O retea de calculatoare este un sistem
de comunicare între doua sau mai multe calculatoare. Aceasta
retea poate fi permanenta (cablu) sau temporara (printr-un modem
dial-up).
Retea locala (Local area network - LAN)
O retea locala (LAN) este o retea de calculatoare acoperind un spatiu restrâns, cum ar fi o casa, birou sau un mic grup de cladiri.
Folosind ethernet (tehnologie bazata pe trimiterea datelor pe pachete) calculatoarele sunt de obicei conectate printr-un fir la un hub sau la un switch. Aceasta constituie partea fizica a retelei. În timp ce calculatoarele sunt conectate folosind placi ethernet care ocupa un slot în interiorul calculatorului, este de asemenea posi 555d37f bil sa se transmita date între doua calculatoare folosind porturile serial si paralel. Metoda a fost numita "zero-slot LAN". Aceasta metoda este considerata învechita.
O parte din protocoalele de retea pot folosi componente fizice de baza incluzând TCP/IP (Transmission Control Protocol (TCP) si Internet Protocol (IP)). În acest caz DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) reprezinta o cale mai usoara de a obtine o adresa IP decât utilizarea adreselor de IP fixe. Retelele LAN pot fi legate între ele formând o retea de dimensiuni mai mari. Pentru a realiza conexiunea dintre mai multe retele este utilizat un router.
Retelele LAN se deosebesc de alte tipuri de retea prin urmatoarele trei caracteristici: (1) marimea lor, (2) tehnologia de transmitere a datelor folosita si (3) topologia lor.
Retea wireless (WLAN)
Este o retea locala (LAN)
fara fir, care foloseste unde radio pentru transmisia datelor.
Spatiul în care se transmit datele poate varia de la o singura
camera la un întreg campus. Structura de baza a retelei foloseste
de obicei cabluri, cu unul sau mai multe acces point-uri wireless conectând
utilizatorii wireless la reteaua cablata.
Internet-ul, sau prescurtarea Net-ul, este sistemul public mondial de retele de computere interconectate care transmit între ele pachete de date utilizând un protocol de internet standardizat (Internet Protocol (IP)) si multe alte protocoale. Cele mai utilizate protocoale de comunicatie sunt IP, TCP, UDP. Pentru buna functionare a Internetului exista o serie de protocoale aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP si SSL. Este format dintr-o imensitate de retele comerciale, academice, casnice sau guvernamentale. Internet-ul transporta o larga varietate de informatii si servicii, cum ar fi posta electronica, discutii online (chat) pagini web interlegate si alte documente din World Wide Web ((WWW) - o parte a Internetului, inventata de Tim Berners-Lee în 1993).
Termenul vine de la abrevierea a doua cuvinte în limba engleza: interconnected - interconectat si network - retea.
Precursorul Internetului dateaza din 1965, când agentia pentru proiecte avansate a Departamentului Apararii din Statele Unite ale Americii (DARPA), a creat Arpanet, ca prima retea de computere interconectate.
Placa de retea (numita si
adaptor de retea (network adapter), placa-interfata de
retea (network interface card), NIC, etc.) este o componenta hardware
construita pentru a facilita comunicarea computerelor în cadrul unei
retele.
Cu toate ca placile de retea sunt de obicei implementate suplimentar într-un computer, computerele de generatie noua au interfata de retea implementata în placa de baza, ceea ce înseamna ca nu mai este necesara o interfata separata pentru a utiliza o retea, decât în cazul în care se doreste utilizarea unor functii speciale ale retelei.
O placa de retea are un slot
twisted pair, BNC, sau AUI prin care cablul de retea este conectat si
câteva LED-uri pentru a informa utilizatorul daca placa este
conectata la retea si daca sunt sau nu date transmise prin
placa de retea. Placile de retea sunt disponibile de obicei cu
10/100/1000 Mbit/s. Aceasta înseamna ca suporta o rata de
transfer a datelor de 10 sau 100 sau 1000 Mbit/s.
Modemul (modulator and demodulator) este o componenta care moduleaza semnalul transportat pentru codarea digitala a informatiilor, si demoduleaza semnalul transportat pentru a decoda informatiile transmise. Scopul este de a produce un anumit tip de semnal care poate fi codat si decodat rapid si care este capabil sa reproduca datele originale.
Cel mai relevant exemplu este cel al modemurilor care transforma datele digitale 1 si 0 ale unui computer în sunete care pot fi transmise prin linia telefonica veche (Old Telephone System (POTS)), si primite de cealalta parte, sunetele fiind convertite înapoi în 0 si 1.
Modemuri mult mai exotice sunt folosite de utilizatorii zilnici de internet. În telecomunicatii, modemurile radio transmit pachete de date cu o viteza foarte mare prin microunde radio. Unele modemuri care utilizeaza microunde transmit mai mult de o suta de milioane bits pe secunda.
Modemurile optice transmit datele prin fibre
optice. Multe dintre legaturile de date intercontinentale folosesc acum
transmisia prin modemuri optice transmitând semnalul pe sub mare, prin
fibre optice. Modemurile optice folosesc de obicei filtre interferometrice
numite etaloane pentru a separa culorile diferite ale luminii, apoi
transforma impulsurile fiecareia dintre culorile luminii în
curenti electronici de date digitale. Modemurile optice în mod normal au
rata de transfer mai mare de 1 GB/s (1x10^9) bits pe secunda.
Latimea de banda este limitata de dilatarea termica a
etaloanelor.
Modemurile wireless exista într-o larga varietate de tipuri, latimi de banda si viteze. Un modem wireless poate lucra cu mai multe frecvente diferite în acelasi timp pentru a putea interconecta cât mai multe computere wireless care functioneaza pe frecvente diferite.
Modemurile de date wireless sunt folosite în standardele Wi Fi sau Wi Max.
Modemurile ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line - permit transmisii de date prin liniile telefonice mult mai rapide decât un modem), dezvoltate mult mai recent, nu sunt limitate de frecventele audio "voiceband" ale telefoanelor.
Modemurile de cablu folosesc o raza de
fecvente care au fost concepute initial sa transporte semnalul
TV al canalelor de televiziune RF. Mai multe modemuri de cablu atasate la
un singur cablu pot utiliza aceeasi frecventa, folosind un
protocol de acces media de nivel scazut pentru a putea lucra toate în
interiorul aceluiasi canal. În mod normal, semnalele 'up' si 'down'
sunt separate prin folosirea mai multor canale de separare a frecventei.
Noile tipuri de modemuri broadband (de banda larga) încep sa utilizeze o cale dubla de accesare a satelitului.
1.8.5 Hub-uri, switch-uri, router-e 
Hub-ul ethernet sau concentrator pentru multiplexare este o componenta care interconecteaza
componentele unei retele ethernet. Lucreaza pe stratul fizic al
modelului OSI (Open Systems Interconnection Reference Model), multiplicând
semnalul venit într-unul dintre porturi la toate celelalte porturi. Daca
acelasi semnal este introdus în doua porturi în acelasi timp, se
produce o coliziune, asa ca fiecare device atasat împarte
acelasi domeniu de coliziune. Hub-ul împarte în mod egal latimea
benzii la toate device-urile conectate.
Un switch de retea este o componenta a retelelor de calculatoare care interconecteaza segmente de retea. Switch-urile utilizeaza principiile de functionare ale Network bridge dar permit utilizarea unei topologii de tip stea. Sunt adesea folosite pentru a înlocui hub-urile de retea. Termenul switch este uneori folosit cu referire la un hub inteligent.
Un switch poate interconecta retele Ethernet, retele Token Ring (retele în care statiile de calcul schimba pachete de date într-o configuratie logica în forma de inel), canale de fibra, sau alte timpuri de segmente de retea împreuna, pentru a forma o retea eterogena.
Când un frame (pachet de date codat pentru a fi transmis) intra în switch, switch-ul memoreaza adresa MAC si portul de unde a venit frame-ul în tabela de adrese MAC a switch-ului dupa care transmite în mod selectiv frame-ul catre adresele MAC memorate anterior în tabela de adrese MAC. Daca destinatia adresei MAC e necunoscuta, adresa broadcast sau adresa multicast, switch-ul transmite frame-ul tuturor interfetelor conectate exceptând portul de unde a venit frame-ul. Daca destinatia adresei MAC e cunoscuta, frame-ul este trimis doar portului caruia îi corespunde adresa MAC respectiva. Daca portul caruia îi este destinat frame-ul este acelasi cu portul de unde a fost trimis, frame-ul este filtrat si nu este retransmis.
Un router este o componenta a
retelelor de calculatoare care retransmite pachetele de date provenite din
internet catre destinatiile din retea printr-un proces numit
rout-are (routing).
În termeni nu foarte tehnici, un router
actioneaza ca o legatura între doua retele pentru
a facilita transferul de date dintre ele. Un router se diferentiaza
de un switch care conecteaza doar device-urile dintr-o retea
locala (LAN). O ilustrare simpla a functiilor diferite ale router-ului
si switch-ului este sa ne imaginam switch-urile ca strazile
unui cartier, iar router-ul ca intersectarile dintre diferitele nume ale
strazilor. Fiecare casa de pe o anumita strada are o
adresa. Un switch conecteaza device-uri diferite dupa adresa IP
a fiecaruia formând o retea LAN. Switch-ul nu cunoaste nimic
despre adresa IP pe care o deserveste. Router-ele conecteaza
retelele între ele în acelasi fel în care marile intersectii
"conecteaza" strazile. Indicatoarele strazilor din intersectii
(tabela de routare) arata ce cale trebuie sa urmeze pachetele de
date.
De exemplu, un router într-o casa conecteaza reteaua provider-ului serviciilor de internet (în mod obisnuit printr-o adresa IP) cu reteaua LAN din acea casa (în mod obisnuit folosind o clasa de adrese IP private) printr-un singur canal de comunicare. Switch-ul interconecteaza device-urile pentru a forma reteaua LAN. Uneori switch-ul si router-ul sunt combinate într-un singur pachet comercializat ca router cu porturi multiple.
|
