Introducere în retele de calculatoare
1.1. Definirea unei retele de calculatoare
În forma sa elementara, o retea de retele este formata din doua calculatoare care comunica între ele. Desigur, majoritatea retelelor contin mai mult de doua calculatoare. Totusi principiile comunicatiei în retea sunt acelea 656j95g 51;i pentru 2, 3 sau chiar 1000 de calculatoare. Daca întelegem cum comunica 2 calculatoare, este suficient pentru a întelege cum comunica 1000 de calculatoare.
În general, retelele se împart în doua categorii: retele locale (LAN local area networks) si retele de arie larga (wide area networks WAN). O retea locala conecteaza calculatoare asezate unul în apropierea celuilalt. În unele cazuri "local" înseamna în interiorul unei camere sau al unei cladiri. În alte cazuri "local" înseamna calculatoare situate la mai multi kilometrii. În schimb retelele de arie larga se compun din calculatoare situate în orase sau chiar tari diferite. Se poate vorbi de WAN ca retele de cursa lunga din cauza distantelor mari pe care le strabate informatia.
1.2. Conectarea a doua sau mai multe retele
Prin conectarea a doua sau mai multe calculatoare pentru ca ele sa poata comunica se creeaza o retea. Prin conectarea a doua sau mai multe retele se creeaza un internet (de la internetnetwork ansamblu de retele care comunica între ele). Internet este cel mai mare si mai cunoscut internet din lume în care exista mii de tipuri diferite de calculatoare care folosesc o mare varietate de programe de retea.
1.3. Cum comunica doua sau mai multe calculatoare?
Conceptual, comunicatia între calculatoare este asemanatoare cu comunicatia între oameni. Toti oamenii folosesc limbajul pentru a comunica si toate limbile contin aceleasi elemente de baza si anume litere si simboluri care sunt alaturate pentru a crea cuvinte sau idei.
În mod asemanator calculatoarele folosesc un limbaj compus din simboluri (cifre) binare (în baza 2) care reprezinta un 1 sau un 0. Calculatoarele combina simbolurile 1 si 0 pentru a forma octeti de date (cuvinte). Calculatoarele transmit combinatii de mai multi octeti (propozitii) pentru a comunica informatii utile.
1.4. Tipologiile de retea
Pentru o conectare a calculatoarelor exista un numar nelimitat de moduri. Cu cât avem mai multe calculatoare cu atât exista mai multe optiuni. Fiecare conexiune creeaza o noua cale pe care datele o pot parcurge. Tipologia retelei se refera la forma geometrica a retelei sau la aranjarea calculatoarelor. Cele mai raspândite tipologii sunt stea, inel si bus (magistrala).
1.4.1. Tipologia STEA
În tipologia stea, toate calculatoarele sunt legate la un
calculator central (hub). Nu exista legaturi directe între doua
calculatoare (altele decât calculatorul central). Pachetele de date
calatoresc catre nodul central, iar acesta retransmite pachetele
de la adresele de destinatie. Avantajul major al tipologiei stea este
ca întreruperea comunicatiei între oricare dintre calculatoare
si nodul central nu afecteaza în nici un fel celelalte
calculatoare retea. Dezavantajul
major al tipologiei stea este ca atunci când se efectueaza nodul
central, se produce o mare încurcatura - întreaga retea este la 
pamânt".
TIPOLOGIA "STEA"
1.4.2. Tipologia INEL
În tipologia inel, reteaua nu are capete. Cu alte cuvinte, reteaua formeaza un inel continuu prin care pot circula datele. De exemplu, din fiecare punct al retelei se poate calatorii într-un sens si în cele din urma se poate ajunge de unde s-a plecat. Din cauza acestei legaturi circulare, într-o tipologie inel, datele curg într-un singur sens.
Spre deosebire de tipologia stea, tipologia inel necesita o cale neîntrerupta între toate calculatoarele din retea. O defectiune într-un oarecare loc al inelului determina oprirea tuturor comunicatiilor din retea. Ca atare, orice calculator poate fi folosit pentru a "spiona" datele care circula prin inel.
TIPOLOGIA "INEL"
1.4.3. Tipologia BUS
 |
TIPOLOGIA "BUS"
Într-o tipologie bus, datele pot circula în ambele sensuri. Tipologia bus necesita prezenta unor conectori finali la ambele capete ale magistralei (cablului). La fel ca o retea în inel, o defectiune fizica într-un loc oarecare al magistralei determina întreruperea tuturor comunicatiilor în retea. Securitatea în retea este redusa pentru tipologiile inel si bus din acelasi motiv: datele trec pe la fiecare calculator din magistrala.
1.5. Componentele unei retele
Din punct de vedere conceptual, proiectantii retelelor împart o retea în doua componente fundamentale: aplicatiile de retea si subsistemul de comunicatii al retelei. Aplicatiile de retea folosesc subsistemul de comunicatii pentru a transmite datele în retea. Cu alte cuvinte subsistemul de comunicatii este vehiculul care transporta datele si mesajele între calculatoarele din retea si aplicatii.
Majoritatea retelelor moderne de calculatoare, inclusiv Internet, folosesc comutarea de pachete. De fapt, Internetul poate fi asimilat cu "o retea de comutare de pachete". În retelele de comutare de pachete, programele împart datele în blocuri, numite "pachete", pe care le transfera între calculatoare.
Retelele care folosesc comutarea de pachete au doua componente de baza: elementele de comutare si liniile de transmisie.
Elementele de comutare din cadrul subsistemului de comunicatii pot fi calculatoarele gazda (host computers) sau dispozitive speciale (punti, rutere). În general, se poate considera un element de comutare ca fiind un dispozitiv care ajuta un pachet de date sa-si gaseasca destinatia. Liniile de transmisie constau în elemente fizice care interconecteaza comutatoarele de pachete.
Literatura despre retele si Internet denumeste uneori transmiterea datelor prin Internet "pomparea datelor în canal" sau "transmiterea datelor prin circuit", adica plasarea datelor pe liniile de transmisie pentru livrarea lor la o alta adresa din retea.
|
