Instalare software Linux din surse
Procedura de instalare a software-ului care vine in pachete
de tip tar.gz si tar.bz2 nu este intodeauna la fel, dar de obicei arata cam asa:
# tar xvzf pachet.tar.gz (sau tar xvjf pachet.tar.bz2)
# cd pachet
# ./configure
# make
# make install
Daca sunteti norocos, abordand aceste simple comenzi, veti despacheta,
configura, compila si instala noul pachet software, fara chiar sa stiti ceea ce
faceti. Oricum, este mai sanatos sa fiti atenti la
procedura de instalare si sa observati ce inseamna acesti pasi.
PAS 1. Despachetare
Poate ca v-ati dat deja seama ca pachetul continand codul sursa al porgramului
are o extensie tar.gz sau tar.bz2. Asta inseamna ca pachetul este
comprimat ca o arhiva Tar, de asemeni cunoscuta si sub denumirea de tarball. In
momentul in care se face pachetul, codul sursa si alte fisiere necesare sunt
stocate toate intr-o singura arhiva tar, de unde 14514v2116o rezulta extensia TAR. Dupa ce sunt stranse toate intr-o arhiva tar, arhiva este
comprimata cu gzip, de unde rezulta extensia GZ. Unele persoane vor sa comprime arhiva tar cu bzip2 in loc de gzip. In acest
caz, pachetul are extensia tar.bz2. Veti instala aceste
pachete in acelasi mod ca si pachetele tar.gz, dar veti utiliza o usor
schimbata comanda de despachetare. Dupa ce ati
downloadat tarball-ul, puneti-l in directorul dorit. Daca
pachetul se afla undeva in directorul dvs home, puteti fi utilizator normal in
cadrul acestei etape. Daca pachetul se afla pe altundeva, trebuie sa deveniti root. In acest exemplu, voi presupune ca ati
descarcat un pachet (pkg.tar.gz) undeva in directorul
home (/home/eu/dls) si faceti aceste lucruri din prisma unui utilizator normal
(eu). Dar, dupa cum am spus deja, pasii sunt aceiasi si in cazul in care ati fi
logat ca administrator (root) Ok,sa despachetam in
cele din urma tarball-ul. Dupa salvarea pachetului in directorul home, il puteti despacheta cu urmatoarea comanda (data in
consola):
$ tar xvzf pkg.tar.gz
Dupa cum puteti vedea, utilizati comanda tar cu optiunile necesare (xvzf)
pentru despachetare. Daca aveti un pachet cu extensia
tar.bz2, trebuie sa-I spunem comenzii tar ca aceasta nu e o arhiva taz
comprimata cu gzip. Cum facem acest lucru: inlocuiti litera z cu j in comanda,
ca in acest exemplu
$ tar xvjf pkg.tar.bz2
Ce se intampla dupa despachetare, depinde de pachet, dar in cele mai multe
cazuri este creat un director cu numele pachetului. Directorul
nou creat se formeaza in cadrul directorului actual. Pentru
a fi sigur de asta, dati comanda ls.
$ls
pkg pkg.tar.gz
In exemplul nostru, despachetarea pachetului pkg.tar.gz a facut exact ceea ce
ne-am asteptat si a creat un director cu numele pachetului. Acum trebuie sa
tastati cd pentru a intra in directorul nou creat
eu@computer: ~/dls$ cd pkg
eu@computer: ~/dls/pkg$
Cititi orice documentatie pe care o gasiti in acest director, ca de exemplu
README sau INSTALL, inainte de a continua !
Pas 2. Configurare
Acum, dupa ce am ajuns in directorul pachetului (si am
facut o mica lecturare), este timpul sa configuram pachetul. De obicei, dar nu
intotdeauna (de asta trebuie sa verificati fisierele
de genul README sau INSTALL), acest lucru se face ruland scriptul configure.
Puteti rula scriptul cu comanda: eu@computer: ~/dls/pkg$ ./configure
Cand rulati scriptul configure, de fapt nu compilati nimic inca. Configure doar
va verifica sistemul si aloca valori pentru
variabilele dependente de sistem. Aceste valori sunt folosite pentru a genera un Makefile. Makefile in schimb, este
folosit pentru a genera fisierul binar. Cand rulati scriptul configure,
veti vedea o serie de mesaje ciudate desfasurandu-se pe ecran. Asta e un lucru normal si nu trebuie sa va ingrijorati de acest
fapt. Daca configure gaseste o eroare, se va plange de
aceasta si va iesi. Oricum, daca totul se deruleaza in mod normal, configure nu
se va plange de nimic, ci doar va iesi fara mesaje de
eroare. Daca s-a intamplat acest lucru, trebuie sa
trecem la urmatorul pas.
Pas 3. Constructia
In cele din urma este timpul sa construim binarul,
programul executabil, din codul sursa. Aceasta se realizeaza utilizand comanda
make: eu@computer: ~/dls/pkg$ make De notat ca make are nevoie de Makefile
pentru a genera programul. Altfel el nu va stii e sa
faca. De accea este inportant sa rulati scriptul
configure cu succes sau sa generati Makefile in alt mod. Cand rulati make, veti
vedea o alta serie de mesaje ciudate desfasurandu-se
pe ecranul dvs. Acest lucru este perfect normal si nu
trebuie sa va ingrijorati de nimic. Acest pas poate sa
dureze ceva, depinzand de cat de mare este programul si de cat de rapid va este
computerul. Daca faceti acest lucru cu un computer
invechit, puteti sa va duceti sa va faceti o cafea. De obicei
la acest punct imi pierd complet rabdarea. Daca totul merge asa cum ar
trebui, executabilul dvs ar trebui sa fie gata sa
ruleze (dupa ce make si-a terminat treaba). Acum, ultimul pas este sa instalam programul.
Pas 4. Instalare
Acum este momentul sa instalam programul. Pentru a face acest lucru
trebuie sa va logati ca root. Daca sunteti logat ca
utilizator normal, in consola puteti deveni root cu ajutorul comenzii su. Veti
fi intrebat pentru parola de root si.pregatiti-va pentru ultimul pas!
eu@computer: ~/dls/pkg$ su
Password
root@computer: /home/eu/dls/pkg#
Acum, ca sunteti root, puteti sa instalati programul cu ajutorul comenzii make
install. root@puter: /home/me/dls/pkg# make install
Din nou, veti vedea niste mesaje ciudate pe ecran. Dupa ce
se opresc, felicitari; ati instalat programul si sunteti gata sa il rulati!
Deoarece in exemplu nu am schimbat comportamentul scripului configure,
programul a fost instalat in locul implicit. In multe cazuri, acesta este /usr/local/bin. Daca /usr/local/bin (sau oriunde ati
instalat programul) este deja in PATH, puteti sa-l
rulati doar tiparindu-i numele. Si inca un lucru: daca
ati devenit root cu su, ar trebui sa va intoarceti la statutul de user normal,
inainte de a face ceva stupid. Tastati exit pentru a redeveni un user normal.
root@computer: /home/eu/dls/pkg# exit
exit
eu@computer: ~/dls/pkg$
Facand curatenie
Pun pariu ca ati dori sa salvati ceva spatiu pe disc.
Daca aceasta va e dorinta, veti vrea sa scapatide
fisierele de care nu mai aveti nevoie. Cand ati rulat make, acesta a creat tot
felul de fisiere care au fost necesare in timpul procesului de constructie, dar
care acum sunt nefolositoare si doar ocupa spatiu pe disc. Pentru asta, trebuie
sa tastati comanda make clean. eu@computer: ~/dls/pkg$
make clean Oricum, pastrati fisierul Makefile. Il veti folosi daca va veti decide mai tarziu sa
dezinstalati programul si vreti sa o faceti in cel mai simplu mod.
Dezinstalarea
Deci, v-ati decis ca programul nu va mai place?
Dezinstalarea programelor pe care le-ati compilat chiat dvs nu este insa la fel de usoara ca cele instalate cu un Manager
de programe, ca rpm. Daca doriti sa dezinstalati un
program pe care l-ati compilat dvs, faceti-o in modul evident: cel de stil
vechi. Cititi documentatia care a venit cu pachetul software si vedeti daca nu
spune ceva de dezinstalare. Daca nu spune, puteti sa
va smulgeti parul din cap. Daca nu ati sters deja Makefile, puteti fi in stare sa dezinstalati programul cu ajutorul comenzii make
uninstall: root@computer: /home/eu/dls/pkg# make uninstall Daca vedeti mesajele
ciudate de text desfasurandu-se pe ecran (deja la momentul asta ar trebui sa le
vedeti :-), asta e un lucru bun. Daca incepe sa vi se
planga, este un lucru rau. Trebuie sa stergeti fisierele
manual. Daca stiti unde s-a instalat programul, trebuie sa
stergeti manual fisierele instalate in cadrul directorului acestuia. Daca nu
aveti nici-o idee unde ii sunt fisierele, ar fi bine sa
cititi Makefile si sa vedeti unde au fost instalate, iar apoi sa le stergeti.
|
