BOMBA ATOMICA

BOMBA ATOMICA

Arma nucleara este acea arma care se bazeaza pe actiunea distructiva a imensei cantitati de energie care se degaja in timpul exploziei nucleare. Efectul ei vatamator poate intrece de sute si mii de ori efectul vatamator al celei mai puternice munitiei incarcate cu substante explozive obisnuite.

Explozia nucleara se deosebeste de explozia obisnuita atat prin cantitatea de energie degajata, cat si prin natura transformarilor care au loc in substanta incarcaturii.

Pentru explozia nucleara, sursa de energie o constituie procesele care au loc in nucleele atomilor elementelor chimice.

Energia nucleara se poate elibera pe doua cai:

· prin reactii nucleare de fisiune;

· prin reactii nucleare de fuziune.

Fisiunea nucleara consta in dezintegrarea (ruperea unui nucleu atomic greu) in doua sau mai multe fragmente sub actiunea neutronilor.

Fuziunea nucleara este procesul de unire a nucleelor elementelor usoare in nuclee mai grele. Aceasta reactie are loc la temperaturi foarte inalte, de ordinul a zeci de milioane de grade (reactie termonucleara).

1. TIPURI DE ARME NUCLEARE:

Se deosebesc doua tipuri de arme nucleare:

· arme nucleare cu actiune exploziva (bomba atomica, bomba cu hidrogen, bomba trifazica, bomba cu cobalt, etc.);

· arme nucleare fara actiune exploziva (substante radioactive de lupta).

Denumirea de "arma nucleara cu actiune exploziva" este generala si se atribuie oricarui tip de arma a carei explozie are loc pe baza eliberarii energiei nucleare in urma unor reactii de fisiune sau fuziune.

Dupa caracterul reactiilor care au loc in interiorul lor, incarcaturile nucleare se pot imparti in trei tipuri:

1. Incarcaturi nucleare la care energia de explozie se obtine pe seama reactiei de fisiune: substanta fisionabila folosita este U-235 sau Pt.-239;

2. Incarcaturi nucleare in care pe langa reactia de fisiune a nucleelor de U-235 sau Pt.-239 (declansatorul atomic) are loc o reactie de sinteza termonucleara a elementelor usoare. Aceste incarcaturi se numesc incarcaturi termonucleare de tipul "fisiune-fuziune". La acest tip de incarcaturi pe langa U-235 sau Pt.-239 se foloseste drept combustibil nuclear sau amestec, deuteriu si tritiu sau o combinatie de deuteriu cu litiu.

3. Incarcaturi nucleare usoare la care energia de explozie se obtine ca urmare a trei reactii nucleare: reactia de fisiune a nucleelor de U-235 sau Pt.-239 din compunerea focosului nuclear, reactia de sinteza termonucleara a izotopilor (deuteriu si tritiu) si reactia de fisiune a nucleelor de U-235 sub actiunea neutronilor rapizi formati in timpul reactiei de sinteza.

1.1. ARME NUCLEARE CU ACTIUNE EXPLOZIVA:

BOMBA ATOMICA este denumita si bomba de fisiune. Intreaga energie este generata de reactiile de fisiune a U-235, Pt.-239 si U-233.

BOMBA "DOPATA": principial, metoda consta in temporizarea actului de fisiune si simultan crearea unui aport energetic suplimentar, pe baza unei reactii de fuziune ca sursa calorica si energetica. Practic metoda se traduce prin introducerea unui adaos "dop" de denterura de litiu (substanta solida) in explozivul nuclear fisionabil (Pt.-239 sau U-235).

BOMBA "CURATA" este bomba care prin exploziv da o cantitate de substante radioactive cu activitate mai mica decat a unei bombe nucleare obisnuite de putere echivalenta.

BOMBA "MURDARA" este bomba este bomba la care se mareste cantitatea de substante radioactive ce rezulta la explozie in comparatie cu o bomba nucleara obisnuita de acelasi echivalent.

BOMBA CU NEUTRONI pe aceasta linie se pot enumera: bomba cu "californiu", bomba cu hidrogen cu putere de distrugere relativ mica in comparatie cu bombele atomice si cu hidrogen clasice si care folosesc un alt mecanism pentru declansarea fuziunii izotopilor hidrogenului.

1.2. PUTEREA (CALIBRUL) ARMELOR NUCLEARE).

Pentru calcule practice se poate utiliza valoarea de 10⁹ calorii eliberate la explozia unei tone de trotil.

In functie de putere, munitia nucleara se imparte in cinci calibre:

· calibru foarte mic: cu un echivalent de trotil pana la 1 KT;

· calibru mic de la 1 KT la 10 KT;

· calibru mediu de la 10 KT la 100 KT;

· calibru mare intre 100 KT si 1 MT;

· calibru foarte mare (megatomice), peste 1 MT.

1.3. INTREBUINTAREA IN LUPTA A ARMEI NUCLEARE:

Arma nucleara poate fi intrebuintata in doua scopuri diferite:

· pentru actiunea directa pe campul de lupta asupra trupelor si tehnicii de lupta a inamicului;

· pentru executarea unor puternice lovituri asupra celor mai importante centre industriale, de comunicatie, etc., ale inamicului.

1.4. CARACTERIZAREA EXPLOZIILOR NUCLEARE:

In procesul evolutiei fenomenelor fizice care insotesc explozia nucleara apar: unda de soc, emisiunea de lumina, radiatia penetranta, impulsul electromagnetic si are loc contaminarea radioactiva a terenului, tehnicii si obiectelor, astfel:

· Unda de soc ucide oamenii, distruge tehnica si diferite tipuri de lucrari, · Emisiunea de lumina poate provoca aprinderea diferitelor materiale, a tehnicii, a lucrarilor. Oamenii si animalele pot suferi arsuri ale pielii, vatamari ale ochilor si orbirea temporara sau definitiva.

· Radiatia penetranta provoaca asupra oamenilor si animalelor boala de iradiere, produce intunecarea lentilelor de la aparatura optica si distruge materialele foto sensibile.

· Radiatiile radioactive emise de substantele radioactive de pe terenul si obiectele contaminate au aceeasi actiune distructiva ca si radiatia penetranta.

· Impulsul electromagnetic poate defecta, in lipsa unor masuri speciale de protectie, aparatura de comanda si transmisiuni sau perturba functionarea dispozitivelor electrice conectate la liniile exterioare cu lumini mari.

1.5. FELURILE EXPLOZIILOR NUCLEARE:

· explozii nucleare la mare inaltime,

· explozii nucleare aeriene,

· explozii nucleare la suprafata pamantului,

· explozii nucleare la suprafata apei,

· explozii nucleare subterane,

· explozii nucleare submarine.

1.6. CARACTERIZAREA FACTORILOR DISTRUCTIVI AI EXPLOXIILOR NUCLEARE:

1.6.1. UNDA DE SOC:

Reprezinta o unda de comprimare puternica a mediului inconjurator locului exploziei (aer, apa sau sol). Aceasta unda se formeaza in timpul exploziei sub actiunea destinderii cu o viteza foarte mare (supersonica) in toate directiile, a gazelor rezultate din explozie, incalzite pana la temperatura de 10 mld. atmosfere. Provoaca distrugeri astfel:

· distrugeri totale: repararea nu mai este posibila,

· distrugeri puternice: o mare parte a constructiilor se prabuseste, repararea lor este posibila cu folosirea partiala a unor elemente nedistruse (fundatii, stalpi),

· distrugeri medii: constructiile se distrug partial, repararea se face prin lucrari capitale,

· distrugeri usoare: se distrug unele elemente de constructii mai putin rezistente (acoperis, pereti despartitori, intrari, etc.),

· avarii: se distrug unele elemente secundare (ferestre, usi, etc.) avariile se inlatura prin reparatii curente.

Masuri de protectie a constructiilor, adaposturilor rezistente si complet etanse (de tip ingropat sau subteran care nu se ridica deasupra pamantului).

1.6.2. EMISIUNEA DE LUMINA:

Radiatiile luminoase, inclusiv cele termice se propaga in linie dreapta cu viteza luminii adica 300.000 km/s. Caracteristicile de baza ale emisiei de lumina si caldura la diferite distante de locul exploziei nucleare sunt: impulsul luminos (cal/cm²) si intensitatea maxima a fluxului luminos (cal/cm²).

1.6.3. EFECTELE EMISIUNII DE LUMINA ASUPRA OAMENILOR:

Emisiunea de lumina a exploziei nucleare poate provoca in mod nemijlocit, indirect, ca urmare a incendiilor, arsuri asupra pielii si vatamari ale ochilor:

· Arsuri de gradul I - inrosirea pielii (ca cele din timpul verii in vremea expunerii la soare peste timpul admis).

· Arsuri de gradul II - vatama pielea in adancime si au un caracter mai grav.

· Arsuri de gradul III - piele vatamata pe toata adancimea si vindecarea este foarte dificila.

Masurile de protectie contra emisiei de lumina si caldura sunt:

· folosirea procedeelor de protectie,

· luarea din timp a masurilor de prevenire a incendiilor.

1.6.4. RADIATIA PENETRANTA:

Este un flux de radiatii gama si de neutroni, emis in mediul inconjurator in zona exploziei nucleare. Aceste doua tipuri de radiatii se deosebesc prin caracteristicile lor, dar au comuna proprietatea de a se propaga in aer in toate directiile, la sute de metri si chiar sute de kilometri, ionizand aerul si tesuturile vii.

Aceasta provoaca boala de iradiere si au actiune biologica (vatamari somatice si vatamari genetice).

1.6.5. CONTAMINAREA RADIOACTIVA:

Prin explozii se produc elemente radioactive. Acestea se raspandesc in atmosfera si se depun dupa un anumit timp pe sol si contamineaza radioactiv terenul, constructiile, oamenii, etc.

Fragmentele de fisiune ale incarcaturii nucleare constituie sursa principala de atmosfera radioactiva, fiind constituite din aproximativ 200 de izotopi a 35 de elemente chimice.

Pe urma norului radioactiv contaminarea se datoreaza tuturor surselor de contaminare. Ea se produce numai la suprafata solului nu si in adancimea lui.

Suprafetele de contaminare sunt foarte mari pe sute de kilometri in directia vantului.

Protectia impotriva contaminarii radioactive se asigura prin:

1. adapostirea populatiei, animalelor, depozitarea apei, alimentelor furajelor,

2. dispersare, evacuare a populatiei, animalelor sau produselor din zona contaminata,

3. asigurarea populatiei cu mijloace de protectie individuala,

4. supravegherea continua a radioactivitatii mediului ambiant,

5. decontaminarea terenului, cladirilor, utilajelor.

1.6.6. IMPULSUL ELECTROMAGNETIC:

Reprezinta aparitia in aer, in cazul exploziilor nucleare, a unor campuri electrice si magnetice de scurta durata.

Actiunea asupra liniilor electrice: in cabluri se induc tensiuni electrice (se strapung izolatiile cablurilor, defectarea elementelor de comunicatii).

Protectia impotriva impulsului electromagnetic:

1. folosirea de cabluri ecranate,

2. folosirea liniilor simetrice formate din doua conductoare,

3. folosirea mijloacelor de protectie analoge celor de protectie impotriva furtunilor.

1.7. CARACTERISTICILE RAIONULUI SI EXPLOZIEI NUCLEARE:

Volumul mare de distrugeri, incendii si numarul mare de vatamati in raionul de explozie nucleara se realizeaza in mod diferit pe zone de distrugere. Zonele de distrugere se stabilesc conventional, in raport de suprapresiunea in frontul undei de soc astfel:

· zona I: cu o suprapresiune in frontul undei de soc mai mare de 1,0 kg/cm²,

· zona II: cu o suprapresiune in limita de 0,3-1 kg/cm²,

· zona III: cu o suprapresiune in limita de 0,1 - 0,3 kg/cm².

Cele mai mari distrugeri sunt in zona I. Zona II prezinta distrugeri puternice si incendii ale cladirilor si constructiilor de blocare partiala a cailor de acces si a intrarilor in adapost.

Zona III se caracterizeaza prin distrugeri medii si usoare a cladirilor si blocarea izolata a cailor de acces si intrarilor in adaposturilor.