Calculatoarele personale reprezinta un ansamblu format din hardware (echipamente, partea constructiva) si software (programe, partea logica).
Din punct de vedere hard, se pot evidentia parti componente ale unui calculator personal:
Unitatea centrala;
Suporturi externe de memorie;
Dispozitive periferice;
Interfete.
Cele mai importante componente ale unitatii centrale sunt: memoria interna si procesorul.
1.Memoria interna
Pentru a putea stoca s 13213p1513n i prelua informatie calculatoarele au nevoie de memorie. O parte a memoriei calculatoarelor o reprezinta memoria interna realizata cu circuite integrate si al carei continut (în cea mai mare parte) poate fi stocat si prelucrat doar pe durata cât calculatorul este conectat la o sursa de tensiune.
Memoria interna a calculatoarelor personale este de doua tipuri:
Memoria ROM (Read Only Memory)
Poate fi scrisa si citita, reprezinta cea mai mare parte a memoriei interne, este de fapt componenta de memorie la care are acces utilizatorul. Capacitatea memoriei interne se refera la aceasta memorie RAM. Ea este o caracteristica importanta a unui calculator deoarece de ea depinde lungimea maxima a unui program care poate fin încadrat în memoria interna si executat de catre procesor.
Programele ruleaza în memoria interna a calculatorului, adica instructiunile si datele pe care le folosesc sunt încarcate în memoria interna, instructiunile sunt executate de catre procesor, iar rezultatele obtinute ca urmare a executarii instructiunilor sunt depuse în memoria interna.
Pentru a evalua performantele unui calculator trebuie sa-i cunoastem capacitatea memoriei interne respectiv care este cantitatea de informatie care poate fi stocata la un moment dat.
Unitatea de masura pentru informatie o reprezinta bit-ul. Un bit poate memora o valoare binara (0 sau 1).
Multiplu superior al unitatii de informatie este byte-ul sau octetul.
1 byte = 1 octet = 8 biti
Pe 8 biti pot fi codificate 256 de elemente. În sistemul de codificare ASCII s-a folosit octetul pentru a codifica caractere. Prin caractere se înteleg litere, cifre, semne.
Unele PC-uri au memorie mai speciala numita memorie cache. Aceasta memorie este, partial proprie microprocesorului si este o memorie tampon între memoria interna RAM si microprocesor. Ea este o memorie mult mai rapida decât memoria RAM. Microprocesorul lucreaza mult mai rapid decât memoria interna, ca urmare în timpul executiei unui program este posibil ca microprocesorul sa astepte obtinerea informatiilor din memoria interna. Pentru a evita timpii de asteptare, s-a creat memoria cache. În aceasta memorie sunt aduse din memoria RAM blocuri de instructiuni pentru a fi executate de catre microprocesor, ea având o viteza apropiata de cea a microprocesorului. Cu cât aceasta memorie are o capacitate mai mare, cu atât creste viteza de lucru a calculatorului.
La calculatoarele noi se vorbeste de doua nivele de cache: cache primar sau de nivel 1 este inclus în procesor si functioneaza la viteza ceasului intern al cipului ceea ce-l face la fel de rapid ca si procesorul. Sistemele ajuta procesorul cu o cantitate mai mare de memorie cache proprie, numita cache secundar sau de nivel 2. În majoritatea cazurilor, acest cache sta pe placa de baza si functioneaza la acea viteza mica a placii de baza.
2. Microprocesorul
Microprocesorul este componenta careia îi revine sarcina executarii unei instructiuni. În acest sens, el are trei facilitati esentiale. În primul rând trebuie sa poata citi si scrie memoria interna. Acest aspect este critic, deoarece tot ceea ce are nevoie, programe si date, se afla înmagazinat temporar în aceasta memorie. Totodata este necesar sa discearna între instructiuni si date, si pentru fiecare instructiune sa efectueze activitatea corespunzatoare. În fine procesorul este acela care trebuie sa asigure orchestrarea a tot ce se întâmpla în calculator, comandând celelalte componente.
Începutul anului 1997 a adus de la Intel, lansarea procesorului MMX. Tehnologia MMX (MultiMedia eXtension) include 57 de noi instructiuni ce asigura procesarea mult mai rapida a fisierelor grafice, video si de sunet din cadrul aplicatiilor multimedia. Frecventele de tact sunt între 166-233 Mhz.
Procesorul Pentium II preia caracteristicile serie PRO si le adauga instructiunile MMX pentru îmbunatatirea performantelor multimedia, de asemenea, dispune de un cache primar de 32 KB. Pentium II beneficiaza de 7,5 milioane de tranzistori prin comparatie cu Pentium care are 3,3 milioane si Pentium MMX care are 4 milioane. Frecventele de tact curente sunt între 233-450 Mhz.
Un alt reprezentant al familiei de microprocesoare INTEL, îl reprezinta Celeron. Celeron este un chip de dimensiuni foarte reduse, partinând clasei Pentium II, destinat pietei de larg consu. Pentru a economisi bani, Intel a îndepartat ambalajul exterior si s-a dispersat de memoria cache secundara.
Un alt reprezentat al firmei Intel este Pentium III si IV care lucreaza la frecvente între 450 Mhz si 1,9 Gb si poseda un numar de 7 de instructiuni care sa accelereze procesele de grafica 3D, de prelucrare audio, de recunoastere a vocii sau codarea/decodarea aplicatiilor video. Programele, însa vor trebui sa includa aceasta tehnologie.
Producatorul numarul 2 de microprocesoare este AMD (Advanced Micro DEvices). Acesta si-a câstigat de-a lungul timpului respectul unanim, desi din cauza anumitor proiecte ocazionale defectoase, conjugate cu ghinioane de fabricatie, chipurile sale nu si-au prea gasit locul în PC-urile expertilor. AMD nu denumeste un chip dupa viteza ceasului, ci dupa valoarea performantei PENTIUM-ului echivalent PR (P-Rating). De exemplu K5-PR-166 are viteza ceasului de 116,7 MHz.
Microprocesorul K5 care era concurentului lui Pentium nu a fost o reusita, în schimb microprocesorul K6, concurentul lui Pentium II este un microprocesor cu rezultate foarte bune si la preturi accesibile.
3. Hard Discuri
Întâlnit si sun denumirea de disc dur, disc Winchester sau unitate de disc, hard disc este un diapozitiv utilizat la stocarea cantitatilor mari de informatie, oferind acces relativ rapid la acesta. Indiferent de modul în care utilizam calculatorul, acasa sau la locul de munca, pentru aplicatii profesionale, jocuri sau pentru aplicatii de birou, prezenta unui hard disc este absolut necesara.
Hard discurile sunt plasate în interiorul unei carcase si ele nu pot fi schimbate, nu sunt portabile. Din punct de vedere fizic, un hard disc este format din unul sau mai multe discuri magnetice suprapuse, fiecare dintre lele fiind acoperit de un învelis magnetic. Acesta se roteste la viteze de ordinul miilor de rotatii pe minut. Pe suprafata acestor discuri, denumite si platane se "plimba" capete de citire/scriere care au rolul de a citi/scrie informatia pe disc. Platanele se rotesc permanent cu o constanta, sectoarele de pe disc fiind accesate în momentul trecerii lor prin dreptul capului. În prezent vitezele uzuale întâlnite la diferitele tipuri de hard discuri sunt de 5400 rpm, 7200 rpm, 10000 rpm si 14000. Un alt parametru important la un hard disc îl constituie timpul de cautare a unei piese.
PC Initiere hard si soft, Casa de Editura Albastra, Cluj Napoca 1999
Lisa Bucki, PC & în 1, Editura Teora 1999
|
