ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Principiul relativitatii in mecanica clasica. Transformarile lui Galilei. Clasificarea sistemelor de referinta
Sa prezentam
pentru inceput procedeul clasic de transformare a rezultatelor masuratorilor
marimilor spatiu si timp la trecerea de la un la alt
. Se va
arata ca acest procedeu este valabil cu buna aproximatie si in TRR in conditii
terestre, unde vitezele de deplasare sunt mult mai mici decat vitez 545j96f a luminii in
vid
.
Consideram un sistem de coordonate
cartezian aflat in repaus, si alt sistem de coordonate
care se deplaseaza rectiliniu si uniform de-a
lungul axei
cu viteza
constanta fata de
(fig.1). Presupunem ca in timpul deplasarii
axele de coordonate ale sistemelor
si
raman paralele intre ele, iar la momentul
originile lor
si
coincid. Admitem de asemenea ca un ceas in
repaus fata de
indica intervalul de timp
, iar
ceasul aflat in repaus fata de
indica intervalul de timp
. Fata de
observatorul aflat in repaus in raport cu
distanta
va fi egala cu
, si astfel
in raport cu
avem:
Fata de observatorul aflat in repaus
in raport cu distanta
va fi egala cu
. Prin urmare,
in raport cu acesta se poate scrie relatia:
(4.2)
Din (3.1) si (3.2) se obtine:
(4.3)
Ajungem astfel la concluzia ca timpul este absolut, independent de starea de miscare a sistemului de referinta, adica cele doua ceasuri legate rigid de sisteme de referinta diferite, aflate in miscare unul in raport cu celalalt, indica acelasi interval de timp. Din cele relatate nu rezulta ca am demonstrat relatia (4.3), deoarece am folosit in mod implicit ipoteza clasica, admisa fara demonstratie, ca distanta intre doua puncte este o marime absoluta, independenta fata de sistemul de referinta. Postuland caracterul absolut al timpului prin egalitatea (4.3), se ajunge la natura absoluta a lungimilor. Valabilitatea caracterului absolut al timpului, respectiv al spatiului, poate fi probata numai in masura concordantei cu datele experimentale.
Relatiile
(4.1) si (4.2) reprezinta transformarile lui Galilei, care se scriu pentru
componentele vectorilor ,
si
sub forma :
(4.4)
respectiv
(4.5)
Ultimele expresii pot fi scrise si sub forma
matriciala, in acest scop fiind comod sa utilizam notatiile , si
respectiv
:
(4.6)
si
(4.7)
Se
verifica simplu ca produsul matricelor de transformare si
este matricea unitate.
Subliniem faptul ca relatia (4.3) este o consecinta a unei ipoteze fundamentale a fizicii clasice, si anume ipoteza propagarii instantanee cu viteza infinita a interactiilor. Existenta unei viteze infinite de propagare a interactiilor permite sincronizarea tuturor ceasurilor, legate de orice sistem de referinta. De asemenea, din (4.3) rezulta caracterul absolut al notiunii de simultaneitate, adica doua evenimente simultane in raport cu un sistem de referinta sunt simultane in raport cu orice alt sistem de referinta.
Consideram
viteza punctului material fata de sistemul de referinta
:
(4.8)
si
(4.9)
viteza
aceluiasi punct material in raport cu .
Derivand in raport cu timpul relatia (4.1) obtinem:
(4.10)
respectiv
(4.11)
Formula (4.10) sau (4.11) reprezinta legea de compunere a vitezelor in mecanica clasica.
Derivand (4.11) obtinem:
(4.12)
Din (4.12) observam ca este posibila clasificarea sistemelor de referinta in doua categorii: cele in care se respecta principiul inertiei (sau inertiale) si cele in care nu se respecta principiul inertiei (neinertiale).
a) In
cazul = constant,
, si
, de unde
rezulta
. Se
observa usor ca daca principiul inertiei se respecta fata de sistemul
, principiul
se respecta si fata de
:
(4.13)
(4.14)
De aici se pot trage urmatoarele concluzii:
- daca
exista un singur sistem de referinta inertial , atunci
pot exista o infinitate de asemenea sisteme, fiecare dintre ele deplasandu-se fata
de sistemul initial
cu o viteza
diferita;
- din (4.13)
si (4.14) se poate afirma ca toate sunt echivalente intre ele, deoarece legea
intai a dinamicii, cat si legea a doua a dinamicii au aceeasi forma fata de
orice
.
b) Cazul , in care
principiul intai al dinamicii nu se mai respecta, si aceste sisteme de
referinta se numesc neinertiale
:
(4.15)
Daca . Se
observa de asemenea din (4.15) ca intr-un
legea a doua isi schimba forma fata de forma intr-un
. In
concluzie, orice sistem de referinta care se deplaseaza accelerat fata de un
sistem de referinta inertial este un
.
Se poate arata din (3.1) ca distanta
dintre doua puncte oarecare din spatiu este invarianta fata de transformarile
Galilei, iar din (4.10)-(4.11) se poate arata ca si vitezele relative a doua
corpuri oarecare sunt invariante. De aici rezulta invarianta fortelor ce depind
de distanta sau de vitezele relative, ca de exemplu forta atractiei universale ce
depinde de distanta dintre centrele a doua corpuri de mase si
, sau fortele
de frecare ce depind de viteza relativa a corpurilor aflate in contact. In
mecanica fortele depind de obicei numai de distantele relative dintre corpuri
si respectiv de vitezele lor relative, si astfel acestea sunt identice in
raport cu sistemele de referinta
si respectiv
:
(4.16)
Prin derivarea de doua ori in raport cu timpul a formulelor (4.4) si (4.5) rezulta ca si acceleratiile corpurilor sint aceleasi in raport cu cele doua sisteme de referinta:
(4.17)
Am aratat astfel ca fortele si acceleratiile sint
invariante fata de transformarile Galilei. Aceasta reflecta faptul ca miscarea
oricarui punct material are loc identic fata de referentialele si
, in cazul unor
conditii initiale identice. Ajungem astfel la concluzia care reprezinta principiul relativitatii in mecanica Newtoniana:
'Miscarea rectilinie si uniforma a sistemelor
de referinta inertiale nu influenteaza desfasurarea proceselor mecanice in
aceste sisteme'. Principiul relativitatii lui Galilei subliniaza deci echivalenta
tuturor in mecanica Newtoniana. De cele mai multe ori
se considera cazul simplificat cind
sistemul de referinta
se deplaseaza in lungul axei
in raport cu
. In conditiile
, transformarile
lui Galilei (4.4) si (4.5) iau forma:
(4.18)
respectiv
(4.19)
|