ALTE DOCUMENTE |
LCRARE DE LABORATOR
EXPERIENTA DEBYE-SCHERRER DE DIFRACTIE DE ELECTRONI PE O RETA POLICRISTANINA
1.Titlul.EXPERIENTA DEBYE-SCHERRER DE DIFRACTIE DE ELECTRONI PE O RETA POLICRISTALINA
2.Teoria lucrarii.
In anul
1924 Louis de Broglie a sugerat ca in afara proprietatilor specifice de
particele,acestea pot avea si caracter ondulator si a presupus ca lungimea de
unda 343i84d a unei particule est data de relatia:
(1)
λ-lungimea de unda asociata particulei
h-constanta lui Planck
p-impulsul particulei
In experimentul de fata este demonstrat caracterul ondulator al electronilor printr-o experienta de difractie de electroni pe o retea policristalina de grafit,experiment cunoscut sub numele de difractie Debye-Scherrer.
Un fascicol de electroni monocromatici emisi de catodul unui tub electronic sunt focalizati de un sistem de lentile electromagnetice si cad pe o folie policristalina de grafit.Atomii grafitlui sunt aranjati intr-o reta cristalina care actioneaza ca o retea de difractie pentru electroni,pe un ecran flourescent aparand figura de difractie sub forma a doua inele concentrice(fig.1) corespunzatoare celor doua constante de retea d1 si d2 (fig.3).Diametrul inelelor concentrice se modifica in functie de lungimea de unda a electronilor si,deci,in functie de tensiunea de accelerare.
Fig.1. Reprezentarea schematica a inelelor de difractie.Cele doua inele cu diametrele D1 si D2 corespund constantelor de retea d1 si d2(conform fig.3)
Energia unui electron accelerat in campul de energie potentiala U este:
(2) U-tensiunea de accelerare
e-sarcina electrica a electronului
p-impulsul electronului
Substituind impulsul p din ecuatia(2) in ecuatia(1) se obtine lungimea de unda asociata electronului:
(3)
expresie care arata ca lungimea de unda λ asociata electronului este determinata de tensiunea de accelerare U.
In
1913 sir H.W.bragg si fiul sau W.L.Bragg au inteles ca aranjarea periodaica a
atomilor in retaua cristalina a unui monocristal este formata din plane
cristaline paralele.Daca pe un set de astfel de plane cristaline cade un
fascicol monocromatic de raze X sau electroni monoenergetici care se presupune
ca au caracter ondulatoriu,fiecare element al planului cristalin actioneza ca
un centru de imprastiere generand o unda sferica elementra
reflectata,suprapunerea acestor unde sferice elementara generand un front de
unda reflectat.Conform legilor reflexiei,lungimea de unda a undei reflectate
este aceeasi cu a undei incidente si unghiul de reflexie este egal cu ungiul de
incidenta.Din suprapunerea undelor reflectate pe plane succesive sse obtin
maxime de interferenta(interferenta constructiva) daca diferenta de drum ∆=∆1+∆2=2dsinθ
(fig.2) este un multiplu intreg de lungimi de unda:
2dsinθ=nλ; n=1,2,3, (4) d-distanta dintre doua plane succesive
2θ-ungiul dintre fascicolul incident si cel reflectat(θ-unchiul masurat de la plan)
Conditia(4) este cunoscuta ca relatia Bragg.
Fig.2 Reprezentarea schematica a Fig.3 Constantele de retea in grafit:
Conditiei de difractie Bragg d1=2.13.10-10 m
d2=1.23.10-10 m
In acest experiment se foloseste un material policristalin care este format dintr-un numar foarte mare de monocristale.Vor exista totdeauna cateva monocristale a caror orientare satisface conditia Bragg.
Totalitatea reflexiilor produse de aceste cristalite se afla intr-un con a carui axa este data de directia fascicolului incident,astfel ca pe ecranul aflat perpendicular pe aceasta axa vor aparea cercuri concentrice.
Fig.4.Reprezentarea schematica a unchiului de difractie θ .
L=13.5 cm(distanta dintre folia de grafit si ecran)
D=diametrul inelului de difractie observat pe ecran
Din fig.4 se obtine relatia:
(5) D-diametrul unui inel
L-distanta de la proba de la ecran
Pentru unghiuri θ mici
(6)
Substituind (6) in (4) se obtine,pentru
primul ordin de difractie,n=1,expresia pentru luingimea de unda asociata
electronilor:
(7)
Tinand cont de expresia(3) pentru lungimea de unda a elctronilor se obtine pentru diametrul inelelor de difractie expresia:
(8)
(9) este panta dreptei ,panta care depinde de constanta de retea d.
3.Tabelele de date experimentale
U(kv) |
D1(cm) |
D1(cm) |
D2(cm) |
D2(cm) |
||||
| ||||||||
4.Prelucrarea datelor experimentale
Determinarea lungimii de unda a electronilor
U(kV) |
D1(cm) |
λ1experimantal (pm) |
U(kV) |
D2(cm) |
λ2 experimental(pm) |
Verificarea relatiei de Broglie
U(kv) |
(v-1/2) |
λteoretic(pm) |
Erori
Orice masurare experimentala este afectata de erori. Dupa cauza care le produce, acestea se pot imparti in trei categorii: erori sistematice, erori acceidentale si erori grosiere.Posibile erori sistematice in realizarea acestui raport ar fi erorile de instrument, dar care dupa parerea mea sunt neglijabile, intrucat aparatul cu care am masurat este destul de precis. Eventualele erori sistematice, aparute la masurare, se transforma in erori intamplatoare la realizarea graficului, de aceea valorile λ nu sunt exacte, ele avand o eroare de ±0.001. Erori grosiere nu s-au putut observa, intrucat acestea sunt cauzate de neatentii sau de defectiuni accidentale, iar valorile obtinute difera nesemnifiativ de celelalte.
5.Concluzii
Se observa ca lungimea de unda teoretica are valori foarte apropiate pentru valori diferite ale tensiunii.Diferentele dintre lungimea de unda determinata experimental si lungimea de unda determinata teoretic se datoreaza erorilor grosiere cauzate de ochi care este un mijloc de masurare imperfect.
Cu ajutorul masuratorilor experimentale am putut observa ca diametrul inelelor de difractie D1 respectiv D2 depind invers proportional cu tensiunea de accelerare U.
|