1.Introducere
cuantice libere sau īn interactie cu alte sisteme cuantice si necuantice.Fizica cuan-
tica studiaza sistemele"mici",formate dintr-un numar mic de particule elementare.Da-
ca stim legile fundamentale care descriu comportarea particulelor elementare,putem
sa prevedem comportarea sistemelor fizice macroscopice care contin un numar foarte
mare de particule elementare.Aceasta īnseamna ca legile fizicii clasice rezulta din legi-
le microfizicii si īn acest sens mecanica cuantica este la fel de relevanta īn lumea mi-
croscopica
marimi ne asigura un criteriu simplu si natural cu ajutorul caruia putem decide cānd un fenomen fizic poate fi discutat "relativist".Astfel,o tratare nerelativista este"adec-
vata"(adica suficient de precisa) daca toate vitezele implicate sunt mici īn compara-tie cu viteza luminii.Se pune problema daca exista un criteriu asemanator care sa ne spuna cānd trebuie sa aplicam mecanica cuantica si cānd trebuie aplicata teoria
clasica .Exista deci o
sa poata fi formulat criteriul urmator:
Daca pentru un sistem fizic orice variabila cu dimensiune de actiune are valori
numerice comparabile cu h,atunci comportarea sistemului este descrisa de meca-
nica cuantica .
Dimensiunea fizica a constantei h este :
[timp]x[energie]=[lungime]x[impuls]=[moment cinetic]
O asemenea marime fizica este cunoscuta sub numele de actiune si de aceea
h, atunci legile fizicii clasice sunt valabile cu o precizie suficienta.Sa consideram cā-
teva exemple .
1.Fie un oscilator armonic mic,dar macroscopic,cu masa m,viteza
maxima v si ampli- tudine A.Impulsul maxim este atunci :
Marimea amplitudine·impuls este o actiune,avānd valoarea h.Sistemul poate fi descris clasic.
2.Īn cazul unui electron īn atomul de hidrogen, actiunea este data de produsul dintre raza lui Bohr (r=10‾¹ŗm)si impulsul pe orbita Bohr ( 10‾² kg·m·s‾¹).Se obtine
o actiune de ordinul lui h,deci electronul trebuie tratat,īn acest caz,ca un sistem cuantic.
3.Considerānd electronul īntr-un tub electronic cu distanta dintre electrozi d iar dife-
renta de potential dintre electrozi U ,rezulta o actiune mult mai mare decāt h.
4.Circuit oscilant:
→valabile legile mecanicii
clasice
mita īn care discontinuitatile cuantice pot fi tratate ca infinit de mici.Atunci īn toate aceste cazuri limita rezultatele fizicii cuantice trebuie sa coincida cu rezultatele fizicii clasice."
2.Originile fizicii cuantice
Fizica clasica,dezvoltata pāna la sfārsitul sec. x x,considera ca īn univers materia exista sub doua forme:
→substanta alcatuita din particule care verifica ecuatia mecanicii newtoniene
→radiatie care verifica legile electromagnetismului (ec.Maxwell).E descrisa de variabilele dinamice Ē(r,t),B(r,t),care verifica ecuatia undelor:
Radiatia are o comportare ondulatorie (exp.de difractie,de interferenta).
cele doua formalisme.Īn jurul anului 1900 o serie de experiente au condus la rezul-
tate care nu puteau fi explicate clasic.Acestea se īncadrau īn urmatoarele categorii:
a)Fenomene īn care schimbul de energie īntre substanta si cp elm. are loc discon-
tinuu (rad.termica,emisia si absortia luminii,etc.)
b)Fenomene īn care se manifesta proprietatile corpusculare ale radiatiei electro-
magnetice(efectul fotoelectric,efectul Compton,efectul Cerenkov)
c)Existenta starilor stationare (cu nivele discrete de energie) ale sistemelor micros-
copice(exp.de difractie a electronilor pe cristale).
d).Fenomene īn care se menifesta caracterul ondulatoriu al microparticulelor (exp.
de difractie a electronilor pe cristale).
Pentru explicarea lor au fost emise ipoteze noi care au condus la teoria cuantica
Veche.
|