Concepte de baza specifice unui procesor de tabele
Un procesor de tabele (SpreadSheet) reprezinta un program generator de aplicatii care manipuleaza si proceseaza date numerice, org 252f54c anizate matriceal in linii si coloane.
Conceptul de baza specific unui procesor de tabele este foaia de calcul (WorkSheet); aceasta este definita ca un spatiu plan, delimitat precis si organizat in linii si coloane. Fiind practic o matrice, foaia de calcul poate fi asimilata unui tabel, format din 256 de coloane (identificate prin litre si grupuri de litere – de la A la IV) si din 65536 de linii.
Un fisier creat cu ajutorul procesorului de tabele Excel poarta denumirea generica de registru de lucru (WorkBook) si este salvat cu extensia XLS. Fisierul Excel poate contine pana la 255 foi de calcul identificate prin etichetele Sheet1, Sheet2, Sheet3Numarul implicit de foi de calcul afisate la deschiderea unui fisier Excel este de 3, dar acest parametru poate fi modificat in functie de cerintele utilizatorului.
Unitatea structurala de baza a unei foi de calcul este celula, situata la intersectia dintre linii si coloane; aceasta poate fi identificata prin coordonatele celulei (combinatii intre literele care reprezinta coloanele si cifrele care corespund liniilor). Aceste coordonate sunt cunoscute si sub denumirea de adrese sau referinte celulare si sunt de mai multe tipuri:
relative (ex. A2) – care se modifica pe parcursul procesului de copiere a formulelor;
absolute sau fixe (ex. $A$2) – care nu isi schimba coordonatele prin copierea formulelor. Transformarea unei adrese relative in adresa absoluta se realizeaza prin selectia domeniului respectiv si actionarea succesiva a tastei funtionale F4;
mixte (ex. $A2 sau A$2) – in care este fixata linia sau coloana, cealalta coordonata ramanand variabila.
O alta notine de baza a foii de calcul este plaja de celule care poarta denumirea generica de camp si care reprezinta un ansamblu de celule adiacente (alaturate); coordonatele unui camp sunt date de adresele celulelor situate la extremitatile acestuia (mai exact, celulele din coltul stanga-sus si coltul dreapta-jos) intre care se gaseste semnul „:” (ex. A2:G10).
Identificarea unui camp sau a unei celule se poate realiza nu numai
prin intermediul referintelor celulare, ci si prin atribuirea unui
nume; numirea unui camp presupune selectia acestuia si activarea
setului de comenzi Insert – Name – Define.
In caseta de dialog Define Name se
introduce numele campului la rubrica Names
in Workbook, dupa care se actioneaza butonul Add si se valideaza prin OK.
O alta modalitate de atribuire a unui nume de camp consta in selectia acestuia si suprascrierea etichetei corespunzatoare in caseta Name Box peste adresa celulei curente; validarea se realizeaza prin actionarea tastei Enter.
Pentru identificarea campurilor tridimensionale, adresa unei celule sau a unui camp se completeaza cu numele foii de calcul de care apartin referintele respective, urmat de semnul exclamarii „!”:
Nume foaie de calcul! Adresa celula / camp
|
