Proprietati ale obiectelor create în AutoCAD. Pregatirea desenului. Desene-sablon

Proprietati comune ale obiectelor din desenele AutoCAD

Pentru a reda fidel varietatea obiectelor din lumea reala, AutoCAD atribuie obiectelor virtuale din desene proprietati adecvate, care sa le confere un aspect realistic si semnificatii multiple de reprezentare grafica. Cele mai importante proprietati comune ale obiectelor din mediul AutoCAD sunt: tipul de linie, culoarea, layer-ul, latimea de linie. Acestea sunt usor accesibile fie prin comenzi specifice, fie din meniul pull-down "Format" sau prin rubricile adecvate ale barei de instrumente "Object properties" (fig. 3.1).

Figura 3.1 Bara de instrumente "Object properties" si rubricile ei

Linii discontinue în desenele AutoCAD. Comenzile LINETYPE si LTSCALE

AutoCAD permite folosirea unei game largi de linii discontinue. Modelele de linii discontinue sunt stocate în biblioteca proprie de linii, adica într-un fisier de tip .lin. La începerea lucrului pe format în inch, acesta este fisierul "acad.lin", iar la începerea pe format metric, fisierul-biblioteca cu modele de linii discontinue este "acadiso.lin". La cererea utili 121e47b zatorului, modelele de linie alese din biblioteca se încarca în desenul curent. Comanda LINETYPE, prin optiunea "Load", efectueaza operatia de încarcare în desen a liniilor specificate. Aceasta optiune nu modifica în nici un fel linia curenta de desenare! Biblioteca proprie AutoCAD include si linii cu aspect complex, în zig-zag, cu marcaje, cu serpuiri, etc. În fig. 3.2 sunt prezentate câteva exemple.

Figura 3.2 Exemple de linii discontinue cu aspect complex din biblioteca AutoCAD 2000 

Liniile discontinue contin un anumit model de linie, care se repeta de câte ori este necesar, pe lungimea conturului respectiv (fig. 3.3). În descrierea de biblioteca, lungimea modelului de linie are o anumita valoare, exprimata în unitati de desenare. Aceasta valoare poate fi modificata de utilizator prin comanda LTSCALE, sau cu ajutorul casetei pentru gestionarea liniilor discontinue. Modificarea poate fi globala, pentru toate liniile discontinue din desen, sau individuala, pentru un anumit obiect desenat cu linie discontinua.

Figura 3.3 Linie discontinua în AutoCAD, cu evidentierea lungimii modelului de linie

Tipurile de linii discontinue din desen sunt manipulate prin intermediul casetei "Linetype Manager" (fig. 3.4), apelabila în mai multe moduri: din meniul pull-down "Format", linia Linetype., sau prin comanda LINETYPE, sau prin linia "Other." din rubrica pentru tipuri de linii a barei de instrumente "Object properties" (fig. 3.1). Caseta "Linetype Manager" poseda numeroase optiuni de vizualizare integrala sau selectiva a liniilor de diferite tipuri încarcate în desen, cu prezentarea optionala a detaliilor descriptive.

Pentru a asigura o viteza de lucru mare, se recomanda ca tipurile de linii discontinue necesare în desen sa fie încarcate în faza initiala, de pregatire a desenului.

Figura 3.4 Caseta de gestionare a tipurilor de linii din AutoCAD 2000

Pe lânga liniile discontinue din bibliotecile proprii, AutoCAD 2000 ofera posibilitatea de a defini noi tipuri de linii discontinue, prin comanda MKLTYPE (meniul pull-down "Express Tools", încarcabil la cerere prin comanda MENULOAD).

Culori în AutoCAD. Comanda COLOR

AutoCAD permite utilizarea a 256 de culori. Primele 7 sunt culorile de baza:

Red (rosu) 5. Blue (albastru)

Yellow (galben) 6. Magenta (magenta)

Green (verde) 7. White (alb)

Cyan (cinabru)

Culorile pot fi identificate prin numarul alocat de program.

Culoarea implicita cu care lucreaza AutoCAD este cea alba ("white" în limba engleza). Daca în configurarea zonei grafice de pe monitor, s-a optat pentru fond deschis la culoare (alb, gri pal), liniile implicite sunt afisate în culoare neagra, desi culoarea AutoCAD ramâne cea alba.

Folosirea culorilor în desenele AutoCAD nu este conditionata în nici un fel de prezenta unui monitor color si de numarul de culori admis de sistemul de operare.

Utilizarea diferitelor culori în AutoCAD urmareste nu numai redarea cât mai realistica a obiectelor, ci si gruparea obiectelor din desen, obiectele cu aceeasi semnificatie functionala sau grafica putând sa fie reprezentate în aceeasi culoare.

Culorile de lucru pot fi stabilite prin comanda COLOR, apelabila si din meniul pull-down "Format". Bara de instrumente "Object properties" include de asemenea o rubrica de culoare (fig. 3.1) Linia "Other." a acestei rubrici activeaza caseta pentru culori.

Modificarea culorii curente are efect asupra urmatoarelor obiecte create în desen, cele elaborate anterior pastrându-si culoarea lor.

La plotarea desenelor, se poate opta pentru reproducerea culorilor din desen, pentru transformarea lor în nuante de gri, sau pentru înlocuirea culorii obiectului cu o alta culoare. Optiunile mentionate sunt exprimabile prin tabelul de alocare a penitelor virtuale (vezi rubrica "Plot style table" din panoul "Plot Device" al casetei de plotare).

Latimea liniei de desenare. Comanda LWEIGHT

Pentru a reproduce obiecte având conturul lat, AutoCAD utilizeaza proprietatea de latime de linie ("lineweight" în l. engl.). Teoretic, AutoCAD poate atribui latime de linie aproape oricaror obiecte grafice; fac exceptie textele scrise cu fonturi truetype, punctele si solidele 2D. În fig. 3.5 sunt prezentate câteva exemple de obiecte cu contururi si linii de diferite latimi.

Figura 3.5 Obiecte create cu diferite latimi ale liniei

Latimea de linie poate fi setata prin comanda LWEIGHT sau prin intermediul barei de instrumente "Object properties". Comanda LWEIGHT este apelabila si din meniul pull-down "Format", linia "Lineweight.". AutoCAD cunoaste un anumit set de 28 de valori pentru latimea de linie. Utilizatorul poate modfica o anumita valoare, dar nu poate adauga valori noi setului respectiv.

Comanda LWEIGHT permite stabilirea unitatii de masura pentru latimea de linie: mm sau inch. Firma AutoDessk recomanda milimetrul, care asigura o precizie mai buna.

O anumita valoare a latimii de linie este declarata ca fiind cea implicita ("Default") în desen. Uzual, aceasta este 0.25 mm. Comanda LWEIGHT, prin caseta de dialog oferita (fig. 3.6), stabileste valoarea în pixeli prin care este afisata pe ecran latimea de linie implicita.

Figura 3.6 Caseta de dialog pentru latimi de linie

Bara de stare de la partea inferioara a ferestrei AutoCAD include un buton pentru activarea/dezactivarea afisarii pe ecran a latimii de linie. Este recomandabil ca, pe timpul sesiunii de lucru, sa se renunte la afisarea explicita pe ecran a acestei proprietati, deoarece, în cazul existentei mai multor contururi late, viteza de regenerare a desenului scade mult. În faza finala, când desenul este finisat, afisarea poate fi activata. Tiparirea la imprimanta sau plotter a latimii de linie nu depinde în nici un fel de optiunea de afisare pe ecran.

Pentru reprezentarea latimii obiectelor înguste NU se recomanda utilizarea proprietatii de latime de linie! În acest scop, este preferabila reprezentarea prin polilinie de o anumita latime!

La folosirea desenelor AutoCAD ca ilustratii în texte, este de asemenea preferabila polilinia pentru linii late (vezi cap. 4, §4.2.2)!.

Recomandarile anterioare se bazeaza pe faptul ca AutoCAD afiseaza o linie lata pe ecran prin numarul de pixeli stabiliti, indiferent de amplificarea imaginii. Asadar, proprietatea de "lineweight" nu este scalabila, în timp ce latimea unei polilinii este afisata proportional cu factorul de amplificare a imaginii pe ecran.

Layer-e în AutoCAD

Una din facilitatile mult utilizate în AutoCAD este lucrul pe straturi. Notiunea de strat poarta denumirea de "layer" în limba engleza si este folosita ca atare, pentru fidelitate în limbaj. Proprietatea defineste o grupare logica a obiectelor si este similara unei folii perfect transparente, de grosime 0, pe care se creaza parti din desen. Prin suprapunerea tuturor layer-elor din desen, se obtine desenul în totalitate. Unul sau mai mute layer-e pot fi facute nevizibile oricând, pe orice durate de timp, în sesiunea de lucru, fara ca obiectele plasate în aceste layer-e sa fie sterse din desen. Pe lânga avantajul gruparii obiectelor din desen dupa semnificatia, functia, aspectul lor, folosirea layer-elor permite marirea vitezei de desenare. Acele grupuri de obiecte asupra carora nu se lucreaza o anumita perioada, pot fi facute nevizibile, fie prin înghetarea layer-ului ("Freeze"), fie prin dezactivarea sa ("Off"). Obiectele dintr-un layer dezactivat sau înghetat nu sunt momentan vizibile. Pentru ca ele sa devina vizibile, layer-ul în care se gasesc trebuie sa fie atât activ ("On") cât si topit ("Thaw").

Un layer se identifica dupa un nume, pe care îl acorda utilizatorul la crearea acestuia, si care este unic.

Orice layer are asociate o culoare, un tip de linie implicit si o latime de linie implicita, proprietati care poarta denumirea de culoare, tip de linie si respectiv latime de linie "bylayer". Programul asociaza automat unui nou layer culoarea "white", linia continua si latimea de linie implicita declarata în desen. Utilizatorul poate modifica aceste proprietati, în orice moment al sesiunii de lucru. Pentru a fi alocata unui layer, o linie discontinua trebuie sa fie încarcata în prealabil în desen (vezi 3.2). Mai multe layer-e pot avea aceeasi culoare si/sau acelasi tip ori latime de linie "bylayer".

Pentru identificarea unitara a culorilor din desene, AutoCAD 2000 aloca numarul 256 pentru culoarea "bylayer". Aceasta trebuie înteleasa ca o culoare logica.

În orice desen, programul introduce automat layer "0". Acesta nu poate fi redenumit si nici sters din desen, dar i se pot modifica proprietatile de linie si culoare (lucru nerecomandabil).

Fiecare nou element creat în desen este plasat în layer-ul curent. Toate obiectele create într-un anumit layer vor avea culoarea, tipul de linie si latimea de linie asociate acestuia, daca pentru proprietatile respective este stabilita valoarea "bylayer".

Gruparea obiectelor în layer-e este la alegerea utilizatorului, dar se recomanda sa fie aplicata dupa criterii clare, judicios definite: aspect al liniilor (continuitate, latime), rol functional, etc.

Pentru desenele tehnice de tip industrial, un set minimal de layer-e ar include (tabelul 3.1):

Tabelul 3.1

Pentru asigurarea unei viteze mari în lucru, se recomanda ca definirea layer-elor sa fie realizata la început, în faza de pregatire a desenului, înainte de desenarea efectiva a obiectelor.

Toate layer-ele definite în desen se salveaza odata cu acesta.

Definirea layer-elor noi, stabilirea si modificarea proprietatilor layer-elor existente se realizeaza prin caseta "Layer Properties Manager" (fig. 3.7), apelabila din meniul pull-down "Format", linia "Layers.", sau prin comenzile DDLMODES ori LAYER. Caseta de layer-e are acces direct si la cea de operare cu linii discontinue.

Layer-ul curent este afisat pe bara de instrumente "Object properties".

Pentru a desena un obiect într-un anumit layer, layer-ul respectiv trebuie sa fie cel curent. Modificarea layer-ului curent este permisa de toate casetele si comenzile de manipulare a layer-elor. Utilizatorul dispune si de butoane adecvate pe barele de instrumente (fig. 3.8).

În afara proprietatilor analizate, unui layer îi sunt atribuite si alte proprietati cum ar fi plotarea obiectelor pe care le contine sau ignorarea lor la plotare, vizibilitatea în diferite viewport-uri, blocarea la editare, etc.

Figura 3.7 Caseta pentru gestionarea proprietatilor layer-elor din AutoCAD 2000

Figura 3.8 Bara de instrumente "Object properties", cu facilitatile de manipulare a layer-elor

Semnificatia simbolurilor vizuale din lista rapida de layer-e este urmatoarea (fig. 3.9):

Figura 3.9 Semnificatia simbolurilor vizuale din lista rapida de layer-e

Atentie! O modificare explicita a proprietatilor de linie (tip, latime) si culoare ale unui obiect anuleaza setarea acestora pe "bylayer", indiferent de layer-ul de creare! Proprietatile "bylayer" nu vor mai functiona!

Prin intermediul componentei "AutoCAD Design Center", prezentata într-un capitol viitor, tipurile de linii si layer-ele dintr-un desen pot fi transferate cu usurinta în oricare alt desen.

Desene-sablon (prototipuri)

Efectuarea în desen a tuturor operatiilor pregatitoare consuma timp si are un aspect de rutina. În plus, este absolut necesar ca într-un anumit grup de proiectare toti proiectantii sa utilizeze aceleasi standarde de birou în realizarea desenelor. Din aceste motive, este preferabil ca pregatirea desenului sa fie realizata o singura data, pentru toti utilizatorii, iar desenul astfel pregatit sa fie salvat si folosit ca desen-sablon (denumit si prototip).

La începerea unui desen nou, va fi specificat sablonul dorit. Modul de începere a sesiunii de lucru din caseta "Start Up" va viza în acest caz optiunea "Use a Template".

Desenul-sablon implicit al programului este "acad.dwt" pentru format în inch, respectiv "acadiso.dwt" pentru format în mm.

Definirea unui desen-sablon propriu cuprinde în general urmatoarele operatii:

1. Setarea limitelor desenului cu ajutorul comenzii LIMITS, daca acestea nu corespund, urmata de vizualizarea întregului desen, pentru a avea la începerea lucrului, o imagine de ansamblu a spatiului de desenare: prin comanda ZOOM, optiunea "All";

2. Activarea ajutoarelor grafice necesare si alegerea unor valori de start potrivite cu dimensiunile elementelor desenate; ulterior acestea pot fi modificate ori de câte ori este nevoie; cu ajutorul casetei "Drafting Settings";

3. Încarcarea în memorie a liniilor discontinue necesare în desen si stabilirea lungimii modelului de linie (daca este cazul); prin caseta "Linetype Manager";

4. Crearea layer-elor necesare, cu stabilirea culorii, a tipului de linie si a latimii de linie pentru fiecare; prin caseta "Layer Properties Manager";

5. Stabilirea numarului de zecimale cu care se doreste afisarea coordonatelor pentru diferite puncte si a distantelor; prin caseta "Drawing Units";

6. Definirea unui stil de scriere sau chiar a mai multora, în functie de necesitati; cu ajutorul comenzii STYLE, si al casetei "Text Style";

7. Definirea stilurilor de cotare necesare si salvarea lor; prin caseta "Dimension Style Manager";

8. Trasarea chenarului, si eventual a indicatorului; prin comanda PLINE sau RECTANG, apoi prin comenzile LINE, TEXT / DDATTDEF.

Depinzând de specificul desenului, pot fi efectuate si alte operatii pregatitoare, sau pot fi eliminate unele din cele enumerate mai sus.

Desenul-sablon (prototipul) va fi salvat, spre a fi folosit ulterior, ca baza a altor desene. Pentru ca prototipul sa nu fie deteriorat prin modificari accidentale, se recomanda ca fisierul ce îl cvontine sa fie marcat "read only" (accesibil numai pentru citire).

Formatul de desen-sablon în AutoCAD 2000 este "*.dwt".

AutoCAD 2000 dispune de numeroase prototipuri de firma, denumite "Templates" gata pregatite pentru diferite formate, diferite standarde nationale (DIN, ANSI, JIS, etc.) ori internationale (ISO). Modul de utilizare al acestora a fost prezentat în subcapitolul 1.4.

Casetele din fig. 3.10 a, b ilustreaza modul de previzualizare si alegere a fisierului-sablon.

În fig. 3.11 este prezentat sablonul pentru format A3 tip ISO (template "ISO A3"). Se poate observa existenta indicatorului si a chenarului, precum si prezenta reperelor de format. sablonul respectiv prezinta doua variante, diferind una de cealalta prin stilul de plotare asociat.

Figura 3.10 a Primul pas în alegerea unui sablon (Template) pentru viitorul desen

Figura 3.10 b Caseta de cautare / listare / selectare a desenului-sablon în AutoCAD 2000

Figura 3.11 sablonul pentru format A3 varianta ISO