Principiile teoriei relativitatii restranse

Principiile teoriei relativitatii restranse

TRR se bazeaza pe urmatoarele trei principii (postulate).

a) Principiul relativitatii restrinse sau Einsteiniene, care constituie extinderea principiului lui Galilei la toate fenomenele fizice, arfimand ca "toate legile fizicii sint aceleasi in rapo 252c27c rt cu toate sis­temele de referinta inertiale'.

Conform acestui principiu, ecuatiile matematice care exprima legile naturii in general, si nu numai legile mecanicii, sunt invariante in raport cu transformarile de coordonate si de timp, la trecerea de la un sistem de referinta inertial la altul. Aceasta nu inseamna insa ca transformarile adecvate sint cele ale lui Galilei, impunindu-se obtinerea unor astfel de transformari care sa rezulte din principiile relativitatii res­trinse. Principiul relativitatii Einsteiniene indica echivalenta tuturor sistemelor de referinta inertiale, astfel ca "nici o experienta fizica efectuata in interiorul unui referential inertial nu trebuie sa permita punerea in evidenta a miscarii acestui sistem in raport cu alt sistem de referinta inertial .

b) Principiul invariantei vitezei maxime de propagare a interactiunilor.

Datele experimentale atesta faptul ca in natura nu exista in­teractiuni care se propaga cu viteza infinita, adica instantaneu. Pe baza faptelor experimentale, teoria relativitatii restrinse admi­te ca principiu "invarianta, in raport cu orice sistem de referinta inertial si cu orice directie de masurare, a vitezei maxime de propagare a interac­tiunilor, egala cu viteza luminii in vid '. Principiul invariantei vitezei maxime de propagare a interac­tiunilor subliniaza caracterul de contiguitate (propagare din aproa­pe in aproape) a transmiterii tuturor interactiunilor fizice, inlaturand definitiv ipoteza propagarii instantanee a interactiunilor la distanta, ca si consecintele acesteia .

c) Principiul de corespondenta.

Avind in vedere faptul ca in domeniul vitezelor relativ mici le­gile mecanicii sunt ve­rificate experimental, se impune un al treilea principiu al teoriei relativitatii restrinse: "Legile mecanicii clasice (in general cele ale fizicii prerelativiste) fiind verificate experimental in dome­niul , relatiile care exprima noul enunt al legilor fizicii, de­rivat din primele doua principii ale teoriei relativitatii restrinse, trebuie astfel formulate incit sa cuprinda relatiile clasice drept cazuri particulare limita pentru .

Referitor la existenta unei valori limita a vitezei, aceasta restrictie se aplica la viteza de deplasare a unui corp (punct material), a unui transport de energie sau a unui semnal. Ea nu se aplica insa la miscarea unor puncte ce pot aparea prin constructii geometrice artificiale. Ca un exemplu, in fig.7 observam doua bare care se deplaseaza in sensurile indicate, cu viteze egale in modul. Crescand treptat viteza barelor si micsorand unghiul dintre bare, punctul de intersectie al barelor ar putea sa se deplaseze cu o viteza mai mare decat (desi vitezele barelor sunt mai mici decat ), daca este indeplinita conditia

Acest fapt nu contrazice postulatul al doilea al TRR, deoarece punctul de intersectie nu este un punct material si nu transporta energie; el coincide in fiecare moment cu alte puncte ale celor doua bare.