Universitatea din Zürich
"Singurul lucru care interfera cu gândirea mea este educatia mea"
A. Einstein
Dupa aparitia Teoriei Relativitatii, în 838b11i cetul cu încetul, Einstein a început sa capete o oarecare popularitate în cercurile fizicienilor teoreticieni, popularitate concretizata mai ales prin vizitele diferitilor fizicieni si chiar filosofi dornici sa-l cunoasca pe genialul functionar al Biroului de Brevete. Astfel, la doi ani de la aparitia relativitatii, dupa o prelegere tinuta la Würzburg de Jacob Laub despre Principiul Relativitatii în urma careia au aparut o serie de neclaritati, profesorul Wilhelm Wein, i-a sugerat lui Laub sa-l viziteze pe Einstein. Se povesteste ca în momentul în care Laub a ajuns acasa la autorul revolutionarei teorii, acesta se afla în genunchi în fata semineului straduindu-se de zor sa faca focul. În scurt timp cei doi fizicieni s-au antrenat într-o discutie aprinsa, la sfârsitul careia Jacob Laub si-a clarificat nelamuririle cu privire la efectele relativitatii.
Odata cu crestere prestigiului lui Einstein, acesta, neuitându-si visul din tinerete va încerca sa-si dea examenul de docenta la Universitatea din Berna. În urma obtinerii titlului, în semestrul de iarna 1908-1909, Einstein va primi "venia legendi". Hotarându-se sa tina un curs despre teoria radiatiei, auditoriul lui Einstein va numara nu mai putin de trei membrii, care dupa câteva saptamâni se va reduce la un singur cursant.
În luna februarie 1909, Albert Einstein este invitat la Zürich pentru a tine o prelegere pentru Societatea de fizica. Succesul acesteia îi va oferi lui Einstein un licar de speranta în vederea obtinerii unui post la Zürich. Dorind sa-si paraseasca slujba de la Biroul de Brevete, Einstein îi va înmâna lui Haller demisia sa, care dupa cum ne putem usor imagina nu a primit-o prea bine: "Domnule Einstein nu pot sa cred una ca asta. Trebuie sa fie o gluma proasta!".
În anul 1909, la scurt timp dupa ce primeste titlul de "honoris causa" de la Universitatea din Geneva, Einstein va afla ca la Zürich a devenit vacanta catedra de fizica teoretica. Acelasi post era tintit si de catre Friedrich Adler, un fost coleg de studentie de la Politehnica, care spre deosebire de Einstein se bucura de o mare influenta la Zürich, prin faptul ca era unul dintre fruntasii partidului social democrat. Consiliul Guvernamental îi va da preferinta lui Adler, care dând dovada de o exceptionala modestie va refuza postul în favoarea lui Einstein, argumentând ca activitatea sa stiintifica nu este nici pe departe comparabila cu cea a conta-candidatului sau.
La data de 7 mai 1909, consiliul din Zürich îl va numi pe Einstein profesor extraordinar la catedra de fizica teoretica cu un salariu anual de 4500 de franci. La început Einstein va preda mecanica clasica, termodinamica, teoria cinetica a caldurii apoi electricitatea si magnetismul si un curs dedicat subiectelor deosebite din fizica teoretica. Unul din elevii sai din acea perioada ni-l prezinta pe Einstein din postura de profesor: "Când Einstein s-a urcat prima oara la catedra într-un costum vechi, având pantalonii prea scurti si cu lantul ceasornicului din otel, marturisesc ca aveam cu totii retineri în privinta noului profesor. Însa de la primele fraze, având o maniera unica de a tine lectiile, el a cucerit inimile noaste sceptice. Notitele sale pe care le consulta uneori în timpul cursului erau scrise pe un petic de hârtie de dimensiunea unui carti de vizita, idei ce reprezentau punctele esentiale pe care vroia sa la atinga. În acest mod Einstein elabora din mers conturul lectiei iar noi eram martorii procesului sau de gândire. Aceasta metoda ni se parea cu mult mai interesanta decât lectiile fara cusur si atent pregatite care desi ne captivau în primul moment, dar la sfârsit ne lasau impresia enormei distante dintre profesor si student. Aici vedeam noi însine drumuri uneori neasteptate care duc la rezultate stiintifice. Dupa fiecare curs aveam impresia ca puteam noi însine sa-l predam".
Adolf Fish, un alt student constiincios mereu prezent la cursurile lui Einstein îsi aminteste: "Din 1909 pâna în 1910 nu am scapat nici o lectie predata de Einstein. Fiecare curs era interesant. Ramâneam adeseori cu impresia ca puteam chiar noi stabili subiectele. Ele variau de la mecanica clasica (noi audiasem în prealabil si lectiile altor profesori si ne-am dat seama în scurt timp de diferentele în modul de abordare) pâna la cele mai noi idei, cum ar fi teoria cuantelor lui Planck, care dadea nastere unor vii dispute. Îl puteam întrerupe în orice moment daca ni se parea ceva neclar. În scurt timp am renuntat la orice rusine si nu ne mai sfiiam sa-i punem chiar si întrebari prostesti. Atmosfera cordiala si neceremonioasa care se instalase se datora si faptului ca Einstein ramânea în pauze cu noi. Cu stilul sau simplu si impulsiv, Einstein îl lua pe student de brat si discutau problema neclara pentru acesta într-un mod foarte prietenesc".
La sfârsitul colocviilor saptamânale care se tineau seara, Einstein întreba: "Cine vrea sa mearga la Terasse Cafe"; si discutiile continuau pâna spre miezul noptii.
|
