Cum functioneaza overclocking-ul
Overclocking-ul este o tehnica ce permite obtinerea maximului posibil de performanta din componenta supusa acestui procedeu. Fie ca este vorba de procesor, cip video sau memorie, daca vrei sa faci acest lucru, trebuie sa stii unele principii de baza. Atentie insa, rezultatele pot fi dezastruoase. Eforturile tale pot fi "incununate" cu o placa video distrusa, o placa de baza si/sau procesor arse sau cu module de memorie defecte. Iata principiile care stau in spatele acestei tehnici, si cateva sfaturi pentru a face aceasta operatiune in siguranta.
Ce este overcloking-ul
Overclocking-ul, ca principiu, se refera la posibilitatea fortarii unui circuit integrat de a rula la frecvente mai mari decat cele specificate oficial de producator. In pura teorie, aceste cipuri nu ar trebui sa poata fii fortate, dar in practica se intampla destul de des ca acest procedeu sa dea rezultate favorabile. Iata care este explicatia.
Firmele precum Intel, AMD, nVidia si ATI produc diverse tipuri de procesoare. Cu siguranta stii despre gamele de procesoare Pentium 4 si Athlon XP, care au diverse m 535c21f odele ce ruleaza la frecvente diferite. Chiar daca aceste procesoare au viteze diferite de lucru, cele din aceeasi clasa, cum ar fi procesoarele Athlox XP Palomino, nu sunt diferite constructiv intre ele. Ele sunt produse in serie, dupa care fiecare dintre ele este testat pentru a se vedea viteza maxima la care pot opera. Procesul nu este cu mult diferit de procesul de selectie a perlelor.
Totusi, uneori, din motive comerciale, procesoare care sunt capabile de a lucra la frecvente mai mari sunt notate cu frecvente inferioare si puse in vanzare pentru a acoperi lipsa stocurilor sau cererea mai mare pe acel segment de piata. Asa se face ca procesoare precum Athlon XP 1700+ seria B0, desi lucreaza la frecventa de 1,47Ghz, pot lucra stabil in majoritatea cazurilor la frecvente de 1,83Ghz, echivalentul unui Athlon XP 2000+, care costa cu aproximativ 12 dolari mai mult la ora actuala, dar au acum ceva timp aceasta diferenta de viteza ar fi costat utilizatorul final pana la 100 dolari.
Cu cat procesorul poate rula la frecvente mai mari, cu atat pretul acestuia este mai mare. Este de inteles deci de ce Intel, urmat mai apoi de AMD, au hotarat sa ia masuri pentru a impiedica utilizatorii sa obtina maximul de performanta din componenta pe care au cumparat-o. Scuza este invariabil aceeasi: aceste limitari sunt gandite pentru a asigura consumatorului final stabilitatea si siguranta in folosire. Si in plus, aceste procedee pot feri consumatorul de achizitionarea de produse falsificate. In trecut au existat cazuri de firme cu intentii mai putin onorabile, care achizitionau procesoare de la producatori, le treceau printr-un proces de testare pentru a determina frecventa maxima la care puteau rula si apoi le modificau pentru a mari frecventa de lucru a acestora. Din diferenta de pret intre modelele de frecvente diferite rezultau profituri suficiente pentru a justifica asumarea acestui risc. In ciuda acestor argumente de bun simt, se ridica totusi problema dreptului utilizatorului de a utiliza bunul achizitionat la capacitate maxima.
Cum functioneaza overcloking-ul
Frecventa de lucru a procesorului este compusa din doua elemente separate: frecventa de bus, numita si Front Side Bus (FSB) si multiplicare. Pentru un procesor Pentium III la 1Ghz de exemplu, frecventa de bus era de 100Mhz, iar multiplicatorul de 10. Aceasta inseamna ca pentru fiecare tact al generatorului de frecventa de pe placa de baza, procesorul executa 10 cicluri de lucru. De aici rezulta si viteza de lucru: 100Mhz*10=1Ghz. Aceasta tehnica este folosita si in prezent. Overclockin-ul se poate face afectand oricare dintre acesti doi parametri. Procesoarele moderne au insa multiplicatorul blocat din fabrica. Asa ca mult timp singura posibilitate de overclock-are a procesorului era constituita de cresterea frecventei FSB-ului. Astfel, produsul dintre FSB si multiplicator se marea iar procesorul era capabil sa execute mai multe operatii pe secunda.
Diversii producatori de placi de baza au oferit utilizatorilor posibilitatea de a mari aceasta frecventa de bus pentru a putea face overclocking-ul. Dar aceasta tehnica nu poate da decat rezultate limitate. Pentru a face acest gen de overclocking trebuie sa fie sa intri in BIOS, fie sa folosesti un program capabil sa regleze acesti parametri. Unii producatori de placi de baza distribuie un astfel de program odata cu placa de baza, dar exista si programe universale. Din pacate acestea se adreseaza cunoscatorilor, care trebuie sa caute pe placa de baza cipul responsabil cu generarea frecventei, pentru a le putea configura. Pentru un procesor cu o multiplicare de 10 si un bus de 100 de Mhz, o crestere cu 20Mhz a frecventei de lucru a bus-ului ar avea ca rezultat o crestere de 200Mhz a frecventei de lucru a procesorului. Idealul ar fi obtinerea unui procesor care sa nu aiba multiplicatorul blocat, dar asemenea procesoare nu sunt produse decat in scopul evaluarii performantelor si nu sunt comercializate.
Gama de procesoare Athlon de ultima ora beneficiaza insa de capacitatea ultimelor cipseturi de a ignora multiplicarea procesorului si de a specifica manual aceasta valoare. In plus, prin anumite bricolaje se poate obtine acelasi efect de deblocare al multiplicarii, dar se pierde garantia procesorului, si exista riscul de ardere a procesorului. Pentru Intel nu a aparut niciodata vre-o placa de baza cu aceste posibilitati, si nici modalitati de deblocare.
Stabilitatea overclocking-ului
Pentru cresteri minore ale frecventei de lucru, stabilitatea procesorului nu este afectata. Dar atunci cand se ajunge la pragul stabilitatii pot aparea blocari, ecrane albastre in Windows si chiar, in cazuri extreme, calculatorul nu mai poate porni. Pentru a mari stabilitatea unui procesor aflat la limita, trebuie marita tensiunea de alimentare a acestuia. Toate placile de baza moderne ar trebui sa permita ajustarea tensiunilor de alimentare a procesorului, memoriei si portului AGP in functie de necesitate. In practica insa nu toate permit acest lucru.
Stabilitatea poate fi afectata de mai multi factori. De la generatorul de frecvente al placii de baza sunt obtinute toate frecventele de lucru al diverselor magistrale si bus-uri. Frecventa standard de lucru a magistralei PCI de 33Mhz, frecventa de lucru a portului AGP precum si frecventa de lucru a memoriei sunt afectate de modificarea FSB-ului. Frecventa de lucru a magistralei PCI poate creste de la 33 la frecvente ne standardizate, ca de exemplu 38Mhz. Unele din componentele calculatorului ar putea refuza sa lucreze sau genereaza erori la aceste frecvente hibrid, chiar daca procesorul ar putea lucra in continuare.
Daca restul componentelor iti permite sa lucrezi la frecvente hibrid, se poate ca procesorul sa nu fie perfect stabil. Pentru a mari stabilitatea overclocking-ului, trebuie marita tensiunea de alimentare a procesorului. Atentie insa la unele aspecte. Un procesor overclockat se va incalzi mai tare decat daca va lucra la frecventa normala. De asemenea, daca este marita tensiunea de alimentare, temperatura de lucru a procesorului va creste proportional. Pentru a putea face un overclocking in conditii de siguranta trebuie sa te asiguri ca sistemul de racire al procesorului tau poate face fata caldurii suplimentare disipate. Nu sari direct la tensiuni mari de alimentare. Cel mai bine este ca marirea de tensiune sa fie facuta in mai multi pasi succesivi, pana se gaseste tensiunea cea mai mica la care este stabil sistemul. Aceasta regula este de fapt general valabila cand vine vorba de overclocking.
Avand in vedere ca marirea frecventei FSB determina marirea frecventei de lucru a magistralelor si a memoriei trebuie sa te asiguri ca setarile de performanta din BIOS nu sunt dintre cele mai agresive. Daca ai un DIMM de memorie DDR 333, pus sa lucreze cu CL2, atunci odata cu cresterea frecventei FSB-ului, va creste si frecventa de lucru a memoriei, urcand de la 333 in sus. Memoria ar putea sa nu lucreze stabil, asa ca ar fi de preferat sa scazi setarea CL de la 2 la 2,5. In acest fel memoria va putea lucra stabil la frecvente mai mari.
Placile video si memoria
Placile video nu sunt cu mult diferite fata de procesoare din punct de vedere al overclocking-ului. Singura diferenta majora este ca la acestea nu se foloseste sistemul cu multiplicatorul. Placa video are inclus un generator de frecventa, fie pe placa de baza, fie direct in cip. Marirea frecventei de lucru se poate face folosind diferite utilitare care acceseaza aceste setari. Cel mai bun dintre acestea este PowerStrip - https://www.entechtaiwan.com/ . Acest utilitar este o unealta universala ce permite o multime de setari pentru placa video, printre care si reglarea frecventei de lucru.
Un avantaj al placilor video este ca frecventa de lucru a memoriei nu este afectata de marirea frecventei cipului grafic. In schimb frecventa de lucru a memoriei poate fi modificata separat. La majoritatea placilor video modificarea frecventei de lucru se poate face face in pasi de cate 1 Mhz.
Cand vine vorba de overclocking, trebuie sa tii cont de un lucru foarte important. Fiecare procesor pe care il supui acestui procedeu, fie el microprocesor sau procesor grafic, trebuie sa aiba asigurata o racire eficienta. Temperaturile atinse de procesoare pot fi foarte mari in conditiile unei raciri defectuoase, putand fi afectate permanent procesoarele, placa de baza sau placa video. DIMM-urile de memorie, cu exceptia unor modele de firma precum Corsair, OCZ sau Mushkin nu vin echipate cu nici un fel de dispozitiv pentru disiparea caldurii. Din acest motiv overclocking-ul meoriei este greu de facut si riscant.
Overclocking-ul poate avea rezultate bune, dar cresterea de performanta nu va fi totusi extraordinara. Nici un fel de overclocking nu poate asigura dublarea performantei. In cel mai bun caz vei obtine rezultate cu 10-20% mai bune in benchmark-urile pe care le vei face, sau vei obtine cateva cadre pe secunda in plus in jocuri. Dar daca un joc iti merge acum cu 15 cadre pe secunda, nu este cazul sa te astepti la rezultate spectaculoase. In fond 20% din 15 reprezinta un spor de doar 3 cadre pe secunda, iar pentru un joc cursiv ai nevoie de un minim de 30 cadre pe secunda.
Intre impatimitii calculatoarelor parerile sunt impartite. Cu exceptia catorva cazuri notabile, cu anumite serii de procesoare, se ridica tot mai multe voci care sustin ca plusul de performanta oferit de aceasta tehnica nu merita oboseala. Un lucru este cert: daca cresterea de performanta este discutabila, atunci riscul distrugerii componentelor este cert.
|
