- Blaise PASCAL proiecteaza primul calculator mecanic deplin functional ce putea efectua munca a 6 13113t193n contabili; reactia initiala a fost destul de firava, cu toate acestea însa Pascalina ramânând în uz pâna la mijlocul secolului XX (fig 3

- Gottfried LEIBNIZ creeaza o masina de calcul ce folosea reprezentarea binara a numerelor (0 si 1).

- Muncitorul Ned LUDD îsi instiga colegii la a distruge masinile ce, în opinia sa, urmau a le lua locurile de munca. Numele sau a ramas în istorie pentru a defini pe cineva care se împotriveste tehnologiei.

- Charles BABBAGE (fig 4) proiecteaza primul calculator controlat de instructiuni introduse de utilizator; lipsa de fonduri a facut ca proiectul sa nu se finalizeze niciodata.

- George BOOLE publica propriile cercetari asupra logicii simbolice, care peste zeci de ani vor sta la baza stiintei calculatoarelor.

INFORMAŢIA - informatie, date (sub forma de numere, grafice sau cuvinte) organizate, sistematizate si prezentate astfel încât sa aiba o semnificatie.

- Sir Charles WHEATSTONE introduce banda continua de hârtie ca suport de stocare si citire a datelor (informatiei

- Herman HOLLERITH proiecteaza masina de perforat cartele, care permite administratiei americane sa reduca timpii de calcul de cinci ori (respectiv de la 10 ani la 2 ani). (fig5

- Herman HOLLERITH pune bazele Tabulating Machine Company, una din cele trei companii care prin fuzionare vor forma peste ani IBM.

- este realizata de doi inventatori o masina de calculat bazata pe sistemul binar (cifrele o si 1)

- John ATANASOFF începe lucrul la primul calculator electronic digital, (fig6) însa neglijeaza patentarea sa. Georges STIBITZ dezvolta, în laboaratoarele Bell, primul circuit binar.

fig 6

- William HEWLETT si David PACKARD fondeaza HP într-un garaj din Paolo Alto, California. Konrad ZUSE produce primul calculator ce utilizeaza codul binar.

- Georges STIBITZ împreuna cu Samuel WILLIAMS construieste Complex Number Computer, cu 400 de relee telefonice si conectat la trei masini de tip teletype (precursoare ale terminatoarelor).

- inginerii de la Harvard construiesc calculatorul Mark I, a carui fiabilitae scazuta il facea aproape inutilizabil.

fig 7

- Inginerii de la Universitatea Pennsylvania, bazându-se pe munca de pionierat a lui Atanasoff, prezinta ENIAC, primul calculator de uz general. (fig7

- John MAUCHLY dezvolta Short Code, primul limbaj de programare de nivel înalt.

(Electronic Numerical Integrator and Computer) - primul calculator digital de mare viteza. Dezvoltat în cadrul universitatii Pennsylvania, masina era compusa din peste 17.000 tuburi electronice, 70.000 de rezsitoare si 6.000 de întrerupatoare. Pachetul de 3 tone efectua 5.000 de adunari pe secunda.

- John MAUCHLY si John ECKERT construiesc UNIVAC I, primul calculator comercial, ce va fi utilizat de fiscul american. Grace Murray HOPPER dezvolta AO, ce translateaza programul în cod binar. În 1952 UNIVAC I "prezice" cu acuratete ca la alegerile prezidentiale candidatul Dwight EISENHOWER va câstiga în fata lui Adlai STEVENSON, în ciuda estimarilor specialistilor.

- IBM produce modelul 650, primul calculator intrat în productie de masa. Compania a produs 1.500 de exemplare pâna la scoaterea sa de pe piata.

fig 8

- Narinder KAPANY produce fibra optica. American Airlines instaleaza prima mare retea de calculatoare, construita de IBM, ce conecteaza 1.200 de terminale teletype-writer.

- IBM dezvolta primul hard disc, denumit RAMAC. Programatorii de la IBM scriu limbajul de programare FORTRAN.

- Texas Instruments construieste primul circuit integrat. Bell Telephone lanseaza primul modem. Cercetatorii de la Bell Labs inventeaza LASER-ul.

- Grace Murray HOPPER fig8 si Charles PHILLIPS inventeaza limbajul COBOL (Common Busines Oriented Language). Folosindu-se doar de abac, profesorul chinez LeeKAICHEN efectueaza calcule mai rapid decât calculatoarele din Seattle, New Zork si Taipei.

- Digital Equipment Corporation dezvolta primul calculator comercial (PDP-1) dotat cu tastatura si monitor.

fig 9

- Douglas ENGELBART dezvolta primul mouse la Stanford Research Institute. Doua decenii mai târziu Macintosh-ul îl va face o componenta standard a calculatoruluiului. fig9

- American Standard Association adopta ASCII ca standard pentru codarea informatiei în vederea transmiterii.

- Digital Equipment Corporation construieste primul minicalculator la un pret de 18.000 USD. Este lansat limbajul simplificat de programare BASIC; mai târziu al va deveni limbajul standard pentru PC-uri.

- Se fondeaza INTEL.

- Apare ARPAnet, precursoarea Internet-ului (fig10). Apare asa-numita "bubble memory", ce permite calculatorului sa retina informatia chiar dupa ce a fost oprit din functionare.

Unitatea de masura pentru a informatiei se numeste BIT. Trebuie acceptata aceasta unitate de masura la fel ca secunda, kilogramul, metrul. Un bit este o entitate care poate lua numai valorile 1 sau/si 0 si care reprezinta modul prin care se codifica intern informatia spre a putea fi utilizata de calculator. Orice informatie introdusa pe calculator este transformata in siruri de valori 1 si 0, pentru uzul sistemului de calcul. Operatorul de calculator nu vede aceasta transformare. Prin definitie, un sir de 8 biti formeaza 1 byte sau 1 octet

1 KB = 1 KO = 1024 O = 1024 B.

Multiplii folositi in exprimarea cantitatii de informatie sunt:

KB = 1000B

MB = 1000 KB

GB = 1000 MB

TB = 1000 GB.

- Este lansat primul floppy disc fig11). INTEL pune la punct primul cip de memorie ca putea stoca 1024 de BIŢI de informatie. Este lansata imprimanta cu tambur. Bell Labs dezvolta Unix-ul.

- Texas instruments lanseaza primul calculator de buzunar. Apar imprimantele cu ace. Niklaus WIRTH dezvolta limbajul de programare PASCAL

- Ray TOMLINSON inventeaza e-mail-ul. Programatorii de la Bell Labs pun la punct limbajul de programare C

De aici începe istoria microcalculatoarelor

fig 12

- Apare în Franta primul microcalculator. Construit pe un microprocesor I8008, cu o memorie de 256 de biti, putând fi extinsa pâna la 2kB.

- În California apare primul sistem de calcul denumit Apple II - care a fost numit calculator personal (PC) fig12). IBM lanseaza imprimanta cu laser.

- IBM pune la punct tehnologia de imprimare cu jet de cerneala.

- Bill GATES si Paul ALLEN fondeaza în mod oficial Microsoft.Apple lanseaza Apple II, primul calculator personal (PC) preasmblat. Apple II va conduce piata de PC-uri pâna la aparitia IBM-PC (fig13

- Este lansat Wordstar, care devine în scurt timp cel mai popular procesor de texte.

fig 13

- Firma IBM destina o echipa de 14 oameni pentru a realiza primul calculator personal al firmei. Acest calculator realizat cu elemente externe concernului avea urmatoarele caracteristici: microprocesor de tipul I8088 de 16 biti (care functiona la o frecventa de 4,77MHz.), o unitate de disc flexibil de 120 KO, o imprimanta de tip Epson, un monitor monocrom si un sistem de operare realizat de firma Microsoft. Capacitatea de memorare era de 128 KO, care putea fi extinsa pana la 640 KO.

INTERFAŢA este un dispozitiv carea asigura cuplarea a doua dispozitive care au semnale diferite. Permite cuplarea tastaturii, imprimantei, monitorului, mous-lui

- Apple lanseaza Lisa, la un pret de 9.995 USD. Este primul calculator ce foloseste o interfata utilizator grafica si un mouse. IBM realizeaza PC/XT.

INTERFAŢA GRAFICĂ este un produs software care permite operatorului sa utilizeze calculatorul cu usurinta, prin intermediul unor simboluri grafice.

- IBM realizeaza un calculator bazat pe un microprocesor I80286, care functiona la 6Mhz., denumit IBM PC/AT. Are loc debutul CD-ROM-ului. Apple lanseaza Macintosh. Apar primele modemuri de 2.400 baud-sec. Hewlett-Packard lanseaza primele imprimante laser personale, LaserJet

In anii care au urmat s-a actionat preponderent pentru imbunatatirea tehnologiei: marirea frecventei de lucru (care duce implicit la marirea vitezei de lucru), marirea capacitatii memoriei, marirea capacitatii discurilor fixe, marirea rezolutiei monitorului color, marirea si diversificarea interfetelor cuplate la sistem.

- Este fondata America Online(fig14). Microsoft dezvolta Windows 1.0 pentru IBM PC. Bill GATES (fig15)si John SCULLEY, CEO Apple, semneaza un acord confidential ce da dreptul companiei Microsoft sa foloseasca elementele grafice ale interfetei grafice Apple în Windows.

- Microsoft lanseaza Windows 2.03, ale carui ferestre suprapuse declanseaza un lung proces (6 ani) cu Apple.

fig 15

- Tim BERNERS-LEE inventeaza World Wide Web-ul

- Intel lanseaza I80486. Este lansat Windows 3.0.

- Intel lanseaza tehnologia Pentium. Marc ANDREESSEN si Eric BINA lanseaza Mosaic, primul browser Web grafic.

- Iomega lanseaza discurile Zip fig16). Marc ANDREESSEN colaboreaza la fondarea Netscape.

- Microsoft lanseaza Windows 95 si Office 95. Este standardizata tehnologia DVD. Jeffrez BEZOS fondeaza Amazon.com. Netscape devine companie publica.

- Sunt lansate pe piata playerele DVD.

- Are loc explozia comertului electronic si 30 milioane de utilizatori achizitioneaza bunuri online.

Linux-ul ajunge în prim plan (fig17

2. GENERAŢII DE SISTEME DE CALCUL

Desi sistemele de calcul au o istorie bogata, majoritatea descoperirilor si facilitatilor care au condus la construirea PC-ului dateaza din ultimii 50 de ani.

Asa cum am aratat anterior în 1951 John MAUCHLY si John ECKERT construiesc primul calculator comercial - UNIVAC I. Acesta este prezentat la televiziunea nationala americana în ziua alegerilor din 1952. Pe masura primirii rezultatelor competitiei prezidentiale americane, salariatii firmei REMINGTON RAND, producatoarea calculatorului UNIVAC I, le introduceau în acesta, care era programat sa anticipeze cîstigatorul pe baza rezultatelor partiale. UNIVAC a anticipat corect rezultatele si astfel a cîstigat imediat credibilitatea publicului american.

Începând cu UNIVAC si alte calculatoare similare, dezvoltarea sistemelor de calcul comerciale a cuprins patru etape distincte, numite generatii. Astazi ne aflam la granita celei de-a cincea.

Prima generatie: Tuburi cu vid (1942-1956)

fig 18

Calculatoarele din prima generatie, cum a fost UNIVAC, prelucrau datele utilizând tehnologiile tuburilor cu vid fig18 experimentate pentru sistemele ABC, ENIAC si EDVAC. Aceste calculatoare erau numite sisteme mainframe (cadru principal) datorita scheletului de metal utilizat pentru sustinerea tuburilor cu vid. Daca s-ar utiliza si astazi tehnologia tuburilor cu vid, un sistem mainframe modern ar avea dimensiuni comparabile cu ale unui zgârie-nori.

Stocarea datelor în calculatoarele din prima generatie se realiza pe tamburi magnetici. Programele stocate erau scrise în limbaj masina, adica în secvente de 0 si 1 care reflectau direct contributie lui George BOOLE. Fiecare producator crea propriul sau limbaj masina.

Catre sfârsitul anului 1944, John von NEUMANN fig19 , membru al proiectului Manhattan care a creat bomba atomica si cosultant al multor lucrari stiintifice în timpul razboiului a vizitat proiectul ENIAC. În urma discutiilor avute von NEUMANN a conceput o tehnica de stocare a programelor si a scris lucrarea "Prima schita raport despre EDVAC", în care descria structura unui calculator digital.

Calculatorul conceput de von NEUMANN continea cinci parti fig20

o unitate de intrare asemanatoare unei tastaturi ce permitea introducerea informatiilor în calculator;

o zona de memorie pentru stocarea programelor si a datelor;

fig 19

o unitate aritmetica pentru efectuarea calculelor;

o unitate de control care realiza transferul instructiunilor programului si a datelor între memorie si unitatea aritmetica;

un dispozitiv de iesire cum ar fi o imprimanta.

Lucrarea lui von NEUMANN a fost publicata pe scara larga si a schimbat semnificativ modul de proiectare al calculatoarelor. (Aproape toate calculatoarele construite dupa ENIAC au fost calculatoare von Neumann).

fig 20

Grace HOPPER, care a lucrat în anii 40 la calculatorul MARK, a realizat în 1952 primul compilator - un program care traduce limbajul de programare în limbaj masina. Compilatoarele au schimbat modul de programare, permitând programatorilor sa introduca numere si litere în locul secventelor de 0 si 1.

A doua generatie: Tranzistoare (1956-1963)

În 1948, trei fizicieni ai laboratoarelor BELL au descoperit un nou tip de cristal numit germaniu. Germaniul nefiind un conducator de electricitate atât de bun ca otelul sau cuprul, dar mai bun decât alte materiale cum ar fi sticla sau cauciucul a fost denumit material semiconductor

A urmat descoperirea altor materiale semiconductoare, inclusiv siliciul, care erau confectionate din materii brute usor de procurat - pietre sau nisip. Cercetatorii au descoperit ca, prin adaugarea altor materiale unui semiconductor (adica prin dopare), rezulta un material capabil sa actioneze ca un redresor sau amplificator electric. Acest material a primit numele de tranzistor fig21 : si era în masura sa înlocuiasca tuburile cu vid.

fig 22

fig 21

Dimensiunile tranzistoarelor erau mult mai mici (cam a cincizecea parte din dimensiunea unui tub cu vid), furnizau mai multa energie si erau mai rezistente decât fragilele tuburi cu vid produse din sticla. Catre sfârsitul deceniului, tranzistoarele au luat locul tuburilor cu vid din sistemele de calcul, televizoare, aparate de radio. Astfel aplicatiile care utilizau tranzistoarele erau numite "în stare solida", întrucât tranzistoarele erau mai rezistente. Tehnologia "în stare solida" a fost utilizata pentru construirea primelor supercalculatoare, destinate gestionarii unor cantitati mari de date si efectuarii unor calcule rapide. În anul 1959, DIGITAL EQUIPMENT CORPORATION (DEC) a creat minicalculatorul PDP-1 fig22 . În anii 60, calculatoarele mainframe din a doua generatie erau fabricate de companii cum ar fi IBM, HONEYWELL si SPERRY-RAND (în prezent componenta UNISYS) fiind utilizate pe scara larga în afaceri importante.

În cea de-a doua generatie de calculatoare, îmbinarea între limbajele de programare de nivel înalt cum ar fi COBOL si FORTRAN si conceptul de program stocat inventat de von NEUMANN a dus la crearea unor sisteme de calcul de uz general, foarte flexibile. Un astfel de program putea fi încarcat rapid în memoria calculatorului (construit pe tranzistori), putea fi rulat usor si apoi înlocuit cu un alt program.

A treia generatie: Circuite integrate (1964-1971)

Tranzistoarele erau deja utilizate de aproximativ 12 ani, devenind mai compacte si mai fialbile pe masura perfectionarii procesului de fabricatie. La sfârsitul anilor , tranzistoarele ajunsesera de dimensiuni foarte mici încât a aparut ideea combinarii acestora într-un singur dispozitiv. Astfel în 1958, inginerul Jack KILBY a proiectat primul circuit integrat, care continea trei componente într-un singur modul din siliciu de cuart.

fig 23

În acelasi timp inginerul Jack HOERNI descopera un mod de a fabrica tranzistoare plate, care au permis construirea unor modele de circuite integrate plate - cipuri pentru calculatoare. Perfectionarea tehnologiilor a determinat includerea unui numar din ce în ce mai mare de componente într-un cip. Astfel dimensiunile calculatoarelor erau în continua scadere, dar pretul componentelor - în special al cipurilor ramânea destul de ridicat.

Un alt proces major al celei de-a treia generatii a fost crearea sistemelor de operare. Acestea permiteau controlul instructiunilor de baza ale unui calculator, inclusiv deplasarea instructiunilor si datelor între unitatea de prelucrare si memorie, tiparirea si citirea informatiilor de pe disc.

Cu toate progresele înregistrate de tehnologia sistemelor de calcul, pâna la calculatoarele personale moderne mai era înca un drum lung de strabatut.

fig 24

NOTĂ

Trecerea de la o generatie la alta nu are loc peste noapte. Când a fost inventat tranzistorul, existau înca stocuri întregi cu tuburi cu vid care asteptau sa fie utilizate. Multe calculatoare din generatia adoua contineau atât tuburi cu vid, cât si tranzistoare, iar tranzistoarele au fost folosite împreuna cu circuitele integrate la construirea calculatoarelor din a treia generatie.

Expresia magica a anilor a fost time-sharing-ul. Datorita acestei tehnici, utilizatorii nu mai trebuiau sa "stea la coada" ca sa lucreze la un calculator; calculatorul "trecea" de la un utilizator la altul, acordându-i fiecaruia câte un scurt interval de timp. Întrucât calculatoarele lucreaza mai rapid decât oamenii, utilizatorii puteau lucra într-un ritm constant fara sa observe ca sistemul "lucrase cu altcineva" în ultima zecime de secunda.

Un pas important al generatiei a treia a fost facut de inginerul Douglas ENGELBART fig23 , care a avut ideea ca sistemele de calcul sa furnizeze datele de iesire prin intermediul unor dispozitive cu tuburi catodice similare televizoarelor (nu la imprimanta) si care sa permita în acelasi timp utilizatorului sa manipuleze imagini si sa introduca texte. În anul 1968, ENGELBART si-a sustinut proiectul într-o conferinta despre calculatoare, prezentând schema unui sistem care continea o tastatura si un dispozitiv de indicare denumit mouse - confectionat din lemn fig24

În 1970, ENGELBART a proiectat mai multe interfete utilizator prevazute cu mai multe ferestre (predecesoarele sistemului Windows), si a implementat un sistem de posta electronica bazat pe un sistem mainframe.

Cu toate acestea marile companii de pe piata sistemelor de calcul - IBM, DEC, SPERRY - nu credeau înca în existenta unei piete de desfacere pentru sistemele de calcul usor de utilizat si orientate pe imagini.

A patra generatie: Circuite microminiaturizate (1971 - )

fig 25

La începutul anilor , dimensiunile circuitelor integrate erau în continua scadere. Tehnica integrarii pe scara larga (LSI - large scale integration) a permis producatorilor sa includa sute de componente într-un singur cip. Aceasta tehnica a fost înlocuita curând cu VLSI (integrare pe scara foarte larga - very large scale integartion), care permitea includerea a sute de mii de componente într-un cip. Numarul componentelor dintr-un cip a ajuns de ordinul milioanelor, prin utilizarea ULSI (integrarii pe scara ultra larga).

În anul 1970, o companie mica numita INTEL (în prezent cel mai mare producator de cipuri din lume) a instalat toate componentele esentiale ale unui sistem de calcul într-un singur cip: microprocesorul. În fig 25 este prezentat un microprocesor INTEL pe o pastila de aspirina.

Crearea microprocesorului a transformat în realitate viziunea lui ENGELBART privind calculatoarele personale. Primul microprocesor comercial a devenit disponibil în 1971. Cu toate acestea primul calculator personal comercial de succes - APPLE II - a fost produs abia în 1976. fig26

A cincea generatie (a viitorului)

fig 26

Peste câtiva ani, se va învata despre cea de-a cincea (si poate a sasea si a saptea) generatie de sisteme de calcul. În acest moment, în lumea întreaga sunt testate tehnologiile necesare celei de-a cincea generatii. Oamenii de stiinta lucreaza la proiecte de inteligenta artificiala - programe de calculator capabile sa gândeasca similar unei fiinte umane. Acest proces poate dura ani multi; întrucât numeni nu stie cu exactitate cum functioneaza inteligenta umana, iar programele de acest gen sunt dificil de creat.

Unele descoperiri preliminare sunt aplicate în sisteme expert (destinate bibliotecilor, luptei împotriva criminalitatii, îmbunatatirii sanatatii) si într-un domeniu numit logica fuzzy (fuzzy = vag).

Un alt domeniu de cercetare implica modul de construire a calculatoarelor: arhitectura sistemelor de calcul. Calculatorul von NEUMANN continea un singur procesor, dar foarte multi ingineri sunt de parere ca urmatoarea generatie va fi aceea a calculatoarelor cu prelucrare paralela care utilizeaza mai multe microprocesoare, permitând astfel cresterea vitezei si a eficientei.

Este foarte posibil ca procesoarele viitorului sa fie fabricate folosind noi materiale. În acest sens, atât în domeniul ingineriei electrice cât si în cel al sistemelor de calcul se desfasoara o competitie strânsa privind crearea unui supraconductor viabil. Materialele supraconductoare reprezinta semiconductori care opun mult mai putina rezistenta la trecerea curentului electric. O rezistenta mai mica înseamna mai putina caldura degajata, o viteza sporita si o eficienta superioara.

O alta componenta a tehnologiei din generatia a cincea este dispozitivul de stocare optic. Stocarea optica utilizeaza tehnologia laser pentru scrierea si citirea informatiilor. Dispozitivele cu laser au doua avantaje: capacitatea si durabilitatea. Compact-discurile utilizate pentru stocare au o capacitate incredibila si pot contine o cantitate de informatii de mii de ori mai mare decât discurle magnetice de aceeasi dimensiune. Laserul nu atinge defapt suprafata discului, deci discurile optice sunt mai putin fragile decât alte forme de stocare a datelor. De fapt discurile optice reprezinta numai începutul: deja a fost construit prototipul unui cub de stocare optica. Acesta poate contine un volum de informatii de sute de ori mai mare decât discurile optice.

Echipamente HARDWARE: unitatea centrala, magistralele, memoria interna, sistemele de intrare-iesire

Resurse SOFTWARE: limbaje de programare, programe utilitare, sisteme de gestiune a informatiei, programe de grafica, editoare de text, calcul matemetic, proiectare asistata, programe de contabilitate, antivirus, comunicatii

3. NOTIUNI GENERALE. ARHITECTURA SISTEMULUI DE CALCUL

Sistemul de calcul - poate fi definit ca un ansamblu de echipamente (hardware sau hard) puse in functiune si exploatate prin intermediul unui set de programe (software sau soft fig 27) in vederea prelucrarii informatiilor.

Prelucrarea informatiilor prin intermediul unui sistem de calcul consta in efectuarea de catre acesta a unei succesiuni de operatii ce descriu algoritmul de rezolvare al problemelor respective.

Operatiile in cadrul sistemului de calcul sunt realizate prin intermediul procesorului.

Schema bloc generala a unui sistem de calcul

Pentru a executa o anumita operatie procesorul fig28) trebuie sa cunoasca tipul operatiei si datele de prelucrare (operanzi). Aceste informatii sunt transmise prin intermediul unor comenzi elementare numite instructiuni.

Succesiunea de instructiuni care descrie algoritmul de prelucrare formeaza un program.

Din punct de vedere functional procesorul trebuie sa fie format dintr-o unitate de comanda (care are rolul de a dirija si coordona activitatea intregului sistem) si unitatea de prelucrare (care realizeaza operatiile aritmetice si logice).

Datorita rolului procesorului intr-un sistem de calcul, in foarte multe situatii acesta mai este numit si unitate centrala.

Microprocesorul fig29)este un circuit integrat care implementeaza cea mai mare parte a functiilor unui procesor traditional, adica este capabil sa efectueze operatii aritmetice si logice sub controlul unui program. Este deci un procesor microprogramat.

Indiferent de tip microprocesorul trebuie sa contina:

unitatea aritmetica si logica (UAL) sau operator binar este destinata pentru efectuarea operatiilor aritmetice si logice;

memoria temporara sau registre (o succesiune de circuite electronice care permit memorarea) are rolul de a pastra anumite informatii pe timpul executiei unui program;

unitatea de comanda si control genereaza semnalele adecvate fiecarei operatii de codificare.

In general microprocesorul executa un program prin repetarea urmatorilor pasi:

incarcarea instructiunilor de memorare;

citirea unui operand, daca este necesar;

executarea instructiunilor (operatiilor);

scrierea rezultatului daca este necesar.

Coprocesorul matematic: acesta este un procesor care are ca scop calculul matematic ultra-rapid. Coprocesorul preia din sarcina microprocesorului calculele matematice solicitate de anumite activitati, crescand astfel viteza de ansamblu a sistemului de calcul. Situatii ca: realizarea reclamelor, proiectarea asistata, realizarea efectelor speciale etc. necesita obligatoriu existenta coprocesorului matematic. Altfel, respectivele activitati sunt fie imposibil de indeplinit, fie mult prea lente.

Pentru realizarea unui sistem de calcul cu ajutorul unui microprocesor este necesar ca acestuia sa i se aduge o memorie si niste circuite de interfata pentru conectarea dispozitivelor periferice.

PLACA DE BAZĂ este principala placa de circuite din unitatea centrala. Pe aceasta se gasesc principalele componente electronice. Toate celelalte componebte, ca unitatile de disc (flexibil, fix) CD-ROM, CD-RW, sunt atasate placii de baza.

Placa de baza are socluri (fante de extensie), unde se pot conecta placile de extensie.

Legatura dintre aceste componente: microprocesor - memorie - interfete se realizeaza prin intermediul magistralei (BUS).

Magistrala reprezinta multimea conductorilor folositi in comun de mai multe unitati functionale pentru transmiterea unor semnale binare.

In functie de semnificatia semnalelor magistralele pot fi:

magistrale de adrese - pe care circula informatiile care se refera

MAGISTRALA

Exista diferite tipuri de magistrale, deci exista diferite tipuri de fante de magistrale de extensie. Diferenta între magistrale este data de factorii marime si viteza, care sunt determinati de numarul de fire utilizate la conectarea componetelor electronice ale sistemului de calcul. De exemplu, în fiecare fanta de extensie exista fire care conecteaza placa de de extensie la firele de pe placa de baza. Cu cât numarul firelor este mai mare cu atât creste viteza de transmitere a datelor.

Tipuri de magistrale existente pe sistemele de calcul:

fante de magistrale ISA (Industry Standard Architecture)

fante de magistrala EISA (Enhanced ISA)

fante de magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect)

fante de magistrala MCA (Micro Channel Architecture)

fante de magistrala AGP (Accelerated Graphics Port)

fante de magistrala AMR (Audio Modem Riser)

la adrese de memorie;

magistrale de date - pe care circula numai semnale care

reprezinta date si instructiuni;

magistrale de control - pe care circula semnale de comanda si

control.

Circuitele auxiliare intregesc functiile microprocesorului pentru ca acesta sa-si poata indeplini rolul de unitate centrala a sistemului. Acestea asigura printre altele: generarea semnalelor de tact de sincronizare, amplifica semnalele, gestioneaza intreruperile.

Memoria interna (unitatea de memorie) pastreaza pe timpul executiei unui program instructiunile acestuia si datele ce se vor prelucra. Deci este "locul" in care se tin informatiile utilizate.

CUM FOLOSEsTE SISTEMUL DE CALCUL MEMORIA

Modul de folosire a memoriei de pinde de tipul microprocesorului, sistemul de operare si de programul executat. Toate sistemele de calcul care ruleaza DOS utilizeaza primii 640K pentru rularea sistemului de operare, a programelor de aplicatii si pentru stocarea datelor, indiferent câta memorie este instalata sau cât de rapid este procesorul utilizat.

Multe programe sunt prea mari pentru a încapea dintr-o data în 640K. Astfel a devenit necesara utilizarea memoriei ce depaseste primii 640K pentru stocarea temporara a informatiilor.

Fiecare sistem de calcul are unitatea de memorie compusa din:

Memorie tip ROM (Read Only Memory) - este incarcata "din fabrica" cu date necesare sistemului de calcul la pornire. Aceste date pot fi doar vizualizate de catre utilizatorul PC-ului, el neavand la dispozitie metode de modificare. Este folosita pentru pastrarea unor programe speciale care asigura finctionarea sistemului de calcul. Continutul acestor memorii nu poate fi distrus. La decuplarea tensiunii de alimentare continutul acestor memorii nu se pierde, de aceea se mai spune ca este memorie nevolatila.

Memorie CMOS face parte din unitatea de memorie, fiind o memorie de tip RAM (citire scriere), volatila, Memoreaza informatiile necesare BIOS.

2) Memorie tip RAM (Random Access Memory) fig16)- este numita si memorie cu acces aleator si contine programele si datele utilizate la un moment dat al lucrului. Permite citirea si scrierea informatiilor in orice locatie a lor. Continutul memoriei RAM este in continua schimbare, pe masura ce se lucreaza. ATENTIE: la intreruperea accidentala sau voita a alimentarii calculatorului, continutul memoriei RAM se pierde ireversibil! Pentru a evita pierderea datelor, se executa operatia de salvare a datelor pe suporturi (dispozitive) de stocare. Principalele caractersitici ale memoriei de acest tip sunt: capacitatea de memorare (care trebuie sa fie cat mai mare) si timpul de acces (care trebuie sa fie cat mai mic).

Sitemul de intrare - iesire asigura dialogul dintre utilizator si sistemul de calcul, adica prin intermediul lui se asigura transmiterea informatiilor în unitatea de memorie si transmiterea rezultatelor prelucrarii din memorie pe suporturile externe de informatie. Principalele componente ale acestui sistem sunt: circuitele de interfata (interfete) si dispozitivele (echipamente) periferice.

Circuitele de interfata fig30)permit conectarea dispozitivelor periferice la magistralele sistemului si controlul acestor dispozitive

Rolul fiecarei interfete depinde in final de tipul dispozitivului periferic conectat.

Principalel interfete care pot exista intr-un sistem de calcul sunt:

interfete pentru ecran (fig31)- care asigura afisarea informatiei pe ecran ;

interfete de disc flexibil - asigura conectarea uneia sau a doua unitati de disc flexibil;

interfata seriala - permite comunicatii seriale asincrone. De regula este folosita pentru conectarea mouse-lui;

interfata paralela - de regula ste folosita pentru conectarea imprimantei;

interfata cu tastatura - are rolul de a asigura transmiterea codurilor tastelor apasate.

Echipamentele periferice.

Din punct de vedere al tipului de operatie de intrare-iesire pe care dispozitivul periferic il poate realiza, acestea se pot grupa astfel:

dispozitive periferice de intrare - care asigura introducerea informatiei in sistemul de calcull

tastatura (fig 32)

planseta grafica (fig 33)

scaner-ul (fig 34)

cititorul de cartele magnetica

CD-ROM

dispozitive periferice de iesire - care asigura transmiterea informatiilor prelucrate din sistemul de calcul

imprimanta (fig 35)

monitorul (display)

- cu tub catodic (fig 36a)

- cu cristale lichide (LCD) (fig 36b)

ploterul (fig 37) - deseneaza cu ajutorul creioanelor grafice

dispozitive periferice de intrare-iesire - care permit introducerea cat si scoaterea datelor in/din memorie

unitatea de disc flexibil

unitatea de disc fix (fig 38)

unitatea de caseta magnetica

CD INSCRIPTIBIL

unitatea de ZIP disc (fig 39)

Dintre acestea, unitatile de hard disc si discheta intra in dotarea oricarui PC, iar unitatile de CD-ROM sunt si ele prezente din ce in ce mai des in compunerea PC-urilor.

Unitatea de disc flexibil (FLOPY DISCUL sau DISCHETA)

Este un disc mic, portabil in afara calculatorului, utilizat in scopul de a pastra informatia precum si pentru transferul de date de la un calculator la altul. Capacitatea de stocare uzuala a unei dischete este de 1.44 Mbytes. Dupa dimensiune, dischetele se clasifica astfel: dischete de 5.25 inch (notat 5.25") si dischete de 3.5". În prezent se utilizeaza dischetele de 3.5".

Unitatea de disc fix (HARD DISCUL) fig40

Este acel dispozitiv utilizat pentru stocarea datelor in cantitati foarte mari si pe termen nedeterminat de lung.

Hard discul foloseste ca suport de informatie - discurile de tip Winchester, care din punct de vedere fizic, tehnologic sunt realizate dintr-un ansamblu de cel putin 2 discuri conectate rigid pe un ax. Acest ansamblu este încasetat si este realizat pe discuri de 5,25 inch sau în cele mai multe cazuri pe discuri de 3,25 inch.

FUNCŢIONAREA UNITĂŢILOR DE DISC

Unitatile de disc fix si unitatile de discheta functioneaza în acelasi mod. Discul si discheta sunt acoperite cu un material magnetic. În interiorul unitatii, capetele se deplaseaza deasupra discului în rotatie, citind si scriind datele magnetice pe anumite piste de informatii. Înainte ca o unitate sa poata citi sau scrie informatiile pe un disc sau discheta, acestea trebuie sa fie formatate. Formatarea înseamna împartirea electronica a discului în piste (circulare) si sectoare (unghiulare).

La salvarea datelor, unitatea le copiaza pe disc pe o anumita pista si un anumit sector, apoi înregistreaza pozitia într-un tabel de alocare a fisierelor, sau FAT (File Alocation Table) (fig41), pe disc. Când se introduce o comanda de rechemare a anumitor date, unitatea consula FAT pentru a afla pozitia exacta, apoi alege pista si sectorul corect.

Uzual, veti intalni calculatoare cu hard discuri de capacitate 1.2 Gbytes, 2.1 Gbytes, 4 Gbytes si mai mult.

In afara de capacitatea de stocare, este de dorit ca unitatea de hard disc sa permita o scriere si o citire a informatiilor cat mai rapida.

Unitatea de CD (CD-ROM)

Permite stocarea unei cantitati de informatie de aproximativ 600 - 700 Mbytes, pe termen nedeterminat de lung. Accesul la date se face foarte rapid. Datele NU pot fi modificate de catre utilizator. Pentru a putea inscrie date pe un CD, acesta trebuie sa fie de tipul CD INSCRIPTIBIL

In afara de aceste suporturi de stocare a datelor, se mai utilizeaza de exemplu BANDA MAGNETICA si DISCUL ZIP. Acestea sunt dispozitive cu capacitati de stocare mari, care se pot atasa in exteriorul unitatii centrale a calculatorului, prin cuple speciale.

In dotarea unui sistem de calcul mai pot intra si alte echipamente ca de exemplu:

- MOUSE (fig42

Acesta este un dispozitiv atasat la sistemul de calcul, utilizat pentru indicarea pe ecran si declansare a diferitelor actiuni. Se utilizeaza pentru lucrul cu programele ce dispun de interfata grafica cu utilizatorul.

- PLACA DE SUNET, BOXE, ACCELERATOR GRAFIC (fig43

Aceste echipamente constituie dotarea multimedia a unui calculator. Cu ajutorul lor calculatorul poate sa ruleze muzica la fel ca un aparat destinat special acestui scop, si permite actiuni care necesita o grafica pe calculator foarte performanta.

- PLACA DE RETEA

Este utilizata pentru a putea conecta un calculator intr-o retea de calculatoare. (fig44 - placa de retea externa pentru laptop; fig45 - placa interna pentru PC)

- PLACA DE FAX-MODEM (sau FAX-MODEM extern) (fig 46)

Se utilizeaza pentru conectarea calculatorului la linia telefonica. Aceasta conectare ofera posibilitatea accesului de la calculatorul propriu la reteaua Internet, sau a transmiterii de faxuri cu calculatorul, evident utilizand software specializat.

- IMPRIMANTA

Este dispozitivul care se se ataseaza la sistemul de calcul si serveste la tiparirea pe hartie a continutului fisierelor. Acestea pot fi LaserJet InkJet (cu jet de cerneala), matriciale (cu ace), cu sublimarea cernealii (foto digitala) si alte tipuri.

- SCANNER (fig 47

Acesta este un echipament destinat obtinerii de fisiere utilizabile din punctul de vedere a sistemului de calcul, pornind de la informatia tiparita pe hartie, de la fotografii. Pagina tiparita sau fotografia sunt introduse in scanner, "vazute" si analizate de un software specializat, ceea ce determina obtinerea de fisiere de tip imagine (sau chiar de tip text - functie de tipul scanerului si softul folosit) utilizabile prin diverse programe.

4. CONECTAREA PLĂCILOR DE EXTENSIE sI A PERIFERICELOR

Extensibilitatea reprezinta marimea spatiului disponibil într-un calculator pentru adaugarea de dispozitive de sitem hard - periferice sau memorie.

Extensibilitatea unui calculator depinde de 3 elemente:

numarul si tipul fantelor de extensie interna

numarul si tipul porturilor de extensie externa

numarul de fante de memorie disponibile

Majoritatea utilizatorilor doresc sa achzitioneze sisteme de calcul cu posibilitati mari de extensie, deoarece aproape sigur în viitor va fi necesara o putere de calcul mai mare decât în prezent.

Fante de extensie fig48 si placi de extensie fig49

Fantele de extensie sunt socluri pe placa de baza, unde se pot conecta placi de extensie.

Placile de extensie sunt placi cu circuite, care contin electronica ce comanda perifericele sau adauga memoria suplimentara.

Unele fante sunt ocupate de placi care comanda componentele de baza ale sistemului, cum ar fi placa adaptor video pentru monitor.

Dupa ce au fost instalate placile de baza, ramân fante libere, care sunt folosite pentru extensibilitatea sistemului de calcul.

Porturi fig 50

Porturile sunt socluri ce sunt conectate la placa de baza sau la placile de extensie. Se folosesc cabluri pentru conectarea dispozitivelor periferice la porturi. În acest mod, perifericele si sistemul de calcul pot comunica.

La majoritatea sistemelor de calcul exista porturi pentru cuplarea imprimantei, monitorului, tastaturii, mouse-lui.

Pot exista însa si porturi în plus fata de existenta perifericelor.

fig 50

Perifericele nu se pot conecta în orice port disponibil. De exemplu, monitorul se conecteaza la portul adaptor video. Nu se poate conecta o imprimanta în portul adaptorului video.

fig 51

Conectorul portului si conectorul cablului dispozitivului periferic trebuie sa fie compatibili, adica tipurile si dimensiunile trebuie sa îsi corespunda.

Un mod de a determina cu care port se potriveste conectorul este de a numara pinii (contactele) acestuia. Se cauta un port de pe placa de baza sau placa de extensie care sa corespunda ca marime cu conectorul (mufa) de pe cablu. De asemenea, se observa daca pinii ies în afara (conector tata - fig 51) sau sunt înauntru (conector mama). Daca pinii pe conector (mufa) ies în afara, portul trebuie sa aiba socluri corespunzatoare, si invers.

fig 52

Conexiunile sunt întotdeauna între conectori mama si conectori tata. Nu se poate cupla un cablu cu conector tata (mama) cu un port cu conector tata (mama).

Tipuri de porturi existente la sistemele de calcul PC

Mufe( mama, tata) cuplare imprimanta, scaner (port paralel)

porturile paralele fig52)trimit simultan toate datele, un octet o data, prin opt fire separate ale unui cablu. Porturile paralele sunt de obicei denumite LPT (abreviere de la line printer). Daca exista un port paralel, acesta este numit LPT1, al doilea va fi LPT2 etc. Porturile paralele sunt utilizate, în principal, în conectarea împrimantelor si nu pot transmite datele în mod eficient pe distante lungi. Majoritatea porturilor paralele au 25 de pini.

fig 53

fig 54

fig 55

Mufa (mama) cuplare mouse

(port serial)

porturile seriale trimit datele printr-un singur fir. Aceste porturi transfera datele mai încet decât porturile paralele, dar mai eficient pe distante lungi. Exista porturi seriale cu 9 pini, dar si cu 25. De obicei aceste porturi sunt denumite COM (prescurtarea de la cominications). Daca exista un port COM, acesta se va numi COM1, daca exista doua, al doilea se va numi COM2 etc. Porturile seriale sunt folosite, de obicei, pentru conectarea imprimantelor seriale (imprimante care folosesc o conexiune seriala), modemurilor si mouse-lui (fig53

Mufe (tata) cuplare monitor la portul adaptor video

portul de adaptor video este folosit pentru conectarea monitorului la placa adaptorului video. Porturile de adaptor video sunt destinate unui anumit tip de placa adaptor video. Unele porturi au conectoare cu 9 pini, altele cu 15 pini. Adaptorul VGA (SVGA) utilizeaza conectori cu 15 pini, pe trei rânduri fig54), în timp ce EGA si CGA - tipuri de adaptori mai vechi - folosesc un conector cu 9 pini pe doua rânduri (fig55

portul SCSI permite transferul datelor la viteze mari. Porturile SCSI sunt utilizate pentru conectarea dispozitivelor compatibile SCSI, cum ar fi unitati de disc fix externe, unitati de banda magnetica, pentru copii de siguranta sau unitati CD-ROM Se pot conecta pâna la 8 dispozitive SCSI la un port SCSI (desi controlerul este deseori considerat ca un dispozitiv, astfel ramânând 7 disponibile). Porturile SCSI nu sunt atât de folosite ca celelalte tipuri de porturi, în parte pentru ca dispozitivele SCSI sunt scumpe.

portul USB (Universal Serial Bus) permite conectare diferitelor periferice (camera WebCam, scaner, imprimanta). Este un port care duce la standardizarea cuplarii cât mai multor periferice.

fig 56

NOTĂ: Problema transmiterii datelor ramâne înca de actualitate. O tehnologie interesanta, dar deocamdata costisitoare, este cea laser. În loc de raze laser, oamenii de stiinta încearca sa foloseasca raze infrarosii (IR). Utilizarea IR este o solutie "curata", dar prezinta un dezavantaj fata de conexiunile radio: obstacolele bruiaza transferul. (fig 56

5. PREZENTAREA FUNCŢIILOR TASTATURII

Una din modalitatile de dispunere a tastelor pe tastatura unui PC este standardul QWERTZ, pe care l-au folosit timp de un secol masinile de scris. Exista însa trei standarde diferite pentru dispunerea tastelor speciale ale sistemului de calcul, cum sunt Ctrl si Alt: la tastatura cu 83 de taste, utilizata la primul sistem de calcul IBM PC; tastatura cu 84 de taste la sistemele de calcul IBM PC AT si standardul actual, tastatura extinsa cu 101 taste.

Pentru întelegerea dispozitivului periferic voi prezenta în detaliu tipurile de taste.

Dupa cum se poate observa exista mai multe tipuri de taste (fig57

a. Taste caracter (A,B,C, ..., 0, 1, 2, ..., (, %, @ etc

b. Taste sageti (sus, jos, stânga, dreapta)

c. Taste functie (F1, F2, ..., F12)

d. Taste cu actiune bine definita (Enter, Backspace,, Esc, Tab, Print Screen, Scroll Lock, Pause, Insert, Home, Delete, End, Page Up, Page Down)

e. Taste de "alternare" a tastaturii (Shift, Ctrl, Alt)

f. Taste de setare a modului de lucru (Caps Lock, Num Lock)

g. Blocul numeric

a. Tastele caracter au un scop usor de intuit. Apasarea unei taste determina receptionarea si afisarea pe ecran a caracterului înscris pe tasta (litera, cifra, semn de punctuatie, caracter special). Denumirile caracterelor mai putin cunoscutesunt prezentate alaturat.

Se observa ca unele taste au înscrise doua astfel de caractere.

Pentru obtinerea fiecaruia vezi tasta SHIFT

b. Tastele "sageti" determina deplasarea în directia specificata a cursorului sau a selectiei curente. Folosirea lor este posibila (în special) într-o aplicatie de tip mediu.

c. Tastele "functie" determina lansarea imediata a unei comenzi. Fiecare tasta functie poate avea asociata o comanda. Spre exemplu, în cazul sistemului de operare, apasarea tastei F3 determina afisarea ultimei comenzi tastate.

Fiecare program interpreteaza diferit tastele functiei, dar evolutia programelor tinde catre o standardizare a comenzilor asociate tastelor functie.

Cel mai raspândit standard de interpretare a tastelor functie este CUA - Common User Access - folosit de firma Microsoft pentru realizarea pachetului Windows.

d. Tastele cu actiune bine definita sunt taste pentru care gradul de standardizare a interpretarii lor este foarte pronuntat. De exemplu tasta Backspace este interpretata de 99% din programe ca stergere a caracterului aflat în stânga cursorului.

Iata alaturat semnificatiile impuse.

Acestea sunt semnificatiile cele mai des întâlnite ale tastelor prezentate. Totusi pot exista si programe ce le acorda un alt înteles special.

e. Tastele de alternare" a tastaturii reprezinta o inventie extrem de ingenioasa: în loc de a dubla numarul de taste se adauga o tasta! Ele se folosesc astfel:

apasare a tastei de alternare" si mentinerea ei apasata

apasare a tastei propriu-zise

eliberare a testei de "alternare"

În loc de a se obtine caracterul , s-a detectat faptul ca tasta SHIFT era mentinuta apasata si s-a generat celalalt caracter înscris pe tasta. Deci, cu ajutorul tastei SHIFT, fiecare din celelalte taste poate genera doua caractere:

în cazul cifrelor sau al semnelor speciale, mentinerea apasata a tastei SHIFT determina obtinerea caracterului înscris în partea de sus a tastei

în cazul literelor, mentinerea apasata a tastei SHIFT determina:

- obtinerea literei mari corespunzatoare caracterului, daca nu este activ Caps Lock

- obtinerea literei mici corespunzatoare caracterului, daca este activ Caps Lock

Celelalte doua taste de "alternare" Ctrl si Alt sunt folosite pentru a genera comenzi si nu caractere suplimentare.

Dupa cum se poate observa alaturat, operatia a fost notata Ctrl-C, iar tasta "C" nu genereaza caracterul "C", ci o comanda.

Comenzile obtinute similar cu ajutorul tastei Alt se noateaza Alt-tasta.

f. Tastele de setare a modului de lucru se refera la modul în care reactioneaza tastatura.

Caps Lock. Activeaza sau dezactiveaza generarea caracterelor mari.

Vezi explicatia alaturata.

Num Lock. Determina comportamentul tastelor din blocul numeric.

Vezi explicatia alaturata.

OBSERVAŢIE

Acesta este comportamentul majoritatii tastaturilor.Este, însa, posibil ca Num Lock sa reactioneze invers.

6. PREZENTAREA FUNCŢIILOR MOUSE-lui

fig 58

Mouse-ul, asemenea tastaturii, este un dispozitiv de intrare utilizat pentru "furnizarea de informatii" sistemului de calcul. Acesta poate fi mai usor de utilizat decât tastatura, deoarece nu trebuie memorate comenzi sau combinatii de taste, se indica un obiect sau o comanda pe ecran si se apasa butonul de mouse pentru selectie.

Majoritatea programelor sunt proiectate, acum, pentru a accepta mouse-ul. Desi se poate lucra numai cu tastatura, este mai usor si mai atractiv daca exista mouse.

Anatomia unui mouse

Desi mouse-ul poate avea marimi si forme diferite, acesta poate fi bine manevrat.

Pozitia corecta de manevrare a unui mouse este cu degetul aratator pe butonul din stânga al mouse-lui (fig58). Celelalte degete se pot aseza pe celelalte butoane sau pot dirija mouse-ul pe suprafata biroului.

fig 60

Mouse-ul poate avea doua sau trei butoane (fig59). Majoritatea programelor utilizeaza butonul din stânga pentru a executa functii uzuale si butonul din dreapta sau din mijloc în scopuri speciale. În interior mouse-ul are o bila de urmarire, care prin intermediul unui sistem electro-optic transforma miscarile mouse-lui în semnale pe care sistemul de calcul le poate întelege. Unul dintre cele mai noi dispozitive tip mouse este conceput special pentru navigarea prin Internet. Dispozitivul GyroPoint utilizeaza tehnologia giroscopului (fig60

Programele proiectatate sa utilizeze un mouse afiseaza pe ecran un indicator de mouse. Indicatorul poate fi o sageata sau alta forma, care au devenit din ce în ce mai diversificate, care se misca pe ecran când se deplaseaza mouse-ul. În unele programe indicatorul îsi poate schimba forma pentru a arata actiunea curenta (redimensionare a ferestrei, salvare etc.)

fig 61

Utilizatorii de laptop considera mouse-ul un dispozitiv incomod, deoarece necesita spatiu pe birou. Acestia prefera în general dispozitivele trackball, care în esenta reprezinta un mouse rasturnat (utilizatorul roteste bila) (fig61). Instrumentele trackball sunt încorporate în unele tastaturi si calculatoare laptop.

Terminologie mouse

Termen	Definitie
Punctare (indicare)	Se depalaseaza indicatorul în pozitia dorita pe ecran
Clic	Se apasa si se elibereaza butonul de executie al functiilor curente
Dublu-clic	Se apasa si se elibereaza butonul de executie al functiilor curente de doua ori, cat mai repede posibil.
Nota: viteza de actionare prin dublu-clic a mouse-lui se poate configura, pentru a fi aleasa cea mai convenabila optiune.
Deplasare (drag)	Se apasa butonul de executie al functiilor curente si se mentine apasat cât timp se deplaseaza indicatorul într-o alta pozitie
Eliberare (drop)	Eliberarea butonului dupa deplasare

fig 62

Producatorii de sisteme laptop experimenteaza si alte tipuri de dispozitive de indicare. Unele sunt prevazute cu un trackpoint sau cu un buton GBH (se numeste astfel deaoarece este amplasat la intersectia literelor G, B si H de pe tastatura). Un trackpoint se mai numeste si cap de stergere deoarece seamana cu o guma de creion. În ceea ce priveste alte calculatoare portabile (laptop), dispozitivul de indicare este degetul aratator al utilizatorului. Pentru a deplasa un cursor pe ecran, degetul se deplaseaza pe o mica suprafata de atingere fig62

OBSERVAŢIE

Oricare din dispozitivele de indicare prezentate necesita un timp minim de familiarizare.

Deplasarii într-un anumit sens a mouse-lui îi corespunde o deplasare a indicatorului de mouse pe ecranul calculatorului, care poate fi configurata în scopul miscarii cu o anumita amplitudine a acestuia. Uneori este necesara deplasarea mouse-lui fara a deplasa indicatorul (în situatia când acesta ajunge prea aproape de marginea birului sau de una din marginile suportului de mouse); este suficient sa se ridice mouse-ul, sa se deplaseze în directia necesara si sa se puna înapoi pe birou pentru a continua lucrul. Deasemenea se pot schimba configurarile mouse-lui pentru lucrul cu mâna stânga. în sensul ca butonul de executie al functiilor uzuale devine cel din dreapta.

INITIERE IN UTILIZAREA SISTEMULUI DE CALCUL

Informatica

ALTE DOCUMENTE

CUM FOLOSEsTE SISTEMUL DE CALCUL MEMORIA

FUNCŢIONAREA UNITĂŢILOR DE DISC

Document Info

Comenteaza documentul:

A fost util?