Violul

Violul

1. Continutul legal

Constituie infractiune de viol, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit, sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Fapta este mai grava daca fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna, daca victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului, daca victima este membru al familiei, daca s-a cauzat victimei o vata mare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, ori daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Fapta prezinta o max 14314u204o ima gravitate daca a avut ca urmare moartea sau sinu ciderea victimei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiect juridic special îl constituie relatiile sociale care se refera la libertatea sexuala a oricarei persoane de a întretine relatii sexuale dupa propria sa vointa.

Faptele mentionate lezeaza nu numai valori sociale importante ale persoanei, cum ar fi libertatea si inviolabilitatea sexuala, ci pot aduce atingere si altor valori sociale referitoare la persoana, cum ar fi: viata, integritatea corporala sau sanatatea victimei, care pot constitui obiect juridic secundar al infractiunii[2].

b) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de corpul unei persoane asupra careia se savârsesc actele cu caracter sexual. Aceste actiuni comise asupra unui cadavru vor constitui infractiunea de profanare de morminte (art. 319 C. pen.).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per soana, atât de sex masculin, cât si de sex feminin, care prin constrângere sau pro­fi­tând de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, o supune unui act sexual.

Participatia penala, datorita modului de comitere, este posibila în toate formele sale - coautorat, instigare, complicitate.

Pâna în momentul modificarilor succesive facute de Legea nr. 197/2000 si O.U.G. nr. 89/2001, participatia penala nu era posibila decât sub forma instigarii si com­plicitatii. Coautoratul era exclus, întrucât în forma veche infractiunea se savârsea prin întretinerea unui raport sexual. Acesta presupunea un act sexual firesc, între doua persoane de sex opus, orice interventie sau ajutor extern, reprezentând instigare sau complicitate.

Având în vedere ca actul sexual de orice natura presupune o mare varietate de actiuni prin care se poate realiza elementul material al laturii obiective, consideram ca în formularea actuala, este posibila savârsirea de acte de natura sexuala concomitent de mai multi autori, asupra aceleiasi persoane, coautoratul devenind astfel posibil.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoana, atât de sex feminin, cât si de sex mas­culin. Nu are relevanta daca subiectul pasiv a mai avut vreo relatie sexuala cu faptui­torul sau nu, ori cu o alta persoana. Subiect pasiv este chiar si sotul faptuitorului, în modalitatea în care acesta îl constrânge pentru a întretine o relatie sexuala.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii consta într-o actiune sub forma de act sexual de orice natura cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex. Legea are în vedere aici atât raportul sexual normal între doua persoane de sex opus, cât si orice alta actiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o alta persoana, indiferent de sexul acesteia.

Prin raport sexual, susceptibil sa constituie elementul material al infractiunii de viol, legea întelege acea conjunctie a sexelor în care organul barbatesc, care rea­lizeaza procreatia, patrunde în organul corespunzator al femeii, chiar daca actul nu a continuat pâna la finalizarea conditiilor care pot realiza procreatia.

Pentru existenta violului nu are nici o relevanta daca persoana de sex feminin, indiferent de calitatea sa, a fost sau nu deflorata, ori daca persoana de sex masculin a ejaculat, fiind suficienta introducerea organului sexual masculin în cavitatea va­ginala a femeii.

Prin alte actiuni de satisfacere a nevoilor sexuale în reglementarea actuala, se înteleg orice alte modalitati, excluzând perversiunile sexuale, prin care subiectul activ îsi satisface impulsurile sexuale (perversiunea sexuala a fost incriminata distinct în art. 201 C. pen.).

De la început, expresia introdusa pentru prima oara în Legea nr. 197/2000, "act sexual de orice natura" a produs numeroase controverse. La vremea respectiva s-a sustinut ca dispozitiile art. 197 alin. (1) si cele ale 198 alin. (1) si (2) C. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin legea mai sus mentionata, în conditiile în care dis­pozitiile art. 200 C. pen., privitoare la relatiile sexuale între persoane de acelasi sex, au ramas nemodificate, sunt contrare prevederilor constitutionale pe de o parte, împiedicând totodata diferentierea în viitor, sub aspectul tratamentului penal, între actele sexuale savârsite între persoane de sex diferit si cele savârsite între persoane de acelasi sex. În critica formulata s-a aratat ca prevederile art. 200, în mare parte, au fost preluate de art. 197 si 198 C. pen., desi formularea acestor articole este con­tradictorie, lipsita de claritate si coerenta.

Prin decizia nr. 211[3]/2000, Curtea Constitutionala a aratat ca înlocuirea în textele legale a termenului "raport sexual" cu acela de "act sexual", chiar cu caracterizarea "de orice natura", nu justifica interpretarea în sensul ca noul termen ar include si pe acela de relatii între persoane de acelasi sex, cu atât mai mult cu cât art. 200 era înca în vigoare. Prin noua reglementare legiuitorul a urmarit sa asigure o aparare mai eficienta si mai completa a persoanei sub aspectul libertatii si al integritatii fizice si psihice, în legatura cu viata ei sexuala.

Consideram ca aceasta opinie este criticabila, întrucât notiunea de act sexual de orice natura are o sfera larga de cuprindere, incluzând aici atât raportul sexual, relatiile sexuale între persoane de acelasi sex, dar si orice alte acte de satisfacere sexuala.

Nu exista viol daca nu a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale; în acest caz, fapta - daca subiectul pasiv este o minora - constituie infractiunea de coruptie sexuala[4].

Infractiunea de viol presupune un act sexual fara a exista consimtamântul persoanei cu care se doreste a avea relatia sexuala. Aceasta nesocotire a vointei victimei se poate înfatisa sub doua modalitati: constrângerea fizica ori morala (amenintare) sau profitarea de neputinta victimei de a-si exprima vointa ori de a se apara. Constrângerea trebuie sa fie efectiva, iar nu aparenta, si susceptibila sa paralizeze, total sau partial, rezistenta. Nu intereseaza daca victima a opus sau nu rezistenta, fiind suficient sa existe refuzul energic al acesteia de a întretine un act sexual. Constrângerea trebuie exercitata pentru a determina victima la o relatie sexuala, ­iar nu pentru a-i provoca alte suferinte fizice sau morale. Violenta sau ame­nintarea trebuie sa preceada sau sa fie concomitente cu actul sexual. Nu intereseaza daca aceeasi persoana care a exercitat constrângerea a participat si la actul sexual, deci poate exista viol si atunci când o persoana întretine un act sexual, victima fiind constrânsa de o alta persoana.

Elementul material al violului se mai poate realiza si profitând de impo­sibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa. În literatura ju­ridica, aceasta îm­prejurare este caracterizata ca fiind o constrângere im­plicita[5]. Nu intereseaza daca starea de mai sus a fost provocata chiar de autor, de un complice sau victima se afla în aceasta stare din alte cauze. Legea cere ca autorul sa profite de starea în care se afla subiectul pasiv, ceea ce înseamna ca acesta si-a dat seama de situatia victimei si a folosit prilejul pentru a savârsi actul sexual. Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa poate fi permanenta sau temporara.

b) Ca urmare a folosirii mijloacelor de mai sus trebuie sa se produca o încalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei.

c) Între actiunea inculpatului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, care va fi demonstrata în fiecare caz în parte.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de viol se comite cu intentie directa. Autorul vio­lului are reprezentarea ca prin actiunea sa va avea loc un act sexual, prin constrân­gere, cu victima sau profitând de neputinta acesteia de a se apara si urmareste acest rezultat. În cazul violului comis asupra unei victime în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, autorul trebuie sa cunoasca starea victimei. Eroarea asupra acestei împrejurari înlatura incidenta legii penale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi pot fi concepute toate formele imperfecte ale infractiunii, numai unele sunt pedepsite. Astfel, actele de pregatire savârsite de autorul violului nu sunt pedepsite. Tentativa infractiunii de viol se pedepseste; exista tentativa când faptuito­rul a început executarea actelor de constrângere, dar, datorita unei împrejurari inde­pen­dente de vointa sa, actul sexual nu a avut loc[6]; de asemenea, exista tentativa când faptuitorul, urmarind realizarea actului sexual, pune victima în situatia de a nu se putea apara ori de a-si ex­prima vointa sau când victima aflându-se într-o ase menea stare, savârseste asupra ei acte de natura sa conduca la realizarea actului sexual[7].

Infractiunea de viol se consuma în momentul în care, ca urmare a actiunii de constrângere exercitata de faptuitor sau datorita aflarii victimei în imposibilitate de a se apara sau a-si exprima vointa, s-a produs actul sexual.

În cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, fara a se exercita alte acte de constrângere asupra victimei, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea simpla de viol - unitate naturala - iar daca s-au exercitat acte repetate de constrângere vor fi aplicabile dispozitiile privind infractiunea continuata. Aceeasi solutie se impune si atunci când actul sexual initial s-a realizat prin constrângere fizica, iar actele sexuale subsecvente s-au înfaptuit prin constrângere morala[8].

B. Modalitati. Infractiunea de viol în forma simpla se comite prin cele doua moda litati normative descrise de lege: constrângerea, profitarea de starea în care s-a aflat victima. Fiecare din aceste modalitati normative este susceptibila de variate moda­litati faptice.

Infractiunea de viol se comite si în conditii agravante, si anume, în împrejurarile prevazute de art. 197 alin. (2) lit. a)-c) C. pen. si art. 197 alin. (3) C. pen.

a) Savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna. În cazul violului, pentru existenta agravantei prevazute în alin. (2) lit. a), este necesar ca la locul sa­vâr­ sirii infractiunii sa fie de fata doua sau mai multe persoane, indiferent de par­ti­ciparea fiecareia, înfaptuindu-se astfel agravanta generala pre­vazuta la art. 75 lit. a) C. pen.

Exista viol agravat, chiar daca fiecare inculpat s-a aflat, în timpul actului sexual, în încaperi diferite, daca au actionat împreuna pentru intimidarea victimei si înfrângerea vointei acesteia[9].

Pentru a exista aceasta agravanta se cere o cooperare simultana la comiterea faptei; aceasta cerinta nu este îndeplinita daca complicele a ajutat numai la sa­vâr sirea unor actiuni anterioare[10].

b) Victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fap­tuito­rului. Violul în acest caz constituie o fapta mai grava, deoarece este savârsita de o persoana care se afla într-o situatie speciala în raport cu victima, si anume, are o calitate (parinte, tutore, profesor, medic curant, gardian etc.) care îi ofera posibilitatea sa preseze psihologic asupra victimei spre a o determina la un act sexual. Asemenea fapte prezinta un deosebit pericol si pentru ca sunt savârsite chiar de catre cel care, în virtutea functiei, profesiei ori a altor calitati, avea obligatia de a îngriji, ocroti, educa, pazi sau trata medical victima (de pilda, inculpatul a violat pe fiica din alta casatorie a sotiei sale, cu care locuia împreuna si era îngrijita de ei[11]), ceea ce re­prezinta o încalcare grava a obligatiilor care reveneau faptuitorului.

c) Victima este membru de familie. Fapta este mai grava, în aceasta modalitate, întrucât este savârsita, ca si mai înainte, de o persoana care se afla într-o situatie speciala fata de subiectul pasiv, însa aria acestor persoane este mai restrânsa. Victima este sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gos­podareste împreuna cu faptuitorul.

d) S-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sana­tatii. În raport cu acest rezultat mai grav trebuie sa existe culpa autorului, ceea ce înseamna ca în aceasta varianta fapta se savârseste cu praeterintentie. Daca autorul comite vatamarea grava corporala cu intentie, el va raspunde pentru un concurs de in frac­tiuni - viol si infractiunea prevazuta de art. 182 alin. (2).

Exista - de pilda - aceasta agravanta daca victima, spre a se salva, dupa ce a fost violata, a escaladat balconul voind sa coboare la un etaj inferior, s-a dezechilibrat si a cazut, suferind leziuni ce au necesitat mai mult de 60 de zile îngrijiri medicale[12].

e) Exista viol, în modalitatea agravata, si în situatia în care victima nu împlinise vârsta de 15 ani. Ratiunea agravarii consta în aceea ca, datorita vârstei fragede a victimei, fapta poate avea consecinte grave în ceea ce priveste dezvoltarea fizica si morala a acesteia. Autorul trebuie sa-si fi dat seama ca victima nu a împlinit 15 ani sau sa fi putut prevedea o asemenea posibilitate. Cunoasterea nesigura, îndoiala asupra acestei împrejurari, nu înlatura raspunderea penala, subiectul actionând mai departe, înseamna ca a acceptat si aceasta eventualitate; daca a avut convingerea ca victima avea o vârsta mai mare de 15 ani, fiind în eroare de fapt, faptuitorul va fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru varianta simpla a infractiunii. Daca fapta de viol s-a comis în conditiile mai multor agravante, va exista o singura agra­vanta, însa, la individualizarea pedepsei se va avea în vedere numarul agravantelor.

f) În sfârsit, constituie viol, în modalitate agravata, fapta care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei [art. 197 alin. (3) C. pen.]. Rezultatul mai grav, praeterintentionat, se va retine în sarcina autorului numai daca acesta, desi nu l-a pre­ vazut, putea si trebuia sa-l prevada sau daca prevazându-l, autorul a sperat, fara temei, ca el nu se va produce.

Daca moartea a fost provocata cu intentie, va exista concurs între viol si in fractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 175 lit. h) C. pen.[13]

C. Sanctiuni. În forma simpla, violul se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Pentru modalitatile agravate prevazute în art. 197 alin. (2), pedeapsa este închi­soarea de la 5 la 18 ani, pentru modalitatea agravata prevazuta în art. 197 alin. (3) teza 1 pe­deapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar când s-a produs moartea sau sinu­ciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Pe lânga pe­deapsa principala, obligatoriu se aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, cu respectarea art. 64 si 65 C. pen.