Ideea realizarea cablurilor coaxiale de mare distanta, magistrale sau interurbane in deceniul al doilea in Anglia. Cercetarile si experimentarile tehnologice in vederea realizarii cablurilor coaxiale interurbane s-au desfasurat in perioada 1935 - 1950 când a fost re 727h79h alizat si proiectul de executie a primului cablu coaxial in constructie normalizata ( 2,6/9,6 ).
Cabul coaxial interurban de mic diametru a fost realizat in anul 1959, iar la finele anului 1962 se realizase deja, un plan mondial, 8000 km din acest tip de cablu. Cablurile coaxiale au aparut ca o necesitate a vehicularii a unui volum ridicat de informatii prin cresterea accentuata a benzii de frecventa transmise.
Perechea coaxiala
Perechea coaxiala a aparut prin utilizarea ecranului cablurilor de telecomunicatii simetrice drept al doilea conductor.Dielectricul poate fi constituit din materiale plastice sau aer.
Marimile D si d ale perechii coaxiale se afla într-un raport constant D/d = 3,6
Cablurile coaxiale sunt de mai multe feluri si anume:
Urbane
Interurbane
de centrala
Structura unui cablu coaxial interurban de telecomunicatii este:
Conductor de cupru
Rodarea din material plastic
Conductor tubular
Pereche coaxiala
Izolatie pentru pereche coaxiala
izolatie pentru grupa de perechi fizice
infasurarea comuna
Circuite fizice pereche
Infasurarea comuna
Manta metalica
Mantale interioare din material plastic
Armaturi din benzi de hotel
Manta exterioara din material plastic
Strat de protectie anti coroziune
Pentru tipuri mai vechi de cabluri se utilizeaza ca dielectrici cauciucul sau ceramica. Conductorul central, de forma cilindrica masiva sau tubulara, poate fi din cupru, aluminiu sau fier. Conductorului exterior de forma tubulara semitubulara sau benzi metalice, a carui sectiune transversala poate fi un cerc, dreptunghi, poligon regulat sau eclipsa, se confectioneaza printr-o tehnologie specifica de lipire sau sudare electrica in atmosfera neutra.
Din punct de vedere constructiv dielectricul poate fi:
Continuu sau intermitent, in care caz e realizat sub forma tubulara continua sau sub forma de tub-baton, prezentand strangulari la distante riguros determinate.
Rondele, sfere sau benzi in spirale continua sau elice plasate la intervale regulate de 20 - 60 mm pe toata lungimea cablului coaxial
Parametrii electrici ai cablului interurban de tip 2,6/9,5:
Rezistenta conductorului interior 3,8 Ω/km
Impedanta caracteristica 75 Ω
Neuniformitatea impedantelor caracteristice 2 x 10-3 pentru 70%, 3 x 10-3 4 x 10-3
Oscilatii ale impedantelor caracteristice la intrare si iesire 0,5 - 0,65
Constanta de atenuare la frecventa de 1 MHz 0,3 Np/km
Peretele conductorului exterior, de forma cilindrica, al perechii coaxiale re urmatoarele grosimi radiale:
0,23 - 02,27 mm pentru cablul coaxial interurban in constructie normalizata 2,6/9,5 mm
0,15 - 0,18 mm pentru cablul coaxial interurban de mic diametru 1,2/4,4 mm
0,5 mm pentru cablurile coaxiale subacvatice
Marea majoritate a retelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri, care actioneaza ca mediu fizic de transmisie in retea raspândind semnale intre calculatoare.
Exista 3 tipuri de cabluri utilizate in retele:
Coaxiale - subtire si gros
Torsadat - ecranat si neecranat
Din fibra optica - utilizat in cazul transmisiilor cu viteza foarte mare
|
