Teorii ale fenomenelor electromagnetice
Principalele teorii elaborate in vederea explicarii fenomenelor electromagnetice sunt:
1.Teoria actiunii la distanta, conform careia actiunile ponderomotoare (forte de cupluri) 454g65e se transmit prin spatiu la orice distanta, instantaneu, cu viteza infinita. Aceasta teorie este depasita, având doar un interes istoric.
2.Teoria actiunii din aproape în aproape (prin contiguitate), conform careia actiunile ponderomotoare se transmit din aproape în aproape în spatiu si timp cu viteza foarte mare (în vid - cu viteza luminii), dar finita.
Este o teorie macroscopica fenomenologica, initiata de Faraday - prin introducerea notiunii de câmp electromagnetic (1831) - si desavârsita de Maxwell si Hertz (se mai numeste si "Teoria macroscopica clasica a lui Maxwell si Hertz"). Este o teorie macroscopica deoarece ia în consideratie aspectul continuu al materiei (si energiei), fara a se preocupa de fenomenele de la nivelul nivelul atomic al acesteia.
Nota
Cîmpul electromagnetic este un sistem fizic care are, ca si corpurile, impuls si energie, el coexistând si interactionând cu corpurile aflate în stare electromagnetica.
În regim variabil, la variatii suficient de rapide( respectiv la frecvente suficient de ridicate), câmpul electromagnetic poate exista si independent, desprins de corpuri, propagându-se la distanta cu viteza foarte mare, dar finita, sub forma de unde electromagnetice.
Aceasta teorie, unanim acceptata de specialisti, sta la baza prezentului suport de curs, explicarea la nivel macroscopic a fenomenelor electromagnetice fiind adecvata utilizarilor tehnice ale acestor fenomene( chiar cu unele limitari care constau în imposibilitatea explicarii la aceasta scara (macroscopica, continua) a unor fenomene ca: electroliza, polarizatia electrica si magnetica, interactiunile la energii si impulsuri foarte mici).
3.Teoria microscopica clasica (H.A. Lorenz), care ia în consideratie structura discontinua a substantei dar modelul continuu al câmpului electromagnetic.
4.Teoria relativitatii restrânse (electrodinamica relativista - A. Einstein, 1905), conform careia pentru orice observator aflat într-un sistem inertial, viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid este aceeasi: c=3,108 m/s - viteza luminii , oricare ar fi viteza relativa a sistemului de referinta inertial în raport cu celelalte sisteme.
5.Teoria cuantica, prin care s-a introdus cuantizarea (discretizarea) câmpului electromagnetic.
|
