Factorii radiativi

Factorii radiativi

Radiatia solara directa - S

Reprezinta radiatia solara care strabate atmosfera, ajungand nemodificata la suprafata terestra sub forma unui flux de raze paralele (cu lungimi de unda 19419u2015t cuprinse intre 0,291 si 4-5 µ). Intensitatea radiatiei solare directe variaza in dependenta de doi factori si anume: inaltimea Soarelui deasupra orizontului (latitudinea, pentru acelasi moment; anotimpul si momentul zilei, pentru acelasi punct) si transparenta atmosferei (umezeala aerului, nebulozitatea, concentratia pulberilor in suspensie).

Radiatia solara difuza - D

Reprezinta acea parte a radiatiei solare, care, dupa ce a fost difuzata de moleculele gazelor ce compun atmosfera si de suspensiile din cuprinsul acesteia, ajunge la suprafata terestra venind din toatre directiile. Din aceasta cauza a fost numita radiatia solara a boltii ceresti. Intensitatea radiatiei difuze depinde, ca si cea a radiatiei solare directe de inaltimea Soarelui deasupra orizontului si de transparenta atmosferei.

Radiatia globala - Q

Aceasta radiatie rezulta din insumarea radiatiei solare directe (S') si a radiatiei difuze (D), masurate pe unitatea de suprafata orizontala. Mai este denumita si "insolatia".

Valorile intensitatii radiatiei globale se afla in stransa dependenta de starea atmosferei si procesele vremii. Astfel, pe timp cu cer acoperit cand radiatia solara nu poate ajunge la suprafata terestra, ele sunt mai reduse si se refera numai la radiatia solara difuza. In situatiile cu intensitate mare a radiatie solare directe si cu valori ridicate ale radiatiei difuze, radiatia globala poate atinge valori apropiate de 2 cal/cm².min. Asemenea valori se inregistreaza in vaile montane de la circa 2000 m altitudine unde radiatia solara directa se intensifica pe seama reflectarii provocate de norii Cumulus humilis si de zapada care acopera culmile invecinate.

Radiatia reflectata - R

In cazul in care diametrul particulelor este mai mare decat lungimea de unda a radiatiilor, se produce difuzia totala, adica difuzia tuturor radiatiilor indiferent de lungimea lor de unda. Acesta este de fapt, fenomenul reflexiei, care consta in abaterea fasciculelor de radiatii de la directia lor initiala, fara a li se provoca vreo modificare de alta natura. El este numit uneori si reflexie difuza, ceea ce exprima foarte bine coincidenta dintre difuzia globala despre care se vorbeste in cazul atmosferei supraincarcate cu impuritati solide si lichide de dimensiuni mari si reflexia despre are se vorbeste in cazul oricarei supreafete active.

Depinzand in mare masura de insusiri;e fizice ale scoartei terestre (in special de culoare si rugozitate), radiatia reflectata joaca un rol important in formarea particularitatilor topo si microclimatice ale diferitelor suprafete.

Insusirile de reflectare ale suprafetei active nu se exprima, de regula, prin intensitatea fluxului de radiatii reflectate (R), ci printr-un raport intre acesta si radiatia globala incidenta. Raportul respectiv poarta numele de albedo (A) si se exprima in procente. Cercetarile arata ca in natura valorile albedoului variaza intre 2 si 95%.

Bilantul radiativ - B

Este diferenta dintre suma tuturor fluxurilor radiative de unda scurta si lunga primite si suma fluxurilor de unda scurta si lunga cedate de o suprafata oarecare. In meteorologie se analizeaza, de regula, bilantul radiativ al suprafetei terestre si bilantul radiativ al sistemului Pamant - atmosfera (prin Pamant intelegandu-se suprafata terestra).

Suprafata terestra primeste radiatia solara directa (S'), radiatia difuza (D) si radiatia atmosferica  si cedeaza radiatia reflectata de unda scurta, radiatia terestra. La cedari putem adauga si radiatia reflectata de unda lunga, un flux radiativ atat de neinsemnat, incat adesea este neglijat.