Hardisk-ul reprezintǎ un dispozitiv de stocare a informatiei de capacitate mare. Orice hardisk are cel putin o partitie. Ideal e 919b11j ste ca acesta sa aiba doua sau mai multe partitii, în functie de marimea acestuia. În figura de mai jos se poate vedea un exemplu de partitionare:
Figura 17 . Fereastra My Computer (Calculatorul meu)
Pentru calculatorul din exemplu se poate vedea ca existǎ un numar de patru partitii, notate cu C:, D:, E:, F:. Pe lânga acestea, în cazul de fata (nu este obligatoriu sa existe aceeasi organizare pentru alte calculatoare), mai exista G: (Removable Disk - poate sa fie un dispozitiv de stocare a memoriei legat pe portul USB), si H: (care reprezintǎ unitatea pentru citirea CD / DVD-urilor).
Notǎ: în general,
partitia pe care s-a instalat sistemul de operare (în cazul nostru Windows XP) este C:, A: este rezervata pentru unitatea de discheta. Un
dispozitiv de stocarea a memoriei (de exemplu Flash Pen USB drive) va lua
urmatoarea litera libera disponibila (în exemplu litera G:).
Notǎ: ideal este
ca orice informatie cu care lucram sa fie salvata pe
alta locatie decât locatia sistemului de operare (C:).
Dimensiunea partitilor (gradul de ocupare) poate fi aflatǎ parcurgând urmǎtorii pasi: în fereastra My Computer se apasa click dreapta pe partitia care ne intereseaza si se selecteazǎ Properties (Proprietǎti). Used space (spatiul utilizat) se refera la numarul de GB ocupati si Free Space (spatiu liber) la numarul de GB liberi.
Figura 17 . Gradul de ocupare a unei partitii
Pe hardisk, informatia se salveaza sub forma de directoare (folders) si fisiere (files) dispuse ierarhic. Doua legi sunt valabile:
Figura 18. Diferenta dintre un director (folder) si un fisier (file)
Locatia directoarelor (fiselor) este ierarhica. În figura de mai jos, fisa test se gaseste în directorul proiecte, care la rândul lui se gaseste în directorul docu, care este localizat pe partitia F: a harddisk-ului. Deci : F:\docu\proiecte
Figura 19 . Calea de salvare
|