PRESIUNI CONVENTIONALE

PRESIUNI CONVENŢIONALE

1. Presiunile conventionale p_conv se determina luând în considerare valorile de baza din tabelele A.1 A.4, care se corecteaza conform prevederilor de la pct. 2.

Pentru pamânturile sensibile la umezire stabilirea valorilor presiunii conventionale se face pe baza prescriptiilor speciale.

Tabelul A.1

Observatie - În intervalul indicat, valorile se aleg tinând seama de compactitatea si starea de degradare a rocii stâncoase sau semistâncoase. Ele nu variaza cu adâncimea de fundare si dimensiunile în plan ale fundatiilor.

Tabelul A.2

a) În cazul în care nu este posibila prelevarea de probe netulburate, stabilirea gradului de îndesare se poate face pe baza penetrarii dinamice în foraj sau a penetrarii statice.

b) În intervalul indicat, valorile se aleg tinând seama de consistenta pamântului argilos aflat în interspatii, interpolând între valorile minime pentru I_c = 0,5 si maxime corespunzatoare lui I_c = 1.

2. Valorile de baza din tabelele A.1 A.4 corespund presiunilor conventionale pentru fundatii având latimea talpii B = 1,0 m si adâncimea de fundare fata de nivelul terenului sistematizat D_f = 2,0 m.

Pentru alte latimi ale talpii sau alte adâncimi de fundare presiunea conventionala se calculeaza cu relatia:

unde: -valoarea de baza a presiunii conventionale pe teren, conform tabelelor

A.1 A.4, în kilopascali;

C_B - corectia de latime, în kilopascali;

C_D - corectia de adâncime, în kilopascali.

Tabelul A.3

a) În cazul în care nu este posibila prelevarea de probe netulburate, stabilirea consistentei se poate face pe baza penetrarii dinamice în foraj sau a penetrarii statice.

b) La pamânturi coezive având valori intermediare ale indicelui porilor e si indicelui de consistenta I_c, se admite interpolarea liniara a valorii presiunii conventionale de calcul dupa I_c si e succesiv.

Tabelul A.4

a) Umpluturi cu continut de materii organice mai mic de 5%.

b) Pentru valori 0,5 < S_r < 0,8 valorile presiunii conventionale se determina prin interpolare liniara.

2.1 Corectia de latime

.Pentru corectia de latime se determina cu relatia:

[kPa] (A.2)

unde: K₁ coeficient - pentru pamânturi necoezive (cu exceptia nisipurilor prafoase), K₁ = 0,10

- pentru nisipuri prafoase si pamânturi coezive, K₁ = 0,05

B latimea fundatiei, în metri.

.Pentru B > 5m corectia de latime este:

C_B = 0,4 pentru pamânturi necoezive, cu exceptia nisipurilor prafoase;

C_B = 0,2 pentru nisipuri prafoase si pamânturi coezive.

2.2 Corectia de adâncime se determina cu relatiile:

. pentru D_f < 2m: [kPa] (A.3)

. pentru D_f > 2m: [kPa] (A.4)

unde: D_f adâncimea de fundare, în metri

K₂ coeficient conform tabelului B.5

greutatea volumica de calcul a straturilor situate deasupra nivelului talpii fundatiei

(calculata ca medie ponderata cu grosimea straturilor), în kilonewtoni pe metru cub.

Tabelul A.5

2.3 La constructiile cu subsol se adopta corectia de adâncime corespunzatoare celei mai mici dintre valorile D_f si , unde D_f este adâncimea de fundare masurata de la cota terenului sistematizat la exteriorul zidului de subsol:

=

unde: q supraîncarcarea permanenta aplicata la nivelul talpii fundatiei în partea interioara a zidului

de subsol, în kilopascali;

greutatea volumica de calcul a straturilor situate deasupra talpii fundatiei (calculata ca medie

ponderata cu grosimea straturilor), la interiorul zidului de subsol, în kilonewtoni pe metru cub.

A.2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE

-continuare-

*) H in metri

A.3. Calculul terenului de fundare la starea limita de deformatii

1. Conditii generale

1.1 Se considera ca deformatia suprafetei terenului de fundare coincide, în fiecare punct, cu deformatia talpii de fundare, prin pastrarea permanenta a contactului între aceste doua elemente.

1.2 Sub actiunea încarcarilor verticale transmise de constructii si a altor supraîncarcari (rambleuri, depozite de materiale etc.) se ia în considerare numai deplasarea pe verticala a terenului de fundare (tasarea).

1.3 Tasarea unui strat se considera compusa din:

- tasarea instantanee datorata preponderent schimbarii instantanee de forma sub volum constant, precum si deformatiei bruste de volum (reducerii volumului de goluri) în cazul pamânturilor nesaturate;

- tasarea din consolidarea primara datorata reducerii progresive în timp a volumului de goluri si disiparii excesului presiunii apei din pori;

- tasarea din consolidarea secundara care se poate produce în anumite situatii prin deformarea lenta a pamântului sub efort constant, dupa disiparea completa a presiunii în exces a apei din pori.

Deformatiile terenului calculate pe baza prezentelor prescriptii reprezinta deformatii finale rezultate din suma tasarii instantanee si a tasarii din consolidarea primara. În cazul în care este necesara evaluarea independenta a acestor componente, ca si în situatiile în care apare posibila producerea unor tasari importante din consolidarea secundara, se folosesc metode de calcul corespunzatoare.

Oportunitatea calculului evolutiei în timp a tasarii din consolidare primara se apreciaza în functie de grosimea straturilor coezive saturate (având S_r > 0,9) cuprinse în zona activa z₀ a fundatiei, de posibilitatea de drenare a acestor straturi, de valorile coeficientului de consolidare c_v precum si de viteza de crestere a presiunii pe teren în faza de executie si de exploatare a constructiei.

Tasarile din consolidare secundara pot apare numai la unele pamânturi coezive. Capacitatea pamânturilor de a suferi tasari din consolidare secundara sub efortul transmis stratului de încarcarile exterioare se apreciaza în functie de valoarea coeficientului de consolidare secundara , având în vedere prevederile din tabelul A.6.

Tabelul A.6

1.4 Calculul tasarilor probabile ale terenului de fundare se efectueaza în ipoteza comportarii terenului de fundare ca un mediu liniar deformabil.

1.5 În calculul tasarilor probabile ale terenului de fundare trebuie luate în considerare:

- influenta constructiilor învecinate;

- supraîncarcarea terenului din imediata vecinatate a fundatiilor (umpluturi, platforme,

depozite de materiale etc.).

1.6 Actiunile se iau în gruparea fundamentala.

1.7 Caracteristicile geotehnice ale terenului se iau cu valorile de calcul, stabilite conform STAS 3300/1-85. Valorile de calcul , c si se determina corespunzator unui nivel de asigurare .

2. Calculul presiunii plastice, p_pl

Presiunea p_pl pentru fundatii cu forma dreptunghiulara în plan se calculeaza cu relatiile:

- pentru constructii fara subsol:

[kPa] (A.5)

- pentru constructii cu subsol:

[kPa] (A.6)

unde: m_l coeficient adimensional al conditiilor de lucru, conform tabelului A.7;

media ponderata a greutatilor volumice de calcul ale straturilor de sub fundatie cuprinse pe o

adâncime B/4 masurata de la talpa fundatiei, în kilonewtoni pe metru cub;

B latura mica a fundatiei, în metri;

q suprasarcina de calcul la nivelul talpii fundatiei, lateral fata de fundatie, în kilopascali;

q_e,q_i suprasarcina de calcul la nivelul talpii fundatiei la exteriorul si respectiv interiorul fundatiei

de subsol, în kilopascali;

c valoarea de calcul a coeziunii stratului de pamânt de sub talpa fundatiei, în kilopascali;

N₁,N₂,N₃ coeficienti adimensionali în functie de valoarea de calcul a unghiului de frecare

interioara a terenului de sub talpa fundatiei, conform tabelului A.8.

Observatii:

a) Se admite determinarea presiunii p_pl cu relatiile de mai sus si pentru fundatii a caror forma în plan difera de un dreptunghi. Pentru talpi de fundatii în forma de cerc sau de poligon regulat se ia valoarea , în care F este suprafata talpii fundatiei de forma data.

b) La stabilirea suprasarcinilor de calcul (q, q_e, q_i) se iau în considerare greutatea pamântului situat deasupra nivelului talpii fundatiei precum si alte sarcini cu caracter permanent.

Tabelul A.7

Tabelul A.8

3. Caracteristici de compresibilitate ale pamânturilor de utilizat în calcul

Caracteristicile de compresibilitate ale straturilor de pamânt care intervin în calculul deformatiilor probabile ale terenului de fundare sunt urmatoarele:

- modulul de deformatie liniara, E (în kilopascali);

- modulul de deformatie edometric, M (în kilopascali);

- coeficientul de contractie transversala (coeficientul lui Poisson), .

3.1 Pentru calcule definitive la constructiile încadrate în clasele de importanta I si II se recomanda ca modulul de deformatie liniara E sa se determine pe teren prin încarcare cu placa, în sondaje deschise sau în foraje.

3.2 În lipsa încercarilor corespunzatoare de teren, pentru calculul deformatiilor în faze preliminare de proiectare la constructiile din clasele I si II, cât si pentru calcule definite la constructiile din clasele III, IV, V, se admite utilizarea valorilor modulului de deformatie edometric determinat conform STAS 8942/1-89, corectate conform prevederilor de la pct. 3.5.

3.3 În aceleasi conditii ca la pct. 3.2, se admite determinarea indirecta a valorilor modulului de deformatie liniara E, pe baza unor corelatii stabilite cu datele altor tipuri de încercari pe teren (încercari presiometrice, penetrare statica si, în terenuri necoezive, penetrarea dinamica).

La predimensionarea si verificarea preliminara la starea limita de deformatii a fundatiilor de suprafata, indiferent de clasa de importanta a constructiei, precum si la verificarea definitiva la starea limita de deformatii pentru fundatiile de suprafata în cazul constructiilor sensibile la tasari din clasele de importanta III, IV si V, se admite, potrivit standardului 3300/1-85, utilizarea valorilor modulului de deformatie liniara E_s date în tabelul A.9.

3.4 În cazul amplasamentelor cu stratificatie uniforma, daca se dispune de valori ale tasarilor efective masurate la constructii existente, modulul de deformatie liniara se poate stabili prin calcul invers, pe baza deformatiilor masurate ale straturilor de pamânt. Aceste valori ale modulului de deformatie E pot fi utilizate în calculul tasarilor probabile ale unor constructii proiectate, cu conditia verificarii uniformitatii caracteristicilor fiecarui strat prin sondaje executate pe amplasamentul fiecarei noi constructii.

3.5 În conditiile specificate la pct. 3.2, modulul de deformatie liniara E se poate determina pe baza valorilor modulului de deformatie edometric M, cu relatia:

E = M_o . M [kPa]  (A.7)

unde: M valoarea de calcul a modulului de deformatie edometric pentru stratul respectiv, determinata

în intervalul de presiuni cuprinse între presiunea geologica existenta la nivelul probei si

presiunea medie ce apare în stratul comprimat în urma încarcarii fundatiei , în

kilopascali;

M_o coeficient de corectie pentru trecerea de la modulul de deformatie edometric la modulul de

deformatie liniara (determinat pe teren cu placa); valoarea coeficientului M_o se determina

experimental; în cazul în care nu se dispune de asemenea date, valorile M_o se pot adopta,

orientativ, conform tabelului A.10. Pentru pamânturi prafoase si argiloase având

I_c < 0,5 sau e > 1,10, daca nu se dispune de date experimentale, se poate accepta M_o = 1.

Tabelul A.9

Tabelul A.10

3.6 Coeficientul lui Poisson, , poate fi adoptat cu valorile precizate în tabelul A.11.

Tabelul A.11

4. Calculul tasarii probabile

4.1 Calculul tasarii absolute prin metoda însumarii pe straturi elementare (fig. A.1).

Figura A.1

Efortul unitar net mediu p_net pe talpa fundatiei se calculeaza cu relatia:

[kPa] (A.8)

unde:

Q suma încarcarilor de calcul provenite din constructie inclusiv greutatea fundatiei si a

umpluturii de pamânt care sta pe fundatie, în gruparea fundamentala, în kilonewtoni;

A suprafata în plan a talpii fundatiei, în metri patrati;

greutatea volumica medie a pamântului situat deasupra nivelului talpii fundatiei, în

kilonewtoni pe metru cub;

D_f adâncimea de fundare, în metri.

Observatie - În cazul gropilor de fundare cu latimi mari (B > 10 m) executate în terenuri coezive, când exista posibilitatea ca fundul sapaturii sa se umfle dupa excavare, efortul unitar net mediu pe talpa fundatiei se accepta

p_net = p_ef fara a considera efectul de descarcare al greutatii pamântului excavat. În acest caz, pentru calculul tasarilor în domeniul de presiuni p_ef < γD_f, se pot utiliza valorile modulului de deformatie liniara la descarcare , determinate conform STAS 8942/3-80.

Pamântul situat sub nivelul talpii de fundare se împarte în straturi elementare, pâna la adâncimea corespunzatoare limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie din pamânt omogen si trebuie sa aiba grosimea mai mica decât 0,4 B.

Pe verticala centrului fundatiei, la limitele de separatie ale straturilor elementare, se calculeaza eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundatiei, cu relatia:

[kPa] (A.9)

unde: coeficientul de distributie al eforturilor verticale, în centrul fundatiei, pentru presiuni

uniform distribuite pe talpa, dat în tabelul B.12, în functie de rapoartele L/B si z/B;

L lungimea fundatiei dreptunghiulare, în metri;

B latimea fundatiei dreptunghiulare sau diametrul fundatiei circulare, în metri;

z adâncimea planului de separatie al stratului elementar fata de nivelul talpii

fundatiei, în metri;

p_net efortul unitar net mediu pe talpa fundatiei, conform relatiei A.8 în kilopascali.

Tabelul A.12

Zona activa în cuprinsul careia se calculeaza tasarea straturilor se limiteaza la adâncimea z₀ sub talpa fundatiei, la care valoarea efortului unitar vertical datorat încarcarii fundatiei devine mai mic decât 20% din presiunea geologica la adâncimea respectiva:

(A.10)

În situatia în care limita inferioara a zonei active rezulta în cuprinsul unui strat având modulul de deformatie liniara mult mai redus decât al straturilor superioare, sau având , adâncimea z₀ se majoreaza prin includerea acestui strat, sau pâna la îndeplinirea conditiei:

(A.11)

În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilita apare un strat practic incompresibil

(E > 100.000 kPa) si exista siguranta ca în cuprinsul acestuia, pâna la adâncimea corespunzatoare atingerii conditiei A.10, nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limiteaza la suprafata acestui strat.

Tasarea absoluta probabila a fundatiei se calculeaza cu relatia:

, [mm] (A.12)

unde: coeficient de corectie egal cu 0,8;

efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu relatia:

unde: efortul unitar la limita superioara, respectiv limita inferioara a stratului

elementar i, calculat cu relatia (A.9), în kilopascali;

h_i grosimea stratului elementar i, în metri;

E_i modulul de deformatie liniara al stratului elementar i, în kilopascali;

n numarul de straturi elementare cuprinse în limita zonei active.

Observatii:

1. Pentru fundatiile de forma speciala în plan, la care distributia presiunilor pe talpa se admite sa se considere uniforma, eforturile la limitele straturilor elementare se pot determina conform prevederilor din cap.3.

2. Pentru distributii de presiuni pe talpa, diferite de cea uniforma, calculul eforturilor se efectueaza cu metode corespunzatoare.

Pentru calculul tasarii suplimentare într-un punct al unei fundatii, sub influenta încarcarilor transmise de fundatiile învecinate si a supraîncarcarii terenului în vecinatatea fundatiei respective, eforturile corespunzatoare se determina prin metoda punctelor de colt.

Efortul la adâncimea z a unui punct aflat pe verticala coltului unei suprafete dreptunghiulare încarcata cu presiunea uniform distribuita p_net, se calculeaza cu relatia:

[kPa] (A.13)

unde: coeficientul de distributie al eforturilor verticale la coltul suprafetei încarcate, care se ia

conform tabelului A.13 în functie de rapoartele L/B si z/B;

L lungimea suprafetei încarcate, în metri;

B latimea suprafetei încarcate, în metri;

z adâncimea punctului considerat, fata de nivelul de aplicare a încarcarii, în metri;

p_net presiunea uniform distribuita pe suprafata încarcata, în kilopascali.

Tabelul A.13

Observatie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B si L/B se admite interpolarea liniara a valorilor .

Prin suprapunerea efectelor se poate determina efortul pe verticala unui punct P sub o fundatie aflata la o distanta oarecare de o suprafata dreptunghiulara ABCD, încarcata cu o presiune uniform distribuita p_net (fig. A.2):

[kPa] (A.14)

unde: coeficientul de distributie al eforturilor pentru dreptunghiul AEPG;

idem, pentru dreptunghiul GPFD;

idem, pentru dreptunghiul BEPH;

idem, pentru dreptunghiul HPFC.

Observatie - Pentru fundatiile de forma speciala în plan, la care distributia presiunilor pe talpa se admite sa se considere uniforma, eforturile pe verticala diferitelor puncte ale fundatiei se pot determina cu ajutorul metodei punctelor de colt, prin aproximarea formei reale a fundatiei cu un numar de suprafete dreptunghiulare si suprapunerea efectelor.

Figura A.2

4.2 Calculul tasarii absolute prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finita

În cazul în care în limita zonei active apare un strat practic incompresibil (având E > 10⁵ kPa) sau atunci când fundatia are latimea (sau diametrul) B > 10 m, iar stratul care constituie zona activa se caracterizeaza prin valori E > 10000 kPa, tasarea absoluta probabila a fundatiei se calculeaza prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finita.

În acest caz tasarea absoluta probabila a fundatiei se calculeaza cu relatia:

(A.15)

unde: m coeficient de corectie prin care se tine seama de grosimea stratului deformabil z⁰, dat în

tabelul A.14;

p_net efortul unitar net mediu pe talpa fundatiei, conform rel. A.8, în kilopascali;

B latimea talpii fundatiei dreptunghiulare sau diametrul fundatiei circulare, în metri;

K_i, K_i-1 coeficienti adimensionali dati în tabelul A.15, stabiliti pentru nivelul inferior, respectiv

superior al stratului i;

E_i modulul de deformatie liniara a stratului i, în kilopascali;

coeficientul lui Poisson al stratului i.

Observatie - Calculul tasarii se extinde asupra zonei active, care se împarte în straturi cu caracteristici geotehnice de deformabilitate distincte. În cazul în care zona activa este constituita dintr-un strat omogen, coeficientii K_i si K_i-1 se stabilesc numai pentru adâncimea z = z₀ si, respectiv, la nivelul talpii fundatiei: z = 0 (calculul efectuându-se, deci, pentru un singur strat).

Tabelul A.14

4.3 Calculul tasarii medii

Tasarea medie probabila a constructiei se calculeaza efectuând media aritmetica a tasarilor absolute probabile a cel putin 3 fundatii izolate ale constructiei.

Cu cât suprafata constructiei este mai mare, cu atât numarul valorilor tasarilor absolute probabile pe baza carora se calculeaza tasarea medie trebuie sa fie mai mare.

4.4 Calculul tasarii relative

Tasarea relativa probabila se calculeaza ca diferenta între tasarile absolute probabile a doua fundatii învecinate raportata la distanta între ele, luând în considerare cea mai defavorabila situatie   de încarcare.

Tabelul A.15

Observatie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B si L/B se admite interpolarea liniara a valorilor coeficientului K.

4.5 Calculul înclinarii fundatiei

Înclinarea probabila a unei fundatii rigide, dreptunghiulare, încarcata excentric, se determina   cu relatiile:

.înclinarea longitudinala:

(A.16)

.înclinarea transversala:

(A.17)

unde: N încarcarea verticala de calcul ce solicita excentric fundatia, în kilonewtoni;

e₁ excentricitatea punctului de aplicare a fortei N masurata din centrul talpii dreptunghiulare,

paralel cu latura mare, în metri;

e₂ excentricitatea punctului de aplicare a fortei N, masurata din centrul talpii dreptunghiulare

paralel cu latura mica, în metri;

E_m, valorile medii ale modulului de deformatie liniara, în kilopascali si respectiv a

coeficientului de deformare laterala, pentru întreaga zona activa;

K₁,K₂ coeficienti adimensionali determinati în functie de raportul laturilor L/B, dupa graficele

din figura A.3;

L,B lungimea, respectiv latimea talpii fundatiei, în metri.

Figura A.3

Înclinarea probabila a unei fundatii rigide, circulara, încarcata excentric se determina cu relatia:

(A.18)

unde: N încarcarea verticala de calcul ce solicita excentric fundatia, în kilonewtoni;

E_m, valorile medii ale modulului de deformatie liniara, în kilopascali si respectiv a

coeficientului de deformare laterala, pentru întreaga zona activa;

e excentricitatea punctului de aplicare a fortei N masurata din centru, în metri;

r raza fundatiei, în metri.

Observatie - Înclinarea unei fundatii având în plan forma poligonala se calculeaza cu aceeasi relatie, considerând raza egala cu:

; A - suprafata poligonala, în metri patrati

Înclinarea probabila a unei fundatii continue de latime B, încarcata excentric se determina :

(A.19)

unde: N încarcarea verticala de calcul ce solicita excentric fundatia, în kilonewtoni;

E_m, valorile medii ale modulului de deformatie liniara, în kilopascali si respectiv a

coeficientului de deformare laterala, pentru întreaga zona activa;

B latimea talpii fundatiei, în metri;

e excentricitatea punctului de aplicatie a fortei N, masurata fata de axa longitudinala a talpii

continue, în metri.

Înclinarea probabila a fundatiilor, produsa în urma influentei fundatiilor vecine, se calculeaza:

(A.20)

unde: s₁,s₂ tasarile absolute probabile pentru verticalele fiecarei margini a fundatiei, calculate conform

rel. A.12;

B,L dimensiunea fundatiei dupa directia înclinarii.

4.6 Calculul încovoierii relative a fundatiei

Încovoierea relativa probabila a fundatiei se determina cu relatia:

(A.21)

unde: s₁,s₂ tasarile absolute probabile ale capetelor portiunii încovoiate care se analizeaza;

s₃ tasarea absoluta probabila maxima sau minima pentru portiunea respectiva a fundatiei;

l distanta între punctele având tasarile probabile s₁ si s₂.

A.4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE

CAPACITATE PORTANTĂ

1. Cazul fundatiei de suprafata (SLCP 1)

1.1 Conditia de îndeplinit

În cazul fundatiilor directe cu talpa orizontala, verificarea capacitatii portante se poate face cu relatia:

(A.22)

unde:

unde: V componenta verticala a rezultantei încarcarii de calcul provenita din gruparea speciala,

în kilonewtoni;

dimensiunile reduse ale talpii fundatiei, determinate cu relatiile:

(A.23)

unde: L,B lungimea, respectiv latimea talpii fundatiei, în metri;

e₁,e₂ excentricitatile rezultantei încarcarii de calcul fata de axa transversala

respectiv axa longitudinala a fundatiei, în metri;

m_c coeficient al conditiilor de lucru egal cu 0,9;

p_cr presiunea critica, în kilopascali;

m_c coeficient al conditiilor de lucru, stabilit de catre proiectant în functie de importanta constructiei si gradul de cunoastere a terenului de fundare; de regula, m_c se considera egal cu 1.

1.2 Calculul presiunii critice, p_cr

Când rezultanta încarcarii de calcul prezinta o înclinare fata de verticala mai mica de 5^o si în conditiile unei stratificatii aproximativ orizontale, presiunea critica se poate calcula cu relatia:

[kPa] (A.24)

unde: greutatea volumica de calcul a straturilor de pamânt de sub talpa fundatiei, în kilonewtoni pe

metru cub;

latimea redusa a talpii fundatiei, în metri;

coeficienti adimensionali de capacitate portanta care depind de valoarea de calcul

a unghiului de frecare interioara, al straturilor de pamânt de sub talpa fundatiei conform

tabelului A.16;

q suprasarcina de calcul care actioneaza la nivelul talpii fundatiei, lateral fata de fundatie,

în kilopascali;

valoarea de calcul a coeziunii straturilor de pamânt de sub talpa fundatiei, în kilopascali;

coeficienti de forma ai talpii fundatiei, conform tabelului A.17.

Tabelul A.16

Tabelul A.17

1.3 Caracteristici geotehnice

Caracteristicile geotehnice , si se introduc cu valorile de calcul corespunzatoare unui nivel de asigurare , conform STAS 3300/1-85.

La determinarea valorilor si trebuie sa se tina seama de starea terenului de fundare si de viteza de aplicare a încarcarilor pe teren, conform STAS 3300/1-85.

În cazul prezentei sub fundatie a unei stratificatii în care caracteristicile de rezistenta la forfecare si nu variaza cu mai mult de 50% fata de valorile medii se pot adopta, pentru calculul capacitatii portante, valori , si ca medii ponderate cu contributia fiecarui strat.

Grosimea zonei de pamânt de sub fundatie, ale carei caracteristici geotehnice , si intervin în stabilirea presiunii critice, p_cr, se poate determina cu relatia:

(A.25)

unde: t grosimea zonei de pamânt, în metri;

B latimea fundatiei, în metri;

coeficient adimensional în functie de unghiul de frecare interioara al stratului de

pamânt în contact cu talpa fundatiei, conform tabelului A.18.

Tabelul A.18

În cazul în care în cuprinsul zonei active la o adâncime z masurata de la talpa fundatiei apare un strat mai slab, având rezistenta la forfecare sub 50% din valoarea rezistentei la forfecare a straturilor superioare, se va verifica capacitatea portanta a acestui strat ca si când fundatia data s-ar rezema direct pe stratul slab transmitându-i o presiune efectiva egala cu efortul vertical la cota z calculat în functie de încarcarea reala aplicata la cota de fundare.

În conditiile în care nivelul apei subterane se gaseste deasupra cotei de fundare sau în cuprinsul zonei de pamânt dintre talpa fundatiei si adâncimea t, trebuie sa se tina seama de reducerea greutatii volumice a pamântului prin efectul submersarii.

1.4 Limitarea excentricitatilor

La fundatiile dreptunghiulare trebuie sa se urmareasca respectarea conditiei:

(A.26)

unde: e₁,e₂ excentricitatile rezultantei încarcarii de calcul fata de axa transversala respectiv axa

longitudinala a fundatiei, în metri;

L,B lungimea, respectiv latimea talpii fundatiei, în metri.

La fundatiile circulare trebuie sa se urmareasca respectarea conditiei:

(A.27)

unde: r raza fundatiei, în metri;

e excentricitatea rezultantei încarcarilor de calcul, în metri.

2. Cazul fundatiei supusa la solicitari transversale (SLCP 2)

În cazul în care este posibila deplasarea fundatiei sub actiunea componentei încarcarii paralela cu planul talpii trebuie sa se faca verificarea la alunecare cu relatia:

[kN] (A.28)

unde: N,T componenta normala, respectiv paralela cu planul talpii a rezultantei încarcarilor de calcul

la nivelul talpii fundatiei, în kilonewtoni;

m_h coeficientul conditiilor de lucru egal cu 0,8;

coeficientul de frecare pe talpa fundatiei; se determina prin încercari de teren sau de laborator; în lipsa unor rezultate experimentale se pot adopta valorile din tabelul A.19.

Tabelul A.19

3. Cazul fundatiei pe taluz sau în apropiere de taluz (SLCP 3)

În cazul constructiilor fundate pe un teren cu înclinari pronuntate sau pe o platforma situata în apropierea unui versant sau taluz, trebuie sa se verifice atât stabilitatea locala a fundatiei cât si stabilitatea generala a ansamblului teren-constructie.

Daca terenul este constituit din straturi de pamânt aproximativ orizontale, având caracteristicile de rezistenta la forfecare putin diferentiate, se recomanda verificarea stabilitatii generale pe suprafete circular-cilindrice de alunecare, respectându-se relatia:

[kNm] (A.29)

unde: M_r momentul de rasturnare al prismei de pamânt în raport cu centrul suprafetei de cedare

circular-cilindrice cea mai defavorabila, în kilonewtoni metru;

M_s momentul de stabilitate al prismei de pamânt în raport cu acelasi centru, în

kilonewtoni metru;

m_r coeficient al conditiilor de lucru egal cu 0,8.