ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
Determinarea lungimii de unda a unei radiatii luminoase
cu reteaua de difractie
Scopul teoretic al acestei lucrari de laborator este acela de a studia fenomenul de difractie Fraunhofer, fenomen care se manifesta la trecerea unui fascicol paralel de lumina printr-o retea unidimensionala plana.
Deoarece
sursa este o lampa cu vapori de mercur, se vor face citiri pentru diferite
linii spectrale care au ordinul .
Tabelul 1:
|
Linie spectrala |
|
|
|
|
|
violet |
|
|
| |||
verde |
|
|
| |||
portocaliu |
|
|
| |||
violet |
|
|
| |||
verde |
|
|
| |||
portocaliu |
|
|
|
594,2 222y2419c |
||
violet |
|
|
| |||
verde |
|
|
| |||
portocaliu |
|
|
|
Pentru calculul lungimii de unda s-a indicat, pentru
constanta retelei, valoarea
. Valorile lungimilor de unda s-au calculat pe baza
relatiei:
, unde
.
Întrucât citirea unghiurilor de catre fiecare membru al subgrupei este o operatiune care poate introduce erori, experimentul a necesitat si o operatiune de estimare a acestor erori. Fiecare membru al subgrupei si-a ales o linie spectrala, cu ordinul 2 de difractie si s-au efectuat 10 masuratori (citiri de unghiuri).
Violet (n=2):
|
|
|
|
|
|
||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
|
| ||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
|
Verde (n=2):
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
|
Portocaliu (n=2):
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
|
594,2 222y2419c |
||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
| |||||
|
|
|
594,2 222y2419c |
||||
|
|
|
Întelesul general al termenului de difractie a undelor circumscrie întreaga varietate a fenomemelor ce au loc atunci când undele întâlnesc neomogenitati ale mediului. Deci:
în sens general difractia desemneaza totalitatea fenomenelor de reflexie, refractie sau difuzie
în sens restrâns, prin difractie se întelege particularitati ale propagarii undelor în dreptul fantelor, orificiilor, ecranelor sau în prezenta altor obstacole.
Explicarea fenomenului se face cu ajutorul principiului Huygens-Fresnel. Acest principiu admite ca undele secundare sunt coerente si au amplitudini care pot fi calculate, functie de conditiile date. Prin aceasta devine posibil calculul interferentei produse prin suprapunerea undelor secundare, iar suprafata de unda înfasuratoare rezulta automat în urma acestei suprapuneri.
Raspunsul este da, deoarece la o retea optica (la care se face experimentul) apar doua fenomene distincte:
Avem relatia: , unde
este constanta
retelei.
Fenomenul de difractie produs pe
o retea optica plana este asemanator cu cel produs
printr-o singura fanta. Astfel se explica de ce trebuie ca
lungimea sa fie de
acelasi ordin de marime ca si lungimea de unda
, cel mult de 2 ordine de marime, (altfel nu se poate
lua în considerare fenomenul de difractie).
Amintim ca lungimea dintre doua fante
trebuie sa fie destul de mica (de ordinul sutimilor de milimetrii)
pentru a se putea observa liniile spectrale.
Atunci când sursa luminoasa punctiforma este apropiata de obstacol, difractia corespunzatoare a luminii poarta numele de difractie Fersnel. Adica aceasta difractie presupune un fascicol luminos divergent care (în urma interactiei cu obstacolul) coduce la aparitie de franje vizibile direct pe un ecran.
Fenomenul de difractie ce apare atunci când sursa de lumina este foarte îndepartata de obstacol, astfel încât razele luminoase sunt (aproape) paralele, se numeste difractie Fraunhofer.
|