Modalitati de conectare la Internet

Modalitati de conectare la Internet

Orice persoana poate accesa Internetul. scolile, firmele, institutiile publice sunt în general conectate la retea. De asemenea, se poate beneficia de acces public la Internet din biblioteci sau din Internet Café- uri.

Accesul privat poate fi realizat prin intermediul unui ISP (Internet Service Provider), la care se realizeaza o conexiune de la calculator prin intermediul unui modem.

Modalitatile principale de conectare la un ISP sunt urmatoarele:

Modemuri;

ISDN;

Modemuri de cablu;

Alte variante.

Cei mai multi utilizatori folosesc modemuri pentru a stabili o conexiune la un furnizor de servicii Internet, prin intermediul liniei telefonice. Un modem este un dispozitiv care transforma informatiile digitale din calculator în semnal analogic (sunet) pentru a fi transmise prin intermediul liniei telefonice. Un modem aflat la celalalt capat va transforma semnalul primit în semnal digital, pentru a putea fi utilizat în calculator.

Modemul poate fi intern, ca parte a calculatorului, sau extern, aflat într-o carcasa separata si conectat la portul serial al calculatorului printr-un cablu serial.

Indiferent de tipul de modem, întotdeauna va exista un jack, pentru conectarea liniei telefonice. În plus, va trebui instalat un software pe calculatorul respectiv, pentru a putea forma un numar de telefon prin intermediul calculatorului. Software- 959c26j ul se gaseste pe cdrom-ul care însoteste modemul, iar instalarea acestuia va fi ceruta de sistemul de operare.

Viteza modemului este masurata în kilobiti pe secunda (Kbps). Majoritatea celor comercializate acum au viteze de 33,6 Kbps si 56Kbps, dar exista si variante mai lente (14,4 Kbps sau 28,8 Kbps).

ISDN este prescurtarea de la Integrated Services Digital Network. Este o conexiune Internet cu o viteza relativ ridicata, oferind viteze de 64 Kbps (un canal purtator) sau 128 Kbps (doua canale purtatoare). Prin ISDN se utilizeaza linia telefonica normala dar se vor transmite semnale digitale în loc de semnale analogice, ridicându-se astfel viteza de transfer a datelor.

Cu toate ca permite o viteza mai ridicata, un serviciu ISDN este costisitor, necesitând servicii speciale din partea companiei telefonice, un adaptor terminal ISDN (pentru linia telefonica normala) si un serviciu ISDN din partea furnizorului de servicii Internet.

Modemurile de cablu permit o conexiune prin intermediul cablului de televiziune. Cele mai rapide modemuri de cablu ofera o viteza de 10Mbps pentru primirea datelor si 768 Kbps pentru trimiterea datelor. Pentru a avea acces la Internet prin cablu, compania distribuitoare de servicii de televiziune prin cablu trebuie sa se transforme si în furnizor de servicii Internet.

Alte modalitati de conectare cuprind liniile T1, o conexiune digitala capabila sa transmita date la 1,5 Mbps. Este folosita în general de companiile mici si mijlocii care au traficul de retea foarte mare, linii T3, conexiune digitala prin intermediul careia se transmit date cu o rata de 45 Mbps. O linie T3 este destul de larga pentru a se putea transmite prin intermediul ei filme si video în timp real. Mai exista posibilitatea conectarii prin linii ADSL sau IDSL (creata pentru a oferi programe video la cerere) si prin intermediul sistemului de receptie digitala prin satelit (Digital Satellite System), datele fiind transmise la viteze mult mai mici, prin linia telefonica. Pe lânga acestea, se mai pot realiza conexiuni prin unde radio, telefoane mobile etc.

La ora actuala, sunt disponibile urmatoarele viteze si latimi de banda pentru conexiuni la Internet si în retele:

Tabelul : Viteze de acces la Internet.

Posta electronica. Tipuri de servere de email

Toate mesajele de posta electronica sunt compuse din mesajul în sine (numit continut) si un plic (figura urmatoare). Plicul ofera o "eticheta" pentru mesaj, indicând sistemului de transfer de mesaje (Message Transfer System - MTS) unde sa transmita mesajul, fara a fi nevoit sa-l deschida si sa inspecteze continutul. În realitate plicurile sunt doar simple date aditionale si comenzi de control, trimise într-un format standard catre MTS.

Figura : Structura unui mesaj de e-mail.

MTS din Internet permite transportul mesajelor prin retea Internet pe baza de stocheaza-si-înainteaza sau stocheaza-si-descarca. Din cauza capacitatii unei retele de a stoca mesajele, informatiile pot fi transmise la orice ora, fara a întrerupe destinatarul din activitatile curente: mesajul este obtinut de catre destinatar în momentul în care doreste.

Figura urmatoare ilustreaza elementele unul sistem de e-mail si ale sistemului de transfer de mesaje din Internet.

Figura : Componentele sistemului de e-mail si ale sistemului de transfer de mesaje.

Cele doua componente de baza ale sistemului de e-mail sunt agentul de mesaje al utilizatorului (Message User Agent - MUA - clientul) si agentul de transfer de mesaje (Message Transfer Agent - MTA - serverele). Functia de agent de mesaje al utilizatorului este preluata de aplicatia de e-mail de pe un calculator personal. Agentul utilizator ajuta utilizatorul uman sa compuna mesaje într-o forma standard, potrivita pentru transmisie, si oferind de asemenea un mod de acces la mesajele receptionate si transmise anterior.

Având pregatit un mesaj cu ajutorul agentului utilizator, utilizatorul uman poate declansa agentul sa transmita mesajul catre agentul de transfer local. Mesajul este transmis catre destinatia finala printr-un numar de agenti de transfer de mesaje, numite împreuna "sistem de transfer de mesaje".

Primul MTA din conexiune este de obicei serverul de e-mail asociat cu utilizatorul. De asemenea, pot fi utilizate o serie de dispozitive MTA care sa re-transmita mesajul catre un server postmaster destinatar, în care se gaseste mailbox-ul destinatarului final (echivalent cu o cutie postala de la un oficiu postal).

Mesajul transferat de la MTA la MTA prin intermediul MTS are loc pas cu pas (stocheaza-si-înainteaza), pâna când acesta ajunge în mailbox-ul destinatar, unde este stocat. Agentul de transfer al mesajelor emitator este numit emitator-SMTP (sau client SMTP), iar agentul de transfer al mesajelor destinatar este numit destinatar-SMTP (sau SMTP-server).

Simple Mai Transfer Protocol (SMTP) controleaza modalitatea de transport catre un server destinatie, fiind utilizat pentru a receptiona si transmite mesaje de e-mail între servere. Majoritatea serverelor SMTP sunt construite pe baza specificatiilor din RFC 2821 si RFC 2822.

Serviciul DNS este utilizat pentru a "rezolva" adresa de Internet a serverului de tip "mail exchange" (MX) asociata adresei de e-mail destinatie. Odata adresa cunoscuta, mesajul de e-mail poate fi înaintat catre casuta postala destinatie prin intermediul SMTP. Daca este posibil, transmiterea se face direct de la agentul de transfer emitator la agentul de transfer care va face efectiv transmisia.

Pot exista si cazuri în care mesajul poate traversa un numar de agenti de transfer intermediari:

Agent de transfer de tip relay;

Agent de transfer de tip mail gateway;

Agent de transfer de tip mai proxy.

Un agent de transfer de tip relay poate fi utilizat în cazul în care agentul de transfer emitator nu a fost capabil sa rezolve adresa IP destinatie.

Un agent de transfer de tip mail gateway poate fi utilizat pentru a converti formatul mesajului de e-mail sau pentru a se conecta la un sistem de e-mail care corespunde altor standarde (de exemplu un sistem de e-mail bazat pe X.400), sau pentru a transmite mesajele si catre alte tipuri de retele (fax, telex, voicemail etc.).

Un agent de transfer de tip mai proxy poate fi gasit deseori în firewall-urile organizatiilor, având rol de a verifica continutul mesajelor de virusi sau alte materiale malitioase, înainte de a permite mesajelor sa fie transferate catre reteaua interna. Masura este una de securitate, numindu-se "filtru de continut".

Figura : Operatiunile sistemului de e-mail.

Odata ce mesajul de e-mail a traversat sistemul de transfer de mesaje catre casuta postala a destinatarului, mesajul este pregatit pentru a fi ridicat de catre destinatarul uman, acest lucru putându-se face în doua moduri: mesajele pot fi descarcate de pe serverul de e-mail pe calculatorul local (POP3) sau poate exista o casuta postala duplicata, offline, pe calculatorul local (IMAP).

Post Office Protocol 3 (POP3) este un protocol standard pentru regasirea si descarcarea mesajelor de e-mail. Protocolul POP3 controleaza o conexiune între un client POP3 si un server în care sunt stocate mesajele de e-mail.

Protocolul POP3 are trei stari principale pentru gestiunea conexiunii între clientul de e-mail si server: starea de autentificare, starea tranzactie si starea actualizare.

În timpul starii de autentificare, clientul POP3 care este conectat la server trebuie sa fie autentificat înainte ca utilizatorii sa descarce mesajele. În cazul în care numele de utilizator si parola se potrivesc cu cele aflate în baza de date a serverului, utilizatorul este autentificat, urmând starea de executie a tranzactiei. În cazul în care numele de utilizator sau parola nu se potrivesc, utilizatorul primeste o eroare, nefiind lasat sa se conecteze pentru a continua în faza de tranzactie.

Pentru a preveni neconcordanta între depozitul de mesaje de pe server dupa ce clientul a fost autentificat, serviciul POP3 blocheaza acest depozitul, orice mesaj nou care a fost trimis dupa acest moment (dupa autentificare) fiind disponibil pentru descarcare numai dupa finalizarea conexiunii curente. De asemenea, la un moment dat, se poate conecta un singur client la depozit, cererile pentru conexiuni aditionale fiind respinse prin mesaje de eroare.

Utilizatorii se pot conecta la un server de e-mail POP3 prin intermediul unui client (de exemplu Microsoft Outlook Express) pentru a descarca mesajele pe calculatorul local. Serviciul POP3 (serverul) este combinat cu serviciul SMTP care permite expedierea de mesaje de e-mail.

In imaginea urmatoare este ilustrata modalitatea de transfer a mesajelor între expeditor si destinatar, precum si descarcarea mesajului pe calculatorul clientului prin POP3.

Calculatorul expeditorului poate fi conectat la Internet prin intermediul unui Internet Service Provider (ISP). Utilizând un client e-mail, expeditorul trimite mesajul, iar acesta este ridicat si tratat în conformitate cu protocolul SMTP de serverul e-mail de expeditie, care va trimite mesajul prin Internet catre destinatar. Când mesajul ajunge pe serverul destinatie, acesta este depus în directorul utilizatorului destinatar. Prin utilizarea unei conexiuni între serverul de e-mail si clientul destinatar, mesajul este descarcat pe calculatorul acestuia din urma în conformitate cu protocolul POP3.

Componentele unui sistem de e-mail bazat pe POP3 sunt urmatoarele:

clientul POP3 - este aplicatia software utilizata pentru a citi, compune si gestiona mesajele de e-mail. Clientul POP3 este utilizat pentru a descarca mesajele de pe serverul de e-mail pe calculatorul local, astfel încât acestea sa poata fi gestionate;

Figura : Utilizarea protocolului POP3 pentru preluarea mesajelor.

SMTP - sistemul de e-mail transfera mesajele de la client catre destinatar. Serviciul de e-mail utilizeaza protocolul si serviciul SMTP pentru a transmite mesajele între doua servicii SMTP;

POP3 - sistemul de descarcare al mesajelor de pe un server de e-mail utilizeaza protocolul POP3 pentru a controla conexiunea între un client de e-mail si serverul pe care sunt stocate mesajele.

La nivel de organizatie serviciile de e-mail sunt gestionate pe trei niveluri:

servere de e-mail - un calculator pe care este instalat unul din serviciile SMTP, POP3 sau IMAP si la care utilizatorii se conecteaza prin intermediul unui client de e-mail pentru a descarca, expedia si gestiona mesaje;

domenii pentru e-mail - trebuie sa fie un nume de domeniu înregistrat si trebuie sa corespunda înregistrarii Mail eXchanger (MX) creata în DNS;

casute postale - o casuta postala corespunde unui utilizator care este membru al unui domeniu de e-mail. O casuta postala pentru un utilizator corespunde unui director din depozitul de mesaje, în care vor fi stocate mesajele sub forma de fisiere pâna la descarcarea pe un calculator.

Protocoalele POP3 si SMTP nu sunt criptate. În cazul în care cineva doreste sa acceseze reteaua în care ruleaza un server POP3, aceasta persoana are posibilitatea sa citeasca mesajele. Pentru cresterea securitatii retelei se poate implementa protocolul Internet Protocol Security (IPSec) prin intermediul caruia se asigura conexiuni private si sigure prin retele IP împreuna cu utilizarea de servicii de criptografie.

Internet Message Access Protocol

Internet Message Access Protocol sau IMAP este o metoda de accesare a mesajelor de posta electronica care sunt stocate pe un server de e-mail (posibil partajat). Cu alte cuvinte, se permite unui program de e-mail client sa acceseze locul de stocare aflat la distanta pe un server, la fel ca si pe un disc local. De exemplu, mesajele de email stocate pe un server IMAP pot fi manipulate de pe calculatorul de acasa, de la birou sau de pe un calculator portabil în timpul unei deplasari, fara a fi necesara transferarea mesajelor între aceste calculatoare, cum este în cazul POP3.

Abilitatea IMAP de a accesa mesajele, atât pe cele noi cât si pe cele salvate, de la mai mult de un calculator a devenit extrem de importanta, pe masura ce creste utilizarea postei electronice si a numarului de calculatoare alocate fiecarui utilizator.

Protocolul POP poate fi utilizat numai cu un singur calculator, fiind creat mai ales pentru mesageria offline, în care mesajele sunt descarcate si sterse de pe server. Acest mod de acces nu este însa compatibil cu accesul de la mai multe calculatoare, deoarece astfel s-ar descarca si s-ar împarti mesajele pe toate calculatoarele utilizate - acest lucru s-ar întâmpla în cazul unui sistem de fisiere comun, de exemplu NFS (Network File System).

Protocolul include suport pentru operatiuni de creare, stergere si redenumire de casute / foldere, verificarea existentei unor mesaje noi, stergerea permanenta a mesajelor, setarea si stergerea indicatorilor (flag), parcurgerea si cautarea mesajelor în conformitate cu RFC-822 si MIME, regasirea de atribute, texte si portiuni selective din mesaje.

IMAP contine anumite functii care nu sunt disponibile în protocolul POP:

Manipularea de la distanta a folderelor:

o       Abilitatea de a adauga un mesaj la un folder de la distanta;

o       Posibilitatea de a stabili indicatori standard si definiti de utilizatori;

o       Notificarea existentei mesajelor noi;

Suport pentru foldere multiple:

o       Abilitatea de a manipula mai multe foldere în afara de INBOX;

o       Managementul folderelor de la distanta (listarea, creare, stergerea, redenumire);

o       Suport pentru ierarhii de foldere;

o       Potrivit si pentru accesare altor tipuri de date (NetNews, documente etc.);

Optimizarea performantei pentru lucrul online;

o       Posibilitatea determinarii structurii unui mesaj fara a-l descarca în întregime;

o       Preluarea partilor MIME individuale din mesaje;

o       Cautare si selectare bazata pe programe care se executa la nivel de server pentru a micsora transferul de date.

Unele din aceste facilitati sunt importante mai ales pentru conexiunile de mai mica viteza, precum cele prin linie telefonica sau fara fir. De asemenea, IMAP permite existenta unor extensii negociate, putând fi astfel extins pe masura necesitatilor.

Desi POP si IMAP nu sunt direct compatibile si difera în mod semnificativ, acestea au anumite caracteristici comune. Astfel, ambele:

permit numai accesul, bazându-se pe SMTP pentru expediere;

se bazeaza pe expedierea mesajelor catre un server de e-mail aflat permanent în stare de functionare;

permit accesul la mesaje noi de pe o varietate de platforme client;

permit accesul la mesajele noi de oriunde din retea;

suporta în întregime modul de lucru offline;

suporta identificatori persistenti ai mesajelor pentru utilizare deconectata;

au atât implementari comerciale cât si gratuite;

au clienti pentru toate sistemele de operare existente;

sunt protocoale deschise, definite de RFC-urile Internet;

sunt protocoale native ale Internet.

În concluzie:

tehnologiile de mesagerie care ofera numai acces offline nu mai sunt adecvate necesitatilor contemporane;

IMAP ofera suport online si deconectat superior POP, pe lânga suportul pentru modul de acces offline;

IMAP poate oferi anumite avantaje fata de protocoalele normale pentru accesul la sistemele de fisiere;

deoarece IMAP este un superset al POP, singurul avantaj al POP este existenta unui volum mai mare de software bazat pe acesta.

Utilizarea e-mail

Adresele de e-mail sunt simplu de înteles. Fiecare adresa de e-mail are în mod necesar trei elemente:

un identificator la persoanei care detine adresa de e-mail. Acest identificator poate contine atât litere cât si cifre. De asemenea este posibila utilizarea "_";

semnul @ "at", care face legatura între identificatorul utilizatorului si cel de-al treilea element;

domeniu sau subdomeniu - fiecare adresa de e-mail are un domeniu sau un subdomeniu pentru identificare.

Atentie, o adresa de e-mail nu va contine spatii, virgule sau alte semne speciale între care (, ), :, ;, [, ], etc., forma generala fiind: identificator@domeniu.ext .

Orice mesaj de e-mail contine doua parti de baza: antetul si corpul mesajului. Antetul unui mesaj de e-mail contine urmatoarele câmpuri:

To: va contine adresa de e-mail a persoanei destinatare. Acest câmp mai poate fi numit Message To: sau Mail To:;

From: câmp care contine adresa de e-mail a expeditorului. Este completata în mod automat de clientul de e-mail;

Subject: contine o scurta descriere a mesajului. Câmpul mai poate fi numit si Subject of Message sau Message;

CC: sau Carbon Copy - este un câmp care contine adresele de e-mail ale unor destinatari aditionali;

BCC: Blind Carbon Copy - multi clienti de e-mail ascund acest câmp sau nu dau un acces foarte usor la el; prin utilizarea BCC se poate trimite un mesaj catre persoanele din acest câmp fara ca destinatarii din câmpul CC: sa stie acest lucru;

Attachments: da posibilitatea de a atasa fisiere /documente la mesajele de e-mail.

Corpul mesajului contine numai textul pe care doriti sa-l vada destinatarul.