Ce este si cum a aparut WWW ?

Ce este si cum a aparut WWW ?

Atunci cand Internet a devenit o uriasa sursa de informatie,
serviciile clasice de acces (telnet, ftp, gopher) desi puternice, s-au
dovedit neintuitive in special pentru noii utilizatori ai resurselor
Internet care nu aveau "rabdarea" si nici interesul sa aprofundeze
utilizarea unor instrumente destul de "neprietenoase".
Gopher-ul avea dezavantajul ca oferea doar informatie in mod text.
World Wide Web a aparut ca un proiect destinat sa distribuie
informatia stiintifica folosind un model numit hypertext. Ideea
centrala centrala era aceea de a permite cercetatorilor sa-si prezinte
informatia intr-un mod integrat (text, imagini, chiar sunet si imagini
in miscare).
Paginile de informatie sunt "legate" printr-o serie de "hypertext
links".

Se ofera astfel posibilitatea ca utilizatorul sa selecteze elemente
"highlighted" (aceste putand fi reprezentate prin texte sau imagini)
si astfel sa acceseze o noua pagina.
Cu aproximatie WWW-ul aparut in luna martie a anului 1989.
Tim Berners Lee de la Laboratorul European de Fizica particulelor din
Geneva (CERN) a pus in circulatie propunerea de a dezvolta un sistem
hypertext in vederea eficientei partajari a informatiei intre echipele
de cercetatori din High Energy Physics Community, situate in zone
geografice diferite.
Cele trei componente pe care trebuia sa le contina acest sistem in
viziunea celor specialistilor CERN erau :
o interfata utilizator consistenta;
capacitatea de a incorpora o mare varietate de tehnologii si tipuri de
documente
capacitatea de a accesa informatia in mod unitar in ciuda unei mari
varietati a tipurilor de calculatoare si a softului rulat de acestea,
si aceasta intr-un mod cat mai simplu din punctul de vedere al
utilizatorului

Sa vedem ce inseamna WWW in prezent si ce va insemna acesta in
viitorul apropiat. Iata citeva idei concretizate deja, sau in curs de
materializare
"Electonic Publishing" - din ce in ce mai multe edituri isi prezinta
pe Web cataloage cu noi aparitii sau chiar publicatii complete.
Trebuie sa ne asteptam in viitorul apropiat la o larga aparitie a
acestor publicatii din toate domeniile.
Reclame pentru companii - din ce in ce mai mult companiile isi
prezinta produsele intr-un mod foarte atractiv folosind WWW. In
prezent aproape orice material publicitar (scris pe suport clasic)
face referire la pagina de WWW a firmei respective.
Tranzactii comerciale - este destul de aproape ziua cind se pot
incheia tranzactii comerciale prin Web (de la micile cumparaturi
casnice, pina la tranzactiile intre firme). Va fi suficienta o
vizitare a paginii WWW a magazinului preferat si completarea unui
formular (evident, numarul cartii de credit avind un rol central)
pentru a achizitiona produsele dorite.
Vot prin Web - nu este deloc o idee fantezista, ci doar o problema de
timp pina cind acest sistem va putea fi folosit si in acest scop;
Sisteme interactive de recreere - deocamdata televiziunea inseamna
prezentare, dar nu peste mult timp WWW-ul va oferi utilizatorului
posibilitatea sa participe interactiv la emisiuni de divertisment, la
piese de teatru on-line, etc. Pasul care mai trebuie facut il
constituie gasirea unor canale de comunicatie mai rapide care sa
permita transferul unui volum extrem de mare de date aproape
instantaneu
Instrumente de educatie interactiva. Universitatile vor fi in masura
sa ofere studentilor cursuri si seminarii on-line, chiar sa realizeze
examinarea acestora.
Prezentari multimedia in timp real, beneficiind de capacitatile
multimedia ale WWW-ului.
Proiectul World Wide Web a devenit un serviciu capabil sa ofere o
interfata accesibila si atractiva pentru accesarea informatiei pe
Internet.
Pentru acest lucru sunt necesare un mod de conectare la Internet si un
soft numit client (sau browser) WWW. Browserul faciliteaza "navigarea"
fara a fi necesara introducerea unor comenzi, ci doar selectand
hyperlink-ul dorit (in mod asemanator cu Gopher).


Cum functioneaza WWW ?

Cea mai importanta caracteristica WWW o constituie simplitatea modului
de acces la resurse.
In mare masura aceasta se datoreaza protocolului de implementatie
numit HTTP (HyperText Transport Protocol).
O sesiune de transfer se desfasoara astfel : se realizeaza o conexiune
client-server intre calculatorul utilizatorului si serverul de WWW;
clientul lanseza o cerere (request); serverul furnizeaza raspunsul
corespunzator cerererii formulate; serverul incheie conexiunea.
Prima etapa, este vizibila prin aparitia mesajului "Connecting to HTTP
server".
Daca conexiunea nu se poate realiza apare mesajul de eroare "Can't
connect to server", insotit de motiv.
Odata conexiunea la un server HTTP stabilita, clientul lanseaza
cererea
Aceasta specifica tipul de protocol folosit, resursa solicitata
(fisierul sau grupul de fisiere) si in ce fel trebuie sa raspunda
serverul (metoda).
Protocolul impreuna cu resursa alcatuiesc un URL (Uniform Resource
Locator).
Tipul protocolului este partea cea mai importanta a unui URL.
Fara acesta browserul nu ar sti cum sa trateze resursa respectiva.
World Wide Web este serviciul Internet cel mai folosit, datorita
modului simplu si atractiv in care se acceseaza informatiile.
Cele mai utilizate prescurtari ale acestui serviciu sunt WWW si Web.
Conceptul care sta la baza WWW este hypertextul, care reprezinta un
text cu elemente active.
Atunci cand in textul pe care il cititi apare o referinta spre o alta
pagina, este de ajuns sa dati un click cu mouse-ul pe aceasta
referinta (elementul activ) pentru a viualiza aceasta pagina.
Pentru a materializa conceptul de hypertext, s-a creat standardul HTML
(Hyper Text Markup Language), care descrie cum trebuie sa fie
structurata informatia pentru a fi publicata.
Documentele HTML sunt vizualizate cu ajutorul unui program ce ruleaza
pe calculatorul dumneavoastra, numit browser, care are datoria de a
aduce informatia specificata si de a o afisa pe ecranul
calculatoruliu
Cele mai cunoscute browsere sunt Netscape Navigator si Microsoft
Internet Explorer.
O pagina de web este similara unei pagini obisnuite de carte, numai ca
are o lungime nelimitata, latimea fiind limitata de latimea ecranului.
Mai multe pagini de web adunate intr-un sistem ierarhic si care au un
anumit element in comun, se numesc site web.
O pagina de web poate contine orice de la text simplu pana la imagini,
animatii, sunete, filme.
Elementele unei pagini web care fac trimitere la alte pagini poarta
numele de legaturi (links).
WWW este un serviciu ce se bazeaza pe conceptul client/server:
clientul cere informatia, iar serverul o ofera. Client/serverul este
principiul care sta la baza Internetul.
Pentru a obtine o informatie, clientul se adreseaza unui server,
conform unui protocol.
Serverul raspunde si trimite informatia dorita. Protocolul folosit in
cazul WWW este Hyper Text Transfer Protocol (HTTP).
Pe server este stocata pentru fiecare pagina web cate o variabila care
contine data la care s-a modificat ultima oara pagina.
Daca am deschis o data pagina respectiva si vrem sa o revedem dupa un
anumit timp, browserul intreaba serverul daca pagina s-a modificat de
la data ultimei vizite, iar daca raspunsul este negativ o incarca din
memoria calculatorului client (RAM sau hard disk), acolo unde este
stocata in cache.
Aceasta practica are ca scop reducerea traficului pe Internet si
incarcarea mai rapida a paginilor.

Structura retelei World Wide Web

Proiectul WWW este bazat pe principiul citirii universale : daca
informatia este disponibila, atunci orice persoana (autorizata) va
putea sa o acceseze, de oriunde din lume.
Implementarile Web urmeaza un model standard de programe
client-server. In acest model, un utilizator urmeaza instructiunile
unui program (clientul), pentru a se conecta la o masina la distanta
(serverul), unde sunt stocate date.
Arhitectura WWW este una a clientilor (Internet Explorer, Netscape
Navigator, Opera), care stiu sa prezinte datele, dar nu si originea
lor si a serverelor, care stiu cum sa extraga datele, dar ignora modul
de prezentare a acestora pentru utilizator.

Istoria hipertextului

Termenul de hipertext a fost inventat de Ted Nelson in cartea sa
"Literary Machines", unde il definea ca fiind "o scriere
nesecventiala" si abia mai tarziu el a fost considerat ca un mediu
specific pentru calculatoare.
Primele modele de astfel de sisteme electronice au fost evidentiate in
1945 de Vannevar Bush.
In referinta sa la articolul lui Bush, David Hirmes scria : " Din
1945, Bush a realizat ca se apropie o era a informatiei".
Bush vorbea despre "memex", o masina conceptuala care putea stoca
volume vaste de informatii, in care utilizatorul avea posibilitatea de
a crea "urme" de informatie :legaturi, trimiteri catre texte si
ilustratii legate de subiect. Aceste urme ar putea fi utilizate pentru
referiri ulterioare.
Bush credea ca aceasta metoda asociativa de strangere a informatiei
"nu este una practica, ci e limitata unei informatii ordonate".
Desi "memex" nu a fost niciodata implementat, in 1960 el l-a inspirat
pe Tom Nelson sa dezvolte o verisune moderna de hipertext.
Nelson scria: "Am impresia ca viitorul umanitatii este un ecran de
calculator interactiv, ca noile scrieri si filme vor fi interactive si
legate intre ele".
Invatand din ideile lui Ted Nelson, Tim Berners-Lee de le CERN a venit
cu ideea retelei World Wide Web in 1989.

Originile retelei World Wide Web

Dezvoltarea retelei WWW incepe in martie 1989 la CERN (European
Laboratory for Particle Physics - denumirea vine de la numele initial
: Conceil Europeen pour la Recherche Nucleaire). La CERN s-a pus
problema unei scheme a masinilor care sa stocheze informatiile.
Planul presupunea utilizarea hipertextului, ca interfata utilizator
unica, pentru multe categorii de informatii stocate, precum rapoarte,
note, baze de date, documentatii tehnice, etc.
Pus la punct in 1990, proiectul WWW si-a castigat rapid popularitatea
in randul utilizatorilor Internet datorita promptitudinii si vitezei
cu care circula informatia.
De exemplu, la ora 11:22 a.m. pe data de 12 aprilie 1995, serverul WWW
de la SEAS (Universitatea din Pennsylvania) a raspuns la 5086 cereri
intr-o ora, ceea ce inseamna aproximativ 84 cereri pe minut.... si
asta in 1995 !
De la crearea sa, reteaua World Wide Web se dezvolta permanent.
In decembrie 1994, WWW crestea cu un procent de 1% pe zi.
Desi este atat de populara, reteaua WWW nu este singura implementare
posibila a conceptului de hipertext.
De fapt, teoria care sta la baza constructiei WWW are ca punct de
plecare un proiect mult mai general, numit Xanadu, dezvoltat de Ted
Nelson.

Cateva neajunsuri ale retelei WWW

WWW a fost la inceput, un set de protocoale si formate simple.
O data cu trecerea timpului, aceasta retea a inceput sa fie utilizata
ca un mijloc de testare pentru diferite concepte de regasire a
informatiilor hipermedia sofisticate.
Din nefericire, aceste concepte au fost repede absorbite de intreaga
comunitate WWW.
Aceasta a dus la includerea in Web a unor extensii experimentale cu o
utilizare indoielnica.
Un alt defect in structura curenta a retelei WWW este prezenta multor
legaturi hipertext ce fac trimitere catre documente care nu mai
exista
Aceasta se intampla atunci cand autorii isi redenumesc sau sterg
documentele care nu mai exista.
Aceasta se intampla atunci autorii isi redenumesc sau sterg
documentele se pe Web.
Pana cand sistemul nu are nici o cale de inregistrare a legaturilor
catre un document, autorul isi poate preveni cititorii asupra
reorganizarii, a noilor adrese ale documentelor.
Sistemul Xanadu, insa, este scutit de aceasta problema, el nepermitand
utilizatorilor sa stearga documente din sistem.

Succesul retelei WWW

Imensul succes al WWW consta probabil in atitudinea CERN privid
dezvoltarea proiectului : proiectul WWW a fost repede finalizat, iar
CERN a facut public codul sursa al programelor folosite, fapt ce a
incurajat colaborarea prin intruniri academice si comerciale si a
oferit miilor de utilizatori posibilitatea de a contribui la
dezvlotarea retelei.
Necesarul sistemului de a rula un server WWW sunt minime, asa incat
orice administrator cu fonduri limitate are sansa sa devina un
furnizor de informatii.
Datorita naturii intuitive a hipertextului, multi utilizatori
neexperimentati sunt capabili sa se conecteze la retea. In plus,
simplitatea limbajului HTML (HyperText Markup Language), utilizat
pentru crearea de documente interactive, permite acestor utilizatori
sa contribuie la extinderea bazei de date formata din documentele de
pe Web.
De asemenea, natura retelei ofera o cale de a interconecta
calculatoarele ce au diferite sisteme de operare si poate afisa
informatii create intr-o mare varietate de formate existente.
Pe scurt posibilitatile hipertextului in mediul WWW sunt nelimitate;
avand in vedere insa, cresterea continua a productiei de computere,
nimeni nu poate sti ca va aduce viitorul.
World Wide Web foloseste locatori uniformi de resurse - Uniform
Resource Locators (URL) - pentru a specifica locatia fisierelor de pe
alt server.
Un URL include tipul de resursa de accesat (WWW, Gopher, WAIS), adresa
serverului si locul fisierului.
Sintaxa unui URL este :
scheme : // host.domain / path / filename
unde scheme poate reprezenta :
file - un fisier din sistemul tau local;
ftp - un fisier la un server FTP.
http - un fisier pe un server World Wide Web;
gopher - un fisier pe un server Gopher;
WAIS - un fisier pe un server WAIS;
news - un grup de stiri Usenet;
telnet - o conexiune la un serviciu bazat pe Telnet.
Numarul de port poate fi, in general omis, pana cand vei afla ce port
trebuie sa folosesti.

Ce dezvoltari de aplicatii mai faciliteaza serviciul de World Wide Web


WWW a depasit, cu siguranta, granitele unui serviciu de informare in
retea
Continuu se concretizeaza noi aplicatii foarte utile pentru
utilizatorii Internet in domenii din ce in ce mai variate.
Iata cateva idei deja concretizate, sau in curs de materializare:
"Electonic Publishing" - din ce in ce mai multe edituri isi prezinta
pe Web cataloage cu noi aparitii sau chiar publicatii complete.
Trebuie sa ne asteptam in viitorul apropiat la o larga aparitie a
acestor publicatii din toate domeniile.
Reclame pentru companii - din ce in ce mai multe companiile isi
prezinta produsele intr-un mod foarte atractiv folosind WWW. In
prezent aproape orice material publicitar (scris pe suport clasic)
face referire la pagina de WWW a firmei respective.
Tranzactii comerciale - exista deja multe firme care accepta
tranzactii prin intermediul paginilor Web (de la mici cumparaturi
casnice pana la tranzactii intre companii sau efectuarea de operatiuni
bancare). Este suficienta vizitarea paginii WWW a unei anumite firme
sau a magazinului virtual si completarea unui formular (evident,
numarul cartii de credit avand un rol central) pentru a achizitiona
produsele dorite.
Vot prin Web - nu este de deloc o idee fantezista, ci doar o chestiune
de timp pama cand acest sistem va putea fi folosit si in acest scop.
Sisteme interactive de recreere - deocamdata televiziunea inseamna
prezentarea, dar nu peste mult timp WWW-ul va oferit utilizatorului
posibilitatea sa participe la emisiuni de divertisment, la piese de
teatru on-line, etc. Pasul care mai trebuie facut il constituie
gasirea unor canale de comunicatie mai rapide care sa permita
transferul unui volum extrem de mare de date aproape instantaneu.
Instrumente de educatie interactiva. Universitatile vor fi in masura
sa ofere studentilor cursuri si seminarii on-line, chiar sa realizeze
examinarea acestora.
Prezentari multimedia in timp real, beneficiind de capacitatile
multimedia ale WWW-ului.

Sistemul Xanadu

Xanadu este sistemul interactiv de hipertext si multimedia original.
Mai mult de atat Xanadu este o paradigma de ansamblu - un model
general si ideal pentru folosirea calculatoarelor, bazat pe conexiuni
intre documente si fisiere din diferite parti.
In ideea de a fi un sistem liber si corect in mod special, toti
autoriii si cititorii sunt considerati egali.
Este un sistem complet de afaceri pentru publicarea electronica, avand
un set de angajamente, contracte si software de vanzare, care respecta
legea dreptului de autor.
Xanadu are in vedere conceptul de "transcluzie", care de refera la
reutilizarea, compararea si recunoasterea materialelor in diferite
medii
Datele "transcluse" nu sunt copiate de la un obiect la latul, ci numai
indicate si aduse, atunci cand e necesar de la original.
Astfel, publicarea electronica in cadrul sistemului Xanadu include
acordarea unui drept implicit la referire (sau republicare) in cadrul
sistemului
Publicarea in Xanadu se bazeaza, in principal, pe materiale vandute cu
drept de autor.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil, sistemul garanteaza faptul ca
autorul oricarei informatii va fi platit (de fiecare data), pentru
folosirea integrala sau partiala a materialului sau.
De exemplu, daca un cititor acceseaza un document care citeaza un
altul, sistemul va urmari citatul pana la originea sa, iar autorul
documentului original va primi automat drepturi de autor. In acest
fel, fara a fi stabilit pretul uni publicatii, autorii vor fi platiti
datorita accesului la operele lor.
Din pacate, sistemul Xanadu nu exista inca, dar World Wide Web este un
pas facut catre "media interactiva universala", chiar daca, asa cum se
prezinta el astazi, exista inca destule probleme.