24 bit CD - player
De la aparitia in 1980 a primului CD player ( SONY ) si pana in prezent s-au facut numerosi pasi in directia imbunatatirii calitatii sonore a acestora, desi, la aparitie, reclama prezenta aceasta descoperire tehnologica drept sursa audio care va satisface toate cerintele si exigentele reproducerii sonore. La acel moment, in culmea euforiei, avand in vedere parametrii tehnici net superiori, CD - playerul reprezenta de departe "sursa ideala". Odata cu trecerea timpului, en 20120j94u tuziasmul a mai scazut si datorita faptului ca multi audiofili au fost si sunt in continuare nemultumiti de calitatea sunetului oferit de cele mai sofisticate aparate oferite pe piata.
Cauzele sunt multiple:
- multi reclama "duritatea sunetului" pe care il furnizeaza CD -playerul, comparativ cu sursele clasice, inregistrarea magnetica sau cea mecanica, pe discul de vinil. De altfel, in prezent se manifesta o puternica revenire la discul de vinil, fapt atestat de revistele de specialitate vestice in care rubricile dedicate echipamentului ce pare desuet, pick-up-ul, doza sa, ca si cele pentru prezentarea aparitiilor de noi discuri ocupa un spatiu din ce in ce mai consistent.
- alti audiofili nu mai recunosc, dupa prelucrarea digitala a inregistrarilor, sunetul original. Trebuie sa o spunem, dar marea majoritate a inregistrarilor de pe piata o reprezinta cele care au la baza, in prima faza, o matrita inregistrata analogic, indiferent daca este o inregistrare mai noua sau mai veche. Multi audiofili sunt amatori de "muzica veche", iar pe de alta parte, inregistrarile digitale sunt relativ putine ( cele notate DDD ).
- de multe ori este reclamata variatia calitatii inregistrarii de la un CD la altul, fapt ce apropie CD-ul de sursele clasice mai degraba, decat de sursa ideala;
- in plus, "puristii" reclama ca inregistrarea digitala, prin aproximarea sa, lasa loc pentru "scapari" din semnalul audio si la refacerea sa in semnal analogic, se petrec schimbari ale echilibrului tonal, care, chiar daca sunt pentru cei mai multi usor de trecut cu vederea, pentru un adevarat audiofil nu pot fi acceptate.
Toate aceste considerente, ca si cele legate de evolutia componentelor electronice sau de cresterea vanzarilor a condus la aparitia de diverse variante constructive, unele cu real efect asupra performantelor, altele, pur propagandistice, ca 24- bit CD-playerul.
Trebuie sa amintim ca standardizarea inregistrarii sonore digitale de 16 biti are la baza o serie de elemente faptice de la sfarsitul anilor '70:
- frecventa de 44,1 kHz pentru cuantificarea semnalului a fost aleasa pentru compatibilitate cu formatul video PAL cu 625 de linii;
- rezolutia de 16 biti a fost impusa de tehnologia momentului de producere a convertoarelor D/A de care dispunea la acel moment SONY;
- lungimea de unda a diodelor laser a fost aleasa din considerente de fabricatie la momentul respectiv (1980), ca si marimea minima a elementului unitate gravat pe disc (pit size ).
- diametrul unui CD ( 120 mm ) este egal cu diagonala unei casete audio clasice.
Dintre elementele standardului pentru inregistrarea sonora digitala, doua elemente determina acuratetea reproducerii sonore: frecventa de cuantificare ( 44,1 kHz ) si rezolutia de 16 biti. Orice nuanta sonora pierduta din lipsa de acuratete a standardului de inregistrare pe 16 biti nu poate fi reconstituita sau substituita prin artificii tehnice, inclusiv de catre CD playerele de 24 de biti.
Pentru o mai buna intelegere, vom considera o unda sinusoidala ( fig.nr.1)
din care vom prelua o bucata corespunzatoare frecventei de cuantificare a CD-ului, de 44,1 kHz ( ceea ce insemna 441.000 valori in unitatea de timp, respectiv secunda ). Distanta in timp intre doua valori succesive este deci 1/441.000, adica 22,68 microsecunde. Vom lua 10 valori succesive, aflate la interval de 22,68 microsecunde una de alta ( in partea de jos a figurii ). Vom observa ca in aceasta faza nu avem pierderi de informatie, frecventa de cuantificare fiind mai mare de dublul frecventei audio de la capatul superior al benzii audio ( 20 kHz ). Atunci cand unda sinusoidala este definita prin numere digitale ( proces de cuantificare ) , aceasta nu mai este la fel de precisa. Fiecare din cele 16 nivele ale semnalului sunt codate folosind un numar binar. Reprezentarea binara aproximeaza forma undei sinusoidale cu o acuratete determinata, astfel in timpul conversiei D/A apar erori care sunt realizate ca distorsiuni ale semnalului prelucrat.
Fireste, cu cat frecventa de cuantificare creste cu atat descrierea semnalului este mai precisa. Dupa cum am amintit, standardul CD audio foloseste cuantificarea semnalului util cu o rezolutie de 16 biti, ceea ce insemna 2 la puterea 16 adica 65.536 pasi cu valoare egala de timp. Codificarea
|
