SISTEME INFORMAŢIONALE sI SISTEME INFORMATICE

1 SISTEME INFORMAŢIONALE sI SISTEME INFORMATICE

Managementul afacerii si tehnologia informatiei

Astazi, mai mult ca niciodata, desfasurarea oricarei activitati economice, financiare sau bancarenu se poate imagina fara utilizarea unui puternic suport informational care sa asigure avantajulconcurential în raport cu ceilalti competitori de pe piata. A dobândi cunoastere prin informatia obtinutaeste rolul tehnologiei informatiei (TI).

TI înseamna hardware, software, comunicatii, retele, baze de date, automatizarea lucrarilorde birou precum si toate celelalte echipamente si componente software necesare prelucrariiinformatiei.

• TI ofera astazi nu doar suportul informational necesar desfasurarii afacerii în conditii de eficientaci si solutii pentru regândirea modului de a-ti organiza afacerea cu scopul mentinerii competitivitatii.
• Reingineria afacerilor. Reengineering înseamna regândirea fundamentala si reproiectarearadicala a proceselor afacerii pentru obtinerea de îmbunatatiri substantiale privind costurile,calitatea, viteza de reactie a decidentilor (Mihail Hammer). Aceasta regândire a modului de a faceafaceri este influentata si gaseste totodata raspunsuri în noile solutii TI.
• Modul de desfasurare a afacerii în cadrul oricarei firme se schimba (fig 1.1) ca urmare a actiuniiconjugate a urmatorilor factori (lista acestora ramâne deschisa):
1. Globalizare
2. Competitie de nivel înalt
3. Informatia devenita resursa cheie
4. Spatiul virtual de munca si chiar derularea activitatii în conditiile companiei virtuale
5. Comert electronic
6. Existenta în cadrul firmei a personalului specializat în procesarea datelor si analiza(knowledge worker
7. Un nou tip de relatie cu banca prin care se obtin servicii si produse noi ca urmare apromovarii noilor solutii TI etc.

• Impactul TI asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci si din interiorul firmei. Oriceorganizatie (firma, banca etc) presupune existenta a cinci elemente (componente) interdependente:

Structura organizatorica

Managementul si procesele afacerii

Tehnologia informatiei

Strategia organizatiei

Angajatii si cultura organizatiei.

• Aceste componente trebuie sa se gaseasca într-o stare de echilibru si aceasta stare se vamentine atât timp cât nu se produc schimbari semnificative în mediul extern sau în oricaredintre componente.
• Componenta TI cunoste o dinamica deosebita. Acest lucru determina mutatii calitativeasupra celorlalte componente. Dinamica componentei TI se resimte si la nivelul strategieiorganizatiei oferind mijloace si instrumente specifice analizei si fundamentarii strategiei.
• Sistemul informatic al firmei trebuie sa integreaze subsisteme informatice acoperind nevoileinformationale specifice fiecarui palier managerial (fig. 1.2).

Sistem informational si sistem informatic

Un sistem reprezinta un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care sestabileste o interactiune dinamica, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumitobiectiv.

Interactiunea dinamica dintre elemente se materializeaza în fluxurile stabilite între acestea, fluxuri implicând resursele existente.

Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:

1. Prezinta o structura proprie constând dintr-o multime de elemente constitutive care interactioneaza între ele pe principii functionale;
2. Fluxurile existente între componentele organizatorice implica resursele organismului economic. În cadrul oricarui organism economic se produc:

fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate, produse finite etc)

fluxuri financiare

fluxuri informationale

3. Multimea componentelor organizatorice si interactiunea dintre acestea urmaresc realizarea unui anumit obiectiv global: functionarea firmei în conditii optime sau atingerea unor obiective.

Lucrarile în domeniul sistemicii au condus la definirea unui model care promoveaza viziunea sistemica asupra întreprinderii pe care o considera formata din urmatoarele trei subsisteme:

Subsistemul decizional valorifica informatiile oferite de subsistemul informational în fundamentarea deciziilor.

Subsistemul informational joaca un dublu rol: pe de o parte asigura toate informatiile necesare luarii deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere si control iar pe de alta parte asigura caile de comunicare între celelalte subsisteme, deoarece deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de executie prin subsistemul informational (flux descendent).

Subsistemul operativ (în cadrul caruia se desfasoara procesele economice specifice domeniului de activitate a agentului economic) are loc culegerea datelor care apoi sunt transmise subsistemului informational (flux ascendent) în vederea stocarii si prelucrarii datelor necesare obtinerii informatiilor utilizate în fundamentarea deciziior la nivelul subsistemului decizional (de conducere).

Subsistemul decizional necesita informatii specifice necesare fundamentarii pe de o parte a deciziilor strategice iar pe de alta parte deciziilor tactice si operationale.

Nivelul managementului strategic si tactic se caracterizeaza prin solicitarea de informatii:

Ad hoc, neanticipate, determinate de un anumit context creat în care managerul este obligat sa-si fundamenteze decizia;

Sintetizate: pe masura ce urcam treptele ierarhiei manageriale are loc o selectie si o sintetizare treptata a informatiei;

Previzionale, permitând anticiparea tendintelor de evolutie a procesului condus;

Externe care sa definesca mediul economic, financiar, concurential în care firma va

opera.

În cazul managementului operational, caruia îi sunt caracteristice deciziile structurate, informatiile oferite sunt:

Prestabilite, continutul lor acoperind nevoia informationala determinata de deciziile de rutina luate la acest nivel

Detaliate deoarece managerul trebuie sa cunoasca în detaliu modul de derulare a activitatii din aria sa de responsabilitate

Interne

Punctuale

Prezinta caracter istoric

Se obtin cu o anumita frecventa, momentul furnizarii informatiilor fiind prestabilit.

Subsistemul informational reprezinta ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere, stocare si prelucrare a datelor în vederea obtinerii informatiilor necesare procesului decizional.

• Subsistemul informational se interpune între subsistemul decizional si subsistemul operativ având drept scop asigurarea informatiilor necesare staffului managerial reprezentând în acelasi timp un mijloc de comunicare între celelalte doua subsisteme.
• Subsistemul informational nu trebuie vazut doar ca o interfata între sistemul operativ si sistemul de conducere ci si ca elementul de legatura a mediului intern al firmei si cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar).
• Scopul principal al sistemului informational este de a furniza fiecarui utilizator, în functie de responsabilitatile si atributiile sale, toate informatiile necesare.

Informatia furnizata de catre sistemul informational trebuie sa se caracterizeze prin:

acuratete si realitate

concizie

relevanta

consistenta

oportunitate

forma de prezentare adecvata

cost corespunzator în raport cu valoarea acesteia.

Astazi se acorda o atentie deosebita calitatii informatiei oferite decidentilor. Analiza calitatii informatiei trebuie facuta urmarind trei coordonate:

Coordonata temporala care vizeaza:

oportunitatea

necesitatea actualizarii permanente a informatiei în vederea asigurarii acuratetei si realitatii

disponibilitate, necesitatea oferirii informatiei ori de câte ori aceasta este solicitata

segmentul de timp la care se refera informatia solicitata (informatiile putând fi curente sau istorice)

valabilitate (grad de perisabilitate) exprimând intervalul de timp în care informatia ramâne valabila.

Coordonata cognitivitatii:

acuratete

relevanta

completitudine

scopul pentru care este oferita o anumita informatie (vizând un segment îngust sau strategic intern sau extern)

Coordonata formei de prezentare:

claritate

nivel de detaliere (informatia urmeaza sa fie supusa unui proces de sintetizare pe masura ce beneficiarul acesteia se afla pe niveluri superioare de conducere)

ordonarea informatiei într-o secventa prestabilita

modalitatea de prezentare: text, grafica, tabelara (în marimi absolute sau relative) etc.

suportul, informatia poate fi oferita în forma tiparita, afisata pe monitor sau oferita pe alte suporturi.

Sistemul informatic reprezinta o parte a sistemului informational care permite realizarea operatiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor si difuzare a informatiilor astfel obtinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informatiei (TI) si a personalului specializat în prelucrarea automata a datelor.

Sistemul informatic cuprinde:

ansamblul informatiilor interne si externe, formale sau informale utilizate în cadrul firmei precum si datele care au stat la baza obtinerii lor;

software-ul necesar procesarii datelor si difuzarii informatiilor în cadrul organizatiei;

procedurile si tehnicile de obtinere (pe baza datelor primare) si de difuzare a informatiilor;

platforma hardware necesara prelucrarii datelor si disiparii informatiilor;

personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea si prelucrarea datelor.

Sistemul informatic este structurat astfel încât sa corespunda cerintelor diferitelor grupuri de utilizatori:

factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice si operative;

personalul implicat în procesul culegerii si prelucrarii datelor;

personalul implicat în procesul cercetarii stiintifice si proiectarii de noi produse si tehnologii de fabricatie.

Alaturi de definirea strategiei de afaceri este necesara definirea strategiei sistemului informatic si aceasta deoarece:

sistemul informatic sustine managerii, prin informatiile furnizate, în conducerea si controlul activitatii în vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizatiei;

sistemele informatice sunt deschise si flexibile adaptându-se permanent cerintelor impuse de mediul dinamic în care opereaza firma;

promovarea solutiilor TI sustine organizatia în consolidarea si dezvoltarea afacerii (ex.:

comertul electronic, e-banking etc);

sistemul informatic ofera informatiile necesare controlului îndeplinirii si adaptarii planurilor operationale si strategice ale organizatiei;

organizatia trebuie sa cunoasca si sa controleze riscurile legate de implementarea noilor tehnologii si adaptarea sistemului informatic la noile cerinte;

stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a preciza

caracteristicile si performantele hard si soft ale componentelor ce urmeaza a se achizitiona si ce metodologii urmeaza sa se utilizeze în dezvoltarea sistemului.

Analizând structura sistemului informatic global al unei organizatii putem realiza urmatoarele clasificari legate de componentele acestuia:

Dupa aria de cuprindere:

Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii functionale în cadrul organizatiei

o Subsistemul contabilitatii

o Subsistemul productiei

o Subsistemul cercetarii

o Subsistemul comercial

o Subsistemul resurselor umane

Subsisteme interorganizationale concepute sa asigure fluxuri informationale între:

o Organizatie si partenerii sai (furnizori, clienti, banca etc). Ex: e- banking, comert electronic etc.

o "Firma mama" si subdiviziunile sale organizatorice

În functie de natura activitatilor sustinute:

Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) care cuprind:

o Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)

o Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)

o Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems)

Sisteme destinate nivelului operational care cuprind:

o Sisteme destinate activitatii de birou (OAS - Office Automation Systems)

o Sisteme pentru procesarea tranzactiilor (TPS - Transaction Processing Systems)

o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)

Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (KWS - Knowledge Work Systems)

Sistemele pentru procesarea tranzactiilor (TPS) sunt specializate în preluarea, stocarea si prelucrarea datelor corespunzatoare tranzactiilor zilnice, de rutina asigurând actualizarea curenta a bazei de date.

Se particularizeaza prin caracterul repetitiv al prelucrarilor si complexitatea redusa a acestora, volumul mare al datelor procesate;

Sunt destinate activitatilor curente desfasurate în compartimentele functionale ale organizatiei;

Sunt utilizate de personalul operativ din compartimentele functionale.

Exemple:

În cadrul sistemului informatic al unei firme regasim: subsistemul informatic al contabilitatii, subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic privind evidenta livrarilor etc. În cadrul sistemului informatic al unei banci regasim: subsistemul informatic al contabilitatii, subsistemul informatic privind operatiunile de cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor si serviciilor bancare oferite clientilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic privind operatiunile de plati prin carduri etc.

Sisteme destinate conducerii (MSS) au rolul de a oferi informatii cu scopul sustinerii si asistarii managerilor în luarea deciziilor.

Sisteme destinate conducerii curente (MIS) sunt sisteme informatice cu rolul de a oferi managerilor informatiile necesare monitorizarii si controlului proceselor afacerii precum si anticiparii unor performante viitoare.

Se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

• Sunt destinate managementului operational si tactic;
• Ofera rapoarte de rutina tip sinteza si tip abatere prezentând structuri predefinite;
• Sprijina managerii în solutionarea unor probleme structurate, deciziile astfel luate au character curent, de rutina;
• Utilizeaza preponderent date interne firmei oferite de TPS-uri.

Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems) reprezinta sisteme informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate folosind în acest scop modele si baze de date specializate pe probleme bine definite.

• DSS nu formuleaza decizii ci, ajuta managerii în luarea unor decizii mai bune;
• DSS ofera middle si top managerilor rapoarte (ale caror formate pot fi usor modificate), ofera posibilitatea derularii de analize de tip "what if" si realizarii de grafice
• Sustin decizii specifice unor situatii având caracter recurent sau cerinte ad hoc
• Sprijina managerii în solutionarea unor probleme semistructurate
• Sustin decizii în domenii cum ar fi: trezorerie/finante, planificare strategica, marketing etc.

Categorii de DSS-uri:

Modelele de optimizare cauta sa identifice punctele de maximizare sau minimizare si pot fi imperative (what to do) sau predictive (what will happen).

Modelele descriptive descriu comportamentul sistemului, nu sugereaza conditiile de optimizare dar atentioneaza asupra "punctelor problema".

Modelele probabilistice se folosesc pentru a descrie natura mai putin previzibila a sistemului utilizând intrari probabilistice (nu toate intrarile sunt cunoscute cu certitudine) si generând iesiri probabilistice.

DSS-urile pot fi considerate ca nivelul de vârf al aplicatiilor destinate conducerii.

Avantajele utilizarii DSS:

Posibilitatea testarii unor numeroase scenarii;

Pot fi revazute efectele modificarii simultane ale mai multor variabile;

Ofera facilitati grafice dinamice;

Stimularea creativitatii decidentului;

Facilitatile deosebite oferite în planul formarii/perfectionarii managerilor.

Dezavantajele utilizarii DSS:

Pot fi omise în model variabile importante;

Modelele pot sa nu corespunda întocmai realitatii fapt ce influenteaza negativ decizia;

Se apeleaza preponderent la ecuatii liniare pentru a usura programarea;

Modelul poate prezenta erori importante dar greu de indentificat.

În functie de solutia TI utilizata în realizarea DSS acestea se clasifica:

Sisteme interactive de asistare a deciziei (SIAD/DSS)

Sisteme expert

Un SIAD este o aplicatie în care functia de evaluare se prezinta în fiecare etapa sub forma unor modele proiectate în functie de natura deciziei ce trebuie luata.

Un SIAD se caracterizeaza prin:

baza de modele matematice oferite pentru efectuarea de calcule si reliefarea consecintelor unor actiuni;

decidentul poate "naviga" prin baza de modele în functie de particularitatile problemei de rezolvat si experienta sa;

pleaca de la decidenti si de la natura deciziei ce trebuie luata si a scopului final urmarit.

Sistemele expert (SE) se caracterizeaza prin stocarea experientei si cunostintelor expertului uman, referitoare la un anumit domeniu (problema), într-o baza de cunostinte care va fi utilizata în deducerea unor concluzii, prin derularea unor rationamente automate utilizând fapte descriind problema concreta de rezolvat.

Un sistem expert se caracterizeaza prin:

Utilizarea unei baze de cunostinte construita pe baza cunostintelor unui expert uman;

Derularea unor rationamente automate în vederea formularii unor concluzii /diagnostice;

Ofera posibilitatea argumentarii concluziei formulate.

Atât SIAD-urile cât si SE pot fi utilizate, spre exemplu, pentru diagnosticarea financiara a firmei. SE sunt utilizate în banci pentru:

fundamentarea deciziei legate de acordarea de credite clientelei;

determinarea necesarului fondului de rulment pentru firmele clienti ai bancii, ca segment al diagnosticului financiar realizat integral prin SE;

consilierea clientilor privind plasamentul de capital.

Sistemele informatice ale executivului (EIS) reprezinta sisteme informatice gândite sa ofere: acces rapid si selectiv la date interne si externe firmei, informatii referitoare la factorii critici de success determinanti în realizarea obiectivelor strategice, facilitati de calcul si reprezentari grafice deosebite.

Caracteristicile ESS:

Sunt usor de utilizat si asigura un mod de lucru interactiv;

Sunt utilizate pe scara larga de top manageri, de managerii executivi si analistii din cadrul firmei;

Spre deosebire de DSS nu sunt gândite sa rezolve un anume tip de problema;

Sunt destinate solutionarii unor probleme nestructurate;

Ofera acces rapid la baze de date interne si externe;

Ofera facilitati de calcul si reprezentari grafice extinse.

EIS-urile (Enterprise Information Systems) mai sunt cunoscute si sub numele de Executive Support Systems (ESS). ESS reprezinta extensii ale EIS.

Sistemele destinate activitatii de birotica (OAS) sunt utilizate în principal de persoanele implicate în procesul prelucrarii datelor (functionari, secretari, contabili etc) dar si managerilor rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca si transmite informatie utilizând mijloace TI.

În aceasta categorie se cuprinde soft specializat pentru:

procesare de texte,

comunicatie (electronic mail, voice mail etc),

lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work Systems, Teleconferencing),

procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare grafice, sisteme multimedia),

managementul activitatii de birou (agende electronice, accesorii etc).

Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (Knowledge Work Systems) permit crearea promovarea si integrarea noilor tehnologii si cunostinte în firma. Utilizatorii acestor sisteme sunt fie inginerii si proiectantii (care utilizeaza aplicatii de tip CAD - Computer Aided Design, pentru proiectarea noilor produse), fie alti specialisti - analisti si consilieri economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de informatie generatoare de cunoastere.

Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor solutii TI, (internetul), permite participarea în cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate geografic în locatii diferite sau participând cu solutii în cadrul proiectului în momente de timp diferite.

Groupware sau collaboration software reprezinta software-ul specializat pentru desfasurarea activitatii în cadrul unui grup de lucru virtual.

Groupware utilizeaza facilitatile de comunicatie oferite de intranetul organizatiei creându-se astfel posibilitatea lucrului în paralel si interactivitatea între membrii grupului.

Grupul de decizie (group decision making : decizia, mai ales în palierul strategic, implica participarea mai multor persoane.

Cunoscute generic sub numele de group support systems (GSS) aceste solutii cuprind:

Group Decision Support Systems (GDSS)

Electronic Meeting Systems (EMS)

Computer Mediated Communications Systems (CMCS).

Din combinarea conceptelor de groupware si group decision making s-au definit Computer-based systems for collaborative work (CSCM) sau Distributed group support systems (DGSS). Rolul lor este de a promova decizia la nivel de grup astfel încât sa asigure:

lucrul creativ în cadrul grupului

stimularea comunicarii în cadrul grupului

exprimarea libera si anonima a ideilor

plasarea pe plan de egalitate a tuturor participantilor la dezbatere indiferent de functiile pe care acestia le ocupa.

Sisteme informatice de gestiune

Sistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmâdu-se doua abordari:

a) plecând de la informatie si de la suportul acesteia;

b) plecând de la functia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie sa o realizeze.

În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezinta ansamblul informatiilor utilizate în

cadrul firmei, a mijloacelor si procedurilor de identificare, culegere, stocare si prelucrare a informatiilor.

În cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se porneste de la scopul acestuia si anume oferirea informatiei solicitate de utilizator în forma dorita si la momentul oportun în vederea fundamentarii deciziilor.

Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de gestiune, datelor, modelelor, regulilor de gestiune

Domeniile de gestiune corespund fiecareia dintre activitatile omogene desfasurate în cadrul firmei - cercetare-dezvoltare, comerciala, de productie, de personal, financiar-contabila - cu luarea în considerare a interactiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea acestor domenii se realizeaza într-o viziune ierarhica conducând la indentificarea urmatoarelor nivele:

Tranzactional în cadrul caruia se efectueaza operatii elementare;

Operational unde se desfasoara operatii curente, deciziile luate la acest nivel sunt curente, de rutina;

Tactic corespunzând activitatilor de control si deciziilor pe termen scurt;

Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung si/sau care angajeaza global firma.

Datele reprezinta "materia prima" a oricarui sistem de gestiune. Sunt avute în vedere toate datele vehiculate si prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau informal sau de suporturile pe care se afla.

Modelele de gestiune regrupeaza procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica prin modelul:

Contabil, specific domeniului financiar-contabil;

Tehnologiei de fabricatie specifica domeniului productiei;

De vânzari specific domeniului comercial.

Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor si utilizarea informatiilor în conformitate cu obiectivele sistemului.

În cadrul unei firme cu activitate de productie si/sau comerciala pot fi identificate urmatoarele reguli de gestiune:

aprovizionarea se realizeaza când stocul efectiv scade sub stocul normat;

evaluarea materialelor se realizeaza conform metodei FIFO;

o materie prima se stocheaza în una sau mai multe gestiuni;

pentru produsele de calitatea a doua pretul se reduce cu 5% etc.

În cazul unei banci, pentru sistemul informatic privind operatiunile de cont curent pot fi precizate urmatoarele reguli de gestiune:

soldul minim 1000000 lei;

platile se efectueaza în limita soldului;

dobânzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11% pe an;

pot fi înregistrate maxim doua persoane cu drept de semnatura.

Prin notiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de gestiune determinat pe criterii functionale, pe care se grefeaza celelalte doua concepte: modelul de gestiune si regulile de gestiune.

Sistemul informatic de gestiune asigura obtinerea si furnizarea informatiei solicitate de utilizator, folosind mijloacele TI, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din cadrul firmei.

Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se caracterizeaza prin aplicarea principiului introducerii unice a datelor si prelucrarii multiple a acestora în concordanta cu nevoile informationale specifice fiecarui utilizator.

SI integrat al contabilitatii se caracterizeaza printr-o introducere unica a datelor, preluate din documentele primare care actualizeaza o baza de date unica a contabilitatii care va fi ulterior exploatata pentru asigurarea atât a lucrarilor specifice contabilitatii financiare cât si a celor specifice contabilitatii de gestiune raspunzându-se astfel cerintelor de prelucrare ale tuturor utilizatorilor.

1.4. Abordari în realizarea sistemelor informatice

În realizarea unui sistem informatic se poate opta pentru una din urmatoarele solutii:

o sistem informatic centralizat

o sistem informatic descentralizat

Sistemul informatic centralizat se caracterizeaza prin faptul ca întregul proces de stocare si prelucrare a datelor precum si de dezvoltare a sistemului se realizeaza la nivelul unei singure locatii în care se afla un singur sistem de calcul, de regula un mainframe, care stocheaza o baza de date unica precum si ansamblul programelor de aplicatie. Utilizatorii interactioneaza cu sistemul prin intermediul terminalelor

Avantajele centralizarii sunt reprezentate de:

controlul efectiv asupra utilizarii si dezvoltarii software-ului;

controlul asupra securitatii si integritatii datelor;

partajarea resurselor hard, soft si a datelor între utilizatori;

eliminarea riscului incompatibilitatii hard si soft în cadrul sistemului;

promovarea cu usurinta a standardelor (tehnice, de proiectare, procedurale etc) la nivelul întregului sistem;

asigurarea serviciilor solicitate de catre utilizatori prin puterea de calcul a sistemului central

Dezavantajele centralizarii sunt reprezentate de urmatoarele aspecte:

caderea sistemului de calcul blocheaza toti utilizatorii;

alterarea datelor si a programelor, voita sau accidentala, afecteaza toti utilizatorii;

sistemul se poate dovedi lent si inflexibil la nevoile utilizatorilor, adesea fiind insuficient adaptat nevoilor locale sau de grup ale utilizatorilor;

poate realiza un timp mare de raspuns în cazul unor solicitari simultane ale mai multor utilizatori.

Sistemul informatic descentralizat se caracterizeaza prin faptul ca datele, software-ul si puterea de calcul sunt dispersate în diferite locatii (chiar dispersate geografic) ale organizatiei. Prelucrarea se realizeaza pe calculatoare personale independente sau în cadrul unor retele locale.

Avantajele descentralizarii:

datele sunt stocate si prelucrate local;

soft-ul este mai bine adaptat nevoilor locale;

avariile hard, soft sau ale bazei de date la nivelul unei locatii nu afecteaza celelalte locatii;

configuratia sistemului poate fi gândita în functie de nevoile diferitelor departamente din cadrul organizatiei sau chiar a utilizatorilor locali;

mai marea autonomie si motivare la nivelul utilizatorului local.

Dezavantajele descentralizarii:

riscuri mari legate de incompatibilitati hard si soft între diferite locatii;

aparitia inerenta a unor duplicari ale datelor si software-ului în diferite locatii;

dificultatea realizarii unor proiecte complexe la nivel local;

riscul de fragmentare a politicii TI;

costuri mai mari în comparatie cu sistemul centralizat.

Tendinta actuala este net orientata catre descentralizare care trebuie sa se realizeze astfel încât:

întreaga responsabilitate si autoritate pentru functiile descentralizate ale SI sa apartina

managementului local;

sa se asigure alinierea la standardele utilizate la nivelul SI global al organizatiei;

la nivel central urmeaza sa se realizeze:

elaborarea strategiei la nivelul întregului SI al organizatiei;

managementul comunicatiilor în cadrul retelei locale ale organizatiei;

administrarea datelor;

refacerea în caz de dezastre.

Astazi, arhitectura promovata în realizarea sistemelor descentralizate este arhitectura clientserver caracterizata prin faptul ca aplicatiile si datele puse la dispozitia utilizatorilor sunt dispersate pe diferitele componente hardware în functie de numarul utilizatorilor care trebuie sa aiba acces si de puterea de calcul necesara.

Componentele hardware sunt reprezentate de:

statii de lucru (calculatoare personale) folosite de utilizatori individuali;

servere departamentale partajate de utilizatori caracterizati prin aceleasi nevoi de prelucrare;

server central partajat de toti utilizatorii.

Software-ul exploatat în cadrul organizatiei este reprezentat de:

Aplicatiile la nivelul clientilor care:

ruleaza pe statia de lucru pusa la dispozitia clientului;

exploateaza date stocate pe calculatorul clientului;

sunt reprezentate în principal de: procesoare de tabele, procesoare de texte, aplicatii exploatând baze de date.

Aplicatii departamentale care:

ruleaza pe serverul departamental;

exploateaza la nivelul departamentului, datele stocate pe serverul acestuia;

sunt partajate de utilizatorii aceluiasi departament;

Aplicatii la nivelul organizatiei care:

ruleaza pe serverul central;

exploateaza datele de interes general stocate pe serverul central;

sunt partajate de utilizatorii mai multor departamente;

necesita putere mare de prelucrare.

1.5. Principiile proiectarii si realizarii sistemelor informatice de gestiune

Desfasurarea unei activitati riguroase si performante de proiectare si realizare de sisteme informatice de gestiune impune respectarea urmatoarelor principii:

Abordarea globala a problemei de rezolvat

Utilizarea unei metodologii unitare în proiectarea si realizarea sistemului informatic

3. Aplicarea celor mai moderne solutii si metode de proiectare si realizare a sistemului informatic;

Structurarea sistemului informatic tinând seama de structura organizatorica din cadrul firmei

Participarea nemijlocita a viitorului beneficiar la activitatile de analiza, proiectare si implementare a sistemului informatic. O astfel de participare asigura formularea clara a specificatiilor necesare proiectarii si validarea esalonata a solutiilor propuse de proiectant toate acestea asigurând în final un produs care sa corespunda deplin cerintelor utilizatorului;

Respectarea cadrului legislativ. Fiind vorba de sisteme informatice de gestiune devine obligatorie realizarea evidentelor, calcularea indicatorilor si întocmirea lucrarilor de sinteza în conformitate cu reglementarile aflate în vigoare.

Realizarea unor sisteme informatice corespunzatoare resurselor disponibile la utilizator

8. Întrucât prin natura sa software-ul este supus schimbarii, aceasta schimbare trebuie anticipata si controlata

9. Compromisurile sunt inerente în dezvoltarea de software si ele trebuie explicitate si documentate.

Studiile de specialitate au încercat sa evidentieze factorii de succes în desfasurarea proiectelor software. Raportul Standish, spre exemplu, plaseaza ca primi factori de succes:

Implicarea utilizatorului final

Sprijinul managementului executiv

Claritatea cerintelor

Planificarea.

1.6. Arhitectura sistemelor informatice

Arhitectura sistemului informatic reprezinta solutia generica privitoare la procesele de prelucrare a datelor ce trebuie sa se realizeze si modul de integrare a datelor si prelucrarilor. Aceasta solutie cadru este urmarea sintetizarii raspunsurilor la urmatoarele întrebari:

Care sunt componentele sistemului informatic?

Cum sunt legate aceste componente si cum interactioneaza ele?

Ce date se culeg?

Unde se culeg datele, unde se stocheaza si prelucreaza?

Ce date se transmit catre diferitele componente ale sistemului informatic?

Altfel spus, arhitectura reprezinta "solutia constructiva" a sistemului informatic si reflecta viziunea strategica manageriala asupra modului în care organizatia (firma) lucreaza.

Sistemul informatic global al firmei se descompune în subsisteme, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu de activitate distinct.

La rândul sau, fiecare subsistem se descompune în aplicatii fiecare dintre acestea acoperind o activitate distincta în cadrul domeniului. De exemplu, subsistemul informatic pentru domeniul commercial se va descompune în aplicatii distincte pentru fiecare din urmatoarele activitati: aprovizionare, desfacere, marketing.

Procesul de descompunere continua si în pasul urmator pentru fiecare aplicatie se vor defini proceduri realizând functii distincte în cadrul aplicatiei (exemplu: proceduri pentru dirijarea prelucrarilor, proceduri pentru actualizarea bazei de date, proceduri pentru consultarea bazei de date). La rândul lor, procedurile se descompun în module. Acestea cuprind secvente de cod realizând câte o functie distincta în cadrul procedurii. De exemplu, o procedura de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru adaugare de înregistrari, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de stergere a tuplurilor.

În definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat în timp trei strategii:

Strategia descendenta

Strategia ascendenta

Strategia mixta

Strategia descendenta numita si top-down pleaca de la principiul descompunerii sistemului informatic complex în componente prezentând o complexitate mai redusa (definite pe domenii de activitate de exemplu) parcurgându-se succesiv mai multe niveluri de detaliere în cadrul fiecarei componente definite. Prin aceasta abordare, sistemul informatic dobândeste o structura ierarhic modulara în care fiecare componenta îndeplineste o anumita functionalitate si va fi coordonata în functionarea sa de componentele plasate la nivelul ierarhic imediat superior.

Aceasta strategie:

se aplica în cazul sistemelor informatice complexe, vizând o arie larga de cuprindere;

asigura realizarea unei solutii globale, unitare la nivel conceptual pentru întregul sistem, componentele acestuia urmând sa fie proiectate si realizate independent (pe baza unei planificari), prioritatile fiind fixate în functie de optiunea beneficiarului sau importantei respectivelor componente si conexiunilor necesare în cadrul sistemului global.

Pe masura realizarii componentelor din arhitectura generala a sistemului informatic acestea se vor testa si apoi integra în produsul final a carui functionalitate va fi de asemenea verificata.

Impune un efort deosebit atât în perioada de analiza (fiind necesara o analiza complexa si foarte amanuntita având în vedere complexitatea proceselor informationale supuse informatizarii) cât si de proiectare si realizare ceea ce impune eforturi financiare deosebite.

În procesul integrarii componentelor nu vor aparea probleme deosebite ca urmare a strategiei unitare de proiectare si realizare definita la demararea proiectului.

Strategia ascendenta numita si bottom up promoveaza initiativa la nivelul fiecarui domeniu de gestiune (contabilitate, comercial, productie etc) fara a exista o solutie cadru si o arhitectura definita pentru sistemul informatic global la nivel de organizatie. Sistemele de gestiune se proiecteaza, realizeaza si exploateaza independent, raspunzând cerintelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate, urmând ca ulterior sa se treaca la integrarea acestora în cadrul sistemului informatic global al organizatiei. Datorita lipsei unei strategii unitare în plan hardware si software, a unei solutii unitare de proiectare si realizare exista riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de gestiune realizate în cadrul sistemului informatic al organizatiei.

Strategia mixta reprezinta o combinare a strategiei descendente cu strategia ascendenta retinându-se punctele lor forte. În aceasta abordare se opteaza pentru o definire a componentelor sistemului informatic în conformitate cu cerintele strategiei descendente, urmând ca proiectarea, realizarea si integrarea acestor componente sa se realizeze urmând cerintele strategiei ascendente.

Indiferent de strategia utilizata în definirea arhitecturii trebuie ca aceasta solutie sa permita dezvoltarea ulterioara a sistemului informatic prin crearea si integrarea de noi componente. O astfel de abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise pentru sistemele informatice. Numai astfel sistemul informatic va putea evolua odata cu activitatea organizatiei asigurând suportul informational necesar procesului de conducere si se va putea totodata moderniza prin integrarea de noi solutii TI.

Arhitectura sistemului informatic al unei firme

Din prezentarea modului de definire a arhitecturii sistemului informatic a rezultat faptul ca efortul proiectantilor se focalizeaza asupra definirii principalelor componente ale sistemului si a interactiunilor dintre acestea astfel încât viitorul sistem sa acopere cerintele informationale necesare procesului de conducere.

Odata definite componentele de baza ale sistemului informatic, descompunerea succesiva a fiecareia dintre acestea se va desfasura în timp pe baza planului de realizare stabilit în functie de prioritati, importanta componentelor si interactiunile existente între acestea.

Arhitectura sistemelor informatice bancare

În realizarea SI bancare se evidentiaza deschiderea catre utilizarea tehnologiilor moderne ca urmare a întelegerii necesitatii:

• Regândirii relatiei cu clientii;
• Reorganizarii interne a activitatii deoarece noile tehnologii încurajeaza optimizarea proceselor legate de activitatea de exploatare si limiteaza restrictiile spatio-temporale în raport cu clientii;
• Capitalizarii si difuzarii cunostintelor în cadrul bancii:
• În conditiile accentuarii concurentei reactivitatea la toate nivelurile organizatorice din cadrul bancii nu mai poate depinde de mijloace traditionale de difuzare ierarhica a informatiei;
• Promovarea modului cooperativ de lucru în cadrul bancii în vederea realizarii unor proiecte (produse si servicii noi).
• De schimbare în planul managementului bancar;
• Multiplicarii canalelor de distributie a produselor bancare;
• Cresterea operativitatii, sigurantei si eficientei tranzactiilor intra si interbancare;
• Alinierii la standardele europene/mondiale privind efectuarea tranzactiilor bancare si a schimbului de informatii.

În planul abordarilor si realizarii sistemelor informatice bancare s-au înregistrat în ultimii ani mutatii sensibile care privesc:

• Orientarea spre sisteme informatice bancare oferite de firme de soft specializate si renuntarea treptata la solutiile "in house";
• Regândirea arhitecturii sistemelor informatice bancare;
• Diversificarea aplicatiilor si cresterea gradului de integrare a acestora;
• Platformele de lucru utilizate;
• Tehnicile pe protectie utilizate;
• Canalele de distributie si promovare a produselor si serviciilor bancare.

În timp s-au impus pe piata de software rezervata sistemelor informatice bancare o serie de firme.

Este de mentionat faptul ca si firmele românesti de software s-au orientat catre acest segment de piata, sisteme informatice autohtone fiind astazi în exploatare în banci românesti. SIBANK este un astfel de sistem.

Arhitectura noilor sisteme informatice bancare are la baza o noua abordare caracterizata prin orientarea pe client, nu pe conturi sau produse (fig. 1.11).

Din analiza arhitecturii prezentate în figura 1.11 se identifica urmatoarele subsisteme :

Operatiuni a carui arie de cuprindere este foarte larga incluzând modulele:

Conturi curente prin care se realizeaza toate tranzactiile de încasari si plati prin contul curent al clientului;

Home banking, modul care asigura servicii de: informare a clientului cu privire la contul sau sau de furnizare de informatii generale (rata dobânzii, cursul valutar etc), efectuare de plati ordonate de client etc.

Decontari electronice implicând, în general, conturi ale persoanelor juridice;

Depozite prin care se realizeaza gestiunea depozitelor deschise de clienti cu toate operatiile implicate: actualizarea datelor privind depozitele constituite, calculul dobânzii, plata dobânzii la scadenta, capitalizarea dobânzii, generarea de extrase privind contul de depozit, lichidarea depozitelor, calculul si retinerea comisioanelor precum si a impozitului pe venit (aferent dobânzilor încasate);

Certificate de depozit asigurându-se gestiunea acestor produse bancare oferite clientilor bancii;

Carduri, modul destinat exclusiv gestiunii tranzactiilor efetuate prin conturile de card. Acest modul interactioneaza cu cel definit pentru conturile curente pentru a se putea realiza alimentarea periodica a conturilor de card din acestea.

Casa prin care se realizeaza gestiunea tuturor operatiilor cu numerar (în lei sau valute), încasari si plati. Bineînteles ca acest modul este complet integrat cu alte module care genereaza operatiuni de încasare-plata în numerar: cont curent, depozite, certificate de depozit, alte operatiuni. La nivelul acestui modul se asigura o evidenta completa a monetarului pe cupiuri, pe lei si devize, la nivelul fiecarui ghiseu. Functiunile specifice acestui modul sunt: operatiunile de deschidere/închidere casa, încasare/plata numerar, schimb valutar, schimb bancnote, monitorizare case, generare rapoarte specifice etc.

Alte operatii

Clienti, subsistem permitând actualizarea permanenta a datelor privind clientii bancii. Se realizeaza o gestiune unica a clientilor la nivel de unitate operativa (un client este introdus o singura data indiferent câte produse/servicii bancare utilizeaza) si o administrare unica a clientilor la nivel de banca. Acest subsistem este integrat cu celelalte subsisteme gestionând produse si servicii bancare personalizate: cont curent, depozite, credite etc.

Credite asigurând gestiunea contractelor de credit. Acest subsistem poate cuprinde doua module:

Gestiunea riscului permitând realizarea analizei financiare a clientului, plasarea creditului într-o grupa de risc, pe baza unor criterii prestabilite, în vederea luarii deciziei de creditare;

Gestiunea propriu-zisa a creditelor acordate: stocarea informatiilor privitoare la creditele acordate, încasarea dobânzilor si ratelor scadente, calculul dobânzilor penalizatoare, evaluarea financiara permanenta a clientului.

• Juridic, gestionând creditele litigioase pentru care se deruleaza procedurile juridice specifice.
• Contabilitate care ofera ca functiuni de baza: actualizarea planului de conturi, definirea conditiilor de dobânda la nivelul conturilor sintetice/analitice, definirea monografiei de operatiuni bancare, deschiderea si închiderea conturilor interne, calculul, înregistrarea si plata/încasarea dobânzilor, situatiile contabile de sinteza si raportare.
• Personal asigurând gestiunea personalului si calculul salariilor.
• Marketing oferind informatia specifica activitatii de conducere.
• Management bancar, subsistem specializat în determinarea si monitorizarea indicatorilor de rating bancar: lichiditati, profitabilitate, grad de îndatorare etc precum si elementele specifice gestiunii riscului, gestiunii pozitiilor de schimb etc. Ar fi de dorit ca în cadrul acestui subsistem sa regasim integrate module de asistare a deciziei, evaluare a scenariilor etc.

La aceste componente ale arhitecturii am mai putea adauga si altele cum ar fi:

Trezorerie (schimb valutar, titluri, derivate).

Module de interfata cum ar fi cel necesar uniformizarii structurilor de date si sintetizarii acestora în vederea contabilizarii (componenta sintetizari în figura 1.11).

Modulul "Nucleu" oferind functiuni si structuri de date necesare altor module: structura bancara, dispersia teritoriala, valute si cupiuri, rate de schimb, calendar bancar etc.

Decontari intrabancare

Decontari interbancare, specific centralei bancii (cuprinzând inclusiv subsistemul Swift).

1.7. Structura generala a unui sistem informatic de gestiune

Pentru a defini structura generala a unui sistem informatic este necesar sa plecam de la functia acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obtinerii informatiilor necesare luarii deciziilor în procesul conducerii. Cele trei componente majore care formeaza sistemul informatic sunt:

Intrarile

Prelucrarile

Iesirile

Intrarile reprezinta ansamblul datelor încarcate, stocate si prelucrate în cadrul sistemului în vederea obtinerii informatiilor

Intrarile se clasifica în doua grupe si anume:

Tranzactiile externe care redau dinamica operatiilor si proceselor economice si financiare din cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Sunt tranzactii externe: datele referitoare la aprovizionarile cu materii prime, datele reflectând operatiile de încasari si plati etc. Tranzactiile interne sunt reprezentate de:

Date consemnate în documente primare, la locul producerii operatiilor pe care le evidentiaza, în cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum, o factura emisa unui client etc);

Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate în documente sau înscrise în norme si/sau prevederi legale (facturi primite de la furnizori, ordin de plata onorat de client, cota legala de TVA, cotele de impozit pe profit etc);

Date provenind de la alte sisteme informatice operationale în cadrul aceleiasi firme.

Date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.

Datele consemnate în documente vor fi introduse în sistemul informatic în urmatoarele moduri:

Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permitând încarcarea datelor tastate de operator pe baza unor machete de culegere a datelor generate pe monitorul calculatorului si validarea datelor;

Scanarea documentelor, tehnologie moderna pe principii optice, permitând preluarea unui volum foarte mare de date într-un interval scurt de timp.

Intrarile pot fi realizate în mod direct, utilizându-se mijloace moderne ale TI cum ar fi:

Transferul de date prin reteaua locala din cadrul firmei, o retea Novell de exemplu sau reteaua intranet reusindu-se astfel ca iesirile unui subsistem informatic al firmei sa devina intrari pentru un alt subsistem;

Transfer de date la distanta:

o Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI - Electronic Data Interchange;

o Prin retele private.

MICR (Magnetic ink character recognition) documentele sunt completate folosind caractere stilizate înscrise cu cerneala magnetica citirea documentelor facându-se prin intermediul unor echipamente specializate

Carduri cu banda magnetica

Smart card-uri

Coduri de bare

Recunoastere vocala

Camere digitale

Ecrane tactile.

Tranzactiile interne sunt urmarea unor prelucrari automate desfasurate în cadrul sistemului informatic conducând la modificari structurale în cadrul colectiilor de date.

Exemple: valoarea totala a produselor livrate, valoarea totala a încasarilor etc.

Prelucrarile, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezinta un ansamblu omogen de proceduri automate realizând:

Crearea initiala si actualizarea bazei de date

Exploatarea bazei de date

Reorganizarea bazei de date

Salvarea/restaurarea bazei de date.

Iesirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrarilor desfasurate.

Aceste iesiri, în functie de natura prelucrarilor care le-au generat, sunt de doua categorii:

Iesiri obtinute în urma unor operatii de transfer al datelor, care nu si-au modificat valoarea fata de momentul introducerii lor în sistem. De exemplu: numarul si data unei facturi, denumirea unui produs, cantitatea facturata etc.

Iesiri obtinute în urma unor operatii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliti (valoarea produsului facturat, total factura, valoarea vânzarilor pe luna.etc).

Iesirile sistemului informatic pot fi clasificate în functie de continutul si forma lor de prezentare în:

Indicatori sintetici regasiti în tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi consultate on-line;

Rapoarte (situatii) care grupeaza diversi indicatori sintetici sau analitici sub forma tabelara.

Exemplu: Statul de plata, Situatia stocurilor de produse finite la data ., Balanta sintetica etc.

a) Dupa gradul de agregare a datelor rapoartele se clasifica astfel:

Rapoarte sintetice, cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate analizei activitatii si fundamentarii deciziilor. Exemple: Situatia evolutiei vânzarilor pe produse si trimestre, Balanta sintetica, Bilantul contabil etc.

-Rapoarte analitice continând informatii detaliate privind desfasurarea unei activitati pe un anumit segment de timp (exemplu: Situatia consumului de materiale pe luna., Situatia intrarilor de materiale pe gestiuni etc). Sunt destinate utilizarii în cadrul compartimentelor functionale.

b) Dupa criteriul naturii informatiilor prezentate rapoartele se pot clasifica în:

-Rapoarte continând date de stare reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat, volumul activitatii la o anumita data. Cel mai elocvent exemplu este bilantul contabil care reflecta o "fotografiere" a situatiei patrimoniale la sfârsitul perioadei de gestiune.

-Rapoarte statistice cuprinzând informatii având caracter statistic necesare raportarilor ierarhice (ministere, banci etc), Comisiei Nationale de Statistica, BNR, centralei bancii în cazul sucursalelor sau fundamentarii unor decizii vizând perioade viitoare de timp.

-Rapoarte previzionale care permit pe baza informatiilor privitoare la perioade anterioare de gestiune sa se anticipeze evolutia unor procese si fenomene economice si/sau financiare. Aceste rapoarte sunt necesare atât în fundamentarea deciziilor tactice cât si a celor strategice.

c) Dupa destinatie, continut si modul de structurare rapoartele se pot clasifica astfel:

-Rapoarte de uz intern al caror continut este determinat de cerintele proprii de informare si control;

-Rapoarte de uz general al caror continut este prestabilit (exemplu: bilant contabil, balanta de verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate si mediului exterior firmei (bancilor în procesul de creditare, organelor fiscale etc).

d) Dupa frecventa de generare:

-Rapoarte zilnice

-Rapoarte lunare

-Rapoarte trimestriale

-Rapoarte anuale

În cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informatiei continute este cu atât mai mare cu cât intervalul de timp la care se refera este mai larg.

Rapoartele pot fi generate pe imprimanta, pe monitorul calculatorului, pe suport magnetic sau optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanta on-line (sub forma de fisiere) prin intermediul retelelor.

Grafice care permit reprezentarea într-o forma sugestiva (bi sau tridimensionala) a dinamicii indicatorilor sintetici si analitici precum si a structurii indicatorilor. Graficele pot fi de mai multe tipuri: liniare, histograme, bursiere, de structura (pie), mixte etc.

Foi de calcul electronice generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL, LOTUS 1-2-3 ale caror date pot face obiectul exporturilor/importurilor catre sistemele de gestiune a bazelor de date în vederea obtinerii altor prelucrari.

Iesiri destinate altor sisteme reprezentate de fisiere transmise on-line sau off-line în vederea continuarii prelucrarilor în cadrul altor subsisteme informatice.

1.8. Ciclul de viata al unui sistem informatic

Punctul de început al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui nou SI mai performant, iar punctul final al ciclului de viata este reprezentat de momentul deciziei de înlocuire a SI existent cu unul nou, mai bine adaptat cerintelor asigurând performante informationale, tehnice si economice superioare.

În timp au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viata al SI, autorii încercând sa identifice, în viziune proprie, etapele de dezvoltare a produsului software. Numarul, numele, continutul si înlantuirea fazelor propuse în cadrul acestor modele difera, dar încercând o sinteza putem retine urmatoarele faze ca elemente comune diferitelor abordari:

1. Definirea cerintelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe care urmeaza sa le îndeplineasca viitorul SI, criteriile de eficienta, securitate, performanta pe care acesta urmeaza sa le asigure. Calitatea si performantele unui produs software depind de abilitatea echipei de analiza în colectarea de specificatii cât mai complete de la viitorul utilizator si de a-l face pe acesta sa "vada" functionalitatea viitorului SI.

2. Specificatia cerintelor sistemului: prezentarea detaliata a rezultatelor pe care SI urmeaza sa le asigure. Se va evidentia ce anume urmeaza sa faca sistemul fara a se sugera în nici un fel cum va face acest lucru sistemul. Aceasta faza este un raspuns la specificatia cuprinzând cerintele utilizatorului si va fi utilizata în faza de proiectare a sistemului.

3. Specificatia cerintelor software: evidentiaza ce urmeaza sa faca produsul software si restrictiile sub care functionalitatea sa urmeaza sa fie asigurata.

4. Proiectarea generala în cadrul careia se definesc solutii cadru, conceptuale privind viitorul SI.

5. Proiectarea de detaliu care rafineaza solutia cadru, rezultat al proiectarii generale, având ca finalitate definirea solutiei finale a sistemului informatic.

6. Realizarea componentelor SI pe baza solutiilor oferite de proiectarea de detaliu.

7. Testarea componentelor: verificarea modului de functionare, modului de îndeplinire a cerintelor si fiabilitatea în utilizare.

8. Integrarea componentelor si testarea finala a sistemului: reunirea componentelor în cadrul produsului final si verificarea functionarii lui în ansamblu.

9. Implementarea si testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea produsului de catre acesta.

10. Exploatarea si întretinerea sistemului: utilizarea curenta a SI si întretinerea lui.

11. Dezvoltarea SI: realizarea si integrarea de noi componente care sa îmbunatateasca si/sau dezvolte functionalitatea si performantele sistemului.

În cadrul diferitelor modele aceste faze (alaturi de cele specifice fiecarui model) sunt reunite în cadrul unor etape si anume:

Analiza sistemului care pleaca de la analiza sistemului existent si se continua cu fazele 1-3 mai susmentionate;

Proiectarea generala (4)

Proiectarea de detaliu (5)

Realizarea SI (6-8)

Instalarea SI pe sistemele de calcul ale beneficiarului (9)

Exploatarea si întretinerea SI(10)

Dezvoltarea SI (11)

Modelele elaborate au cunoscut îmbunatatiri permanente încercându-se adaptarea lor la noile cerinte ale modelarii orintate obiect, precum si inserarea unor etape specifice managementului proiectelor.

Modelul cascada

Modelul cascada (Waterfall Model) a fost elaborat de W.W. Royce la începutul anilor '70. Este un model de referinta în literatura de specialitate caracterizat prin parcurgerea secventiala a fazelor ciclului de viata, faze care la rândul lor sunt formate din activitati iar acestea din urma din subactivitati.

Modelul prezinta urmatoarele avantaje:

controlul total al fazelor, datorita modului de ordonare a acestora;

usor de însusit de catre membrii echipelor de analiza si proiectare;

fiecare faza se încheie cu o verificare a solutiei oferite si asigura o documentatie prezentând solutia elaborata.

În timp au fost propuse variante îmbunatatite ale modelului:

modelul cu revenire la pasul urmator (waterfall model with back flow, )

modelul cu reluare de la faza initiala ("Da Capo" Waterfall Model).

În versiuni mai noi ale modelului cascada, primele faze grupeaza activitati specifice gestiunii proiectului aceste elemente lipsind în modelul initial.

Modelul în V

Modelul în V este o varianta a modelului cascada care aduce elemente calitative noi importante. Un element caracteristic al modelului este introducerea conceptelor de sistem si componente (subsisteme) aplicându-se teste explicite pentru cresterea controlului asupra modului în care se desfasoara etapele. Fazele plasate în partea superioara a modelului se caracterizeaza prin implicarea directa a viitorului utilizator.

Bratul stâng al diagramei, parcurs descendent, reuneste fazele în cadrul carora se realizeaza, pas cu pas, proiectarea si realizarea sistemului informatic. Detalierea activitatilor de proiectare, codificare si asamblare a componentelor se realizeaza gradual. Dealtfel, Ould, creatorul modelului în forma lui consacrata, a prevazut doar latura din stânga unde efortul principal de proiectare se focalizeaza pe descompunerea sistemului pe componente.

Bratul drept al diagramei cuprinde reprezentarea fazelor asigurând asamblarea progresiva a componentelor sistemului pe masura testarii lor individuale, pâna la obtinerea sistemului global si acceptarea acestuia de catre beneficiar.

În cadrul modelului se remarca realizarea distinctiei dintre verificare si validare. Prima se refera la testarea sistemului în diversele stadii pe care le parcurge, iar validarea urmareste sa identifice în ce masura sistemul corespunde cerintelor initiale, ceea ce constituie un punct slab al modelului datorita întârzierii cu care se produce aceasta validare.

Modelul în W

Acest model reia ideea modelului în V pe care îl dezvolta si perfectioneaza prin integrarea activitatilor de validare la nivelul fazelor de proiectare.

Modelul incremental

Modelul incremental este o alta varianta a modelului cascada care promoveaza ideea proiectarii si realizarii independente a componentelor dupa definirea arhitecturii globale a SI. Proiectarea si realizarea SI se realizeaza astfel în conformitate cu principiile metodelor top - down. Sistemul va putea fi livrat beneficiarului si etapizat pe masura realizarii componentelor (în functie de prioritatile formulate de beneficiar) dar într-o astfel de abordare pot aparea dificultati legate de integrarea componentelor în sistemul final.

Primele doua etape - definirea cerintelor si analiza - sunt identice cu cele doua etape de început ale modelului cascada, însa din momentul definirii arhitecturii SI fiecare componenta îsi urmeaza propriul ciclu de viata. Spre deosebire de modelul în V care presupunea integrarea componentelor, testarea si validarea acestuia, de aceasta data se ofera si posibilitatea livrarii independente a componentelor SI catre beneficiar fara a se exclude si posibilitatea livrarii SI final având toate componentele integrate.

Modelul spirala

Modelul spirala, elaborat de Barry Boehm, se bazeaza pe acelasi principiu ca si modelul evolutiv. Modelul presupune construirea mai multor prototipuri succesive în conditiile realizarii unei analize a riscului pe fiecare nivel. Fazele de dezvoltare sunt reluate la fiecare iteratie în aceeasi succesiune si presupun:

1. Analiza riscurilor

2. Realizarea unui prototip

3. Simularea si testarea prototipului

4. Determinarea cerintelor în urma rezultatelor testarii

5. Validarea cerintelor

6. Planificarea ciclului urmator

Ultimul ciclu conduce la realizarea versiunii finale a sistemului informatic.

În centrul spiralei este plasata cunoasterea cerintelor si estimarea costurilor la nivel preliminar. Evolutia SI urmeaza desfasurarea spiralei înregistrând acumulari succesive ale costurilor si este marcata de succesiunea prototipurilor, fiecare dintre acestea valorificând acumularile realizate al nivelul prototipului anterior. Interactiunea dintre faze nu este reliefata direct atâta timp cât modelul prevede o succesiune continua a rafinarii legate de decizii pe care riscurile proiectului le asociaza cu urmatoarea detaliere.

Modelul evidentiaza atentia acordata planificarii, cautarii de solutii alternative, evaluarii riscurilor si validarii solutiilor pentru fiecare prototip, vazut ca un stadiu distinct în realizarea sistemului informatic.

În ingineria software, un prototip este folosit atât pentru validarea cât si pentru identificarea cererilor utilizatorilor, pentru verificarea solutiei de proiectare si a oferi baza dezvoltarii ulterioare a proiectului de sistem informatic. Apelarea la utilizarea prototipului este consecinta faptului ca un model functional este mai usor de înteles de catre viitorul utilizator decât un set de diagrame însotite de documentatie.

Prototipul functional presupune proiectarea sistemului, realizarea primului prototip functional, verificarea masurii în care raspunde cererilor formulate de utilizator si rafinarea acestei prime solutii, prin dezvoltari viitoare care adauga noi functionalitati pâna la obtinerea variantei finale a sistemului.

Modelul fântâna arteziana

Modelul fântâna arteziana îsi are izvoarele în modelul spirala (ierarhic) si modelul vârtej de apa. Porneste de la cunoasterea lumii reale, a cerintelor si elaborarea studiului de fezabilitate. Se parcurg apoi etapele de: analiza, proiectarea sistemului, proiectare componenta, codificare, testare componenta, testare sistem, utilizare, întretinere, dezvoltare.

În cazul sistemelor informatice realizate pe baza modelelor de proiectare orientata obiect (POO) modelul fântâna arteziana este preferat modelului cascada si acesta datorita necesitatii fuzionarii unor etape ale ciclului de viata si cresterii gradului de iteratie.

De aceasta data se pune accentul mai degraba pe clase decât pe sistem. Se considera mai adecvat sa nu se aiba în vedere doar întregul sistem la fiecare etapa a ciclului de viata, ci mai degraba la identificarea claselor ce-si urmeaza propriul ciclu de viata [H.Sellers].

Modelul tridimensional

Modelul tridimensional promovat de metoda de proiectare MERISE se caracterizeaza prin reprezentarea grafica pe trei axe fiecare dintre acestea corespunzând ciclului de viata al sistemului, ciclul de decizie si respectiv ciclului abstractizarii.

Ciclul abstractizarii se dezvolta pe trei niveluri: conceptual, logic si fizic.

Nivelul conceptual se aplica independent datelor si prelucrarilor generând modelul conceptual al datelor si respectiv modelul conceptual al prelucrarilor (MCP).

Se realizeaza succesiv modelul logic al datelor (MLD) si modelul fizic al datelor (MFD), modelul logic al prelucrarilor (MLP) sau organizational (MOP), modelul operational al prelucrarilor (MOpP).

Ciclul de decizie cuprinde ansamblul deciziilor legate de proiectarea, realizarea si exploatarea SI:

• Deciziile globale vizeaza problemele cadru privind obiectivele SI si functionalitatea lui, domeniile de informatizat, prioritatile, planificarea lucrarilor, etc.
• Deciziile de organizare vizeaza arhitectura si interactiunile dintre componente, strategia de gestiune a datelor, planificarea activitatilor de proiectare generala, de detaliu si realizare a SI.
• Deciziile tehnice vizeaza suportul hardware si de comunicatie, suportul software si mediul de exploatare a SI etc.
• Deciziile legate de exploatare si întretinere sunt decizii care asigura buna functionare a SI si apartin de aceasta data utilizatorului (celelalte decizii apartin în principal proiectantului iar validarea solutiilor se realizeaza de beneficiar).

Ciclul de viata presupune parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:

Schema directoare si studiul prealabil (care poate apartine schemei directoare) presupune: analiza SI existent, formularea cerintelor si obiectivelor SI, definirea prioritatilor în realizarea SI, realizarea de scenarii globale alternative pentru fiecare domeniu investigat si alegerea scenariului considerat optim.

Studiul detaliat pleaca de la solutia cadru definita pentru scenariul ales pe care o dezvolta abordând problemele de la general la particular. Aceasta etapa asigura modelarea conceptuala si organizationala a viitorului SI.

Studiul tehnic prin solutiile concrete pe care le defineste va asigura modelarea logica si fizica.

Codificarea corespunde etapei de scriere si testare a procedurilor fiind apoi urmata de integrarea acestora si de testarea finala a sistemului.

Implementarea si testarea sistemului în conditiile reale de exploatare ale beneficiarului vor fi urmate de acceptarea produsului pe baza evaluarii rezultatelor testarii.

Exploatarea întretinerea si dezvoltarea SI au continutul cunoscut deja din prezentarile anterioare.

Modelul evolutiv

Modelul evolutiv porneste de la realizarea unui studiu initial privind obiectivele viitorului SI a carui arhitectura este definita ulterior. Fiecare componenta astfel definita îsi va urma propriul sau ciclu de viata (definirea cerintelor, analiza, proiectare, realizare, testare, utilizare) urmând sa fie livrata beneficiarului în momentul finalizarii.

SI reprezinta ansamblul unor componente în interactiunea lor, fiind rezultatul unei conceptii bazate pe arhitecturi deschise si flexibile.

O astfel de abordare este apropiata celei orientata obiect caracterizate prin încapsularea datelor si functionalitatii obiectelor.

Reprezentarea grafica a modelului evolutiv este influentata de modelul circular a carui caracteristica o reprezinta marcarea unui ciclu complet al SI printr-un cerc.

Modelul minge de baseball

Modelul minge de baseball (dezvoltarea concurentiala) propus de CODD, Yourdon si Nicola pleaca de la ideea renuntarii la pasii succesivi în realizarea sistemului în favoarea promovarii activitatilor desfasurate în paralel.

Este vorba de analiza orientata obiect (AOO), proiectarea (design) orientata-obiect (DOO) si programarea orientata-obiect (POO).

Într-o astfel de abordare, AOO ar beneficia de rezultatele DOO si POO; DOO, beneficiaza de rezultatele AOO si POO, iar POO valorifica rezultatele AOO si DOO.

Fig.1.25. Modelul minge de baseball

Modelul pinball

Modelul pinball elaborat în 1994 de S.W.Ambler este caracteristic ciclului de viata al produselor software realizate cu ajutorul metodologiilor orientate-obiect. Modelul este realizat dupa principiul deplasarii aleatoare a unei bile într-un sistem mecanic cu arc (de tip flipper) în vederea atingerii unor tinte, reprezentate de obiective ale proiectarii si programarii OO.

Tampoanele, obstacolele si bratele mobile (din partea de jos) apartinând spatiului de "joc" corespund urmatoarelor activitati: aflarea clasei de apartenenta a atributelor si metodelor, determinarea relatiilor dintre obiecte, definirea agregarilor, mostenirilor, scrierea codului, testarea, implementarea sistemului.

Modelul RAD

Modelul RAD (Rapid Application Development), cu varianta sa europeana PD (Participatory Design), se caracterizeaza printr-un numar redus de faze, utilizarea prototipurilor în faza de realizare si participarea activa a viitorilor utilizatori.

Etapele prevazute de model sunt: initializare, formularea cerintelor, proiectare, realizare, implementare.

Fiecare din etapele enuntate se descompune în faze prezentând urmatoarea structura: lucrari preliminarii, sesiunea participativa (la activitatea grupului de specialisti se alatura si utilizatorii), lucrari de sinteza (concluzii).

1.9. Evolutia metodelor de proiectare

Evolutia metodelor de proiectare este consecinta mutatiilor calitative si cantitative în planul:

Abordarii sistemelor informatice

Dezvoltarii bazei conceptuale specifice proiectarii si realizarii sistemelor informatice (mai ales odata cu promovarea abordarii obiectuale)

Aparitia si extinderea utilizarii tehnicilor rapide de proiectare

Evolutia permanenta a limbajelor de programare

Sporirea considerabila a complexitatii aplicatiilor realizate în conditiile cresterii nivelului de integrare a acestora

Extinderea ariei de utilizare a informaticii

Utilizarii tehnicilor de gestiune în timp real.

Putem spune ca în timp s-au conturat mai multe curente de gândire care au promovat si dezvoltat anumite metode de proiectare. Este însa greu sa realizam o clasificare a acestor metode tocmai datorita diversitatii punctelor de vedere asupra acestei probleme.

O clasificare realizata plecând de la abordarile promovate de metodele de proiectare ne conduce la urmatoarea grupare:

A) Metode timpurii, metode nestructurate specifice perioadei '50 - '60.

B) Metode orientate spre iesiri (sfârsitul anilor '60) caracterizate prin faptul ca proiectarea sistemului informatic avea ca punct de plecare iesirile pe care acesta trebuia sa le asigure: rapoarte, grafice etc. Pe baza iesirilor identificate se determinau apoi datele de intrare si prelucrarile.

C) Metode orientate spre procese, utilizate în deceniul sapte, prezentând drept caracteristica

utilizarea diagramelor fluxurilor de date.

D) Metode orientate spre date, specifice anilor '80, prezentând ca element characteristic utilizarea diagramelor entitate-relatie;

E) Metode orientate obiect promovate în anii '90 caracterizate prin promovarea conceptului de obiect care încapsuleaza date si metode.

Ivar Jacobson, de numele caruia sunt legate realizari deosebite în domeniul metodelor de proiectare orientate obiect, grupeaza în doua mari categorii metodele actuale de proiectare:

Metode functie/date

Metode orientate-obiect

O alta posibila grupare a metodelor de proiectare ar putea fi

Metode orientate spre functii (metode ale descompunerii functionale)

Metode orientate spre procese (metode orientate spre fluxuri de date)

Metode orientate spre informatii sau date (având radacini în ingineria informatiei elaborata de James Martin si în diagramele entitate-relatie elaborate de Chen)

Metode orientate obiect

Curentul de gândire francez propune o clasificare a metodelor de proiectare plecând de la modalitatile în care este perceput sistemul: functional, sistemic, obiectual. S-a ajuns astfel la urmatoarea clasificare:

Metode ierarhice (generatia I a metodelor de proiectare)

Metode sistemice (generatia a II-a)

Metode obiectuale numite si metode orientate obiect (generatia a III-a)

Metodele ierarhice

Metodele ierarhice au la baza analiza functionala a întreprinderii. Astfel, sistemul informatic cuprinde în arhitectura sa subsisteme definite la nivel de functii ale întreprinderii. Cum fiecare functie este subdivizata ierarhic în subfunctii, iar acestea la rândul lor, se descompun succesiv pâna la definirea unor componente elementare usor de programat, arhitectura SI va urma aceasta ierarhie, fiecare componenta a sa acoperind o subdiviziune functionala.

Avantajele metodelor ierarhice constau în simplitate si o buna adaptare la cerintele formulate de utilizator.

Dezavantajele pornesc de la conceperea SI conform cerintelor analizei functionale, ceea ce determina concentrarea efortului de analiza si proiectare asupra prelucrarilor în conditiile în care, tocmai acestea sunt cele mai susceptibile modificarilor în timp, modelarea datelor cazând pe un plan secund.

Metodele orientate proces

Sunt cunoscute si sub denumirea de metodele fluxurilor de date. Propun elaborarea fluxurilor datelor, descrierea transformarilor datelor, modului de stocare a acestora, precizarea specificatiilor de proces si realizarea dictionarului datelor.

Aceste metode permit reprezentarea lumii reale prin descrierea fluxurilor de date. Acestea indica care sunt purtatorii de informatii (documentele primare), unde se întocmesc, unde este transmis fiecare exemplar din documentul primar întocmit si ce prelucrari se realizeaza pe baza acestor documente.

Metodele orientate proces prezinta asemanari cu metodele descompunerii functionale, de aceea unele limite specifice acestora se regasesc si la metodele orientate proces. Un pas mai important s-a realizat în versiunile mai noi ale metodelor orientate proces prin reprezentarea evenimentelor, din domeniul supus modelarii, la care sistemul trebuie sa raspunda. S-a deschis astfel calea spre ceea ce la nivelul metodelor obiectuale numim metode.

Metodele sistemice

Reprezentative sunt metodele: Information Engeneering, MERISE, AXIAL etc.

Ceea ce este specific acestor metode este utilizarea teoriei sistemelor în abordarea întreprinderii. Sistemul informatic este abordat sub doua aspecte complementare - datele si prelucrarile - analizate si modelate independent, reunirea celor doua modele realizându-se cât mai târziu cu putinta.

Spre deosebire de metodele ierarhice, metodele sistemice acorda prioritate datelor fata de prelucrari si respecta cele trei niveluri de abstractizare introduse de raportul ANSI/SPARC: conceptual, logic, fizic.

Avantajele metodelor sistemice decurg din promovarea tehnologiei bazelor de date. Dezavantajele sunt datorate deficientelor care pot aparea în modelarea prelucrarilor si a riscului aparitiei unor discordante între modelele datelor si prelucrarilor.

Metodele obiectuale

Primele concepte ale tehnologiei orientate pe obiecte (OO) au fost formulate la începutul anilor '80. Cele mai cunoscute metode de proiectare OO sunt: OOD elaborata de Booch, OOA/OOD - Analiza OO/Proiectare OO elaborata de Coad, OOM autor Rochfeld, OMT elaborata de Rumbaugh aceasta fiind cea mai cunoscuta si utilizata. La ora actuala s-a realizat unificarea tuturor metodelor de proiectare OO proiectul fiind reprezentat de UML - Unified Modeling Language (limbaj unificat de modelare).

Caracteristic metodelor OO este faptul ca SI este gândit ca un ansamblu de obiecte autonome care se organizeaza si coopereaza între ele. Pentru prima data, datele si prelucrarile (metodele) se gasesc implementate în cadrul aceleiasi structuri, obiectul. Fiecarui obiect îi este implementat un anumit comportament definit prin ansamblul metodelor pe care le poate realiza. Datele si prelucrarile sunt încapsulate în cadrul obiectului.

Avantajele metodelor obiectuale decurg din posibilitatea reutilizarii componentelor de program si posibilitatea utilizarii obiectelor complexe (un obiect complex fiind definit prin intermediul altor obiecte).

Dezavantajele acestor metode decurg din faptul ca nu întotdeauna realitatea poate fi reprezentata numai prin obiecte.