata a infractiunii si savârsirea faptei în tim­pul noptii. Va exista agravanta chiar daca în momentul comiterii infractiunii locuinta era luminata artificial; esential este ca fapta sa se savârseasca într-un moment când s-a instalat întunericul ca fenomen natural. Acest moment difera dupa anotimp, pozitie geogra­fica, ora când s-au produs faptele, conditiile atmosferice etc.

O ultima modalitate agravata o reprezinta violarea de domiciliu prin folosirea de calitati mincinoase. Astfel, exista aceasta împrejurare când autorul s-a dat drept ruda, functionar la telefoane, lucrator de politie etc.; daca faptuitorul a uzat în mod mincinos de o calitate oficiala, va exista si uzurparea de calitati oficiale (art. 240 C. pen.), fiind vorba de un concurs de infractiuni.

C. Sanctiuni. În forma simpla, violarea de domiciliu se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vata­mate, iar împacarea partilor înlatura raspunderea penala.

Forma agravata, pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, se pe­depseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.