INTRODUCERE ÎN GESTIUNEA BAZELOR DE DATE

1.1 Introducere

Sistemul de baze de date este, în esenta, doar un sistem computerizat de pastrare a înregistrarilor. Baza de date însasi poate fi privita ca un fel de cutie de umplere electronica - adica, un depozit sau un container pentru o colectie de fisiere de date digitale. Utilizatorii sistemului pot efectua o diversitate de operatii cu aceste fisiere; de exemplu:

adaugarea de noi fisiere în baza de date;

adaugarea de date în fisierele existente;

consultarea datelor din fisierele existente;

modificarea datelor din fisierele existente;

stergerea fisierele existente din baza de date.

În Figura 1.1 este prezentata o baza de date foarte mica, ce contine un singur fisier, numit VINOTECA; la rândul sau, acesta cuprinde date despre continutul unei anumite vinoteci. În Figura 1.2 este prezentat un exemplu de operatie de consultare din baza de date, împreuna cu datele returnate de aceasta operatie. În Figura 1.3 sunt prezentate exemple de adaugare, modificare si stergere din baza de date a vinotecii. Exemple de adaugare si stergere a unor fisiere întregi vor fi prezentate mai târziu, în capitolele ulterioare.

Figura 1.1 Baza de date pentru vinotecǎ (fisierul VINOTECA)

Consultare: SELECT VIN, RAFT#, PRODUCATOR FROM VINOTECA WHERE LANSAT = 2004;

Rezultat (asa cum apare, de exemplu, pe monitorul unui PC): VIN RAFT# PRODUCATOR Cab. Sauvignon Pinot Noir Merlot Windsor Fetzer Clos du Bois

Figura 1.2 Exemplu de consultare

Figura 1.3 Exemple de operatii de adaugare, stergere si modificare

Din figurile 1.1-1.3 rezulta imediat o serie de aspecte:

Cererile SELECT, DELETE si UPDATE (numite si instructiuni, comenzi sau operatori) din figurile 1.2 si 1.3 sunt exprimate în limbajul SQL. Initial un limbaj brevetat al companiei IBM, SQL este acum un standard international care este acceptat de aproape toate produsele de baze de date disponibile în comert.

În limbajul SQL se utilizeaza cuvântul cheie UPDATE cu semnificatia particulara de "modificare". Termenul de update (actualizare) este folosit pentru a desemna grupul celor trei operatori: INSERT, DELETE si UPDATE.

În limbajul SQL, fisierele digitale, cum este VINOTECA, sunt numite tabele; rândurile unei astfel de tabele pot fi considerate ca înregistrari din fisier, iar coloanele pot fi considerate drept câmpuri. Vom utiliza termenii de fisiere, înregistrari si câmpuri atunci când vom vorbi despre sistemele de baze de date în general iar termenii de tabele, rânduri si coloane atunci când vom vorbi despre sistemele SQL în particular.

În ceea ce priveste tabela VINOTECA, din motive de simplitate, am pornit de la ipoteza tacita ca cele doua coloane VIN si PRODUCǍTOR contin date de tip sir de caractere iar celelalte coloane contin date sub forma unor numere întregi. Dar, în general, coloanele pot contine date de o complexitate arbitrarǎ.

Coloana RAFT# reprezinta cheia primarǎ a tabelei VINOTECA; aceasta înseamna, în esenta, cǎ niciodata nu se poate întâmpla ca douǎ rânduri din tabela VINOTECA sa contina aceeasi valoare RAFT#.

1.2 Sistem de baze de date

Sistemul de baze de date este, în esentǎ, un sistem computerizat de pastrare a înregistrarilor; cu alte cuvinte, este un sistem computerizat, al carui scop general este sa stocheze informatiile si sa permita utilizatorilor sa consulte si sa actualizeze aceste informatii, la cerere. Informatiile respective pot fi de orice natura care prezinta semnificatie pentru persoana sau organizatia respectiva.

Un sistem de baze de date presupune patru componente principale: date, hardware, software si utilizatori.

Datele - Pentru a simplifica lucrurile, este convenabil sa pornim de la ipoteza ca totalitatea datelor din sistem sunt stocate într-o singura baza de date.

Datele din baza de date vor fi atât integrate cât si partajate.

Prin notiunea de integrat ne referim la faptul ca baza de date poate fi considerata ca o unificare a mai multor fisiere - altfel diferite - redundanta acestor fisiere fiind partial sau total eliminata. De exemplu, o baza de date poate contine atât un fisier ANGAJAT - care sa contina numele, adresele, departamentele, salariile angajatilor etc. - cât si un fisier INSCRIERE, care sa reprezinte participarea angajatilor la cursurile de pregatire (Figura 1.4).  Acum sa presupunem ca, pentru a realiza procesul de administrare a cursurilor de pregatire, este necesar sa cunoastem departamentul fiecarui participant înscris. Nu este necesar sa includem aceste informatii redundante în fisierul INSCRIERE, deoarece ele pot fi gasite oricând în fisierul ANGAJAT.

Prin partajare întelegem ca baza de date poate fi partajata între diversi utilizatori, în sensul ca fiecare dintre acestia poate avea acces la aceleasi date, posibil chiar în acelasi moment ("acces concurent").

ANGAJAT NUME ADRESA DEPARTAMENT SALARIU INSCRIERE NUME CURS

Figura 1.4 Fisierele ANGAJAT si INSCRIERE

Hardware - Componentele hardware ale sistemului sunt formate din:

Volumele de stocare secundare - în principal, discuri magnetice - care sunt utilizate pentru a pastra datele, împreuna cu dispozitivele de I/O asociate (unitatile de disc, etc.), controlerele de dispozitive, canalele I/O etc.

Procesorul hardware si memoria principala asociata, care sunt utilizate pentru a sustine executia software-ului sistemului de baze de date.

Software

Între baza de date fizica, în sine - adica datele care sunt stocate fizic - si utilizatorii sistemului exista un strat de software, cunoscut sub diverse denumiri, printre care cea de manager al bazei de date, server al bazei de date sau, cea mai uzuala, sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Toate cererile de acces ale utilizatorilor la baza de date sunt tratate de catre SGBD; facilitatile pentru adaugarea si stergerea fisierelor (sau tabelelor), consultarea datelor si actualizarea acestora s.a.m.d. sunt puse la dispozitie de catre SGBD. Astfel, o functie generala oferita de catre SGBD consta în ecranarea detaliilor la nivel de hardware fata de utilizatorii bazei de date.

SGBD poate fi considerat cea mai importanta componenta software din sistemul general, dar nu este singura. Celelalte cuprind programele utilitare, instrumentele pentru dezvoltarea aplicatiilor, programele de asistenta în design, editoarele de rapoarte si (cel mai important), managerul de tranzactii sau monitorul TP.

Utilizatorii

Exista trei clase - mari si oarecum suprapuse - de utilizatori:

Programatorii de aplicatii, responsabili de scrierea programelor de aplicatii pentru bazele de date, într-un limbaj de programare oarecare (COBOL, C++, Java etc.). astfel de programe acceseaza baza de date prin lansarea unei cereri adecvate - de obicei o instructiune SQL - catre SGBD. Programele în sine pot fi aplicatii conventionale sau pot fi aplicatii on-line, al caror scop este de a permite utilizatorului final sa acceseze interactiv baza de date.

Utilizatorii finali, care acceseaza interactiv baza de date. Un utilizator final poate accesa baza de date prin intermediul uneia dintre aplicatiile on-line sau poate utiliza o interfata furnizata ca parte componenta a sistemului. Astfel de interfete oferite de producatori sunt accesate, desigur, si prin intermediul aplicatiilor on-line, dar aceste aplicatii sunt încorporate, nu scrise de utilizator.

Administratorul bazei de date (DBA) - Analiza atributiilor administratorului bazei de date este amânata pentru paragraful 1.4.

1.3 Baza de date

Baza de date este o colectie de date persistente, care sunt folosite de aplicatii ale unei anumite întreprinderi.

Spunem ca datele din baza de date "persista" deoarece, dupa ce au fost acceptate prima data de catre SGBD pentru introducerea în baza de date, ele pot fi sterse din baza de date numai printr-o cerere explicita adresata SGBD -ului, nu ca un simplu efect secundar - de exemplu, terminarea executiei unui program.

Entitati si relatii

Termenul de entitate este utilizat în mod curent în domeniul bazelor de date pentru a desemna orice obiect distinct care va fi reprezentat în baza de date. De exemplu, o întreprindere va dori sa înregistreze informatii despre proiectele curente, componentele utilizate în aceste proiecte, furnizorii care au contracte de livrare a acestor componente, depozitele în care sunt plasate aceste componente, angajatii care lucreaza la aceste proiecte s.a.m.d. Proiectele, componentele, furnizorii, depozitele, angajatii etc. reprezinta astfel entitatile de baza despre care întreprinderea respectiva trebuie sa înregistreze informatii.

În afara de entitatile de baza, vor exista si relatii, care sa coreleze aceste entitati de baza. De exemplu, exista o relatie ("FC" sau livrari) între furnizori si componente: fiecare furnizor ofera anumite componente si invers, fiecare componenta este oferita de anumiti furnizori. Observam ca aceasta relatie este bidirectionala, adica poate fi parcursa în ambele directii. De exemplu, relatia FC dintre furnizori si componente poate fi utilizata pentru a raspunde la urmatoarele doua interogari:

fiind dat un furnizor, aflati componentele furnizate de catre acesta;

fiind data o componenta, aflati furnizorii care o ofera.

Relatiile fac parte din date în aceeasi masura ca si entitatile de baza. Prin urmare,

trebuie reprezentate în baza de date, la fel ca si entitatile de baza.

Entitatile de baza - uneori si relatiile - au proprietati (sau atribute), corespunzatoare informatiilor pe care dorim sa le înregistram despre ele. De exemplu, furnizorii au nume, adrese etc., componentele au nume, culoare , masa etc.

1.4 Necesitatea bazelor de date

Avantajele utilizarii unui sistem de date, fata de metodele traditionale de tinere a evidentei, bazate pe hârtii:

Datele sunt compacte: nu sunt necesare fisiere de hârtie, posibil voluminoase.

Viteza: calculatorul poate consulta si poate actualiza datele mult mai rapid decât un om. În particular, la interogarile ad-hoc, inspirate de moment, se poate primi un raspuns rapid, fara a consuma timp cu cautarile manuale sau vizuale.

Mai putine corvezi: este eliminata o mare parte din munca plicticoasa de întretinere manuala a fisierelor. Sarcinile mecanice sunt întotdeauna îndeplinite mai bine de catre calculatoare.

Actualitatea: informatiile exacte, la zi, sunt disponibile, la cerere, în orice moment.

Protectia: datele pot fi mai bine protejate fata de pierderea accidentala sau accesul ilegal.

Sistemul de baze de date ofera întreprinderii un control centralizat asupra datelor sale

Administrarea datelor si administrarea bazelor de date

Conceptul de control centralizat implica faptul ca, în cadrul întreprinderii, va exista o

anumita persoana care detine aceasta responsabilitate centrala în ceea ce priveste datele; aceasta persoana este administratorul de date (DA). Cum datele reprezinta unul dintre bunurile cele mai de pret ale întreprinderii, este absolut necesar sa existe o persoana care întelege aceste date si necesitatile întreprinderii referitoare la ele, la un nivel superior din administratie. Administratorul de date este aceasta persoana. Astfel, sarcina administratorului de date este de a decide mai întâi ce date trebuie stocate în baza de date si de a stabili regulile de întretinere si de tratare a acestor date, dupa ce sunt stocate. Un exemplu de astfel de regula ar putea fi aceea prin care se stabileste cine si ce operatii poate efectua, asupra caror date si în ce conditii - cu alte cuvinte, o politica de securitate a datelor.

Administratorul de date este un manager, nu un tehnician. Persoana cu pregatire tehnica, responsabila de implementarea deciziilor administratorului de date este administratorul bazei de date (DBA). Spre deosebire de administratorul de date, administratorul bazei de date este un profesionist în domeniul IT. Sarcina DBA este de a crea baza de date reala si de a implementa elementele tehnice de control necesare pentru a impune diversele decizii luate de DA. De asemenea DBA este responsabil de asigurarea functionarii sistemului la performantele adecvate si cu furnizarea unei diversitati de alte servicii tehnice.

Avantajele ce decurg din notiunea de control centralizat:

Datele pot fi partajate - Partajarea nu înseamna doar ca aplicatiile pot partaja datele din baza de date, ci si faptul ca este posibila realizarea unor aplicatii noi care sa opereze cu datele respective. Cu alte cuvinte, este posibil sa fie satisfacute cerintele noilor aplicatii privind datele, fara a fi necesara adaugarea unor date noi în baza de date.

Redundanta poate fi redusa - În sistemele care nu au baze de date, fiecare aplicatie are propriile sale fisiere particulare. Adeseori, acest fapt conduce la o redundanta considerabila a datelor stocate, ceea ce duce la o risipa a spatiului de stocare. De exemplu, o aplicatie pentru personal si una pentru înregistrarile din domeniul educatiei ar putea detine fiecare câte un fisier care sa includa informatii departamentale despre angajati. Totusi, aceste doua fisiere pot fi integrate iar redundanta poate fi eliminata, cu conditia ca DA sa cunoasca cerintele privind datele pentru ambele aplicatii, adica atâta vreme cât întreprinderea detine controlul general necesar.

Inconsistentele pot fi evitate (într-o anumita masura) - De fapt, acesta este un corolar al punctului anterior. Sa presupunem ca un anumit fapt despre lumea reala - sa zicem, faptul ca angajatul A3 lucreaza în departamentul D8 - este reprezentat prin doua intrari diferite în baza de date. De asemenea, sa presupunem ca sistemul SGBD nu cunoaste existenta acestui duplicat (adica redundanta nu este controlata). Atunci, pot exista situatii în care cele doua intrari nu vor corespunde, si anume, când una dintre ele a fost actualizata iar cealalta nu. În astfel de situatii se spune ca baza de date este inconsistenta. Desigur ca daca faptul dat este reprezentat printr-o singura intrare (adica daca este eliminata redundanta) atunci o astfel de inconsistenta nu poate aparea. Daca redundanta nu este eliminata dar este controlata (prin semnalarea ei in SGBD), atunci SGBD-ul poate garanta ca baza de date nu este niciodata inconsistenta, asigurând ca orice modificare efectuata în una dintre cele doua intrari este aplicata automat si celeilalte. Acest proces este cunoscut sub denumirea de propagarea actualizarilor.

Poate fi suport pentru tranzactii

Tranzactia este o unitate de lucru logica (o unitate logica a functionarii bazei de date) care, de regula presupune mai multe operatii în baza de date - în particular o serie de operatii de actualizare. Un exemplu standard ar fi transferul unei sume de bani din contul A în contul B. Este limpede ca aici sunt necesare doua actualizari, una pentru a retrage banii din contul A, iar cealalta pentru a-i depozita în contul B. Daca utilizatorul a stabilit ca cele doua actualizari fac parte din aceeasi tranzactie, atunci sistemul poate garanta efectiv fie ca ambele sunt efectuate, fie ca nu este efectuata nici una - chiar daca, de exemplu sistemul cade (sa zicem, din cauza unei pene de curent) la jumatatea procesului.

Integritatea poate fi mentinuta

Problema integritatii consta în a garanta (atât cât este posibil) ca datele din baza de date sunt corecte. De exemplu, se poate afisa ca un angajat a lucrat 400 de ore pe saptamâna, în loc de 40 sau ca apartine unui departament care nu exista. Controlul centralizat al bazei de date poate contribui la evitarea acestui tip de probleme - în masura în care pot fi evitate - prin faptul ca permite administratorului de date sa defineasca, iar administratorului DBA sa implementeze constrângeri de integritate, care vor fi verificate ori de câte ori este efectuata o operatie de actualizare.

Securitatea poate fi întarita

Administratorul DBA poate garanta ca singura modalitate de a accesa baza de date este prin intermediul canalelor adecvate; poate defini constrângeri de securitate, care sunt verificate ori de câte ori se încearca accesarea datelor sensibile. Pot fi definite constrângeri diferite pentru fiecare tip de acces (consultare, adaugare, stergere etc.) la fiecare informatie din baza de date. Observam totusi ca, în absenta unor astfel de constrângeri, securitatea datelor poate fi expusa, în realitate, unui risc mai mare decât în cazul unui sistem de fisiere traditional, adica - într-un sens - natura centralizata a sistemului de baze de date necesita si existenta unui sistem de securitate de calitate.

Cerintele conflictuale pot fi echilibrate

Cunoscând cerintele generale ale întreprinderii, administratorul DBA poate structura sistemul astfel încât sa ofere serviciile generale care sunt "cele mai bune pentru întreprinderea respectiva". De exemplu, poate fi aleasa o reprezentare fizica a datelor din memorie care sa permita accesul rapid pentru aplicatiile cele mai importante (posibil, cu pretul unui acces mai lent pentru celelalte).

Standardele pot fi impuse

Detinând controlul centralizat al bazei de date, DBA poate garanta ca, în reprezentarea datelor, sunt avute în vedere toate standardele aplicabile, printre care oricare sau toate standardele urmatoare: departamentale, de instalare, generale, industriale, nationale si internationale.

Majoritatea avantajelor enumerate mai sus sunt, probabil, destul de evidente. Totusi, mai exista înca un aspect - care s-ar putea sa nu fie atât de evident - ce trebuie adaugat în lista: realizarea independentei de date.

1.5 Independenta de date

Exista doua tipuri de independenta de date: fizica si logica; pentru moment, însa, ne vom ocupa doar de cea fizica.

Independenta de date poate fi înteleasa cel mai usor având în vedere mai întâi opusul sa. Aplicatiile implementate pe sistemele mai vechi tind sa fie dependente de date. Aceasta înseamna ca modul în care datele sunt reprezentate fizic în mediile de stocare si tehnicile de accesare a acestora sunt dictate de catre cerintele aplicatiei avute în vedere; mai mult, înseamna ca recunoasterea acelei implementari fizice si acelei tehnici de acces sunt înglobate în codul aplicatiei. Este imposibil sa se schimbe reprezentarea fizica (modul în care datele sunt reprezentate fizic în memorie) si tehnicile de acces (modul în care datele sunt accesate fizic), fara a afecta - probabil drastic - aplicatia.

Administratorul DBA - sau, posibil, sistemul SGBD - trebuie sa beneficieze de libertatea de a schimba reprezentarea fizica si tehnica de acces, ca raspuns la modificarea cerintelor, fara a fi necesar sa modifice aplicatiile existente. De exemplu, în baza de date ar putea fi adaugate noi tipuri de date, ar putea fi adoptate standarde noi, s-ar putea schimba prioritatile aplicatiilor, ar putea deveni disponibile noi dispozitive de stocare s.a.m.d. Daca aplicatiile sunt dependente de date, atunci aceste modificari vor necesita, de regula, modificari corespunzatoare în codurile programelor, prin aceasta obligând programatorul la un efort care, altfel, ar fi consumat pentru crearea unor aplicatii noi.

Realizarea independentei de date constituie un obiectiv major al sistemelor de baze de date. Independenta de date poate fi definita ca imunitatea aplicatiilor fata de schimbarea reprezentarii fizice si tehnicii de acces - ceea ce implica, desigur, ca aplicatiile respective nu depind de vreo anumita reprezentare fizica sau tehnica de acces.

Vom analiza mai detaliat câteva exemple de tipuri de modificari pe care ar putea dori sa le faca administratorul DBA si fata de care am dori ca aplicatiile sa fie imune. Vom începe prin a defini trei termeni: câmp stocat, înregistrare stocata si fisier stocat.

Figura 1.5 Câmpuri, înregistrari si fisiere stocate

Într-un sens larg, câmpul stocat este cea mai mica unitate de date stocate. Baza de date contine multe aparitii (sau instante) ale fiecaruia dintre tipurile de câmpuri stocate. De exemplu, o baza de date care contine informatii despre diverse tipuri de componente ar putea cuprinde un câmp stocat numit "numarul componentei" si, astfel, va exista câte o aparitie a acestui câmp stocat pentru fiecare fel de componenta (surub, balama etc.).

O înregistrare stocata este o colectie de câmpuri stocate corelate. Din nou, putem face diferenta între tip si aparitie. Aparitia (sau instanta) unei înregistrari stocate este formata dintr-un grup de aparitii corelate ale câmpului stocat.

Un fisier stocat reprezinta colectia tuturor aparitiilor unui tip de înregistrare stocata, existente în mod curent.

În sistemele fara baze de date, este normala situatia în care orice înregistrare logica, asa cum este vazuta de o aplicatie oarecare, este identica cu o înregistrare stocata corespunzatoare. Dar nu aceasta este neaparat situatia în cazul unui sistem de baze de date, deoarece s-ar putea sa fie necesar ca DBA sa poata efectua modificari în reprezentarea stocata a datelor - adica în câmpurile, înregistrarile si fisierele stocate - în timp ce datele, asa cum sunt vazute de aplicatie, nu se modifica. De exemplu, câmpul SALARIU din fisierul ANGAJAT poate fi stocat în reprezentare binara, pentru a economisi spatiul de stocare, în timp ce o aplicatie scrisa în limbajul COBOL ar putea sa-l vada ca un sir de caractere. Ulterior, dintr-un motiv oarecare, DBA ar putea decide sa schimbe reprezentarea înregistrarilor din câmpul respectiv - de exemplu, din binara în zecimala - permitând în continuare ca aplicatia în limbajul COBOL sa o vada sub forma unor caractere.

1.6 Sistemele relationale si alte tipuri de sisteme

Pe scurt, un sistem relational este acela în care:

Datele sunt percepute de catre utilizator sub forma unor tabele (si nimic altceva decât tabele).

Operatorii pusi la dispozitia utilizatorilor (de exemplu) pentru consultare sunt operatori care genereaza tabele "noi" din cele "vechi". De exemplu, exista un operator, numit select (selectie), care extrage o submultime din rândurile unei tabele data, iar altul, project (proiectie), care extrage o submultime a coloanelor - si, desigur ca o submultime a rândurilor si o submultime a coloanelor dintr-o tabela pot fi, la rândul lor, considerate ele însele ca tabele.

Aceste sisteme se numesc relationale deoarece, în esenta, relatia este doar un termen matematic pentru tabela.

În figura 1.6 este prezentata o ilustrare. Datele sunt structurate într-o singura tabela, numita VINOTECA (caseta a). În caseta b din figura sunt prezentate doua exemple de consultare: unul care presupune o operatie de selectie sau crearea unei submultimi de rânduri, iar celalalt reprezinta o operatie de proiectie sau crearea unei submultimi de coloane. Exemplele sunt exprimate în limbajul SQL.

VIN AN STICLE Zinfandel Fumé Blanc Pinot Noir Zinfandel a. Tabela data:  VINOTECA

VIN AN STICLE Zinfandel Fumé Blanc b. Operatori (exemple) : Selectie Rezultat: SELECT VIN, AN, STICLE FROM VINOTECA WHERE AN> 1998; 2. Proiectie: Rezultat: VIN STICLE Zinfandel Fumé Blanc Pinot Noir Zinfandel SELECT VIN, STICLE FROM VINOTECA;

Într-un sistem relational, utilizatorul vede datele sub forma unor tabele, si nimic altceva decât tabele. Spre deosebire de acesta, într-un sistem nerelational utilizatorul vede alte structuri de date. La rândul lor, aceste structuri necesita alti operatori care sa le manipuleze. De exemplu, într-un sistem ierarhic, datele îi sunt prezentate utilizatorului sub forma unor arbori iar operatorii pusi la dispozitie pentru manipularea acestor arbori includ operatorii pentru pointerii de traversare (adica pointerii care implementeaza caile ierarhice în susul si în josul arborilor). Spre deosebire de acestea, o importanta caracteristica distinctiva a sistemelor relationale este faptul ca nu presupun nici un fel de pointeri.

Sistemele de baze de date pot fi clasificate convenabil dupa structurile de date si operatorii pe care îi prezinta utilizatorilor. Conform acestei scheme, sistemele cele mai vechi (pre - relationale) pot fi clasificate în trei categorii mari, si anume: sisteme de liste inversate, ierarhice si de tip retea. Nu vom analiza detaliat aceste categorii deoarece - cel putin d.p.d.v. tehnologic - ele pot fi considerate învechite.

Primele produse relationale au început sa apara la sfârsitul anilor 1970 si începutul anilor 1980. În prezent, marea majoritate a sistemelor de baze de date sunt relationale si pot fi rulate pe aproape orice tip de platforma hardware si software existenta. În ordine alfabetica, exemplele cele mai importante sunt: DB2 (diverse versiuni) de la IBM Corp., Ingress II, de la Computer Associates International Inc., Informix Dynamic Server, realizat de Informix Software Inc., Microsoft SQL Server, de la Microsoft Corp., Oracle 9i realizat de Oracle Corp., si SybaseAdaptive Server, de la Sybase Inc.

Mai recent au devenit disponibile anumite produse bazate pe obiecte sau obiect - relationale; sistemele bazate pe obiecte au aparut la sfârsitul anilor 1980 si începutul anilor 1990, iar cele obiect - relationale la sfârsitul anilor 1990.