Mesaje

Mesaje

Adolescentii americani nu mai schimba numere de telefon ci adrese de e-mail.
Fata de viteza si precizia postei electronice, orice alta forma de corespondenta va deveni curand desueta.
Chiar daca astazi in Romania accesul elevilor si studentilor la e-mail este limitat (uneori din obtuzitate), cu siguranta maine va fi altfel.
Pentru ca nu mai exista cale de intoarcere. De-a lungul evolutiei sale, Internetul a trecut prin mai multe etape. La inceput, a fost o retea militara, creata de US DoD (Department of Defence Ministerul Apararii Statelor Unite).
Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanta, astfel incat distrugerea unei parti a retelei sa nu afecteze functionarea restului retelei.
Perioada urmatoare a apartinut comunitatii stiintifice si academice. Oamenii de stiinta au folosit reteaua pentru a comunica intre ei, pentru a distribui informatii, pentru a face cunoscute rezultatele
cercetarii.
Etapa actuala este cea a utilizarii publice a Internetului, pe baze comerciale.
Dintre toate serviciile Internetului, posta (sau mesageria) electronica (e-mail in engleza, dar din ce in ce mai mult si in romana...) este cea mai simpla si cea mai raspandita.
Trebuie spus aici ca posta electronica nu este apanajul exclusiv al Internetului: exista retele locale sau de arie larga private care dispun de sisteme de mesagerie electronica.
De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor proprii sa corespondeze intre ei.
Din perspectiva utilizatorului, folosirea acestor sisteme este similara cu utilizarea sistemului e-mail din Internet, exceptand modul de formare a adreselor si, desigur, faptul ca in aceste sisteme nu se poate comunica decat in cadrul organizatiei respective.
Dar expansiunea Internetului este foarte rapida si majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reteaua Globala.
Abecedarul e-mail
Cu siguranta multi dintre cititori folosesc cu dezinvoltura posta electronica.
Exista insa multi care inca nu au avut posibilitatea, interesul sau poate curajul sa-i cunoasca avantajele.
Cert este ca, in scurt timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine, asa ca o introducere rapida este, cred eu, necesara.
Desigur, toti am fost incepatori (newbies - in jargonul Retelei) si cateva sfaturi la timpul potrivit ne-ar fi scutit de o parte dintre greselile inerente ale inceputului.
Conectarea
In multe privinte, functionarea postei electronice se aseamana cu serviciile postale obisnuite.
Analogia este extrem de expresiva, asa ca o voi detalia putin. In general, fiecare dintre noi suntem clientii unui anumit oficiu postal, de regula cel mai apropiat de locuinta. Fiecare dintre noi avem o cutie postala acasa si/sau o casuta postala la oficiul postal, identificate printr-o adresa.
Oficiul postal deserveste o anumita zona, strict delimitata, deci un numar bine precizat de adrese.
In cazul postei electronice, rolul oficiului postal este jucat de un calculator (de regula o masina Unix sau Windows NT) care ruleaza un program numit (la modul generic) server de e-mail.
Suntem clientii acestui server daca dispunem de un cont pe acest server. 757h74h Aceasta implica faptul ca avem o adresa e-mail prin care putem fi identificati si un spatiu de stocare unde sunt memorate mesajele
(mailbox cutie postala).
Un oficiu postal are doua interfete: una spre clientii sau (corespunzatori adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului postal.
Prima interfata implica distribuirea corespondentei sosite spre clientii oficiului si preluarea corespondentei acestora in vederea expedierii.
A doua interfata o reprezinta relatia directa sau indirecta (prin intermediul altor oficii postale, oficii de triere etc.) cu celelalte oficii postale.
In mod analog, serverul de e-mail dispune de doua protocoale diferite, corespunzatoare acestor interfete.
Astfel, comunicarea cu clientii se face, in marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post Office Protocol 3), care asigura distribuirea mesajelor (acesta este termenul prin care ne referim la o
-scrisoare electronica") receptionate catre clientii proprii carora le sunt destinate si preluarea mesajelor expediate de acestia. Interfata cu alte servere de e-mail din Internet se face prin protocolul SMTP
(Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul receptioneaza si expediaza corespondenta clientilor sai in si din Reteaua Globala.
De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel spus: serverul POP3 si serverul SMTP ruleaza pe aceeasi masina).
Este insa posibil ca expedierea sa se faca printr-un alt server SMTP.
Analogia cu posta obisnuita este evidenta: nu suntem obligati sa
trimitem scrisorile prin intermediul oficiului postal caruia ii suntem
clienti.
Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasa.
Transferul mesajelor
La modul general, atat posta obisnuita cat si posta electronica
functioneaza pe principiul -stocheaza si trimite mai departe" (store
and forward).
Pentru a ilustra acest principiu, vom analiza in paralel drumul unei
scrisori si cel al unui mesaj.
Utilizatorul scrie de obicei scrisoarea acasa, o pune intr-un plic pe
care scrie adresa completa a destinatarului si o pune intr-o cutie
postala.
Din timp in timp, functionarii postei aduna scrisorile si le depun la
un oficiu postal.
In cazul unui mesaj e-mail, acesta este compus de regula pe statia
(calculatorul) utilizatorului, prin intermediul unui program numit
client e-mail (sau mailer, cum i se mai spune).
Antetul mesajului este echivalentul plicului si va contine
informatiile publice necesare (vezi caseta -Anatomia unui mesaj").
Initial mesajul este stocat local, dar la prima conectare la serverul
SMTP, acesta este preluat si stocat pe server.
Daca utilizatorul este conectat permanent cu serverul (de regula,
intr-o retea locala) expedierea pe server se poate face si imediat,
dar daca legatura se face prin linie telefonica comutata (prin
intermediul unui modem) mesajele vor fi preluate de server la prima
conectare.
La oficiul postal se face o triere a scrisorilor dupa adrese.
Scrisorile loco sunt trimise direct oficiului postal care deserveste
adresa expeditorului.
Celelalte scrisori sunt trimise unor oficii postale care deservesc
zonele teritoriale corespunzatoare adreselor.
Exista o ierarhie: toate scrisorile destinate adreselor dintr-o zona
(de pilda un judet) sunt trimise la un anumit oficiu, care le aduna,
le triaza si le trimite mai departe, spre oficii postale, pana la
oficiul postal care deserveste direct destinatarul scrisorii.
In cazul unui mesaj e-mail, serverul procedeaza cam la fel.
Daca destinatarul este un client al sau, mesajul este plasat direct in
mailbox-ul acestuia.
Celelalte mesaje sunt trimise unor niveluri Internet superioare, unde
sunt triate in functie de adrese si redistribuite, ajungand adesea sa
treaca prin multe servere intermediare, pana cand ajung la serverul de
e-mail al destinatarului.
In fine, ultimul pas in drumul scrisorii este cel de la oficiul postal
la destinatar.
Daca adresa mentioneaza o casuta postala, atunci scrisoarea este
depusa acolo, altfel postasul o duce si o pune in cutia postala a
destinatarului.
In termenii postei electronice, acest ultim pas corespunde preluarii
mesajului de catre programul client e-mail cu care lucreaza
destinatarul (aceasta operatie se face la prima conectare a
mailer-ului la serverul POP3).
Odata ajuns in calculatorul destinatarului, acesta poate sa-l
citeasca, sa-l pastreze, sa-l stearga etc.
Servicii speciale
Mai exista similitudini.
Ce se intampla daca, dintr-un motiv sau altul (de pilda, destinatarul
si-a schimbat adresa) scrisoarea nu poate ajunge la destinatie?
In mod normal, ea este trimisa inapoi.
Un mesaj poate la randul lui sa intampine anumite dificultati.
De exemplu, unul dintre serverele intermediare este indisponibil, caz
in care se recurge la trasee ocolitoare.
Daca serverul destinatie este indisponibil, expeditorul primeste un
mesaj de avertisment de la ultimul server intermediar, care insa va
mai insista un timp (de obicei cateva zile) sa intre in legatura cu
serverul destinatie.
Daca adresa este gresita (de pilda destinatarul nu mai are cont pe
serverul mentionat), expeditorul primeste un mesaj prin care este
instiintat de acest lucru.
Exista si posibilitatea de a trimite mesaje -recomandate", caz in care
expeditorul primeste un mesaj prin care i se confirma in mod explicit
livrarea mesajului catre destinatar.
Mai mult, unele programe pot solicita destinatarului sa confirme
citirea mesajului, dar functionarea acestei facilitati depinde de
programul client folosit de destinatar.
Dincolo de similitudinile cu posta obisnuita, mesageria electronica
ofera o serie de servicii specifice, care nu au echivalent printre
serviciile postale obisnuite.
Cea mai simpla astfel de facilitate o reprezinta posibilitatea de a
trimite acelasi mesaj mai multor destinatari simultan.
Aceasta facilitate permite si crearea unor asa-numite -liste de
discutii".
Alte facilitati importante sunt atasarea fisierelor, redirectarea
automata a mesajelor, filtrarea mesajelor in functie de diferite
criterii (combinata uneori cu raspunsuri automate), crearea de
pseudonime (alias-uri) etc.
Functiile clientilor de e-mail
Odata ce ne-am facut o idee generala despre functionarea postei
electronice in ansamblul ei, putem sa ne concentram asupra programelor
client de posta electronica, cele cu care interactionam in mod uzual.
Ca simpli utilizatori, este bine sa stim ca exista multe astfel de
programe, atat comerciale cat si shareware sau freeware.
Vremea cand ne conectam prin telnet la server si foloseam programe
Unix (de gen mail sau Pine) a trecut.
Astazi se folosesc preponderent programe cu interfata grafica
prietenoasa si intuitiva (Windows, Mac, Motif etc.), dar este bine sa
tinem seama de faptul ca, de regula, nu stim ce programe, ce sisteme
de operare si ce calculatoare folosesc corespondentii nostri.
In ciuda aparentelor, acesta nu este un dezavantaj, ci poate chiar
-punctul forte" care a dus la expansiunea extraordinara a postei
electronice (si a Internetului in general): faptul ca transcede
platformele de calcul.
In linii mari, un client de e-mail trebuie sa ne permita sa comunicam
cu serverul, sa vizualizam mesajele pe care le primim, sa compunem
mesajele pe care le expediem si sa ne organizam intr-un mod cat mai
convenabil mesajele.
Toate aceste functii sunt insa strans impletite.
Comunicarea
In principiu, aceasta functie se realizeaza automat.
Trebuie totusi sa stim ca legatura cu serverul nu este permanenta,
chiar daca suntem conectati cu acesta printr-o retea (eventual
cuprinzand si linii telefonice inchiriate).
De cele mai multe ori, conectarea la server se face la anumite
intervale de timp, ocazie cu care se transfera mesajele trimise si se
aduc mesajele primite, dupa care programul elibereaza legatura.
Stabilirea acestui intervalul este lasata la latitudinea
utilizatorului (depinde de numarul mesajelor vehiculate si de
calitatea retelei).
Majoritatea programelor permit ca de fiecare data cand se expediaza un
mesaj sa se stabileasca legatura si mesajul sa fie transmis imediat.
Aceasta optiune este insa indicata doar in cazul in care conexiunea se
face prin retea locala.
Pentru utilizatorii care sunt conectati la server prin linie
telefonica inchiriata (marea majoritate a celor care utilizeaza
calculatorul acasa si sunt conectati la Internet printr-un furnizor
comercial), varianta optima este conectarea explicita, pentru a
minimiza utilizarea liniei telefonice (care costa, si nu putin).
Este de amintit ca in acest caz, momentul -expedierii" mesajului nu
coincide cu transmiterea lui efectiva (avem posibilitatea sa ne
razgandim).
Unele programe (de pilda Eudora) semnaleaza acest lucru prin
schimbarea comenzii Send (trimite) cu Queue (pune in asteptare).
Vizualizarea
Este o functie simpla, prin care putem sa citim mesajele.
Daca mesajul este un simplu text ASCII pe 7 biti (cazul cel mai uzual)
nu avem prea multe probleme.
Este indicat sa stabilim ca font de afisare (daca programul permite
acest lucru) un tip de caractere monospatiate (toate literele au
latime egala, de exemplu Courier) pentru ca adesea cei care compun
mesajele utilizand terminale alfanumerice recurg la alinieri ale
textului pentru a-i spori lizibilitatea.
Este bine sa maximizati fereastra aplicatiei (sau macar cea care
afiseaza textul), pentru ca adesea veti intalni mesaje care contin
<CR> la capatul fiecarei linii, ceea ce conduce la o lectura cel putin
incomoda daca liniile nu incap integral in fereastra de afisare.
Majoritatea mailere-lor actuale au posibilitatea sa afiseze si text
formatat (in principal HTML).
Standardele insa nu sunt inca foarte stabile si se intampla adesea ca
viewer-ul clientului nostru de e-mail sa nu inteleaga perfect
formatarea realizata de mailer-ul corespondentului nostru.
Si viceversa.
Sa speram ca timpul va rezolva aceste probleme.
Singurul aspect mai complex al functiei de afisare este cel legat de
fisierele binare atasate mesajelor.
In cazul celor mai multe programe Windows95 sau Macintosh, lucrurile
se desfasoara simplu: in mesaj vor aparea iconuri corespunzatoare
tipurilor de fisiere atasate.
De regula, un dublu-clic pe icon lanseaza aplicatia potrivita.
Daca binarul este un executabil, atunci il lanseaza in executie.
Compunerea
Aceasta functie este realizata cu ajutorul unui editor specializat,
care cuprinde o parte de procesare de text si o parte de comenzi
specifice.
Unele programe (de pilda Microsoft Exchange) permit utilizarea unui
alt procesor de text (cum ar fi Word for Windows) dar, in general, cel
inglobat este suficient.
Cum procesarea de texte o cunoastem cu totii, sa vedem elementele care
sunt specifice clientilor de e-mail.
In primul rand, vom observa ca editarea unui mesaj incepe cu
completarea unor campuri generice, care formeaza antetul mesajului
(header).
Acesta este echivalentul electronic al plicului: contine informatiile
-publice", de care intregul sistem de mesagerie electronica are nevoie
pentru a manevra scrisoarea. Iata in continuare cele mai importante
dintre aceste campuri:
.To: Aici va fi scrisa adresa destinatarului, care de obicei are forma
cutie_postala@locatie (din fericire, programele ne permit sa exprimam
adresa si sub o forma mai inteligibila: scriem in clar numele
persoanei dupa care scriem adresa intre paranteze unghiulare).
Trebuie insa amintit faptul ca anumite retele, cum ar fi CompuServe,
folosesc modalitati diferite de adresare.
Este important de subliniat ca, spre deosebire de plicul obisnuit,
aici putem scrie mai multi destinatari, astfel incat mesajul va fi
trimis catre fiecare dintre ei.
.Cc: Este prescurtarea de la Carbon copy - copie la indigo.
Aici putem scrie adresele persoanelor care vrem sa primeasca o copie a
scrisorii.
De obicei este vorba de persoane care sunt vizate de continutul
mesajului, care ar putea fi interesate de informatiile din mesaj, care
monitorizeaza un proiect, sau oricine altcineva care consideram ca
trebuie sa afle continutul mesajului.
Persoanele ale caror adrese sunt trecute in campul Cc: se mai numesc
-destinatarii secundari".
.Bcc: Este prescurtarea de la Blind carbon copy (copie confidentala).
Ca si in cazul precedent, campul poate cuprinde adresele unor
destinatari secundari.
Diferenta fata de copia simpla consta in faptul ca destinatarii
primari si secundari ai mesajului nu vor sti ca mesajul este
receptionat de acesti corespondenti.
Este bine sa tineti seama de faptul ca exista posibilitatea ca un
mesaj pe care l-ati primit sa fi fost destinat si unor alte persoane
decat cele pe care le vedeti in antetul mesajului.
.Subject: Cateva cuvinte care sa evoce subiectul mesajului.
Dupa ce am completat aceste campuri, nu ne mai ramane decat sa editam
mesajul propriu-zis.
Sa trecem in continuare in revista si cele mai importante comenzi de
care dispun programele de posta electronica:
.Reply (raspuns, replica).
Aceasta comanda este disponibila cand citim un mesaj sau cand am
selectat un mesaj dintr-unul dintre -dosarele" tematice (vezi mai
jos), mesaj pe care-l vom numi in continuare -original".
Rezultatul comenzii este ca se lanseaza compunerea unui nou mesaj,
completandu-se insa automat anumite campuri ale antetului. In primul
rand, campul To: va fi completat (de obicei) cu adresa expeditorului
mesajului caruia ii raspundem.
Daca originalul contine o adresa in campul Reply-To din antet, atunci
aceasta va fi adresa la care va fi trimis mesajul.
In campul Subject va fi copiat subiectul mesajului original, dar se va
adauga in fata -Re:".
In fine, corpul mesajului va fi -citat"(quote) in intregime, adica va
ramane in editor, dar fiecare linie va fi prefixata de caracterul ->"
(cazul cel mai comun, dar exista si alte conventii pentru citare).
In felul acesta putem sa raspundem -punct-cu-punct", pastrand citatele
relevante din mesajul original, putem sa scriem o scrisoare compacta
in fata, lasand la sfarsit scrisoarea originala citata integral
(astfel incat corespondentul nostru sa poata sa-si aminteasca cat mai
exact contextul mesajului pe care l-a trimis), putem sa stergem
(partial sau integral) partea citata din mesajul original etc.
.Reply to all.
Spre deosebire de Reply, se genereaza un raspuns adresat tuturor
destinatarilor mesajului original (si, desigur, expeditorului).
Se foloseste atunci cand un grup de persoane dezbat prin e-mail un
subiect si fiecare trebuie sa afle ce spun ceilalti.
.Forward (-da mai departe").
Se genereaza un mesaj in corpul caruia este citat intregul mesaj
original, iar subiectul este prefixat cu -FW:".
Ne ramane sarcina sa completam campurile rezervate destinatarilor (to,
cc, bcc).
Putem sa editam mesajul original, sa-l comentam etc.
Se foloseste atunci cand vrem sa aducem si la cunostinta altor
persoane continutul (integral sau partial) al unui mesaj pe care l-am
primit.
.Redirect.
Se aseamana cu Forward.
Va trebui sa completam doar adresa destinatarilor.
Spre deosebire de Forward, subiectul si corpul mesajului raman
aceleasi (dar pot fi editate).
Noii destinatari vor primi mesajul ca si cum le-ar fi fost trimis
direct, cu singura diferenta ca la numele si adresa expeditorului se
adauga textul -by way of" urmat de numele si adresa celui care a facut
redirectarea (din motive evidente: acesta a avut posibilitatea sa
altereze continutul mesajului original).
Ultimele observatii legate de functia de compozitie:
.multe dintre programele actuale dispun de numeroase functii de
formatare a textului (cel mai adesea HTML).
Folositi-le cu precautie: nu toate mailer-ele stiu sa interpreteze
aceste formatari.
Ati vrut sa scrieti o scrisoare frumoasa si ati reusit sa produceti
una ilizibila.
.Exista posibilitatea sa va compuneti o -semnatura" (cateva linii de
text stocate de obicei intr-un fisier ASCII) care poate fi adaugata
automat la sfarsitul fiecarui mesaj ce-l expediati.
Unele programe il adauga de indata ce incepeti editarea, dar altele il
adauga doar in momentul expedierii.
Verificati modul de functionare al programului cu care lucrati
(trimiteti un mesaj pe propria adresa), altfel riscati sa expediati
mesaje nesemnate sau cu doua semnaturi.
Atasarea fisierelor.
Posibilitatea de a atasa unui mesaj fisiere de orice fel este extrem
de valoroasa.
Modalitatea practica de atasare a unui fisier la un mesaj este foarte
simpla in programele moderne: se poate face fie prin drag-and-drop
(-tragem" iconul fisierului in fereastra de compunere a mesajului),
fie printr-un dialog de selectare a fisierului (identic cu cel
obisnuit prin care programele ne cer sa specificam fisierul pe care
sa-l incarce).
Trebuie sa tinem seama de anumite aspecte mai delicate.
Intregul sistem de e-mail din Internet a fost conceput pentru a
vehicula caractere ASCII pe 7 biti, astfel incat atunci cand trimitem
fisiere binare (de pilda documente Word sau Excel, imagini bitmap,
secvente audio sau video, arhive comprimate, programe executabile
etc.) trebuie sa recurgem la o codificare a acestora care sa le
protejeze de eventuale alterari in timpul transferului.
Exista mai multe forme de codificare, dintre care cele mai utilizate
sunt uuencode si binhex.
Ambele transforma informatia binara in coduri ASCII.
La destinatie, fisierul trebuie decodificat (majoritatea mailer-elor
fac automat codificarea si decodificarea).
Din fericire, in ultima vreme a capatat o larga raspandire o noua
solutie, cunoscuta sub numele MIME (Multipurpose Internet Mail
Extension) care rezolva automat toate aspectele legate de transmiterea
datelor binare.
O ultima observatie: fisierele atasate pot sa creasca foarte mult
dimensiunea mesajelor (teoretic nu exista limita superioara).
Este insa posibil ca pentru corespondentul nostru, receptarea unui
mesaj de mari dimensiuni sa nu fie un motiv de bucurie.
Daca acesta este conectat printr-o linie telefonica de slaba calitate
(cazul cel mai comun) s-ar putea sa stea ore intregi pe line pentru a
descarca fisierele, cu consecintele de rigoare asupra facturii
telefonice (sa nu uitam ca Romtelecom nu ne taxeaza dupa numarul de
kilo-octeti transferati ci dupa timpul de conectare).
Pe de alta parte este posibil ca administratorul serverului de la
destinatie sa fie in criza de spatiu de stocare si, in consecinta, sa
limiteze dimensiune mesajelor acceptate.
Concluzia este ca e bine sa ne asiguram dinainte ca nu vom produce
nimanui necazuri cu mesaje de mari dimensiuni.
Gestionarea contului
Dupa o perioada de folosire intensiva a postei electronice, numarul
mesajelor primite si trimise (o copie a fiecarui mesaj trimis se
pastreaza local) creste si ne vine din ce in ce mai greu sa ne
descurcam printre ele.
Acest aspect este bine cunoscut de producatorii de programe client de
e-mail, asa ca din fericire avem la dispozitie variate posibilitati de
organizare cat mai eficienta.
Solutia de baza o reprezinta crearea unor -dosare" sau -cataloage"
(folders uzual se foloseste deja termenul -romglez" folder, foldere)
in care putem plasa aceste mesaje.
Continutul unui folder este vizualizat sub forma de tabel, cu un mesaj
pe fiecare rand.
Plasare unui mesaj intr-un folder se face fie prin drag-and-drop, fie
prin comenzi simple, specifice programului.
Cele mai multe programe dispun de cateva foldere predefinite, al caror
nume variaza de la un program la altul, chiar daca functionalitatea
este mereu aceeasi.
Astfel, exista intotdeauna un dosar unde sunt automat plasate noile
mesaje sosite (numit de regula Inbox sau In) si un dosar unde sunt
plasate copii ale mesajelor trimise (numit adesea Outbox sau Sent
messages).
In fine, un alt dosar predefinit este cel in care se pastreaza
mesajele pe care le-am sters (numit Deleted messages sau Trash sau
altfel).
Este bine de stiut ca mesajele pe care le stergem mai sunt disponibile
pana cand le stergem definitiv (cu o comanda de genul Empty trash).
In afara de folderele predefinite, avem posibilitatea de a ne crea
propriile foldere, specifice activitatilor pe care le desfasuram.
Unele programe ne permit structurarea ierarhica a dosarelor, astfel
incat acestea ajung sa se asemene foarte mult cu structura de
directoare a discurilor, cu diferenta ca in locul fisierelor aici vom
gasi mesaje.
In cadrul unui folder, avem posibilitatea sa sortam mesajele dupa
criterii diverse (dupa data, dupa numele expeditorului sau al
destinatarului, dupa subiect, dupa dimensiune etc.).
Anumite marcaje ne permit sa identificam cu usurinta mesajele care nu
au fost inca deschise, cele care contin fisiere atasate, cele la care
am raspuns, cele pe care le-am trimis mai departe, cele pe care le-am
redirectat etc.
Facilitati speciale
Am grupat in aceasta categorie facilitati care sunt specifice
programelor, dar care nu-si au corespondent in manevrarea mesajelor in
Internet.
Altfel spus, aceste facilitati au valoare locala.
.Agenda cu adrese
Majoritatea mailer-elor ofera facilitatea de a va stoca adresele
corespondentilor, de cele mai multe ori impreuna si cu alte informatii
(adresa postala, numere de telefon si fax, observatii etc.).
Facilitatile de grupare a adreselor (tot un fel de foldere), de
sortare si de cautare sunt comune.
Unele programe ofera posibilitatea de a crea si adrese colective (sau
liste de distributie).
.Filtre
Posibilitatea de a filtra automat mesajele este adesea de mare
valoare, mai ales atunci cand volumul corespondentei este mare.
Filtrarea se face pe baza unor conditii specificate de utilizator, cum
ar fi prezenta unui anumit sir de caractere intr-unul din campurile
antetului sau in corpul mesajului, precum si conditiile in care se
aplica (de pilda mesajelor primite sau mesajelor trimise).
Daca conditiile sunt indeplinite, atunci se executa anumite actiuni
specificate de utilizator (de exemplu se transfera mesajul intr-un
anumit folder, i se atribuie o anumita prioritate, este redirectat la
o anumita adresa, se raspunde cu un text standard etc.).
.Confidentialitate
Toate programele de mesagerie electronica ofera utilizatorului
posibilitatea (ba uneori chiar il obliga) sa foloseasca o parola
pentru a-si proteja intimitatea corespondentei (in engleza: privacy).
Ca regula generala: este bine sa alegeti parole care sa nu poata fi
usor ghicite (de pilda, sa nu folositi variatii ale numelui).
Ca sa n-o uitati, va puteti nota in clar, intr-un carnet, un element
care sa va ajute sa v-o amintiti (daca ati ales o combinatie bazata pe
numele pisicii vecinilor, va notati doar -pisica").
Nu incredintati nimanui parola.
Trebuie insa spus din capul locului ca, la ora actuala, nu exista nici
o garantie ca nimeni nu are posibilitatea sa ne citeasca mesajele, ba
chiar sa scrie unele in locul nostru.
Cea mai simpla cale prin care ne putem apara de intruziuni o
reprezinta cifrarea mesajelor, ceea ce presupune insa o intelegere
prealabila cu corespondentii (ceea ce nu este nici usor si nici
sigur).
O cale mai usoara o reprezinta cifrarea cu chei publice si chei
private.
In acest scop puteti utiliza programul freeware numit PGP (Pretty Good
Privacy), disponibil pe diverse situri Internet (vezi -Cifrarea cu
cheie publica").
De retinut: faptul ca cineva isi cifreaza corespondenta nu inseamna ca
are ceva de ascuns.
Dreptul la intimitate este recunoscut oricarui cetatean si fiecare
trebuie sa-l apere.
.Diverse
Imaginatia proiectantilor a dus la o adevarata inflatie de facilitati
(multe dintre ele complet inutile) oferite de produsele software
actuale.
Ma voi limita doar la cateva, mai des folosite: posibilitatea de a
eticheta mesajele pe baza unor categorii prestabilite, posibilitatea
de a le atribui anumite prioritati (ignorate la transferul de mesaje
prin Internet dar poate relevante pentru destinatar, daca mailer-ul
sau le recunoaste), posibilitatea de a programa printr-un limbaj
propriu (de regula scripting) anumite actiuni, posibilitatea de a
utiliza sabloane si -personalitati multiple" (de exemplu Eudora Pro
imi permite sa-mi configurez doua sau mai multe stiluri de
corespondenta: una pentru mesajele oficiale, una pentru corespondenta
privata etc.).
Post restant
Una dintre inovatiile cele mai la moda in domeniul postei electronice
o reprezinta posibilitatea de a utiliza casute postale accesibile prin
WWW.
Programul client e-mail este in acest caz un applet Java, care poate
fi rulat de orice browser Web care -stie" Java (Java enabled).
Exista situri (de exemplu Hotmail) care ofera oricui, gratuit,
posibilitatea de a-si deschide o casuta postala, oferind in acest scop
spatiu si servicii de administrare.
Mai mult, din aceste casute postale se pot accesa si eventualele alte
casute postale de care utilizatorul dispune, oriunde in lume.
Avantajul consta in faptul ca oriunde in lume avem posibilitatea sa ne
intretinem corespondenta, cu singura conditie de a avea acces la WWW.
In tot mai multe tari apar terminale Web cu acces public, iar
cafenelele Internet sunt tot mai raspandite, chiar si in Romania.
Liste de discutii
Posibilitatea fireasca a postei electronice de a trimite simultan
copii ale unui mesaj la mai multe adrese a condus la ideea
asa-numitelor -liste de discutii" (mailing lists), orientate pe
domenii, care grupeaza in jurul lor utilizatorii interesati de
tematica pusa in discutie.
Unele liste au o tematica foarte bine definita (de pilda utilizarea
unui anumit produs, cercetarile dintr-un anumit domeniu stiintific
etc.), altele grupeaza doar persoane care au anumite interese sau doar
pasiuni comune (de pilda posesorii de caini dintr-o anumita rasa,
vorbitorii unei anumite limbi, membrii unei comunitati, veteranii unui
anume razboi etc.).
Principiul pe care se bazeaza listele de discutii este simplu: un
mesaj adresat listei (termenul consacrat pentru aceasta actiune este
-a posta", echivalent oarecum cu -a publica", -a face public") este
distribuit in mod automat tuturor membrilor listei.
Pentru a deveni membru al unei liste trebuie sa va abonati (to
subscribe) la respectiva lista.
Puteti sa abandonati o lista prin operatiunea inversa (to
unsubscribe).
Fiecare lista are o descriere a tematicii abordate si regulile ei de
conduita.
Listele pot sa fie controlate de un moderator sau pot sa fie libere.
Administrarea unei liste este realizata de programe specializate,
dintre care cel mai raspandit este Majordomo.
In afara de faptul ca distribuie mesajele postate unei liste catre
abonati, aceste programe raspund la mesajele care le sunt adresate,
procesand comenzile pe care le identifica (subscribe si unsubscrie
sunt doar doua dintre ele).
Neticheta
Cuvantul "neticheta" (in engleza netiquette) a fost compus din Net
(Retea) si "eticheta" (reguli de comportare civilizata).
Semnificatia sa este deja clara: desemneaza un set de conventii pe
care e bine sa le respectam in utilizarea Internetului in general si a
postei electronice in special.
In primul rand trebuie spus ca toate normele unei corespondente
civilizate sunt implicit valabile si in retea.
Neticheta trateaza doar aspectele specifice corespondentei in
Internet.
Voi incepe cu cateva indicatii privind scrierea unui mesaj:
.Aliniati intotdeauna randurile la marginea din stanga.
Nu incercati sa centrati titlul sau formula de adresare, deoarece nu
puteti prevedea ce efect va avea aceasta pe ecranul destinatarului.
.Lasati cate un rand gol intre paragrafe.
Nu folositi tab-uri si nu indentati primul rand al paragrafului
. .Nu scrieti mai mult de 60-70 de caractere pe un rand si nu
introduceti caractere de control.
.Chiar daca editorul va permite, nu formatati textul.
Este posibil ca destinatarul sa foloseasca un terminal alfanumeric sau
un mailer care nu recunoaste formatarea, este posibil ca fonturile pe
care le folositi sa nu fie disponibile pe calculatorul acestuia sau
culoarea textului sa fie tocmai cea aleasa pentru
fundal...
.Semnati intotdeauna mesajul, mai ales cand il postati intr-o lista.
E posibil ca nu toti cei ce primesc mesajul sa va cunoasca.
.Semnatura nu trebuie sa fie prea lunga (nu mai mult de 5 - 6 linii)
si trebuie sa includa numele complet.
Mai pot fi incluse in semnatura numele organizatiei prin care
beneficiati de acces Internet, adresa paginii Web (personale sau a
organizatiei), adresa postala, numar de telefon si fax (vezi caseta
-Semnaturi").
.Limitati-va la tratarea unui singur subiect intr-un mesaj si
completati in mod pertinent campul Subject, astfel incat destinatarul
sa poata sa identifice cu usurinta mesajele.
Daca aveti mai multe subiecte, scrieti cate un mesaj pentru fiecare.
.Nu scrieti cuvintele cu majuscule decat, eventual, pentru a sublinia
un aspect foarte important sau pentru titluri.
Scrierea cu majuscule este interpretata ca RACNET!
.Pentru a sublinia sau a accentua un anumit *cuvant*, incadrati-l
intre asteriscuri.
Citarea _titlului unei carti_ sau a unei lucrari se face intre liniute
de subliniere (underscore).
.Scrieti explicit datele calendaristice, deoarece pe glob exista
diferite conventii si se poate ajunge usor la confuzii.
Deci 11 Mar 1998 si nu 11.03.98 (americanii vor intelege 3 noiembrie).
.Evitati exprimarile dure sau vulgare.
Mesajele sunt usor de trimis mai departe...
.Nu postati niciodata un mesaj privat intr-o lista de discutii, decat
cu aprobarea autorului.
.Nu cereti -confirmare de citire" (atentie, e altceva decat confirmare
de livrare), chiar daca mailer-ul va ofera aceasta posibilitate.
Este considerata o intruziune in intimitatea corespondentului.
Este mai politicos sa cereti politicos destinatarului sa confirme
primirea mesajului.
.Atentie la glume si sarcasm.
Este posibil ca in absenta mimicii, intonatiei si a ceea ce se cheama
-limbajul trupului" (body language) destinatarul sa nu inteleaga
corect.
De asemenea, e posibil ca fondul cultural sau religios diferit al
destinatarului sa-l conduca la o interpretare pe care nu ati vizat-o.
Pentru siguranta, folositi semnele cunoscute sub numele de smileys (in
traducere libera: "zambilici") sau emoticons.
Iata in continuare cateva dintre cele mai des utilizate:
:-) ha, ha... e o gluma, n-o lua prea in serios. Se
foloseste pentru a marca o remarca glumeata sau (usor) sarcastica.
:-( din nefericire... Exprima suparare sau
dezamagire,
;-) te-ai prins, nu? Asemanator primului, dar
implica o doza de complicitate (ca si cum ai trage cu ochiul).
:-> I-am zis-o! Marcheaza o remarca rautacioasa,
sarcastica.
:-I Mda... Exprima indiferenta, plictiseala.
Cateva sfaturi utile pentru prima participare intr-o lista de
discutii:
.Cititi descrierea listei si a regulilor de conduita stabilite de
moderatorul listei sau de comunitatea participantilor.
Conformati-va. 
.Familiarizati-va cu participantii, tematica si -tonul" general
citind arhivele ultimelor saptamani, eventual ca digest (forma
prescurtata a arhivei, continand doar interventiile considerate
importante sau semnificative).
.Feriti-va de un limbaj dur si de atacuri personale. Cu siguranta
vi se va raspunde cu aceeasi moneda.
.Scrieti ingrijit si respectati neticheta.
Atentie: daca ati gafat si v-ati dovedit un newbie, comunitatea
virtuala a listei nu va rata ocazia de a va aplica o -corectie".
E aproape un ritual... pe care-i mai bine sa-l evitati.
Am lasat pentru final cele mai importante trei indicatii:
.Concepeti mesaje scurte si la obiect. Timpul costa bani, iar daca
cel care primeste mesajul se plictiseste, printr-un simplu clic il
poate sterge.

.Verificati de trei ori textul inainte de a trimite mesajul.