ALTE DOCUMENTE
|
||||
|
|
DEZVOLTAREA APLICAÞIILOR AUTOCAD
În capitolele precedente au fost prezentate individual principalele comenzi AutoCAD, majoritatea fiind însoþite de exemple. Scopul urmãrit a fost acela de a învãþa cum se utilizeazã fiecare comandã.
În acest capitol vom vedea cum se pun în practicã cunoºtinþele privitoare la utilizarea comenzilor AutoCAD, pentru desenarea completã a douã piese: un capac ºi o roatã dinþatã, fiecare desen cuprinzând numãrul necesar de vederi ºi secþiuni precum ºi detalii (unde este cazul). Astfel, un asemenea desen poate fi trimis direct la o maºinã unealtã care fabricã piesa respectivã.
Prezentarea modului de realizare a desenelor pentru piesele amintite va fi fãcutã pe vederi ºi secþiuni, iar în cadrul fiecãrui paragraf va fi datã succesiunea etapelor. La fiecare etapã sunt menþionate acþiunea ce trebuie desfãºuratã ºi comanda utilizatã. Nu sunt prezentate rãspunsurile date de utilizator la toate cererile AutoCAD-ului, întrucât capitolul ar cãpãta dimensiuni prea mari.
14.1. Desenarea piesei "Capac spate"
A fost aleasã aceastã piesã ca aplicaþie pentru realizarea primului desen complet (fig.14.1) pentru faptul cã ne permite utilizarea celor mai importante comenzi AutoCAD de desenare ºi editare.
Fig.14.1. Desenul de execuþie al piesei "Capac 19119e414t spate".
A. Începerea desenului
Presupunând cã utilizatorul are realizate desene prototip care conþin chenarul pentru fiecare format standardizat, etapele pentru începerea desenului sunt:
Dacã este necesar, se lanseazã AutoCAD
Dupã ce apare ecranul grafic se introduce comanda NEW ºi se apasã tasta Enter pentru a obþine caseta de dialog "Create New Drawing"
Dacã în rubrica Prototype ... nu existã desenul prototip A3 se activeazã aceastã casetã. Ca urmare, pe ecran este afiºatã caseta de dialog "Prototype Drawing File" în care, la rubrica Files:, vom scrie numele desenului prototip (A3), urmat de apãsarea butonului OK pentru validare.
La revenirea în caseta de dialog "Create New Drawing", în rubrica New Drawing Name... se tasteazã numele fiºierului desen (Capac) ºi se valideazã cu butonul OK.
Dacã nu este vizualizat întreg desenul se introduce comanda ZOOM/All pentru a-l vedea în totalitate.
În cazul în care unele setãri iniþiale ale desenului prototip nu ne convin (unitãþi de mãsurã, pasul grilei, diferite variabile de sistem etc.) le modificãm la valorile dorite.
Întrucât indicatorul desenului este realizat (conform SR ISO 7200:1994) sub forma unui fiºier bloc (urmând numai sã-l completãm cu datele curente), îl inserãm în colþul din dreapta jos al chenarului cu ajutorul comenzii INSERT.
B. Crearea straturilor de desenare ºi încãrcarea tipurilor de linii utilizate în desen
În desenele tehnice din domeniul construcþiilor de maºini sunt utilizate linii groase ºi linii subþiri de diferite stiluri. Contururile vizibile ale pieselor sunt reprezentate prin linii groase continue simbolizate cu A. Existã, de asemenea, multe alte tipuri de linii utilizate în desenele tehnice. De exemplu, linii întrerupte subþiri reprezentând contururi acoperite, adicã contururi care nu se vãd fiind în spatele unor suprafeþe ale piesei. Liniile constituite din segmente ºi puncte în alternanþã (simbolizate cu G) marcheazã axele de simetrie ale suprafeþelor de revoluþie. Liniile subþiri cu alternanþã segment douã puncte (simbolizate prin K) indicã poziþiile intermediare ºi extreme ale pieselor mobile într-un ansamblu. AutoCAD poate furniza uºor toate aceste tipuri de linii ºi defini grosimea lor.
Fiecare tip de linie integrat în AutoCAD poate fi specificat pentru a fi trasat pe un singur strat de desenare (layer) ºi pe care îl putem vizualiza când dorim.
În acest capitol, pentru desenarea piesei "Capac spate", noi vom crea câteva straturi, în fiecare dintre ele reprezentând anumite elemente ale piesei. În stratul CONTUR vom reprezenta conturul suprafeþelor piesei ºi axele lor de simetrie (unde este cazul). Stratul HASURA va conþine haºura suprafeþelor secþionate, iar stratul COTE va cuprinde toate cotele de pe desenul piesei "Capac spate".
Reprezentarea diferitelor elemente ale piesei pe mai multe straturi este folositoare în multe situaþii; de exemplu în cazul în care dorim sã vizualizãm ºi, eventual, sã imprimãm conturul piesei (cu suprafeþele codificate) fãrã haºurã ºi/sau fãrã cote.
Crearea straturilor Contur, Hasura ºi Cote se face urmãrind etapele:
Aducem cursorul pe linia de stare a ecranului (linia de sus) pentru a avea acces la bara cu meniuri.
Deplasãm cursorul pentru afiºarea titlului de meniu Settings, apoi apãsãm pe butonul de validare pentru derularea meniului corespunzãtor.
Selectãm elementul de meniu Layer Control... ºi apãsãm butonul de validare al mouse-ului.
Atunci când caseta de dialog "Layer Control" apare, verificãm dacã straturile Contur, Hasura ºi Cote sunt prezente în lista cu straturi afiºatã.
Tastãm (fãrã spaþiu, dar despãrþite prin virgulã) noile nume de straturi (Contur,Haºura,Cote), dar nu apãsãm pe tasta Enter.
Aducem cursorul pe caseta New ºi apãsãm pe butonul de validare.
Verificãm dacã numele Contur, Hasura ºi Cote sunt prezente în lista din casetã; dacã da, apãsãm butonul OK.
Dupã crearea straturilor vom încãrca tipurile de linii pe care le utilizãm în acest desen. În aceastã aplicaþie le vom încãrca pe toate în stratul 0, strat în care se aflã chenarul ºi indicatorul desenului. Etapele sunt urmãtoarele:
Introducem comanda Linetype ºi apãsãm tasta Enter. AutoCAD rãspunde prin mesajul "?/Create/Load/Set:"
Tastãm Load (pentru încãrcare) ºi apoi Enter.
Tastãm Dashdot, Dashdot2, Dashed, Divide (fãrã spaþiu) ºi apãsãm Enter.
Apãsãm din nou tasta Enter pentru încãrcarea tipurilor de linii din fiºierul acad.lin.
Apãsãm Enter încã odatã pentru a termina comanda.
Dacã se doreºte încãrcarea fiecãrui tip de linie individual pe fiecare strat de desenare creat, acest lucru se poate face utilizând caseta de dialog "Layer Control" ºi butonul Set Ltype... din casetã. În prealabil se selecteazã stratul de desenare din lista afiºatã tot în acestã casetã.
Actualizarea desenului prototip
Dacã se doreºte actualizarea desenului prototip cu toate elementele realizate pânã acum (creare de straturi, încãrcarea tipurilor de linii etc.), se parcurg etapele urmãtoare:
Verificãm dacã modurile Ortho, Snap ºi Grid sunt dezactivate.
Introducem comanda SAVE AS... ºi apãsãm Enter. Caseta de dialog "Save Drawing As" apare.
Pentru salvarea noii versiuni a desenului prototip, în rubrica File: a casetei de dialog, tastãm numele acestuia (corespunzãtor formatului) precedat de cale ºi apãsãm Enter; de exemplu, C:\ACADR12\SUPPORT\A3. (De regulã desenele prototip sunt depuse în directorul SUPPORT). O casetã de dialog "AutoCAD Message" este afiºatã pe ecran.
Selectãm caseta "Yes" pentru scrierea ultimei versiuni a desenului peste cea existentã.
Astfel nu vom avea nevoie sã definim aceste straturi ºi sã încãrcãm tipurile de linii pentru desenele ulterioare
C. Desenarea secþiunii longitudinale
Mai întâi vom desena secþiunea capacului. Vom începe cu trasarea axei de simetrie, iar apoi vom adãuga liniile de contur, þinând seama de faptul cã urmeazã sã definim conturul care mãrgineºte secþiunea.
Trasarea axei de simetrie
Ne asigurãm cã ne aflãm în stratul Contur. În caz contrar vom trece în acest strat utilizând comanda LAYER.
Activãm modurile Ortho ºi Snap.
Trasãm axa de simetrie utilizând comanda LINE.
Utilizând comanda CHANGE/Properties modificãm tipul de linie continuã în linie punct (Dashdot).
Trasarea conturului suprafeþei secþionate
Considerând cã ne aflãm deja în stratul Contur, parcurgem etapele:
Cu ajutorul comenzii ZOOM dimensionãm spaþiul afiºat pentru a vizualiza corespunzãtor zona în care se va realiza secþiunea.
Utilizând comanda PLINE vom trasa conturul suprafeþei secþionate de sub axa de simetrie, fãrã raze ºi teºituri.
Realizãm razele R8 ºi R5 utilizând comanda FILLET.
Utilizând comanda CHAMFER reprezentãm teºiturile 2x45°, 1x45° ºi suprafaþa înclinatã la 25°.
Conturul desenat în partea de jos a axei va fi oglindit prin folosirea comenzii MIRROR. Rezultã conturul din fig.14.2.
|
|
Fig.14.2.
Tastãm comanda PLINE ºi o apelãm de câteva ori pentru a trasa câte o linie ce reprezintã conturul suprafeþelor frontale ºi cel al suprafeþelor interioare ale piesei. Pentru a gãsi cu uºurinþã punctele de intersecþie ale segmentelor de unde urmeazã sã trasãm liniile, se activeazã modul Object Snap/INT
Trasãm un segment la nivelul generatoarei alezajului de f15 mm utilizând comanda LINE.
Piesa nefiind complet simetricã, introducem comanda TRIM ºi îndepãrtãm partea de contur de deasupra acestui segment.
Introducem comada PLINE ºi trasãm ca un contur închis (fãrã teºituri) care reprezintã suprafaþa de deasupra alezajului de f
Cu ajutorul comenzii ERASE ºtergem segmentul de dreaptã trasat cu LINE la punctul 6.
Tastãm comanda PLINE ºi închidem cu un segment conturul oglindit. Apoi includem acest segment în polilinia conturului oglindit utilizând comanda PEDIT/Join. (Este necesarã acestã includere pentru a putea teºi alezajul de f
Utilizând comanda CHEMFER executãm teºirea alezajului f15 ºi teºirea suprafeþei exterioare (1x45°).
Cu ajutorul comenzii PLINE trasãm trei segmente de polilinie corespunzãtoare suprafeþelor frontale din zona alezajului f15 ºi unul corespunzãtor teºiturii.
Trasãm axa de simetrie ale alezajului f15 ºi axa de simetrie a gãurii de f5 utilizând comanda LINE.
Modificãm tipul de linie continuã al axelor trasate la punctul precedent în line punct (Dashdot), utilizând comanda CHANGE/Properties.
Trasãm conturul închis (pentru ca haºura sã rezulte corect) al celor douã gãuri de f5. Rezultã conturul secþiunii longitudinale din fig.14.3.
|
|
Fig.14.3.
D. Desenarea vederii frontale
La desenarea acestei vederi vom avea grijã sã aliniem elementele pe care le reprezentãm aici (axe, suprafeþe) cu cele reprezentate în secþiune. Etapele sunt:
Trasãm cele douã axe de simetrie perpendiculare ale vederii cu ajutorul comenzii LINE.
Cu ajutorul comenzii ARC trasãm cercul cu diametrul f65. Se foloseºte comanda ARC pentru cã un arc poate fi transformat în polilinie ºi apoi I se va da grosimea liniei de contur.
Transformãm arcul trasat într-o polilinie cu ajutorul comenzii PEDIT.
Folosind comanda OFFSET trasãm încã trei cercuri concentrice cu primul corespunzãtor suprafeþelor cu diametrele f f120 ºi teºiturii ultimei suprafeþe. Rezultã polilinii cu aceeaºi grosime pe care o are primul cerc.
Desenãm douã cercuri cu diametrele de f147 ºi f150, concentrice cu cele desenate deja, utilizând comanda CIRCLE.
Desenãm un cerc corespunzãtor alezajului de f15 din urechea capacului de pe axa verticalã. Folosim comanda DONUT.
Cu ajutorul comenzii OFFSET desenãm un cerc concentric cu precedentul care reprezintã teºitura alezajului respectiv.
Folosind comanda ARRAY (opþiunea P), reprezentãm încã 2 alezaje de f15 cu teºiturile lor, dispuse pe 360°.
Utilizând comanda CIRCLE trasãm un cerc concentric cu cel cu diametrul f15 (de pe axa verticalã) ºi diametrul de f
Utilizând comanda ARRAY copiem încã 5 cercuri cu diametrul f32 dispuse pe 360°. Cinci dintre acestea sunt folosite la construirea urechilor capacului.
ªtergem cercul de f32 din partea de jos, de pe axa verticalã. Rezultã desenul din fig.14.4.
|
|
Fig.14.4.
Trasãm axele radiale ale alezajelor din urechile capacului cu ajutorul comenzii LINE.
Utilizând comanda BREAK ajustãm lungimea axelor radiale.
Modificãm tipul de linie continuã al tuturor axelor din aceastã vedere în linie punct cu ajutorul comenzii CHANGE (opþiunea P).
Cercurile desenate la punctul precedent se intersecteazã cu cercul care are diametrul f147, desenat deja. Folosind comanda TRIM de 2 ori eliminãm pãrþile care se suprapun ale acestor cercuri.
Cu ajutorul comenzii FILLET racordãm arcele rãmase din cercurile de mai sus.
Folosind comanda PEDIT (opþiunea Join) legãm toate arcele racordate într-o polilinie.
Modificãm grosimea poliliniei astfel formate, la grosimea liniei de contur, utilizând comanda PEDIT (opþiunea Width).
Reprezentãm teºitura conturului exterior al capacului, trasând o curbã paralelã cu cea rezultatã cu ajutorul comenzii OFFSET.
Utilizând comanda CIRCLE trasãm un cerc cu diametrul f172 ºi altul, concentric cu acesta, cu diametrul f170 care reprezintã teºitura acestei suprafeþe.
Cu ajutorul comenzii TRIM ºtergem pãrþile din cercurile de mai sus, astfel încât sã rãmânã numai arcele dintre cele douã perechi de urechi ale flanºei (v. fig.14.1).
Transformãm arcele rãmase în polilinii cu ajutorul comenzii PEDIT.
Trasãm axa gãurii cu diametrul f5, ºi o reprezentãm cu ajutorul comenzii DONUT.
Trasãm un segment de dreaptã orizontal la distanþa de 40 de unitãþi de desenare faþã de axa capacului.
Trasãm douã polilinii de o partea ºi de cealaltã a segmentului trasat anterior, la 8 unitãti de desenare faþã de acesta ºi care sã depãºeascã cercul cu diametrul f
Utilizând comanda ROTATE rotim segmentul ºi cele douã polilinii cu 5° în jurul punctului de intersecþie al segmentului cu cercul de diametru f120 (din partea dreaptã a axei verticale).
|
|
Fig.14.5.
Cu ajutorul comenzii TRIM ºtergem pãrþile celor douã polilinii care rãmân în afara cercului cu diametrul f
Schimbãm tipul de linie continuã al segmentului în linie punct cu ajutorul comenzii CHANGE. Din parcurgerea acestor etape rezultã desenul din fig.14.5.
Se revine la secþiunea capacului ºi se deseneazã canalul cu lãþimea de 16 unitãþi de desenare ºi adâncime de 10, urmãrind reprezentarea acestuia din vederea din dreapta. Se foloseºte comanda PLINE ºi comanda BREAK pentru ºtergerea parþialã a conturului frontal.
E. Reprezentarea secþiunii parþiale
Secþiunea parþialã B-B (v.fig.14.1) este reprezentatã tot în stratul Contur prin parcurgerea urmãtoarele etape:
Verificãm dacã ne aflãm în stratul Contur, iar dacã nu, trecem în acest strat.
Afiºãm pe ecran zona de desenare în care va fi desenatã secþiunea B-B
Trasãm conturul secþiunii utilizând comanda PLINE.
Dezactivãm modurile Ortho ºi Snap.
Reprezentãm ruptura cu ajutorul comenzii SKETCH. Înainte de a trasa linia de rupturã setãm variabila de sistem SKPOLY pe 1.
Cu ajutorul comenzii BREAK întrerupem linia de rupturã la intersecþia cu linia de contur din interior.
Construim racordãrile cu ajutorul comenzii FILLET
Reprezentãm teºiturile cu ajutorul comenzii CHAMFER.
F. Reprezentarea detaliului
Detaliul E (v.fig14.1) este reprezentat în stratul contur la scara 2:1. Pentru reprezentarea lui se parcurg etapele:
În secþiunea longitudinalã trasãm un cerc (cu comanda CIRCLE) care sã încadreze detaliul E.
Afiºãm suprafaþa de desenare la o scarã mãritã cu comanda ZOOM.
Trasãm linia de contur a detaliului cu ajutorul comenzii PLINE.
Racordãm segmentele poliniei cu arce de razã R=2,5 utilizând comanda FILLET.
Dezactivãm modurile Ortho ºi Snap (dacã sunt activate).
Trasãm linia de rupturã utilizând comanda SKETCH.
Mãrim detaliul la scara 2:1 cu ajutorul comenzii SCALE.
G. Cotarea piesei "Capac spate"
La cotarea piesei "Capac spate" vor fi folosite diferite metode pentru adãugarea dimensiunilor. Se va lucra cu comanda DIM ºi principalele subcomenzi ale acesteia: HORizontal (pentru cotarea orizontalã), VErtical (pentru cotarea verticalã), Diameter (pentru cotarea diametrelor), RAdius (pentru cotarea razelor de curburã) etc.
Înainte de a începe cotarea vom reaminiti terminologia ºi câteva principii de cotare ale AutoCAD-ului.
Principii de cotare în AutoCAD
Operatia de cotare se realizeazã folosind urmãtoarele elemente: linia de cotã, extremitãþile liniei de cotã ºi punctul de origine, linii de indicaþie, linii ajutãtoare ºi cota.
Linia de cotã este linia deasupra cãreia se înscrie cota ºi aratã orientarea ºi întinderea ei. În desenele industriale se traseazã cu linie continuã subþire (B2) ºi are câte o sãgeatã la fiecare capãt (înlocuitã cu un punct în lipsã de spaþiu). Cota este un numãr care reprezintã distanþa liniarã dintre douã puncte, lungimea unui arc de cerc sau unghiul format de douã segmente de dreaptã.
Ca linii ajutãtoare de cotã pot fi folosite liniile de contur, liniile de axã sau linii trasate în acest scop (cu linie continuã subþire), în prelungirea elementului cotat ºi care delimiteazã linia de cotã.
La realizarea operaþiei de cotare în AutoCAD trebuie avute în vedere urmãtoarele principii:
Dupã selectarea celor douã puncte care marcheazã distanþa de cotat, AutoCAD poate calcula automat cota ºi o afiºeazã la mijlocul liniei de cotã, deasupra ei, dacã variabilele de dimensionare sunt setate corespunzãtor.
Dacã valoarea cotei afiºate este cea doritã, se apasã tasta ENTER, în caz contrar se scrie valoarea ei de la tastaturã.
Existã posibiliotatea adãugãrii de prefixe (simbolurile f, R) ºi/sau sufixe (unitãþi de mãsurã) la textul cotei.
În cazul în care poziþia textului de cotã nu ne convine, acesta poate fi mutat cu ajutorul comenzii MOVE (dacã respectiva cota este explodatã cu EXPLODE sau a fost înscrisã cu variabila de sistem Dimaso=OFF).
O linie ajutãtoare de cotã ( a unei cote înscrise anterior) poate fi selectatã ca element de cotare dacã aceastã cotã este explodatã.
Precizia de înscriere a cotelor pe desen (numãrul de cifre zecimale) este acelaºi pentru dimensiunea nominalã ºi pentru abaterile limitã.
Cotarea unui cerc utilizând subcomanda Diameter se face cu linia de cotã (diametrul) în interiorul cercului ºi sãgeþi la extremitãþi; pentru cercuri cu diametrul mic AutoCAD traseazã raza cercului, cu sãgeatã în afarã ºi simbolul f în faþa cotei.
Accelerarea regenerãrii textului se face cu ajutorul comenzii QTEXT care activeazã (ON) modul "Quick text". În cazul în care cotele dintr-un desen se aflã pe un strat (cum este pe stratul Cote în cazul desenului piesei "Capac spate"), acesta poate fi îngheþat pentru a creºte viteza de regenerare a desenului.
Principalele variabile de dimensionare care trebuie avute în vedere la cotarea desenelor tehnice din construcþia de maºini sunt: Dimtad; Dimtol; Dimasz; Dimtix; Dimofl; Dimtxt .
Cotarea secþiunii longitudinale
La operaþia de cotare a secþiunii longitudinale se parcurg etapele de mai
jos:
Ne asigurãm cã suntem în stratul Cote creat deja în paragraful B. În caz contrar se trece în acest strat, utilizând comanda LAYER.
Se introduce comanda ZOOM Dynamic pentru a vizualiza secþiunea longitudinalã.
Dezactivãm modul Ortho.
Stabilim precizia (numãrul de cifre zecimale) cu care vor fi scrise cotele. Se utilizeazã comanda DDUNITS, iar din caseta de dialog afiºatã se alege precizia doritã. Pentru cã vom începe cotarea cu înscrierea cotelor fãrã abateri se considerã precizia 0, deci AutoCAD va determina cota ca numãr întreg ºi poate fi scrisã astfel.
Introducem comanda DIM. Vom observa cã în locul prompt-ului Command: apare prompt-ul Dim: care ne aratã cã suntem în modul de dimensionare.
Se seteazã variabilele de dimensionare la valorile dorite. Pentru cotarea acestui desen, setãrile principalelor variabile sunt: dimtxt=3.5; dimasz=3.5; dimofl=ON; dimtix=ON; dimtad=ON.
Întrucât dorim sã începem cotarea cu specificarea cotelor liniare orizontale, introducem subcomanda HORizontal. AutoCAD cere specificarea a douã puncte care determinã poziþia liniilor ajutãtoare de cotã ºi un al treilea punct care reprezintã poziþia liniei de cotã. În situaþia în care cota calculatã de AutoCAD este cea care trebuie scrisã, se apasã tasta Enter sau al doilea buton mouse-ului. În caz contrar, valoarea cotei este scrisã de la tastaturã. Astfel sunt scrise pe desen toate cotele orizontale din secþiunea longitudinalã. Pentru repetarea subcomenzii HORizontal se apasã tasta Enter sau Space.
Se trece la înscrierea cotelor verticale. Vom începe cu cotele verticale care nu au prescrise abateri ºi vom continua cu cele care au abateri. Etapele sunt:
Dacã nu suntem în modul de dimensionare introducem comanda DIM. Variabilele de dimensionare au valorile setate la înscrierea cotelor orizontale.
La prompt-ul Dim: se introduce subcomanda Vertical. ªi în acest caz AutoCAD cere specificarea poziþiei liniilor ajutãtoare de cotã ºi a poziþiei liniei de cotã. Cotele care reprezintã diametrul unei suprafeþe de revoluþie au prefixul f care este scris cu ajutorul codului %%c. În cazul în care cota determinatã de AutoCAD este cea care trebuie scrisã, dupã acest simbol tastãm perechea de paranteze ascuþite "<>". În acest mod au fost scrise toate cotele verticale fãrã abateri.
Pentru înscrierea cotei f78 se utilizeazã subopþiunea Leader.
Înscriem cotele verticale cu abateri. Pentru aceasta schimbãm precizia de scriere cu ajutorul comenzii DDUNITS. Abaterile cotelor f64 ºi f100 pot fi scrise cu douã zecimale, deci din caseta de dialog alegem precizia 0.00 Pentru cota f120 trebuie stabilitã precizia 0.000
Atribuim valorile abaterilor cotei f64 variabilelor de dimensionare Dimtp ºi Dimtm; deci dimtm=0.09 ºi dimtp= -0.06 (semnul abaterii inferioare este schimbat automat de AutoCAD).
Cu ajutorul subcomenzii Vertical este scrisã pe desen cota f64 cu abaterile limitã setate. Asemãnãtor se procedeazã ºi cu celelalte cote cu abateri, la fiecare cotã fiind necesarã atribuirea noilor valori ale variabilelor de dimensionare.
Se înscrie cota unghiularã (25°). Din modul de desenare se apeleazã subcomanda ANgular. În acest caz, AutoCAD cere selectarea celor douã entitãþi (segmente de dreaptã) care formeazã unghiul de cotat, poziþia arcului de cotã ºi poziþia textului de cotã (25°). AutoCAD determinã valoarea unghiului cu simbolul de grad (°) ºi o afiºeazã. Dacã aceastã cotã ne convine, se apasã tasta Enter, în caz contrar putem scrie de la tastaturã textul dorit. Trebuie reþinut cã nu poate fi utilizatã o linie ajutãtoare de cotã ca entitate care formeazã unghiul cu a doua entitate decât dupã ce cota respectivã a fost explodatã.
Razele de curburã ºi teºiturile se coteazã urmãrind etapele:
Modificãm precizia de scriere a cotelor la 0 cifre zecimale utilizând comanda DDUNITS
Dacã nu ne aflãm în modul de dimensionare se lanseazã comanda DIM.
Modificãm valorile unor variabile de dimensionare: dimtol=OFF ºi dimtix=OFF
Se apeleazã subcomanda Radius pentru cotarea razelor de curburã. AutoCAD cere selectarea arcului de cotat. Selectând unul din arcele din secþiunea longitudinalã, AutoCAD afiºeazã valoarea arcului ºi cere precizarea poziþiei textului. Simbolul R este adãugat automat în faþa valorii arcului. Se selecteazã succesiv cele douã arce pentru cotare.
Dezactivãm Ortho (dacã este activat) ºi modificãm valoarea variabilei de dimensionare dimasz (dimasz=0.01).
Lansãm subcomanda Leader a comenzii de dimensionare DIM. AutoCAD cere specificarea liniei de indicaþie ºi urmãtoarele puncte prin care trece. În final, acesta cere specificarea textului cotei. Întrucât textul afiºat nu poate fi acceptat pentru teºituri, acesta se scrie de la tastaturã astfel: 1x45%%d (%%d este codul pentru scrierea simbolului grad). Aici am exemplificat înscrierea teºiturii 1x45°. Asemãnãtor sunt cotate toate teºiturile din secþiunea longitudinalã.
Cotarea vederii frontale
Ne asigurãm cã suntem în stratul Cote. În caz contrar, trecem în acest strat.
Dezactivãm modul Ortho.
Utilizãm comanda ZOOM Dynamic pentru a vizualiza vederea frontalã.
Se intrã în modul de desenare tastând comanda DIM.
Atribuim variabilei de dimensionare Dimaso valoarea OFF. Astfel, cotele vor fi scrise explodate.
Utilizând subcomanda Diameter de trei ori trecem pe desen diametrele f f172 ºi f 0,1. Când AutoCAD cere textul ultimului diametru putem rãspunde cu %%c150%%p0,1 unde %%p este codul simbolului din faþa abaterilor.
Mutãm textul diametrelor în poziþie convenabilã (AutoCAD le scrie la jumãtatea liniei de cotã). Se utilizeazã comanda MOVE.
Setãm variabila de dimensionare Dimtix pe OFF, variabila Dimaso pe ON ºi adãugãm desenului diametrul f
Setãm variabila Dimtix pe ON ºi cu ajutorul subcomenzii RAdius trecem pe desen raza de racordare R16.
Cu ajutorul subcomenzii ANgular vom cota unghiurile de 60° ºi 5°.
Se scriu pe desen cele douã dimensiuni liniare din aceastã vedere utilizând subcomanda Vertical.
Întrerupem liniile de contur care taie sãgeþile unor cote. Se utilizeazã comanda BREAK.
În continuare, în acelaºi strat, vom marca traseele de secþionare din vederea frontalã. Etapele sunt:
Cu ajutorul comenzii PLINE trasãm segmentele de linie groasã de la capetele traseelor de secþionare.
Utilizând subcomanda Leader din modul de desenare, trasãm sãgeþile (la dimensiuni mãrite prin modificarea variabilei Dimasz) care aratã direcþia de proiecþie.
Folosind comada DTEXT (stilul ROMANC) scriem literele A-A ºi respectiv B-B care marcheazã traseele de secþionare.
Cotarea detaliului ºi secþiunii B-B
Aflându-ne în stratul Cote vizualizãm detaliul E ºi secþiunea B-B cu ajutorul comenzii ZOOM Dynamic.
Se intrã în modul de dimensionare, apelând comanda DIM.
Setãm variabila Dimofl=OFF, variabila Dimtix=OFF ºi scriem R2,5 din detaliul E.
Setãm variabila de dimensionare Dimofl=ON ºi scriem raza R3 din secþiune.
Se coteazã unghiul de 15
Trecem cota f147 utilizând subcomanda Leader a comenzii DIM.
Modificãm dimensiunea sãgeþii (Dimasz=0.01) ºi se coteazã teºitura cu subcomanda Leader.
Readucem dimensiunea sãgeþii la mãrimea iniþialã ºi se trec toate celelalte dimensiuni liniare.
H. Haºurarea secþiunilor
În vederea realizãrii operaþiei de haºurare se parcurg etapele:
Se trece în stratul Haºura cu ajutorul comenzii Layer.
Vizualizãm secþiunea longitudinalã.
Introducem comanda BHATCH ºi pe ecran apare caseta de dialog "Boundary Hatch" din care selectãm caseta "Hatch Options..".Alegem stilul de haºurare Normal dupã care în caseta "Pattern" scriem modelul de haºurã "ansi31". În caseta "Scale" s-a trecut valoarea 1, iar în caseta Angle valoarea 0.
Selectãm caseta "Select Objects <" ºi este afiºat ecranul grafic cu secþiunea longitudinalã.
Definim conturul suprafeþelor de haºurat ºi, apãsând tasta Enter, se revine în caseta "Boundary Hatch"
Se apasã butonul Apply pentru realizarea efectivã a haºurãrii ºi operaþia este încheiatã.
Se vizualizeazã secþiunea B-B ºi detaliul E.
Cu aceleaºi setãri definim conturul suprafeþelor de haºurat ºi cu Apply se încheie operaþia de haºurare. Rezultatul haºurãrii este prezentat în fig.14.1.
I. Înscrierea pe desen a toleranþelor geometrice ºi a rugozitãþii suprafeþelor
Pentru înscrierea toleranþelor geometrice pe desen se parcurg etapele:
Deoarece ne propunem ca toleranþele geometrice ºi rugozitatea suprafeþelor sã aparã tot în stratul Cote, se revine în acest strat
Se "îngheaþã" stratul Haºura, utilizând comanda LAYER, opþiunea Freeze.
Întrucât toleranþele geometrice sunt înscrise în secþiunea longitudinalã, vizualizãm aceastã secþiune.
Modificãm precizia de scriere la 0.0 cu ajutorul comenzii DDUNITS.
Activãm modurile Ortho ºi Snap, modul de lucru Snap având pasul de incrementare de 0.5
Cu ajutorul comenzii DIM se intrã în modul de dimensionare.
Apelãm subcomanda Leader ºi desenãm linia de indicaþie ºi cadrul de toleranþe pentru cele douã abateri geometrice.
Împãrþim cadrul de toleranþe în trei cãsuþe cu comanda LINE.
Utilizând comanda LINE se deseneazã simbolul toleranþei la perpendicularitate, iar cu ajutorul comenzii CIRCLE se deseneazã simbolul toleranþei la coaxialitate.
Se înscriu valoarea toleranþelor geometrice ºi literele de indentificare a bazelor de referinþã utilizând comanda DTEXT.
Modificãm dimensiunea sãgeþii (Dimasz=0.1) ºi cu Leader se deseneazã cadrul pãtrat (pentru litera de identificare a bazei de referintã) ºi linia sa de indicaþie.
Cu ajutorul comenzii SOLID desenãm triunghiul înnegrit de la extremitatea liniei de indicaþie a cadrului pãtrat.
Notarea rugozitãþii suprafeþelor se poate face astfel:
Se vizualizeazã o zonã liberã din desen cu ajutorul comenzii ZOOM Dynamic.
Desenãm simbolul de bazã al rugozitãþii suprafeþelor conform SR ISO 4287-1:1993.
Utilizând comanda BLOCK se creazã un bloc cu acest simbol.
Cu ajutorul comenzii INSERT se insereazã simbolul, de câte ori este necesar, în poziþia doritã.
Scriem valoarea parametrului de profil Ra la fiecare simbol reprezentat. Se utilizeazã comanda DTEXT sau TEXT.
Se vizualizeazã zona de deasupra indicatorului ºi se scriu condiþiile tehnice cu ajutorul comenzii DTEXT (v.fig.14.1).
Se trece în stratul 0, utilizând comanda LAYER.
Se vizualizeazã indicatorul ºi se completeazã cu datele curente, utilizând comanda DTEXT
J. Imprimarea desenului
Considerând cã nu este necesar sã creãm mai multe viewport-uri pentru desenul piesei "Capac spate", nu vom trece în spaþiul hârtie ºi, ca urmare, vom imprima desenul din spaþiul model.
Ne asigurãm cã toate straturile sunt "dezgheþate" ºi selectãm stratul 0.
Vizualizãm întreg desenul cu ajutorul comenzii ZOOM All.
Lansãm comanda PLOT; pe ecran apare caseta de dialog "Plot Configuration".
Avându-se în vedere cele prezentate la capitolul "Plotarea desenelor", se seteazã principalele opþiuni ale comenzii PLOT, utilizând caseta afiºatã. Pentru a plota imaginea curentã de pe ecran, s-a selectat opþiunea Display, iar pentru a trimite aceastã copie într-un fiºier a fost activat butonul Plot to File.
Dupã selectarea opþiunilor finale, se activeazã butonul OK din caseta de dialog "Plot Configuration" ºi desenul este plotat. Rezultatul plotãrii desenului pentru piesa "Capac spate" este prezentat în fig.14.1.
14.2. Desenarea unei roþi dinþate
În acest paragraf va fi desenatã vederea lateralã ºi secþiunea unei roþi dinþate cilindrice (fig.14.6). Alezajul central al roþii are prevãzut caneluri.
A. Începerea desenului
Ca de obicei, desenul îl începem cu apelarea unui desen prototip care corespunde formatului cerut de dimensiunile piesei ºi care conþine chenarul conform SR ISO 5457:1994.
Dacã este necesar, se lanseazã AutoCAD
Dupã ce apare ecranul grafic se introduce comanda NEW ºi se apasã tasta Enter pentru a obþine caseta de dialog "Create New Drawing".
Se apeleazã desenul prototip A3, se tasteazã numele noului fiºier desen (RDC) ºi se apasã butonul OK.
Dacã nu este vizualizat întreg desenul, se introduce comanda ZOOM/All pentru a-l vedea în totalitate.
Dacã este cazul, se modificã unele setãri iniþiale ale desenului prototip.
În cazul în care desenul prototip nu conþine ºi indicatorul, acesta se insereazã cu ajutorul comenzii INSERT.
Întrucât existã un bloc (ca fiºier desen pe disc) care conþine tabelul cu principalele elemente ale danturii roþilor dinþate cilindrice, acesta este inserat în colþul din dreapta sus al desenului.
Fig.14.6. Desenul de execuþie al roþii dinþate cilindrice.
B. Desenarea vederii frontale
Considerând cã ºi în acest caz au fost create straturile de desenare Contur, Haºura ºi Cote, le vom utiliza în aceleaºi scopuri arãtate la paragraful 14.1.
Ne asigurãm cã ne aflãm în stratul Contur. În caz contrar, vom trece în acest strat utilizând comanda LAYER.
Vizualizãm zona de desenare a vederii frontale utilizând comanda ZOOM Dynamic.
Activãm modurile "Quick text" (pentru accelerarea regenerãrii textului), Ortho ºi Snap, pasul de incrementare al modului snap fiind 0.5
Trasãm axele de simetrie utilizând comanda LINE.
Încãrcãm tipul de linii Dashdot ºi Dashdot2 cu ajutorul comenzii LINETYPE Load.
Utilizând comanda CHANGE/Properties modificãm tipul de linie continuã în linie punct (Dashdot).
Utilizând comanda UCS, vom defini un sistem de coordonate utilizator cu originea în punctul de intersecþie al axelor .
Desenãm un cerc cu diametrul f129 utilizând comanda ARC.
Transformãm cercul desenat într-o polilinie ºi îi stabilim grosimea de 0,7 (grosimea liniei de contur). Se utilizeazã comanda PEDIT.
Utilizând comanda OFFSET desenãm 5 cercuri concentrice cu cel desenat, corespunzãtoare teºiturii suprafeþei exterioare, diametrului f90, diametrului f66, diametrului f56 ºi diametrului f
Cu ajutorul comenzii CIRCLE desenãm cercul cu diametrul f54 (fundul canelurilor).
Schimbãm tipul de linie continuã în linie punct (Dashdot) ºi trasãm diametrul de divizare al danturii (f
Revenim la tipul de linie continuã.
Cu ajutorul comenzii PLINE trasãm douã segmente de dreaptã paralele, la distanþa de 9 unitãþi, care corespund flancurilor unei caneluri (una de pe axa verticalã a vederii frontale).
Utilizând comanda TRIM ºtergem pãrþi ale segmentelor care depãºesc diametrele de fund ºi de vârf ale canelurilor.
Cu ajutorul comenzii ARRAY Polar se face o copie a canelurii desenate (numai flancurile) specificând întinderea unghiularã de 45
Utilizând comanda BREAK, ºtergem arcul de cerc dintre cele douã caneluri desenate (corespunzãtor cercului de fund al canelurilor).
Apelând comanda TRIM ºtergem parþial cercul de vârf al canelurilor (din dreptul canelurilor desenate).
Folosind comanda BREAK de douã ori, întrerupem cercul de fund al canelurilor la intersecþia cu flancurile marginale ale canelurilor desenate.
Transformãm fundul celor douã caneluri în polilinie ºi îi modificãm grosimea la 0.7 utilizând comanda PEDIT. Rezultatul parcurgerii acestor etape este prezentat în fig.14.7.
C. Desenarea secþiunii axiale
În stratul Contur vizualizãm zona corespunzãtoare suprafaþeþei de desenare a secþiunii axiale.
Trasãm axa de simetrie cu ajutorul comenzii LINE.
Utilizând comanda UCS, vom defini un sistem de coordonate utilizator cu originea pe axa secþiunii, în planul frontal din partea stângã.
Desenãm conturul suprafeþei secþionate (partea de deasupra axei de simetrie) cu ajutorul comenzii PLINE. Când este necesar activãm/ dezactivãm modul Ortho ºi schimbãm modul de introducere al datelor (din coordonate relative în coordonate absolute ºi invers).
Reprezentãm înãlþimea dinþilor roþii dinþate ºi cea a canelurilor cu ajutorul comenzii PLINE.
Utilizând comanda CHEMFER efectuãm toate teºiturile din secþiune.
Cu ajutorul comenzii LINE trasãm linia care reprezintã diametrul de divizare al roþii.
Trasãm liniile de contur frontale ale suprafeþelor, pânã la axa de simetrie, folosind comanda PLINE.
Schimbãm tipul de line al axei de simetrie ºi al diametrului de divizare al roþii dinþate, în line punct. Se foloseºte comanda CHANGE, opþiunea P.
Utilizând comanda MIRROR oglindim faþã de axa de simetrie tot ceea ce am desenat pânã acum în aceastã secþiune.
Reprezentãm teºiturile laterale ale dinþilor roþii dinþate cu ajutorul comenzii PLINE (fig.14.7).
Fig.14.7
D. Cotarea secþiunii axiale
Avându-se în vedere regulile ºi principiile de cotare în desenul industrial, precum ºi principiile de cotare ale AutoCAD-ului (prezentate la paragraful 14.1), etapele care trebuie parcurse sunt:
Dacã nu suntem în stratul Cote trecem în acest strat, utilizând comanda LAYER.
Se introduce comanda ZOOM Dynamic pentru a vizualiza secþiunea axialã.
Dezactivãm modul Ortho ºi modul "Quik text" .
Revenim în sistemul de coordonate WCS.
Stabilim precizia (numãrul de cifre zecimale) cu care vor fi scrise cotele, utilizând comanda DDUNITS. Pentru cã vom începe cotarea cu înscrierea cotelor fãrã abateri se considerã precizia 0.
Introducem comanda DIM. Vom observa cã în locul prompt-ului Command: apare prompt-ul Dim: care ne aratã cã suntem în modul de dimensionare.
Se seteazã variabilele de dimensionare la valorile dorite prin alegerea din meniul ecran a opþiunii "Dim Vars" (Dimtol=OFF).
Apelãm subcomanda Vertical de mai multe ori ºi înscriem toate diametrele fãrã abateri.
Înscriem cota orizontalã 47 apelând subcomanda HORizontal.
Se înscrie cota unghiularã 20 , utilizând subcomanda Angular. Cotele înscrise în aceastã secþiune sunt prezentate în fig.14.8.
Pentru înscrierea cotelor cu abateri se seteazã corespunzãtor valorile variabilelor de dimensionare: Dimtol=ON, iar Dimtp ºi Dimtm vor avea succesiv valorile abaterilor dimensiunilor respective. De asemenea, se stabileºte numãrul de zecimale cu care vor fi scrise cotele ºi abaterile lor în funcþie de precizia acestora, utilizând comanda DDUNITS. Apoi se apeleazã subcomenzile HORizontal respectiv VErtical.
Razele de curburã (R5, R6) ºi teºiturile din secþiunea axialã se coteazã urmãrind etapele pentru cotarea acestor elemente prezentate la paragraful 14.1.
Fig. 14.8.
E. Cotarea vederii frontale
În aceastã vedere sunt de înscris diametrul de vârf al canelurilor, diametrul de fund ºi lãþimea acestora (fig.14.8). Aflându-ne în stratul Cote parcurgem etapele:
Vizualizãm vederea frontalã.
Stabilim precizia de scriere la 0.000 pentru a scrie abaterile cu trei zecimale; se utilizeazã comanda DDUNITS.
Intrãm în modul de desenare lansând comanda DIM ºi atribuim valorile abaterilor celor douã variabile de dimensionare: dimtp=0.027 ºi dimtm=0.
Cu ajutorul subcomenzii Diameter înscriem cota f46 cu abaterile respective.
Atribuim variabilelor de dimensionare valorile: dimtp=0.095 ºi dimtm=0.040
Utilizând subcomanda HORizontal înscriem lãþimea canelurilor.
Modificãm precizia de scriere a dimensiunilor la 0.0 ºi atribuim varibilelor de dimensionare abaterile dimatrului f
Folosind subcomanda HORizontal vom înscrie acest diametru sub forma unei dimensiuni orizontale.
Utilizând subcomanda Leader indicãm elementele canelurilor ºi sub forma 8x46x54 STAS 1768-86, unde 8 reprezintã numãrul de caneluri.
F. Haºurarea secþiunii axiale
Selectãm stratul curent de desenare ( Haºura).
Vizualizãm secþiunea axialã.
Introducem comanda BHATCH ºi pe ecran apare caseta de dialog Boundary Hatch din care selectãm caseta "Hatch Options..". Alegem stilul de haºurare Normal dupã care în caseta Pattern scriem modelul de haºurã "ansi31". În caseta "Scale" s-a trecut valoarea 1, iar în caseta Angle valoarea 0.
Selectând caseta "Select Objects <" se afiºeazã ecranul grafic cu secþiunea axialã.
Definim conturul suprafeþelor de haºurat ºi, apãsând tasta Enter, se revine în caseta "Boundary Hatch".
Se apasã butonul Apply pentru realizarea efectivã a haºurãrii ºi operaþia este încheiatã (fig.14.6).
G. Înscrierea pe desen a toleranþelor geometrice ºi a rugozitãþii suprafeþelor roþii dinþate
Pentru înscrierea toleranþelor geometrice pe desen se parcurg etapele:
Se revine în stratul Cote ca strat curent ºi se "îngheaþã" stratul Haºura.
Vizualizãm secþiunea axialã.
Modificãm precizia de scriere la 0.0 cu ajutorul comenzii DDUNITS.
Activãm modurile Ortho ºi Snap, modul de lucru Snap având pasul de incrementare de 0.5
Utilizând comanda DTEXT, scriem valoarea toleranþei la perpendicularitate ºi diametrul de mãsurare, aproximativ în locul în care vom desena cadrul de toleranþã, atât pentru suprafaþa frontalã din stânga, cât ºi pentru cea din dreapta.
Cu ajutorul comenzii DIM se intrã în modul de dimensionare ºi verificãm dacã variabila Dimtol este setatã pe OFF; în caz contrar o setãm.
Apelãm subcomanda Leader ºi desenãm linia de indicaþie ºi cadrul de toleranþe pentru cele douã abateri geometrice.
Împãrþim cadrul de toleranþe în trei cãsuþe ºi desenãm simbolul toleranþei la perpendicularitate. Se foloseºte comanda LINE.
Se înscriu literele de indentificare a bazelor de referinþã în cadrul de toleranþã, utilizând comanda DTEXT.
Vizualizãm vederea lateralã cu ajutorul comenzii ZOOM Dynamic.
Modificãm dimensiunea sãgeþii (Dimasz=0.1) ºi cu Leader se deseneazã cadrul pãtrat ºi linia sa de indicaþie în prelungirea diametrului f
Cu ajutorul comenzii SOLID, desenãm triunghiul înnegrit de la extremitatea liniei de indicaþie a cadrului pãtrat (fig.14.8).
Notarea rugozitãþii suprafeþelor în acest desen se face urmãrind aceleaºi etape prezentate la paragraful 14.1.
H. Completarea indicatorului ºi tabelului cu elementele danturii roþii dinþate
Se vizualizeazã zona din stânga indicatorului ºi se scriu condiþiile tehnice cu ajutorul comenzii DTEXT
Se selecteazã stratul de desenare în care se aflã indicatorul (stratul 0).
Se vizualizeazã indicatorul ºi se completeazã cu datele curente, utilizând comanda DTEXT
Se vizualizeazã tabelul cu elementele necesare prelucrãrii danturii roþii dinþate ºi se înscriu valorile acestor elemente, precum ºi ale roþii conjugate (fig.14.6).
I. Imprimarea desenului
Ne asigurãm cã toate straturile sunt "dezgheþate" ºi selectãm stratul 0.
Vizualizãm întreg desenul cu ajutorul comenzii ZOOM All.
Lansãm comanda PLOT. Pe ecran apare caseta de dialog "Plot Configuration".
Se seteazã opþiunile comenzii PLOT, utilizând caseta afiºatã. Pentru a plota imaginea curentã de pe ecran s-a selectat opþiunea Display, iar pentru a trimite aceastã copie într-un fiºier a fost activat butonul Plot to File.
Dupã selectarea opþiunilor finale, se activeazã butonul OK din caseta de dialog "Plot Configuration" ºi desenul este plotat. Rezultatul plotãrii desenului pentru piesa "Capac spate" este prezentat în fig.14.6.
În acest capitol s-au prezentat câteva posibilitãþi de reprezentare a diferitelor suprafeþe ale pieselor desenate. AutoCAD oferã o multitudine de posibilitãþii pe care un utilizator le poate realiza, în diferite combinaþii, în urma experienþei dobândite în proiectarea asistatã.
|
