Comertul electronic este alimentat de cel putin trei forte conducatoare: fortele economice, fortele de interactiune dintre marketing si clienti si tehnologia, în 525i87f particular multimedia.
Fortele economice: unul din cele mai evidente avantaje ale comertului electronic este eficienta economica ce rezulta din reducerea costurilor de comunicare, costuri scazute în ceea ce priveste infrastructura tehnologica, tranzactii electronice mai rapide si mai ieftine cu furnizorii, costuri mai scazute în privinta partajarii globale a informatiei si alternative ieftine pentru serviciile oferite clientilor.
Integrarea economica este fie interna, fie externa. Integrarea externa se refera la reteaua electronica creata între corporatii, furnizori, clienti/potentiali clienti si contractori independenti, toti acestia comunicând într-un mediu virtual, pe baza Internetului. Integrarea interna, pe de cealalta parte, presupune legarea atât a diferitelor departamente dintr-o organizatie, cât si a operatiilor si proceselor de afaceri, permitând astfel stocarea informatiei într-o forma digitala care poate fi obtinuta si transmisa în mod cvasi-instantaneu. Integrarea interna este cel mai bine exemplificata prin intraneturi la nivel de organizatie.
Fortele de piata: organizatiile sunt încurajate sa utilizeze comertul electronic în marketing si promovare cu scopul obtinerii de piete internationale, mari si mici. Internetul este utilizat ca mediu pentru îmbunatatirea relatiilor si suportului oferit clientilor, fiind astfel mult mai usor de oferit consumatorilor tina informatii detaliate despre produse si servicii prin intermediu Internetului.
Fortele tehnologie: dezvoltarea ICT este unul din factorii cheie de dezvoltare a comertului electronic. De exemplu, avansarea tehnologica în digitizarea continutului, compresia si promovarea sistemelor deschise au pavat drumul pentru convergenta serviciilor de comunicatie într-o singura platforma. Aceasta a facut comunicatiile mai eficiente, mai rapide si mai ieftine, fiind eliminata nevoia de a instala retele separate de telefonie, televiziune sau acces Internet. Atât din punctul de vedere al firmelor, cât si al consumatorilor, existenta unui singur furnizor de informatii înseamna costuri de comunicare mai reduse. Mai mult, principiul accesului universal poate fi atins prin convergenta: în prezent, instalarea de linii în arii rurale rar sau slab populate este descurajanta pentru companiile de telecomunicatii în privinta instalarii liniilor telefonice clasice. Totusi, instalarea acestor linii poate fi atractiva doar în cazul în care avantajele cuprind si televiziunea prin cablu si conexiunea la Internet. Aceasta dezvoltare asigura acces egal si ieftin la informatii.
Trebuie sa avem în vedere faptul ca e-commerce nu înseamna numai existenta unei firme si a unui site web al carui scop este vânzarea de produse prin Internet. Pentru ca e-commerce sa fie o alternativa competitiva fata de comertul traditional si pentru ca firmele sa maximizeze beneficiile obtinute din comertul electronic, trebuie avute în vedere un numar de considerente. Astfel, o tranzactie tipica de comert electronic presupune urmatorii jucatori majori si necesitatile corespunzatoare acestora:
vânzatorul ar trebui sa detina urmatoarele:
a. un site web cu facilitati de comert electronic (un server care permite tranzactii securizate);
b. un intranet la nivel de organizatie, astfel încât ordinele sunt procesate într-o maniera eficienta;
c. angajati IT, care sa gestioneze fluxul informational si care sa mentina sistemul de comert electronic.
partenerii de afaceri cuprind:
a. institutii bancare ce ofera servicii de clearing pentru tranzactii (procesarea platilor prin carduri de debit/credit, transferul electronic al fondurilor);
b. companii nationale si internationale de transport, care sa permita transferul fizic al bunurilor în tara si în afara acesteia. Pentru tranzactiile de tip business-to-consumer, sistemul trebuie sa ofere un mijloc eficient de transfer al pachetelor de dimensiuni mici (de exemplu, cumpararea de carti din Internet nu ar trebui sa fie cu mult mai scumpa decât achizitia de la o librarie locala);
c. autoritate de autentificare, ce serveste ca o terta parte pentru asigurarea integritatii si securitatii tranzactiilor;
Consumatorii (pentru tranzactii business-to-consumer):
a. Formeaza o masa critica de populatie cu acces la Internet si care au venituri care permit utilizarea pe scara larga a cartilor de credit;
b. Poseda o atitudine în favoarea achizitiei de bunuri prin Internet si nu a inspectarii fizice a acestora înainte de achizitie;
Organizatiile/afacerile (pentru tranzactii business-to-business), care formeaza împreuna o masa critica de companii (mai ales în lantul de aprovizionare) cu acces la Internet si cu facilitati pentru plasarea si executia ordinelor prin Internet.
Guvernul, pentru stabilirea:
a. unui cadru legal care sa guverneze tranzactiile de comert electronic (inclusiv documente electronice, semnaturi electronice etc.);
b. institutii legale care sa gestioneze cadrul legal si care sa protejeze consumatorii si afacerile de frauda, de exemplu;
Internetul, de utilizarea cu succes a caruia depind urmatoarele:
a. o infrastructura Internet robusta si eficienta;
b. o structura de preturi care nu penalizeaza consumatorii pentru petrecerea timpului si cumpararea bunurilor prin Internet (de exemplu tarife atât pentru accesul la ISP, cât si pentru convorbirile telefonice locale necesare conectarii la Internet).
Pentru cresterea comertului electronic sunt necesari toti factorii si necesitatile asociate acestora. Cel mai putin dezvoltat factor sau "veriga cea mai slaba" va deveni un impediment pentru cresterea comertului electronic ca întreg. De exemplu, o tara cu o excelenta infrastructura Internet nu va avea cifre mari în ceea ce priveste comertul electronic daca bancile nu ofera suport si executie pentru tranzactiile e-commerce. În tarile care au cifre semnificative de utilizare a comertului electronic se va crea, în schimb, un feed-back pozitiv, care va îmbunatatii fiecare din factorii implicati, descrisi mai sus.
|
