Echipamente de retea.
O retea are în alcatuirea sa o serie de componente elementare care asigurã buna ei functionare, precum si integrarea sa în cadrul altor retele. În mare, componentele unei retele ar fi: hub, placi de retea (NIC), switch, router, bridge, gateway.
Hub
Un hub (ce poate avea si functii de conectare
de c 11111j915l abluri) suportã de la 8 la câteva sute de statii. Mai multe hub-uri pot fi
utilizate pentru a suporta un numar mare de utilizatori. Hub-urile sunt la
rândul lor conectate între ele folosind orice mediu fizic (coaxial, fire
torsadate, fibre optice). Deoarece distanta limita între hub-uri este
aproximativ 100m, proiectantii utilizeaza deseori cabluri de interconectare de
un tip superior pentru a mari distanta dintre hub-uri. Caracteristicile fizice
principale ale unui cablu metalic sunt: grosimea (diametrul), firului
activ si diametrul exterior. În plus, sistemul de cabluri e
caracterizat prin: impedantã, capacitate, atenuare, viteza semnalului,
caracteristici de zgomot.
Hub-urile pentru cablaje se numesc "wiring hubs". Aceste tipuri de
hub-uri oferã un punct de control pentru cablajele aferente computerelor. Ele
oferã administratorului retelei un punct central de localizare a cablajelor,
ceea ce faciliteaza monitorizarea, mutarea si eventuala mãrire a sistemului.
Ele servesc deasemenea pentru a conecta o zonã localã într-o retea cu magistralã
de mari dimensiuni.
Nu existã un consens asupra a ceea ce înseamnã un hub. Hub-urile permit unui
administrator sã controleze si sã monitorizeze de la distantã reteaua cu
ajutorul software-ului de administrare a retelei. Producãtori de hub-uri sunt
de exemplu Cabletron Systems, SynOptics, 3Com si Ungermann Bas.
Hub-urile au început a fi dotate si cu interfete ATM începând cu 1993.
Unele dintre noile facilitãti de hub sunt:
- procesarea semnalelor de alarmã pentru a determina dacã o problemã poate fi
rezolvatã fãrã a fi necesarã anuntarea administratorului retelei;
- pornirea automatã a retelei si oprirea sa la momente specificate de timp;
- capacitatea de a administra reteaua;
- operarea ca servere de terminal;
- posibilitatea de a actiona ca gateway-uri de Ethernet;
- platforme de aplicatie: procesoare RISC cu discuri de Gbytes ( file servere,
print servere) integrate în locatii de hub-uri protejate fizic. Functiile
tipice include dirijarea, E-mail, getaway SNA etc. ;
- lãrgime de bandã de frecventã dedicatã unei statii;
- gateway-uri (porti);
- suport de bridge (punte) între FDDI si token ring;
- functii de securitate (limitarea accesului prin parole la porturi, criptarea
pachetelor de date etc. );
- posibilitatea de comutare port cu port;
- hub-uri pentru LAN-uri (Local Area Networks) necablate.
Hub-urile implementeazã facilitãti de comutare pentru a facilita
conectarea logicã a sistemelor la segmentul de transmisie adecvat. Se
utilizeazã diferite tipuri de hub-uri ce pot fi folosite pentru a conecta aceste
sisteme. Exista hub-uri de modul, hub-uri de grup, si hub-uri de port.
Hub-urile de modul nu oferã nici o facilitate de comutare în cadrul unui
hub pentru a putea asigna banda de frecventã a unui LAN. Hub-urile de modul,
hub-urile obisnuite sau repetoare multiport sunt utilizate pentru a conecta
grupe de sisteme la segmentul de transmisie adecvat.
Hub-urile de grup au implementatã în interiorul lor o facilitate de
comutare ce permite fiecãruia dintre multiplele grupe de porturi de a fi
interconectate la unul din segmentele de transmisie. Cu un hub de grup, un
întreg grup de porturi din hub este atatat la un acelasi segment de transmisie.
Hub-urile de port, denumite câteodatã si hub inteligent, pot folosi o
facilitate de comutare sofisticatã din hub ce permite fiecãrui port individual
sã fie asignat unui segment de transmisie adecvat. Asemenea hub-uri permit o
mare flexibilitate în crearea de grupuri de lucru, mai ales atunci când se
poate selecta un segment de transmisie pentru fiecare port cu ajutorul
software-ului de administrare al retelei, iar grupurile de lucru pot fi
modificate în mod dinamic.
La nivel general, hub-urile pot fi caracterizate în hub-uri Ethernet cu
configuratie fixã,
hub-uri Ethernet cu configuratie modularã si multislot si hub-uri multifunctie
si mixte.
Switch
Unul dintre cele mai interesante
aspecte ale conectãrii retelelor si ale lucrului în retea, apãrut în ultima
perioada a anilor '90 este viteza mare cu care evolueazã tehnologiile. În alte
industrii, tehnologiile experimenteazã cresteri revolutionare cam de la 5 la 15
ani sau chiar mai mult.
Cursa pentru a asigura rezolvarea problemelor cu maximum de eficientã si
viteza este deschisã, si toti, de la vânzãtori la corporatiile ce
achizitioneazã produsele lupta pentru respectarea regulilor acesteia.
Dispozitive asemãnãtoare cu hub-urile sunt si switch-urile. Ele sunt
dispozitive ce citesc adresa de destinatie din headerul pachetului de date si-l
redirectioneazã la portul de destinatie corespunzãtor. Bridge
Bridge-urile, care asigurã suportul unor conexiuni de date, leagã douã retele
locale împreunã si transmite înainte cadre tinând cont de adresa de
control a accesului lor (MAC= Media Acces Control). Adesea, conceptul de router
este mai des întâlnit decât cel de bridge. Putem defini un bridge ca fiind un
router de nivel jos (low-levcl router).
Un bridge comandat conecteazã douã retele locale comandate pe o legãturã care
de obicei este înceatã (cum ar fi de exemplu reteaua telefonicã), pe când un
bridge local conecteazã douã retele locale adiacente local împreunã.
Bridge-urile nu cunosc protocoalele de nivel înalt, asta însemnând cã ele se
vor descurca cu adresele de IP,IPX si în acelasi timp cu orice noi protocoale
care vin odatã cu acestea. Totodatã, bridge-urile asigurã un mod de a segmenta
retelele care folosesc protocoale ne-routabile, cum ar fi NetBEUI.
Bridge-urile sunt adesea mult mai dificil de controlat decât router-ele.
Protocoalele de tipul IP-ului au asociate protocoale de rout-are foarte
sofisticate, oferind administratorului de retea posibilitatea de a exercita un
control riguros asupra rout-arii. Din acest motiv bridge-urile sunt potrivite
pentru retele simple, de dimensiuni reduse.
Existã douã tipuri principale de bridge-uri :
1. transparente
- sunt folosite în general pentru a interconecta segmentele unei retele
Ethernet.
2. rutele sursã
- sunt folosite în general pentru a interconecta segmente Token Ring.
În functie de interconectarea ce se realizeazã bridge-urile pot fi
clasificate astfel:
1. pentru legãturi de tipul segment la segment
2. pentru legãturi de tipul cascadã multiplã
3. pentru interconecterea backbone-urilor în scopul evitãrii "gâtuirii de
trafic"
4. de tip multiport ce permit ca mai multe LAN-uri sã partajeze un aceleiasi
bridge.
Integrarea de functii de bridge, router si hub este realizatã prin încãrcarea
software-ului specific platformelor hardware disponibile sau adãugarea unui
modul de bridge sau router unui hub pentru cablaje (wiring hub).
Router
Router-ele, care sunt echipamente de dirijare (routing) a traficului de date
realizeazã conexiuni la un nivel arhitectural superior fatã de bridge-uri.
Router-ele asigurã controlul fluxului pentru pachetele de date receptionate din
LAN, prin aceasta crescând siguranta conexiunii permitând si utilizarea unei
varietãti de subretele de interconectare. Diferite pachete pot în principiu sã
fie dirijate prin retele diferite, de exemplu pentru securitate sau din motive
de cost.
Router-ele opereazã cu un protocol WAN specific sau cu un numãr de protocoale.
Dacã sunt utilizate protocoale multiple pentru interconectarea LAN-urilor, un
manager poate fie selecta un router separat pentru fiecare protocol, sau sã
aiba un router capabil de a recunoaste mai multe protocoale
În continuare sunt prezentate câteva caracteristici de bazã ale
router-elor
- opereazã la nivel LLC si retea
- subretelele conectate la router sunt independente
- practic nivelul retea tinde sã identifice arhitecturi de comunicatie. Prin
urmare, selectia router-ului tinde sã
depindã de întrega configuratie de protocol a nivelelor superioare
- router-ele sunt adresate în mod explicit de statii
- spatiu de adresa separat în diferite domenii administrative
- adresare ierarhicã. Timp de scanare proportional cu numãrul de subretele din
sistem
- topologii de interconectare complexã incluzând tehnologii diferite. Trebuie conciliate
multiple tipuri de servicii de nivel retea precum si protocoale
- instalare, configurare mai pretentioasã
- de obicei facilitãti de administrare retea sofisticate
- conectivitate localã si la distantã. Recomandabil pentru interconectare
LAN-urilor aflate la distantã si a LAN-urilor cu WAN-uri
- topologii de interconectare complexe
- procesare de pachete relativ complexã.
Gateway Termenul gateway, în mediul TCP/IP se referã la un dispozitiv hardware
utilizat pentru conectarea a douã retele fizice, de acelasi tip sau diferit, ce
folosesc protocolul IP.
Gateway-urile sunt utilizate pentru interconectarea LAN-urilor ce
utilizeazã protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicatie.
Translatia completã a unitãtilor de date receptionate, dintr-un protocol în
altul complet diferit, afecteazã viteza de transmisie. Un exemplu tipic de
utilizare a unui gateway este la interconectarea unei retele IBM SNA cu o retea
DECnet.
În continuare sunt prezentate câteva caracteristici de bazã ale
gateway-urilor:
- disponibil de la începutul anilor '80;
- subsistemele conectate la gateway sunt independente;
- gateway-urile sunt explicit adresate de cãtre statii;
- adresare ierarhic;
- dirijare static sau dinamic;
- spatiu de adresa separat în diferite domenii administrative;
- topologii de interconectare complexa;
- conectivitate locala si la distanta;
- recomandabil pentru interconectarea LAN-urilor aflate la distanta, si a
WAN-urilor;
- facilitati medii de administrare retea ;
- opereaza la, sau deasupra nivelului transport. Tipic la nivelul de aplicatie.
Pentru accesul la distante mari se pot utiliza gateway-uri pentru separarea
retelelor regionale sau nationale. PC-urile si statiile obtin accesul
fizic la retea cu ajutorul unui modul de interfata cu reteaua NIC (Network
Interface Card).
Un NIC e o placa ce este instalata în PC îi suporta functii de partajare a
mediului fizic, precum si de sincronizare. PC.urile mai noi si statiile de
lucru cu interfete de retea integrate.
|
