E-Commerce si E-Business

Comertul electronic sau e-commerce este fapta prin care se cumpara si se vând bunuri si servicii prin Internet si în special prin World Wide Web. În mod evident, influenta web-ului este mult mai mare decât în momentul în care se ia în considerare contextul comercial al acestuia. De exemplu, multi oameni utilizeaza web-ul ca sursa de informatii pentru a compara preturi sau pentru a afla ultimele oferte de produse înainte de a face cumparaturi online sau la unul din magazinele traditionale.

Alti termeni care sunt des utilizati în momentul în care se vorbeste de comertul electronic sunt b2b (business-to-business), b2c (business-to-customer), c2c (customer-to-customer), c2b (customer-to-business), acestea fiind considerate principalele forte ale comertului electronic. Totusi, cel mai mare volum al afacerilor din comert electronic este generat de b2b. Companii implicate în IT, precum Cisco sau Oracle au fost printre primele care si-au transferat vânzarile pe Internet, si, într-adevar, au aparut mult schimburi de tip b2b.

Tabelul : O matrice simplificata a comertului electronic.

Vânzarea cum amanuntul prin Internet este cunoscuta sub numele de e-tailing, iar cel mai bun exemplu de o asemenea companie este Amazon.com, al carui nume a devenit sinonim cu comertul electronic.

În acelasi timp, exista de asemenea termeni referitori la organizatiile care functioneaza atât online cât si fizic, numite companii "click-and-mortar", în timp ce companiile traditionale, care functioneaza doar offline sunt numite "brick-and-mortar".

Comertul electronic nu este nou, datând de aproximativ 30-35 ani si avându-si baza în EDI (Electronic Data Interchange), un mod standard de a schimba date între organizatii. EDI a fost creat la începutul anilor 1970 de catre companiile producatoare de autocamioane, devenind în scurt timp o forta majora în domeniile industriale precum producerea de autovehicule sau alimentatie. EDI este, pe scurt, o modalitate de automatizare a cumparaturilor, fiind des utilizat de detailisti pentru actualizarea automata a stocurilor direct de la furnizori. Documentele necesare pentru crearea ordinelor si plata au de asemenea o forma electronica sigura, securizabila si verificabila.

Din cauza multor schimbari majore din IT, EDI ajuns sa contina numeroase neajunsuri; EDI poate înca sa economiseasca bani si timp, dar are nevoie de a functiona de linii de retea dedicate sau private între organizatiile care-l folosesc. În acelasi timp, nu este interactiv, partenerii neavând la dispozitie vreo modalitate de negociere sau discutie.

Din peste 2 milioane de companii americane cu zece sau mai multi angajati, numai în jur de 100000 companii au ales sa foloseasca EDI (studiu realizat de Forrester Research în anul 2000). Mai exista astfel 1900000 întreprinderi mici si mijlocii care nu folosesc EDI. Companiile mai mici scot astfel în evidenta tot ceea ce EDI nu poate sa faca, caracterizând în acelasi timp noua economie si noul mod, fluid si virtual, de a face afaceri.

Dupa mai bine de 30 de ani de utilizare, EDI nu mai este sincronizat cu mediul economic. Viteza este la ordinea zilei: companiile au nevoie de un acces rapid, sigur la parteneri si furnizori pentru a gasi noi clienti si pentru a livra bunurile rapid. Sosirea Internetului rezolva o parte din aceste probleme, EDI fiind integrat acum în unele din tehnologiile Internet. Totusi, dintre acestea, securitatea este una din cele mai mari probleme ivite, tinând în loc dezvoltarea.

Internetul este tot ceea ce EDI nu este: este ieftin si rapid, este utilizat în mod permanent si de catre aproape oricine, poate exista atât în interiorul organizatiei, sub forma de intranet, cât si în afara legatura acesteia cu partenerii de afaceri, sub forma de extranet. si, în plus, este global.

Înainte de Internet, comertul electronic era de fapt o afacere b2b ascunsa, goana dupa "dotcom" scotând-o la lumina pentru prima data. În vara anului 1999 în Europa, toata lumea încerca sa investeasca într-un dotcom sau sa devina patronul vre-unuia. Daca anul 1999 a fost anul pornirii dotcom-urilor, unii spun ca anul 2000 a fost anul prabusirii acestora. Potrivit "Webmergers", o companie care urmareste achizitiile si creare consortiilor între firme, mai mult de 100 de firme de comert electronic si-au închis portile (site-urile, adica), negasind nici o modalitate de a face bani. Comertul electronic bazat pe Internet, spun scepticii, s-a sfârsit înainte de a începe.

Prima generatie de firme de comert electronic a fost una de testare si de acaparare a pietei: ajungerea pe Internet si ajungerea rapida acolo, pentru a obtine avantajul primului venit. Totusi, nici cel de-al doilea val nu se lasa asteptat, firmele stiind acum la ce sa se astepte si învatând din experienta primilor sositi.

Comertul electronic poate lua mai multe forme, în functie de gradul de digitizare al elementelor sale de lucru, si anume:

produsul (serviciul) vândut;

procesul;

agentul de predare (sau intermediarul).

Fiecare din cele trei elemente de mai sus pot fi în format fizic sau digital, ceea ce creeaza în reprezentarea 3D, opt cuburi. Cele trei dimensiuni ale cubului sunt reprezentate de produs, proces si agent, dupa cum se poate observa si în figura urmatoare.

Figura : Dimensiunile comertului electronic.

Pe lânga comert electronic si e-business exista un alt termen si anume economia Internet, termen mai larg decât fiecare din acesti doi termeni în parte si care îi cuprinde pe amândoi. Economia Internet priveste toate activitatile cu caracter economic, care utilizeaza retelele ca mediu pentru comert sau toate activitatile implicate în construirea de retele legate la Internet si cumpararea de servicii de aplicatii precum achizitionarea de hardware si software pentru aplicatiile de tip retail sau e-malls bazate pe web.

Economia Internet este alcatuita din trei segmente majore:

infrastructura fizica;

infrastructura de afaceri;

comertul.

CREC (Center for Research and Electroni Commerce) al University of Texas a dezvoltat un cadru conceptual au modului în care functioneaza economia Internet. Acest cadru arata patru niveluri ale economiei Internet - cele trei mentionate mai sus si un al patrulea, intermediarii:

Tabelul : Cele patru niveluri ale economiei Internet.