Se pune întrebarea daca viteza luminii în vid c poate fi depasita. Pentru determinarea vitezei maxime de transmitere a interactiilor s-au efectuat experiente de c& 111e49b #259;tre Kaufmann si de catre Bertozzi.
În experienta Bertozzi s-a determinat viteza electronilor accelerati într-o diferenta de potential cunoscuta, reprezentându-se grafic patratul vitezei în functie de energia lor cinetica.(figura I.3).
|
Fig.I.3 |
Pe baza
mecanicii nerelativiste 
, deci graficul teoretic ar fi o dreapta. Se
observa ca pentru energii mai mari decât 
graficul experimental
difera mult de cel teoretic, deci electronii, desi absorb energia
corespunzatoare câmpului de accelerare, nu-si maresc viteza
peste o anumita limita. Saturarea curbei indica o viteza
limita de aproximativ 
.
Din sintetizarea rezultatelor experimentale s-au desprins urmatoarele concluzii:
1. Un front de unda sferic, emis de o sursa punctiforma într-un sistem de referinta inertial îsi va mentine forma sferica pentru un observator situat în orice alt sistem de referinta inertial, deci viteza luminii este un invariant fata de toate sistemele de referinta inertiale.
2. Viteza luminii în vid, c, este viteza maxima de propagare a interactiilor.
3. Transformarile Galilei sunt inadecvate pentru viteze comparabile cu viteza luminii.
Se impunea deci necesitatea elaborarii unei noi teorii pe baza unor principii în concordanta cu datele experimentale, teorie care sa scoata fizica din criza în care se afla la începutul secolului al XX-lea.
Lucrarile lui Albert Einstein prin care s-au pus bazele teoriei relativitatii restrânse au marcat începutul unei noi epoci în fizica.
|
