Aplicatii de retea în Internet
Posta electronica (e - mail)
World Wide Web
Traditional, Internet - ul a avut patru aplicatii principale, si anume:
- posta electronica;
- stiri;
- conectarea la distanta;
- transferul de fisiere.
Odata cu amploarea luata de Internet, precum si a cresterii popularitatii acestuia în rândurile utilizatorilor, aplicatiile scrise pentru manipularea informatiilor puse la dispozitie de aceasta mare retea de calculatoarea s-au diversificat si numarul acestor aplicatii este în continua crestere.
În continuare se vor descrie principalele aplicatii Internet utilizate în prezent.
Posta electronica (e - mail)
Milioane de oameni sunt conectati într-un fel sau altul la reteaua Internet si pot trimite mesaje prin intermediul postei electronice catre aproape orice utilizator. Uneori singurul motiv pentru care cineva se conecteaza la Internet este sistemul de posta electronica, care permite utilizatorilor o comunicare rapida, usoara si eficienta cu ceilalti utilizatori conectati la sistemul Internet.
Sistemul de posta electronica nu este chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, dar programele care permit conectarea la e - mail sunt foarte diverse, si implicit fiecare utilizator îsi alege acel software pe care îl considera cel mai apropiat intereselor si pregatirii sale.
Pe scurt, posta electronica, sau e - mail (electronic mail), reprezinta un instrument puternic si complex, care permite unui utilizator sa trimita orice document creat pe un calculator catre oricine are o adresa e - mail. Mesajele e - mail pot contine text, grafica, alte fisiere atasate, secvente audio sau video; deci putem spune ca prin intermediul postei electronice poate fi transmis orice fisier de tip text sau binar.
Sistemul de posta electronica poate fi utilizat si pentru a transmite acelasi mesaj mai multor persoane în acelasi timp (de exemplu, o felicitare cu ocazia diverselor sarbatori o puteti scrie o singura data si apoi sa o transmiteti tuturor prietenilor).
În general pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul postei electronice aveti nevoie de un calculator; un modem care sa conecteze calculatorul la reteaua telefonica; un program software care va permite utilizarea acestui serviciu de Internet; un acces la Internet, oferit de un provider sau de un serviciu online, si o adresa de e - mail. Mesajul pe care doriti sa-l transmiteti este preluat în reteaua Internet de catre un server si apoi livrat calculatorului mentionat în adresa de e - mail. Presupunem ca avem calculatorul, modemul, si serviciile oferite de un provider. Cum este alcatuita o adresa de e - mail ?
Adresa de posta electronica este o adresa Internet, care are o forma destul de simpla si anume este formata din doua parti , despartite de caracterul @; prima parte a adresei reprezinta numele de conectare a persoanei careia îi este destinat mesajul (ID_pers), iar a doua parte reprezinta denumirea domeniului din care face parte persoana (identifica nodul destinatie - adresa_nod). Sintaxa generala a unei adrese de posta electronica este:
ID_pers@adresa_nod
Adresele de posta electronica pot fi utilizate si pentru a transmite mesaje catre un utilizator care nu este conectat la Internet ci la alta retea care are acest serviciu, prin interconectare.
Daca dispuneti de un browser ca Netscape Navigator / Communicator sau Microsoft Internet Explorer, aveti la îndemâna si toate cele necesare pentru 414s1822e a coresponda online. Ambele programe contin functii de e - mail destul de extinse.
Alte programe de e - mail mai cunoscute: Pine, daca se utilizeaza sistemul de operare Unix, EudoraPro, America Online (AOL), Outlook98, HotCast, Calypso, Messenger 4.5, etc. daca se utilizeaza sistemul de operare Windows.
Pentru a primi sau a trimite un mesaj, un calculator trebuie sa comunice cu un server de e - mail folosind un anumit protocol de livrare, care trebuie ales în momentul în care se configureaza software - ul de e - mail. Astfel putem avea urmatoarele protocoale:
- POP - Post Office Protocol (protocol de posta), este un protocol simplu utilizat pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie postala aflata la distanta. Scopul acestui protocol este de a aduce posta electronica de la distanta si de a o depozita pe calculatorul local al utilizatorului, pentru a fi citita mai târziu. Este cel mai vechi protocol, prima versiune a fost definitivata în anul 1984, ajungându-se în prezent la POP3;
- IMAP - Interactive Mail Access Protocol (protocol interactiv de acces la posta), este un protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe calculatoare (un calculator la birou, un calculator acasa, un calculator portabil). În acest caz server - ul de e - mail pastreaza un depozit central de mesaje la care accesul poate fi realizat de pe orice calculator. În comparatie cu protocolul POP3, IMAP nu copiaza posta electronica pe calculatorul personal al utilizatorului, datorita faptului ca acesta poate avea mai multe calculatoare;
- DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de posta), este un protocol care permite utilizatorilor sa aduca posta electronica de pe server - ul de e - mail pe un calculator (de la birou, de acasa, sau portabil), si apoi sa se deconecteze de la server.
Atunci când alegem un client de e - mail ar trebui sa avem în vedere urmatoarele:
- ce standarde suporta: IMAP4 sau POP3 ?
- capabilitatea de lucru cu conturi de e - mail multiple, atât cu POP3 cât si cu IMAP4;
- posibilitatea de a aduce de pe server doar mesajele dorite, celelalte fiind eliminate prin filtre;
- posibilitatea de arhivare a mail - urilor, precum si importul si exportul textelor;
- ergonomia, care reprezinta interfata cu utilizatorul, modul de explicitate a erorilor intervenite si documentelor disponibile;
- functionalitatea: în ce masura clientul de e - mail îndeplineste si atinge cerintele utilizatorului, prin optiunile puse la dispozitie;
- resurse: necesitatile sistemului pentru fiecare aplicatie în parte pentru a rula optim si fara întreruperi;
- daca suporta format HTML.
Prin prisma cerintelor de mai sus, vom analiza câteva dintre programele de e - mail mai cunoscute:
- The Bat nu suporta IMAP, în schimb se descurca excelent la capitolul POP3; filtrele sunt foarte bine realizate; nu suporta în schimb format HTML la compunerea unui nou mesaj si optiunile elementare de formatare a textului;
- Calypso, suporta atât POP3 cât si IMAP4, si conturi de mail multiple; nu prezinta suport pentru HTML, în schimb este un client de e - mail ergonomic;
- Messenger , suporta toate standardele Internet majore; protocolul principal este IMAP4 si nu POP3; la capitolul de filtrare a mesajelor este destul de limitat, din cauza criteriilor si actiunilor minimale pe care le puteti selecta;
- Eudora Pro, este unul dintre cei mai vechi clienti de e - mail. Suporta atât POP3 cat si IMAP4; exista posibilitatea de a gestiona mai multe conturi de e - mail ale unui singur utilizator. Eudora pune la dispozitia utilizatorului filtre destul de capabile;
- Outlook 98, ofera suport pentru toate standardele existente; este dotat cu o interfata foarte flexibila si usor de folosit, precum si filtre destul de usor de definit
De exemplu programul pentru posta electronica Outlook, care este
inclus în Internet Explorer, se prezinta astfel.
Figura 1 - Otlook Express.
Atunci când dorim sa transmitem un mesaj alegem din bara de meniuri New Mail, care va avea ca efect deschiderea urmatoarei ferestre destinate scrierii mesajului de transmis:
Figura 2 - Fereastra New Message din Outlook Express.
Daca utilizam Netscape Communicator, pentru a transmite un
mesaj din bara de meniuri se alege Communicator si apoi optiunea Messenger; din
fereastra care se va deschide vom alege optiunea New Msg, care va avea ca efect
afisarea urmatoarei ferestre
Figura 3 - Compunerea mesajelor utilizând utilitarul de posta electronica Netscape.
Se observa ca indiferent de programele utilizate pentru transmiterea postei electronice (Outlook, Netscape, etc.), trebuiesc completate anumite câmpuri, fiecare având o anumita semnificatie. Cele mai importante informatii sunt:
- To - se va scrie numele si adresa destinatarului;
- Cc (Carbon Copy) - aici putem scrie si alte adrese, daca mesajul de transmis trebuie sa ajunga la mai multe persoane;
- Subject - se prezinta pe scurt subiectul mesajului;
- From - numele si adresa expeditorului;
- Sender - poate desemna o persoana sau un sistem, în cazul în care expeditorul corespondentei nu este acelasi cu cel care a conceput efcetiv textul
Unele programe de e - mail pot transmite numai text, alte au si facilitati pentru transmiterea de imagini, fisiere scrise în alte editoare de texte, etc. Pentru a putea transmite si astfel de fisiere (care sunt tratate ca entitati separate) se utilizeaza optiunea Attachment. La primirea mesajului destinatarul este atentionat ca mesajul primit contine si un astfel de fisier.
În general, sistemele de posta electronica pun la dispozitie cinci functii de baza, si anume:
1. Compunerea - se refera la procesul de creare a mesajelor si a raspunsurilor. Pentru compunerea mesajelor se poate utiliza orice editor de texte, dar sistemul însusi poate pune la dispozitie un editor pentru compunerea mesajelor, dotat cu anumite facilitati pe care le pune la dispozitia utilizatorului: extragerea adresei initiatorului din mesajul primit, inserarea automata în locul potrivit din cadrul raspunsului.
2. Transferul - se refera la trimiterea mesajului de la emitator (sursa) la receptor (destinatar).aceasta necesita stabilirea unei conexiuni la destinatie, sau la un calculator intermediar, emiterea mesajului si eliberarea conexiunii.
3. Raportarea - se refera la informarea emitatorului (sursei) despre ce s-a întâmplat cu mesajul transmis, si anume: a fost livrat, a fost respins, a fost pierdut ? În functie de aplicatia utilizata aceste servicii pot fi mai mult sau mai putin reprezentate.
4. Afisarea - se refera la afisarea mesajelor la destinatar, pentru a putea fi citita posta. În functie de aplicatia utilizata uneori pot fi necesare conversii sau trebuie apelat un program de vizualizare special.
5. Dispozitia - se refera la ceea ce face destinatarul cu mesajul, dupa ce l-a primit: eliminarea lui înainte de citire, eliminarea lui dupa citire, salvarea sa s.a.m.d.
Toate programele de e - mail functioneaza pe baza unor protocoale de comunicatie, în afara celor de livrare, care asigura accesul la server - ul de posta electronica precum si livrarea mesajelor. Standardele de posta electronica (protocoalele de acces) mai cunoscute sunt:
- ISO localizeaza activitatile de procesare a mesajelor electronice la nivelul 7 (nivelul aplicatie) al modelului de referinta OSI. Acesta permite ca diferite retele, care ruleaza sisteme de operare diferite, sa poata comunica indiferent de deosebirile existente între sistemele de operare respective;
- X.400, reprezinta un set de standarde referitoare la prelucrarea mesajelor, dezvoltat de CCITT - Comité Consultatif Internationale de Télégraphie et Téléphonie, si care este independent de hardware si software;
- X.500, reprezinta setul de servicii de directoare dezvoltat de CCITT pentru a-i ajuta pe utilizatorii retelelor distribuite sa localizeze utilizatori ai altor retele, carora doresc sa le trimita mesaje;
- SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (protocol simplu de transfer de posta), este un protocol pentru transferul mesajelor între doua calculatoare din retea aflate la distanta. Este un protocol folosit în Internet, si face parte din stiva de protocoale TCP / IP. Functioneaza împreuna cu programe de posta electronica, oferind atât pentru client cât si pentru server functii de transmitere si receptionare a mesajelor e - mail;
- MHS - Message Handlig Service, este un standard popularizat de catre firma Novell. Se aseamana cu X.400 prin faptul ca un calculator din retea, serverul MHS, transmite mesaje între calculatoare care folosesc sisteme e - mail diferite;
- MIME - Multipurpose Internet Mail Extensions (extensii de posta cu scop multiplu), este un protocol prin intermediul caruia se pot transmite si receptiona si mesaje non ASCII: imagini, audio, video, etc.
Pentru ca un anumit protocol sa poata fi considerat performant, adica sa ofere facilitati cât mai multe, trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
- sa fie compatibil cu standardele Internet;
- sa trimita, sa regaseasca si sa salveze mesajele;
- sa poata gestiona directori de pe un alt calculator;
- sa poata actualiza starea unor mesaje;
- sa poata partaja cutia de posta electronica.
World Wide Web
Web - ul (World Wide Web sau WWW - pânza de paianjen mondiala) este unul dintre cele mai interesante servicii oferite de reteaua Internet, fiind instrumentul care a revolutionat accesul la Internet. Web - ul este de fapt o retea de calculatoare bazata pe tehnologiile Internet, si care permite utilizatorului unui calculator sa acceseze informatii aflate pe un alt calculator din retea, fiind un sistem client / server.
Aparut în 1989 la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), din necesitatea de a permite cercetatorilor din întreaga lume sa colaboreze utilizând colectii de rapoarte, planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate într-o continua modificare, Web - ul a facut din Internet o entitate mult mai accesibila.
Propunerea initiala, privind dezvoltarea retelei Web, a fost facuta de fizicianul Tim Berners-Lee, fizician la CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire), în martie 1989. Crearea Web - ului a fost justificata de nevoia de comunicare între oamenii de stiinta din întreaga lume, precum si între acestia si studentii care participau la diferite proiecte comune. Desigur, legatura exista si înainte prin e - mail. Ceea ce lipsea era o baza de date globala pentru toate tipurile de documente, care sa poata fi reactualizata fara probleme. Aceasta baza de date ar trebui sa functioneze ca o carte: cu ajutorul unor indici globali sa poata fi gasite usor informatiile necesare. Ceea ce a rezultat este actualul Web: o baza de date hypertext, la nivel mondial, care poate furniza pe lânga text si sunet si imagine în toate formatele ca GIF, TIF, JPEG.
Dintre evenimentele mai importante privind dezvoltarea Web - ului amintim:
Prima utilizare publica a Web - ului a avut loc în ianuarie 1992, la Geneva, Elvetia, unde cercetatorii au avut acces la date Web din site - ul Web al CERN. Cercetatorii au avut acces la aceste date utilizând un program special numit browser Web.
Prima interfata grafica care a permis accesarea acestor documente a aparut în februarie 1993 si se numea Mozaic, autorul sau fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National Center for Supercomputing Applications - Centrul national pentru aplicatiile supercalculatoarelor).
În aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la introducerea Web - ului, existau 60 de servere Web. Astazi numarul acestora este la peste un milion.
În 1994, CERN si M.I.T. au format
Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea Web-ului,
standardizarea protocoalelor, si încurajarea legaturilor dintre site - uri. Tim
Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaza partea
În 1995 Marc Andreessen paraseste NCSA si înfiinteaza o noua companie, Netscape Communications Corp., care se ocupa cu dezvoltarea de software pentru Web.
În 1999 America On Line a achizitionat compania Netscape.
Pe zi ce trece Web - ul câstiga tot mai multi adepti si popularitatea acestuia este în continua crestere.
Daca Web - ul este o retea de calculatoare la fel ca Internet - ul, care este deosebirea dintre ele? Internet - ul furnizeaza suportul de comunicatie pentru Web, care reprezinta o colectie de milioane de documente legate (conectate) între ele, care se gasesc pe calculatoare raspândite în întreaga lume. Putem spune ca Web - ul este cel mai mare rezervor de informatie electronica din lume.
Întrebarea fireasca pe care si-o pune fiecare atunci când vrea sa navigheze pe Web este: de ce avem nevoie?
Pentru a putea naviga în Web, este nevoie de un calculator cu modem si o
legatura telefonica (în cazul în care calculatorul respectiv nu face parte în
mod direct din Web), un furnizor de servicii Internet si un program special
(program de navigare), numit browser.
Un furnizor de servicii Internet este o societate care are unul sau mai multe calculatoare conectate la Internet. Utilizând modemul, calculatorul se poate conecta la modemul serverului furnizorului de servicii Internet. Dupa conectarea la calculatorul furnizorului, programul browser va permite accesul la Web. Figura urmatoare ilustreaza legaturile între calculatorul client si serverul furnizorului de servicii Internet.
Figura 4 - Conectarea la Internet printr-un provider.
De obicei, furnizorul de servicii Internet solicita o taxa lunara pentru furnizarea accesului la Internet. Acesta poate sa ceara si o taxa initiala de instalare si poate limita timpul de conectare lunar. De aceea este bine sa alegem furnizorul care ne poate oferi serviciile de care avem nevoie, si nu pe care ni le poate oferi un furnizor.
Pentru a putea naviga prin Internet mai avem nevoie si de un program special, numit browser.
Browser - ul este un program care permite vizualizarea, examinarea si comunicarea cu documente Web, fiind de fapt interfata între utilizatorul WWW si retea. Browser - ul Web interactioneaza cu server - ul Web printr-o relatie client / server. În general, browser - ul , în calitate de client, cere serverului sa-i trimita anumite documente, pe care le afiseaza apoi într-o fereastra pe ecranul calculatorului. Browser - ul permite vizualizarea datelor trimise de serverul de Web. Primele browser - e, aparute la începutul anilor 1990 nu aveau multe functii si erau relativ simple. Odata cu cresterea utilizarii Web - ului, a crescut si gradul de utilizare al imaginilor grafice în cadrul documentelor. Datorita includerii elementelor de grafica, browser - ele au devenit mai complexe. Astazi, majoritatea browser - elor pot lucra cu text si grafica si exista o multitudine de browser - e (numite si instrumente grafice), care permit explorarea în Internet, cele mai cunoscute fiind: Netscape Navigator, Netscape Communicator, Microsoft Internet Explorer, Mozaic.
Browser - ul Netscape contine o gama completa de aplicatii, incluzând navigatia în Web, posta electronica, grupuri de discutii si suport pentru obiecte în direct (multimedia interactiv), care include cadre, multimedia online, JavaScript si applet - uri Java. În plus Netscape poate lucra cu documente care contin tabele, animatie, secvente audio si video si obiecte 3-D.
Firma Microsoft are propriul browser, si anume Internet Explorer care accepta limbajul Java, extensii HTML, VRML si scrierea de programe0 Java, precum si ActiveX. VRML (Virtual Reality Modelin Language) este un limbaj descriptiv asemanator cu limbajul HTML, deosebirea consta în faptul ca nu stabileste documente hypertext, ci scene tridimensionale. Dezvoltarea lui VRML a început în anul 1994 la World Wide Web Conference, care are loc în fiecare an la Geneva, Elvetia. VRML nu înlocuieste HTML si nici nu reprezinta o extindere a lui. Ambele limbaje sunt proprii.
Am spus ca prin intermediul unui browser se pot vizualiza diferite documente Web. Aceste documente Web sunt realizate cu ajutorul unui limbaj HTML - HyperText Markup Language (limbaj de marcare hipertext), care permite utilizatorilor sa produca pagini care includ text, grafica si indicatori catre alte pagini de Web. HTML nu este un limbaj de programare, ci mai degraba un set de reguli utilizate pentru formarea unui document Web. Atunci când se creeaza un document hipertext utilizând HTML - ul, trebuie respectat un set de reguli. În general orice program de navigare are o optiune View | Source, care permite afisarea paginii curente în format HTML în loc de forma interpretata. Utilizând HTML se pot afisa pagini de Web statice, care includ tabele si poze.
Web - ul este un sistem client server, si din acest motiv el este abordat din doua puncte de vedere: cel al utilizatorului (client) si cel al server-ului. Comunicatia în retea necesita o conexiune de retea între doua calculatoare sau programe care comunica unul cu altul.
Modelul client / server împarte
aplicatia de retea în doua parti: partea de client si partea de server. Prin
definitie, partea de client a unei legaturi de retea cere informatii sau
servicii de la partea de server. Partea de server a conexiunii raspunde
cererilor clientului. Cu alte cuvinte, în modelul de program client / server, o
aplicatie Web realizeaza doua functii separate si bine definite: cererea de
informatii si raspunsul la cererile de
informatii. Programul care cere informatii functioneaza ca un program client,
ca un browser.
Browser client Server HTTP
Figura 7 - Model client / server.
Clientul de Web
Din punct de vedere al utilizatorului, Web - ul reprezinta o colectie uriasa de documente care sunt raspândite în întreaga lume, sub forma unor pagini. Fiecare pagina poate sa contina legaturi catre alte pagini, aflate oriunde în lume. Utilizatorul poate sa aleaga o legatura care îi va aduce pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la nesfârsit, fiind posibil sa se traverseze în acest mod sute de pagini legate între ele. Despre paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hipertext (termenul de hypertext, în limba engleza, a fost inventat de Ted Nelson, care l-a definit ca fiind "o scriere nesecventiala"). Deci când utilizam termenul de hypertext în legatura cu Web - ul, acesta se refera la o sectiune a unui document HTML. Hypertextul trebuie interpretat ca un text care identifica o legatura la o alta informatie Web, de obicei un alt document Web. În mod traditional, când se creeaza un document Web, hypertextul este identificat prin îngrosarea sau sublinierea hypertextului, pentru a-l deosebi de textul simplu.
Paginile pot fi vizualizate cu ajutorul browser - ului. Programul de navigare aduce pagina ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute în text si afiseaza pagina pe ecran. Majoritatea paginilor de Web încep cu un titlu, contin informatii (text obisnuit sau formatat, imagini, hiperlegaturi, etc.) si se termina cu adresa de posta electronica a celui care mentine pagina. Hiperlegaturile sunt usor de recunoscut, deoarece atunci când utilizatorul pozitioneaza mouse - ul pe ele forma cursorului se modifica; ele sunt în general imagini sau siruri de caractere care reprezinta legaturi catre alte pagini, si sunt afisate în mod diferit, fiind subliniate si / sau colorate cu o culoare speciala. Pentru a selecta o legatura, utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (prin utilizarea mouse - ului sau a sagetilor) si va comanda selectia (click pe butonul stânga al mouse - ului, sau apasarea tastei ENTER).
Majoritatea programelor de navigare au numeroase butoane si optiuni care ajuta navigarea prin Web. Multe au un buton pentru revenirea la pagina anterioara (Back), un buton pentru a merge la pagina urmatoare (Forward), un buton pentru selectia paginii personale (Home). Majoritatea programelor de navigare mai au un buton sau un meniu pentru înregistrarea unei adrese de pagina - Bookmark - si un altul care permite afisarea unor adrese înregistrate, facând posibila revenirea la o pagina cu ajutorul unei simple selectii realizate cu mouse - ul. Paginile pot fi salvate pe disc sau tiparite. Sunt posibile numeroase optiuni pentru controlul ecranului si configurarea programului de navigare conform dorintei utilizatorului.
În afara de text obisnuit (nesubliniat) si hipertext (subliniat), paginile de Web pot sa contina iconite, desene, fotografii, harti. Nu toate paginile sunt afisabile. De exemplu, pot sa existe pagini care contin înregistrari audio, clip - uri video sau pe amândoua. Daca paginile de hipertext sunt combinate cu alte tipuri de pagini, rezultatul se numeste hiper-media. Numai o parte din programele de navigare pot sa afiseze orice tip de hiper-media. Cele care nu pot, verifica un fisier de configurare pentru a afla modul în care sa trateze datele primite. În mod normal, fisierul de configurare contine numele unui program de vizualizare extern sau al unui program auxiliar pentru aplicatie, care va fi utilizat pentru a interpreta continutul paginii aduse. Utilizarea unui generator de voce ca program auxiliar permite si utilizatorilor orbi sa acceseze Web - ul.
Si în acest domeniu al hiper-media trebuiesc respectate niste reguli, standarde, dintre care s-au impus urmatoarele:
- standardul JPEG - Joint Photographic Experts Group - grupul comun al expertilor fotografi, este un standard utilizat pentru comprimarea imaginilor cu tonuri continue (de exemplu, fotografii), a fost dezvoltat de expertii în fotografii lucrând sub auspiciile ITU, ISO si IEC, un alt organism de standarde;
- standardul MPEG - Motion Picture Experts Group - grupul expertilor în filme. Acestia sunt algoritmii principali folositi pentru compresia video si sunt standarde internationale din 1993. Deoarece filmele contin atât imagini cât si sunete, MPEG le poate comprima pe amândoua, dar deoarece video ia multa largime de banda si de asemenea contine mai multa redundanta decât audio, ne vom concentra întâi asupra compresiei video MPEG.
Internet - ul si-a implementat propriul sau sistem multimedia digital, MBone (Multicast Backbone - coloana vertebrala cu trimitere multipla). Acesta este un fel de radio si televiziune Internet. Spre deosebire de video la cerere, unde accentul cade pe selectarea si vizualizarea filmelor precomprimate memorate pe un server, MBone este folosit pentru difuzare audio si video în forma digitala în lumea întreaga prin Internet. Este operational de la începutul anului 1992. Multe conferinte stiintifice, în special întâlniri IETF, au fost difuzate, la fel ca si evenimentele stiintifice notabile, cum ar fi lansarea navetelor spatiale. Pentru persoanele care vor sa înregistreze digital o emisiune MBone, exista si software - ul corespunzator.
Alte programe auxiliare contin interpretoare pentru limbaje speciale pentru Web, permitând aducerea si executia programelor din paginile de Web. Acest mecanism permite extinderea functionalitatii Web - ului.
Multe pagini de Web contin imagini de dimensiuni mari, pentru care încarcarea dureaza foarte mult. Unele programe de navigare trateaza problema încarcarii lente aducând si afisând mai întâi textul si apoi imaginile. Aceasta strategie ofera utilizatorului ceva de citit cât timp asteapta, si în acelasi timp îi permite sa renunte la pagina respectiva daca nu este destul de interesanta ca sa merite asteptarea. O alta strategie este de a oferi optiunea de a dezactiva aducerea si afisarea automata de imagini.
Unele pagini de Web contin formulare care cer utilizatorului sa introduca informatii. Aplicatiile tipice pentru formulare sunt cautarile într-o baza de date pentru o intrare specificata de utilizator, comandarea unui produs sau participarea la un sondaj de opinie.
Server - ul de Web
Pentru a avea acces la informatiile din Internet, un calculator acceseaza un server de Web. Protocolul care descrie cererile si raspunsurile permise (protocolul de transfer standard) utilizat de Web este HTTP - HyperText Transfer Prototcol - protocol de transfer pentru hipertext.
Am vazut ca Web - ul reprezinta o colectie imensa de documente, la care orice utilizator conectat la Internet are acces. Pentru a putea accesa o pagina utilizatorul ar trebui sa stie:
1. Cum se numeste pagina ?;
2. Cum este localizata pagina ?;
3. Cum se face accesul la pagina ?
Solutia aleasa pentru rezolvarea acestor probleme este URL (Uniform Resource Locator - adresa uniforma pentru localizarea resurselor), care reprezinta o adresa Internet a unui document Web. Pentru a gasi o informatie într-o carte, consultati indexul cartii. Pentru a gasi o resursa Web, trebuie sa-i utilizam adresa. Browser - ele Web utilizeaza URL - uri pentru localizarea resurselor Web.
Modul de specificare a adreselor Web (sintaxa unui URL) are trei componente:
- protocolul;
- numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul;
- un nume local, care indica în mod unic pagina (este numele fisierului care contine pagina).
protocol://nume_DNS/nume_local
adica protocolul utilizat, numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul si un nume local, care indica în mod unic pagina.
Un exemplu de adresa:
https://www.fsea.ugal.ro/welcome.html
Acest URL are cele trei componente:
. protocolul, http;
. numele DNS al serverului, www.fsea.ugal.ro;
. numele fisierului, welcome.html.
Printre protocoalele cele mai utilizate enumeram:
- http, care este protocolul nativ pentru Web, si este utilizat de catre servere de HTTP; exemplu: https://www. fsea.ugal.ro/welcome.html;
- ftp, este un protocol utilizat pentru accesul la fisiere prin FTP, protocolul Internet de transfer de fisiere. Numeroase servere de FTP din toata lumea permit ca de oriunde din Internet sa se faca o conectare si sa se aduca orice fisier plasat pe un server FTP. Web - ul nu aduce schimbari, dar face ca obtinerea de fisiere sa se faca mai usor, deoarece FTP - ul nu are o interfata prietenoasa. Exemplu: ftp://ftp.fsea.ugal.ro/documente/index;
- telnet, este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe un calculator aflat la distanta. Exemplu: telnet://www.w3.org:80;
- gopher, este utilizat pentru
sistemul Gopher, care a fost proiectat pentru universitatea
Deci URL - urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor sa navigheze prin Web, dar si pentru a utiliza FTP, Telnet, e-mail, etc., ceea ce fac inutile interfetele specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur program, navigatorul în Web, aproape toate tipurile de acces în Internet.
Regasirea informatiilor pe Web
Cu toate ca pe Web se gaseste o cantitate foarte mare de informatii, gasirea unei anumite informatii nu este foarte simpla. Pentru a facilita gasirea paginilor care pot fi utile, o serie de cercetatori au scris programe pentru a realiza indexarea Web - ului în diferite moduri. Unele dintre solutii au devenit atât de populare, încât s-au transformat în solutii comerciale. Programele care realizeaza cautarea pe Web se numesc masini de cautare (search engines, spiders, crawlers, worms, knowbots), iar dintre cele mai cunoscute enumeram: AltaVista, Hotbot, Yahoo, Infoseek, Lycos, Excite, Webcrawler, etc.
Mecanismele de cautare sunt foarte diverse, astfel putem avea la dispozitie unul din urmatoarele sisteme de cautare:
- arborescenta - în acest caz se utilizeaza subiectul cautarii (domeniul). Cautarea începe cu specificarea domeniului general, si apoi din aproape în aproape se ajunge la domeniul cautat;
- mecanism de cautare - în acest caz este accesata o baza de date prin utilizarea unui cuvânt cheie (keyword search);
- combinatie între arborescent si mecanism de cautare - este o metoda combinata (directory / search engine), care utilizeaza ambele metode descrise mai sus;
- multi - mecanism (multi engine) - sunt accesate baze de date prin intermediul mai multor mecanisme de cautare în paralel.
Desi Web - ul este imens, daca îl reducem la esenta, este un graf imens având pagini în noduri si hiper-legaturi ca arce. Ceea ce face dificila indexarea Web - ului este cantitatea imensa de informatie care trebuie gestionata si faptul ca aceasta informatie este în continua schimbare.
TEMA: Alegetiva un subiect legat de retelele de calculatoare (istoric INTERNET, biblioteci virtuale, ..) sau orice vi se pare interesant in domeniul informaticii si realizati un referat de cel putin 5 pagini, utilizand informatii din minim 5 adrese WEB. Colorati diferit informatiile luate din fiecare adresa si specificati la bibliografie adresele si culoarea corespunzatoare adresei in referat. Referatul se va prezenta in limba romana chiar daca informatiile sunt luate de pe site-uri in alta limba. Este indicat sa folositi si imagini sugestive la textul prezentat. Pentru realizarea referatului aveti la dispozitie laboratorul de azi, daca a mai ramas ceva din el, si cel de data viitoare. Se vor preda pe un CD comun al semigrupei sau pe dischete individuale de azi in doua saptamani. Nu se accepta dischete virusate sau CD virusat.
|
