Carcasa este formata dintr-o structura metalica de sustinere (pe care se fixeaza componentele calculatorului) care este acoperita cu doua panouri laterale, un panou superior si un panou frontal ("fata" calculatorului). Toate panourile sint detasabile, fiind fixate de obicei cu suruburi metalice sau cu elemente de plastic. Panourile laterale si cel superior sint de obicei din metal iar panoul frontal din plastic. La anumite carcase panourile laterale si panoul superior formeaza un tot unitar deci se manevreaza impreuna.

Incepem prin a dezasambla panourile laterale. Acestea sint fixate cu mai multe suruburi de partea din spate a structurii metalice de sustinere. Dupa desurubare tragem pe rind panourile inspre inapoi si ele culiseaza pina in momentul in care parasesc sina pe care se afla si astfel pot fi scoase. Nu este nevoie sa scoatem panourile superior si frontal dar o putem face daca socotim ca este necesar.

La interiorul carcasei se gaseste o pungulita cu suruburi care se poate afla in spatele panoului frontal, fiind lipita cu banda adeziva. Trebuie sa fim atenti atunci cind o dezlipim, in asa fel incit sa nu rupem niste fire care se afla in aceeasi zona. Scoatem punga cu suruburi si o punem de-o parte.

Desfacem cutia placii de baza si scoatem punga cu PB, cablul IDE (pentru conectarea hardiscului si a unitatii CD-ROM, ambele conforme cu standardul ATA), cablul pentru unitatea de discheta si manualul placii. Evident ca daca PB are si prize SATA (Serial ATA) pentru hardiscurile noi conforme cu acest standard, vor fi incluse si unul sau mai multe cabluri SATA. Scoatem cu grija placa de baza din punga si o inspectam avind alaturi manualul. Unele firme producatoare includ doua cabluri IDE insa acest lucru este mai degraba o exceptie, regula fiind cite un singur cablu din fiecare tip. Este recomandat sa cumparam noi un al doilea cablu IDE daca nu este inclus, pentru a putea conecta unitatea CD-ROM cu un cablu separat nu cu cel folosit pentru conectarea hardiscului la PB. Fiecare PB are aceleasi elemente constitutive principale (cipseturi, sloturi, etc.) dar fiecare producator are felul sau de a le asambla pe placa, de aceea este recomandat sa ne familiarizam cu configuratia PB ajutindu-ne de manual. Manualul PB este foarte important si de aceea trebuie pastrat cu grija in asa fel incit sa nu fie pierdut sau aruncat. Daca am pierdut totusi manualul putem merge pe situl producatorului PB si descarca de acolo o copie in format PDF a manualului. Componentele incluse in cutia PB mentionate aici sint cele incluse in mod obisnuit (si cele absolut necesare) insa producatorii de PB pot include module si/sau cabluri suplimentare destinate unei functionalitati sporite (de ex. pentru integrarea calculatorului intr-o retea fara fir - "wireless").

Pregatirea carcasei ne permite si descarcarea electricitatii statice acumulata in corpul nostru. Aceasta poate afecta componentele pe care le manipulam si le poate deregla sau strica. Electricitatea statica poate fi descarcata daca atingem cu miinile o parte din carcasa care nu este vopsita, de exemplu structura metalica de sustinere a componentelor calculatorului. O modalitate folosita de profesionisti este folosirea unei bratari anti-statice. Aceasta este o bratara pe care o purtam la mina atunci cind umblam in calculator si pe care o conectam printr-un fir metalic la carcasa acestuia.

Este recomandat sa asamblam calculatorul pe o masa si nu pe podea pentru a fi siguri ca nu vom calca pe piesele pe care urmeaza sa le instalam.

2. MONTAREA PROCESORULUI

Procesorul se prezinta ca o placuta pe care la partea superioara se gaseste corpul procesorului iar la partea inferioara se gasesc contactele metalice (numite pini - "ace") care vor face dupa montare legatura cu placa de baza. Procesorul trebuie fixat intr-un lacas numit "socket" (soclu) care este construit din material plastic si are o multitudine de mici gauri pe suprafata sa in care trebuie sa intre pinii procesorului. Soclul este construit din doua parti, una superioara si una inferioara. Gaurile de pe partea superioara sint usor decalate fata de cele de pe partea inferiora in asa fel incit nu vom putea sa montam procesorul decit dupa ce aducem gaurile pe aceeasi linie. Descrierea de mai sus se potriveste pentru procesoarele AMD (Athlon, Sempron, Duron) indiferent de tipul soclului lor, dar si pentru procesoarele Intel (Pentium 4 si Celeron) fabricate pentru PB de tip "socket 478". In cazul procesoarelor Intel conforme cu noul format "socket LGA775" lucrurile se schimba putin, in sensul ca procesoarele nu mai au pini propriu-zisi pe suprafata lor inferioara, ci doar niste puncte de contact plate care se suprapun peste pinii care de aceasta data se gasesc pe suprafata superioara a soclului.

Soclul procesorului are pe una din partile laterale un brat metalic. Rolul acestuia este sa permita fixarea procesorului in soclu si apoi sa "zavorasca" contactele (pinii) acestuia. Pentru a monta procesorul trebuie sa ridicam bratul metalic. Pentru aceasta prindem capul bratului metalic cu degetele si il tragem usor inspre exterior si apoi il ducem in sus pina cind bratul se afla in pozitie verticala. Observam ca partea superioara a soclului procesorului a culisat in timpul ridicarii bratului metalic in asa fel incit acum este permisa fixarea procesorului.

Luam procesorul in mina si il apasam cu grija in soclu in asa fel incit coltul marcat special (este mai bont sau este insemnat cu o mica sageata) al placutei procesorului sa se pozitioneze exact in dreptul balamalei bratului metalic. Procesorul nu poate fi fixat in soclu decit in pozitia corecta, daca l-am pozitionat incorect pinii sai nu vor intra complet in gauri. In general fixarea procesorului este foarte usoara, pinii intrind usor in gaurile soclului si nefiind nevoie sa exercitam o presiune mare. Procesorul este complet stabilizat in soclu dupa ce coborim bratul metalic al soclului pina la orizontala si il fixam in pozitia sa initiala (pentru aceasta tragem bratul un pic inspre exterior). Cind coborim bratul este recomandat sa exercitam o foarte mica presiune asupra placutei procesorului in asa fel incit acesta sa nu iasa din soclu. Daca dorim, putem sa scoatem procesorul si sa-l fixam din nou, nu se intimpla nimic rau daca facem acest lucru.

In cazul procesoarelor Intel conforme cu formatul "socket LGA 775" fixarea procesorului se face cu ajutorul unui cadru care se suprapune peste procesor, cadru care este fixat la rindul sau prin intermediul unui brat metalic.

3. MONTAREA RACITORULUI (RADIATOR + VENTILATOR)

Montarea corecta a racitorului ("cooler") este esentiala pentru buna functionare a procesorului. Ea este o procedura delicata pentru ca exista posibilitatea sa avariem procesorul daca nu procedam corect. Din aceasta cauza este bine sa montam racitorul peste procesorul fixat in soclu doar dupa ce stapinim bine tehnica de montare. Este recomandata familiarizarea cu tehnica de montare a racitorului fara ca procesorul sa se afle fixat in soclu. Cu alte cuvinte, montam si demontam racitorul de mai multe ori peste soclul gol pina stapinim bine tehnica.

Tehnica descrisa in cele ce urmeaza este valabila in principal pentru racitorul TTC-D5T produs de compania Titan (pentru procesoarele Athlon XP si Duron montate pe o placa de baza cu soclu de tip "socket A") dar ea poate fi adaptata usor si pentru racitoarele care prezinta eventual mici variatii constructive fata de racitorul Titan.

Racitorul este format dintr-un radiator pe care este fixat prin suruburi un ventilator. Baza radiatorului trebuie sa vina in contact cu suprafata procesorului pentru a prelua caldura degajata de acesta. Radiatorul se fixeaza cu ajutorul unei cleme de soclul procesorului. Clema in cauza trece prin mijlocul structurii lamelare a radiatorului si are forma unei lame metalice ale carei capete sint indoite in jos. Soclul procesorului are niste excrescente (ca niste "dinti" sau ca niste "cîrlige") de plastic pe doua din laturile sale. Ambele capete ale clemei au cîte trei orificii (gauri) in care trebuie sa intre "dintii" ("cîrligele") soclului. Unul din capete este insa articulat, adica el se poate misca in raport cu corpul clemei (lama metalica). Acest capat are si un dispozitiv (un fel de mic mîner) care ne permite sa il pozitionam cu ajutorul degetelor atunci cind dorim sa îi introducem (sau sa ii scoatem) orificiile în dintii soclului. Daca la modelul nostru de racitor nu exista acest "mîner", va trebui sa folosim o surubelnita pentru a apasa capatul clemei si a-l fixa de excrescentele soclului.

Baza radiatorului este in asa fel construita incit ne permite pozitionarea corecta peste soclul procesorului, ea fiind alcatuita din doua suprafete care se gasesc in planuri diferite. Suprafata cea mai intinsa se va suprapune peste partea din soclu in care se gaseste fixat procesorul. Suprafata mai mica se va suprapune peste partea din soclu care contine articulatia pirghiei de fixare a procesorului, parte care este mai ridicata fata de restul suprafetei soclului.

Avind soclul gol incercam sa stapinim tehnica de fixare a racitorului. In prima etapa punem radiatorul peste soclu in pozitia corecta si manevram clema in asa fel incit orificiiile capului nearticulat al clemei sa se fixeze de dintii soclului de pe partea respectiva. Apoi manevram din nou clema miscind-o usor si apasind in jos si in lateral pe "mînerul" capatului ei articulat pina cind orificiile acestuia se fixeaza de dintii (cîrligele) din cealalta parte a soclului. Trebuie sa avem grija sa nu fortam prea tare si de asemenea sa fim atenti ca sa nu scape capul clemei fixat in prima etapa. Nu este o procedura foarte dificila insa va trebui sa exersam pina cind vom fi capabili sa o executam fara gres.

Dupa ce am devenit siguri ca stapinim tehnica de montare a racitorului fixam procesorul in soclu si apoi punem o picatura de pasta termoconductoare pe suprafata procesorului. Pasta se gaseste intr-o mica seringa furnizata impreuna cu racitorul. Imprastiem cu delicatete picatura de pasta intr-un strat omogen pe toata suprafata procesorului cu ajutorul degetului aratator invelit intr-o bucata de plastic (punga, mînusa) si inlaturam pasta care a depasit marginile procesorului.

Apoi montam racitorul peste procesor. Montarea presupune o tehnica similara cu cea folosita la montarea racitorului peste soclul gol insa este un pic mai dificila pentru ca in acest caz pentru a fixa clema trebuie sa aplicam ceva mai multa forta si in acelasi timp sa fim mai atenti. Aceasta montare trebuie deci facuta cu mare grija, in asa fel incit sa nu apasam prea tare racitorul peste procesor atunci cind incercam sa fixam capetele clemei racitorului de dintii (cîrligele) soclului. Pentru a evita deteriorarea procesorului in timpul acestei manevre, pe placuta procesorului se afla niste rondele din cauciuc care amortizeaza presiunea pe care o exercitam. Secretul este deci aplicarea unei forte bine dozate.

Punem radiatorul peste procesor si il tinem pe loc cu mina stinga iar cu mina dreapta fixam capatul nearticulat al clemei in dintii soclului. Apoi pozitionam din nou foarte delicat radiatorul peste procesor in asa fel incit sa putem manevra corespunzator capatul articulat al clemei. Cu mina stinga tinem racitorul (fara a-l apasa) pentru a nu se misca si apoi cu degetul mare si aratatorul miinii drepte manevram minerul capatului articulat al clemei. Va trebui sa apasam in jos pe acest miner si in momentul in care orificiile capatului clemei au ajuns la nivelul dintilor (cîrligelor) soclului sa il "tragem" incet inspre exteriorul soclului. Din cauza faptului ca acest capat al clemei este articulat, in momentul in care manevram mînerul spre exterior capatul care contine orificiile se va deplasa spre interior in asa fel incit dintii (cîrligele) soclului vor intra in orificii. In momentul in care acest lucru s-a intimplat nu mai aplicam presiune pe mîner si clema va fixa racitorul peste procesor prin intermediul celor doua capete ale sale care vor tine in tensiune corpul clemei (lamela metalica).

Daca dorim sa fim siguri ca nu avariem procesorul atunci cind montam racitorul va trebui sa cumparam o piesa numita "shim" care este in fapt un mic cadru asezat peste placuta procesorului ale carui laturi au exact inaltimea procesorului propriu-zis (paralelipipedul metalic aflat in centrul placutei procesorului). Atunci cind montam racitorul acesta nu va putea sa apese pe procesor deteriorindu-l pentru ca va fi impiedicat de laturile cadrului. Dezavantajul acestei metode este dat de faptul ca inaltimea cadrului trebuie sa fie exact aceeasi cu a procesorului si nu mai mare altfel procesorul nu se va afla in contact cu baza racitorului si nu ii va putea transfera acestuia caldura.

Ventilatorul este fixat prin suruburi de partea superioara a radiatorului. Pentru a functiona el trebuie alimentat cu curent electric si aceasta se realizeaza prin intermediul unui mic cordon terminat cu un cap de plastic. Acest cap trebuie fixat intr-o priza cu trei pini aflata pe placa de baza in apropierea soclului procesorului. Daca ne uitam pe schema din manual putem vedea unde se gaseste aceasta priza, linga care se afla scris CPU FAN (ventilatorul procesorului). Chiar si fara manual ea este usor de gasit. Priza are un ghidaj care ne ajuta sa fixam corect capul cordonului de alimentare.

Montarea racitorului pentru procesoarele Athlon 64 este explicata pe situl TT-Hardware (franceza)

Montarea racitorului pentru procesoarele Pentium 4 este explicata pe situl PCTechGuide (engleza)

4. MONTAREA PLACII DE BAZA ÎN CARCASA

Dupa ce am montat procesorul si racitorul putem fixa placa de baza in carcasa cu ajutorul unor suruburi. Fixarea se face pe o portiune laterala a carcasei care contine o suprafata metalica in care se observa mai multe gauri pentru instalarea suruburilor. PB nu se fixeaza de obicei direct pe suprafata metalica a carcasei. Intre ea si aceasta din urma se instaleaza mai intii niste despartitoare care pot fi din plastic sau din metal. Despartitoarele din metal sint niste suruburi care au capul gaurit si filetat. Suruburile care fixeaza placa de baza se insurubeaza in capul despartitoarelor.

Orientam PB in asa fel incit conectoarele pentru periferice (porturile seriale, portul paralel, etc.) sa fie indreptate catre partea din spate a carcasei. Punem placa de baza peste suprafata metalica laterala. Este foarte posibil ca in acest moment sa fim obligati sa facem loc la partea din spate a carcasei pentru unele conectoare de pe placa de baza (porturile seriale, portul paralel, portul pentru joystic). Acestea trebuie sa iasa prin partea din spate a carcasei si de obicei orificiile prin care ies sint acoperite cu placute metalice subtiri pe care va trebui sa le rupem. Cind sintem siguri ca am gasit pozitia optima pentru PB observam care sint gaurile de pe aceasta care se suprapun cu gaurile de pe suprafata metalica. Tinem minte locatia lor si fixam mai intii despartitoarele metalice prin insurubare pe suprafata metalica. Punem PB peste despartitoare si fixam PB cu suruburi care se fixeaza in capul despartitoarelor.

Prin intermediul placii de baza se realizeaza alimentarea cu energie electrica a placilor instalate in sloturile PCI si slotul AGP. Alimentarea cu electricitate a PB se realizeaza cu ajutorul unui cablu care iese din sursa de alimentare. La capatul acestui cablu se afla un conector pe care trebuie sa il fixam prin apasare (dupa ce l-am orientat corect) in priza ATX de pe PB. Aceasta este de obicei de culoare alba si are doua siruri de gauri asezate paralel. Din sursa ies mai multe cabluri iar fiecare are la capatul sau un conector care se potriveste cu un singur fel de priza. Priza ATX de pe PB este unica si de aceea conectorul care intra in ea este usor de reperat. Placile de baza pentru procesoare Pentium 4 au in afara de priza ATX (priza principala) si o priza suplimentara de alimentare. Aceasta este alcatuita din aceleasi elemente ca si priza ATX insa este mai mica si are o forma patrata. Conectorul pentru ea este de asemenea unic iar cablul la capatul caruia se afla este usor de reperat in multitudinea de cabluri care ies din sursa de alimentare.

In cele ce urmeaza se ia in consideratie o placa de baza de tip "jumperless" (fara comutatoare) asa cum sint majoritatea PB moderne. In cazul acestor placi toate reglajele (in masura in care sint necesare) se fac din BIOS. Comutatorul ("Jumper") este o bucata de plastic avind o lamela metalica la interior care se aseaza de obicei peste doi pini. Atunci cind asezam comutatorul peste pini lamela metalica intra in contact cu pinii si astfel va inchide un circuit care va avea ca efect trecerea unui curent electric prin acestia. Consecinta ultima este schimbarea configuratiei de functionare a dispozitivului respectiv (PB , CD-ROM, hardisc, etc).

5. CONECTAREA LA PLACA DE BAZA A BUTOANELOR DE PE PANOUL FRONTAL

Pe panoul frontal al carcasei se afla butoanele de pornire si resetare a calculatorului, alaturi de ledul care ne indica starea de activitate a hardiscului. Aceste dispozitive (alaturi de altele) se conecteaza la PB prin niste fire subtiri la capatul carora se afla niste conectoare din plastic de culoare neagra care au doua sau mai multe gauri. Pe placa de baza se afla unul sau doua dispozitive de conectare cu pini ("ace") care trebuie sa intre in gaurile conectorilor aflati la capatul firelor.

Aceste dispozitive (prize) de pe PB se remarca usor pentru ca sint niste "linii" din plastic lungi si subtiri din care ies niste "ace". Fiecare dispozitiv contine mai multe prize de conectare asezate una linga alta pe lungime iar in dreptul fiecareia este scrisa pe PB functia ei. De exemplu priza linga care scrie HD-LED este pentru dioda care ne arata starea de activitate a hardiscului. Priza linga care scrie PW-ON este cea in care trebuie fixat conectorul firului care vine de la butonul de pornire-oprire a calculatorului. Priza linga care scrie SPK este cea in care trebuie fixat conectorul firului care vine de la difuzorul carcasei, cel care ne semnaleaza eventualele probleme care apar la pornirea calculatorului. Priza linga care scrie RST este cea in care trebuie fixat conectorul firului care vine de la butonul de resetare a calculatorului.

Realizarea conectarii diferitelor dispozitive amintite este foarte usoara daca avem manualul PB la indemina. In acest manual observam ca in dreptul unor pini ai prizei de pe placa de baza se afla scrisa cifra 1. Daca ne uitam apoi la conectorii aflati la capatul firelor observam ca la fiecare dintre acestia in dreptul uneia dintre gauri se afla desenata o sageata. Pinul care este marcat prin cifra 1 trebuie sa intre in gaura marcata cu sageata. Alti conectori au scrisa pe ei o polaritate (plus sau minus). Ne uitam in manual si vedem pinul prizei in care trebuie fixat conectorul pe care este semnul (+). Conectorul cu polaritate negativa il fixam in pinul de linga cel cu polaritate pozitiva.

Fiecare conector are scris pe el care este functia sa. Daca pe conector este scris HDD inseamna ca este conectorul care permite aprinderea diodei de tip LED care ne indica starea de activitate a hardiscului. Ducem acest conector (orientat corect) peste pinii din portiunea corespunzatoare a prizei de pe PB si apasam usor pina cind pinii au intrat in intregime in gaurile conectorului. Procedam similar si cu ceilalti conectori.

Aceasta etapa nu este deloc grea insa necesita atentie pentru ca de exemplu daca fixam gresit conectorul PW-ON putem avea surpriza ca dupa ce asamblam calculatorul acesta sa nu porneasca.

6. MONTAREA MODULELOR DE MEMORIE

Este recomandata montarea modulelor (placutelor) de memorie dupa ce am instalat PB in carcasa. Daca ne obisnuim sa procedam in acest fel atunci ne va fi foarte usor sa instalam noi module (cind ne hotarim sa crestem cantitatea de memorie a sistemului) fara a demonta PB din carcasa. Modulele pot fi fixate si inainte de a instala PB in carcasa, in acest caz instalarea fiind un pic mai usoara.

Modulele de memorie DDR SDRAM (numite prescurtat si DDR sau DDRAM) se prezinta ca niste placute subtiri inalte de 2-3 cm care au la partea inferioara o serie de conectori auriti. La partea din mijloc a laturii cu conectori a modulelor DDR DRAM se afla o scobitura. Sloturile in care se monteaza modulele de memorie se caracterizeaza prin faptul ca la partile laterale au doua dispozitive din plastic ("cleme") care permit fixarea foarte sigura a modulelor de memorie in sloturi. Aceste cleme se pot misca in sus si in jos.

Apucam cu degetele cele doua cleme ale unui slot de memorie si le miscam inspre exterior in asa fel incit sa ajunga la aproximativ 45 de grade fata de suprafata PB. Apoi luam cu ambele miini un modul de memorie si il orientam perpendicular pe PB, cu conectorii in jos si cu scobitura suprapusa peste portiunea corespunzatoare a slotului. Apasam usor dar ferm cu cele doua degete mari pe partile laterale ale modulului pina cind partea cu conectori a intrat in slot. In acest moment cele doua cleme laterale ale slotului revin la un unghi de 90 de grade fata de PB si intra in niste scobituri de pe partile laterale ale modulului de memorie. Montarea memoriei este o operatiune delicata, dar nu dificila.

7. MONTAREA HARDISCULUI , A UNITATII CD-ROM SI A UNITATII DE DISCHETA

In spatele panoului frontal al carcasei se gasesc locasurile de fixare pentru hardisc, unitatea de discheta si CD-ROM. Aceste locasuri sint suprapuse pe verticala si sint de doua tipuri : unele mai late (pentru CD-ROM) numite locasuri ("bays") de 5,25 inci si altele mai inguste (pentru hardisc si unitate de discheta) numite locasuri de 3,5 inci. De obicei locasurile au niste ghidaje care ne ajuta sa introducem corect componentele calculatorului si care in acelasi timp sustin aceste componente pentru ca ele sa nu cada pina cind le fixam cu suruburi.

Hardiscul si unitatea CD-ROM se incalzesc destul de mult atunci cind au activitate intensa (de ex. in timpul jocurilor). Este deci indicat ca intre componentele instalate in locasuri sa fie destul spatiu necesar pentru o aerisire corecta. Panoul frontal are niste placute de plastic care acopera fata locasurilor de 5,25". Va trebui sa scoatem placuta care acopera fata locasului in care instalam unitatea CD-ROM si eventual placuta care acopera fata locasului in care vom instala unitatea de discheta. Placutele au niste aripioare care le fixeaza la panoul frontal. Daca apasam usor inspre interior pe ambele aripioare de fixare putem scoate foarte usor placutele.

UNITATEA DE DISCHETA

Unitatea de discheta trebuie amplasata in zona in care ii este destinata. Exista carcase care au in panoul frontal o fanta in fata locasului in care trebuie amplasata unitatea de discheta, fanta folosita pentru a introduce si scoate dischetele din unitate. In acest fel nu se va vedea fata unitatii de discheta dar aceasta va putea fi folosita ca de obicei. Alte carcase au un locas acoperit cu o placuta de plastic care trebuie scoasa pentru a instala unitatea de disch 646v217g eta.

HARDISCUL

Hardiscul trebuie amplasat sub unitatea de discheta la o distanta cit mai mare insa de preferinta nu pe ultimul locas de 3,5" (cel care este cel mai apropiat de sol).

Este recomandat sa amplasam unitatea CD-ROM cit mai sus (dar nu pe ultimul locas) in asa fel incit sa aiba o aerisire buna in partea sa superioara, care se incalzeste de obicei cel mai tare. Unitatea CD-ROM trebuie introdusa in locas dinspre exteriorul spre interiorul carcasei.

Hardiscul se conecteaza la placa de baza prin intermediul unui cablu IDE. Acesta are trei conectori, cite unul la fiecare capat al cablului si unul la mijloc. Conectoarele aflate la capetele cablului se folosesc pentru fixarea la placa de baza sau la un hardisc aflat in postura de Stapîn ("Master"). La anumite cabluri conectorul care se fixeaza pe placa de baza are un mecanism de fixare special in asa fel incit cablul sa nu se desprinda accidental. Conectorul din mijloc este folosit pentru un hardisc sau o unitate CD-ROM aflate in postura de Sclav ("Slave"). Conectoarele IDE trebuie orientate corect altfel nu vor intra in prizele IDE de pe componente sau de pe PB.

Cablul IDE este de obicei plat si are una din margini colorata (in rosu sau negru). Conectam mai intii cablul la hardisc. Acesta are la partea din spate o priza IDE (de forma alungita si cu multi pini) care se afla linga priza pentru cordonul de alimentare. Marginea marcata cu culoare a cablului IDE trebuie sa se afle inspre priza de alimentare cu curent electric. De altfel impingerea conectorului IDE al cablului in priza de pe hardisc nu este posibila decit in aceasta situatie, din cauza unor ghidaje care impiedica patrunderea conectorului in priza daca nu este pozitionat corect. Urmeaza conectarea cablului IDE la PB. Cele doua dispozitive de conectare (prizele) IDE de pe placa de baza sint denumite IDE 1 si IDE 2 in manualul PB. Hardiscul se va conecta intotdeauna la priza IDE 1. In acelasi manual se observa ca prizele au unul din capete marcat cu cifra 1. Marginea marcata cu culoare a cablului IDE trebuie sa se afle de aceeasi parte cu capatul prizei IDE marcat cu cifra 1. De altfel impingerea conectorului IDE al cablului in priza de pe PB nu este posibila decit in aceasta situatie, din cauza unor ghidaje care impiedica patrunderea conectorului in priza daca nu este pozitionat corect. Trebuie sa impingem conectorul incet dar ferm, in asa fel incit sa intre complet in priza si eventual il fixam daca dispune si de un dispozitiv de fixare. Daca avem doua hardiscuri unul dintre ele (cel care are viteza mai mica sau cel care este folosit doar pentru stocare) trebuie conectat in postura de sclav dar inainte de conectare trebuie sa modificam

Daca avem doua hardiscuri de viteze diferite va trebui sa conectam la priza IDE 1 ambele hardiscuri, dar intotdeauna hardiscul cel mai rapid trebuie sa se afle in postura de Stapîn Principal ("Primary Master"). Hardiscul mai lent (sau care este folosit doar pentru stocarea de date) trebuie montat in postura de Sclav dar numai dupa ce am mutat corespunzator comutatorul ("jumper") de pe partea din spate a hardiscului in asa fel incit sa fie selectata configuratia Sclav ("Slave"). Mutarea comutatorului se face cu o mica penseta cu care se trage comutatorul de pe pinii pe care era asezat si apoi se pune pe alti pini dupa cum este indicat in mica schema care se afla intotdeauna imprimata pe partea de sus a hardiscului.

In cazul hardiscurilor SATA (Serial ATA) nu mai este necesara configurarea lor manuala ca unitati conectate în postura de Stapîn ("Master") sau Sclav ("Slave"). Fiecare hardisc este configurat automat ca Stapîn ("Master").

UNITATEA CD-ROM

Atunci cind instalam unitatea CD-ROM avem doua posibilitati. Unitatea CD-ROM poate functiona in regim de Sclav ("Slave") al hardiscului ATA insa poate functiona si in regim de Stapin Secundar ("Secondary Master"). Atunci cind scoatem din cutie unitatea ea este configurata sa lucreze in regim de Sclav. Acest lucru este datorat faptului ca PB vine de obicei insotita de un singur cablu IDE si ca urmare cu ajutorul lui trebuie sa conectam atit hardiscul ATA cit si unitatea CD-ROM iar evident hardiscul trebuie sa se afle in postura de Stapîn ("Master"). Configurarea ca Sclav sau Stapîn se face foarte usor scotind si mutind un comutator ("jumper") in pozitia corespunzatoare pe partea din spate a unitatii CD-ROM.

Este recomandat sa conectam intotdeauna unitatea CD-ROM in postura de Stapîn Secundar ("Secondary Master") si anume la priza IDE 2 de pe PB. Pentru aceasta vom fi nevoiti de cele mai multe ori sa cumparam un cablu IDE suplimentar dar cum acesta nu este scump investitia merita banii si ne scuteste de eventualele problemele (erori de citire a datelor de pe hardisc sau scaderea performantei hardiscului) care ar putea apare daca am conecta prin acelasi cablu atit hardiscul ATA cit si unitatea CD-ROM. De asemenea daca avem doua unitati de stocare optice (de exemplu o unitatea CD-RW si o unitate CD-ROM) este recomandat sa le conectam pe amindoua cu acelasi cablu IDE la priza IDE 2, una din unitati fiind in postura de Stapîn Secundar si cealalta in postura de Sclav Secundar.

Daca avem un singur hardisc ATA si nu dorim sa cumparam un cablu IDE suplimentar atunci unitatea CD-ROM (aflata exclusiv in postura de Sclav) va putea fi conectata la PB prin intermediul cablului IDE la care este conectat si hardiscul. Pentru aceasta conectam intii cablul IDE la hardiscul ATA cu ajutorul unui conector de la capatul cablului si apoi cu ajutorul conectorului de la mijlocul cablului il conectam si la unitatea CD-ROM. Marginea colorata a cablului IDE trebuie sa se afle inspre priza de alimentare cu curent electric a unitatii CD-ROM. Va fi probabil nevoie sa rasucim cablul pentru a realiza conectarea la unitatea CD-ROM (care trebuie sa fie fixata intr-un locas aproape de locasul in care e fixat hardiscul). In final conectam cablul IDE la priza IDE 1 sau IDE 2 de pe PB.

Unitatea CD-ROM mai trebuie conectata la PB si cu un cablu audio furnizat impreuna cu unitatea. Acesta este format din doua fire si se conecteza la priza numita "Analog Audio" pe unitatea CD-ROM si la priza CD 1 de pe placa de baza.

Conectarea unitatii de discheta ("floppy disk drive" - FDD) se face cu ajutorul cablului sau special. Cablul FDD are o caracteristica unica si anume ca este despicat catre unul din capete iar un fascicul de fire este rasucit inainte de a intra in conectorul de la capatul cablului. Partea cu fasciculul rasucit se conecteaza la unitatea de disch 646v217g eta iar cealalta parte la priza FDD a placii de baza. Orientarea cablului se face la fel ca mai sus. Marginea colorata trebuie sa fie inspre conectorul sursei de alimentare a unitatii de discheta iar la partea opusa trebuie sa fie aliniata cu capatul prizei de pe PB care este marcat cu cifra 1 in manualul PB.

Dupa ce am conectat cablurile IDE si FDD trebuie sa asiguram alimentarea cu curent electric a componentelor. Din sursa de alimentare ies mai multe cabluri la ale caror capete se afla conectorii care trebuie sa intre in prizele de alimentare prezente pe componentele instalate. Trebuie sa vedem care dintre conectori se potrivesc cu prizele de alimentare prezente pe hardisc, unitatea CD-ROM, respectiv unitatea de discheta. Dupa ce îi gasim îi introducem in prizele componentelor apasind pina in momentul in care vedem ca au intrat complet. Conectorii de la capatul cablurilor de alimentare folosite pentru hardiscuri si unitati CD sint identici. Pe de alta parte fiecare cablu are doi conectori, ceea ce ne permite sa alimentam prin acelasi cablu doua hardiscuri asezate unul linga altul. Acelasi aranjament este valabil si daca avem o unitate CD-ROM si o unitate CD-RW asezate una linga alta.

8. MONTAREA PLACII VIDEO , A MODEMULUI SI A PLACII DE RETEA

PLACA VIDEO

Placa video se monteaza in slotul AGP. Acesta este mai mic decit sloturile de memorie sau cele PCI si de obicei are culoarea maro. Tinem placa video cu ambele miini avind marginea cu conectorii auriti in jos iar marginea metalica inspre partea din spate a carcasei. Vedem care este locul de pe partea din spate a carcasei care va fi ocupat de marginea metalica a PV si indepartam placuta de tabla care se afla in zona respectiva. Impingem incet dar ferm PV in slot pina cind vedem ca partea cu conectori a intrat complet in acesta. Este posibil sa fie nevoie sa "zgîltîim" un pic PV pentru a intra complet in slot.

Unele placi video foarte puternice (de ex. PV cu cipset GeForce FX 5900) au nevoie, pentru a putea functiona la parametrii maximi, de o alimentare suplimentara cu curent electric in afara celei furnizate prin intermediul placii de baza. Va trebui deci sa conectam unul din cablurile care ies din sursa de alimentare la priza corespunzatoare existenta pe placa video.

Este recomandat sa blocam placa in slot ridicind si apoi apasind spre interiorul PV (nu in sus) mica clema ("AGP retainer") care se afla linga slotul AGP si care functioneaza intrucitva asemanator cu clemele de la placile de memorie. Daca PV iese din slot calculatorul devine practic inutilizabil monitorul nefiind capabil sa afiseze imagini. Clema de blocare a fost "inventata" pentru ca multi utilizatori s-au trezit brusc ca nu mai pot utiliza calculatorul si ca sint nevoiti sa mearga cu el la un service unde li se comunica faptul ca "reparatia" a constat doar in apasarea PV in asa fel incit sa reintre complet in slot. Acest lucru se intimpla mai ales atunci cind se transporta calculatorul si se reconecteaza monitorul odata ajunsi la noua locatie. Fie datorita transportului, fie mai ales datorita faptului ca la reconectarea monitorului se aplica o forta excesiva, impingind prea tare conectorul in priza PV, rezultatul era acelasi, iesirea partiala a PV din slotul sau.

Partea metalica a PV este indoita la 90 de grade in partea sa superioara rezultind o lamela orizontala care se suprapune peste o portiune a structurii metalice a carcasei. Pe aceasta lamela se gaseste o scobitura in care trebuie sa introducem un surub pentru a fixa PV la structura metalica a carcasei.

MODEMUL

Modemul se monteaza intr-un slot PCI. Este recomandat sa il fixam cit mai departe de placa video in asa fel incit sa ii permitem ventilatorului de pe PV sa isi indeplineasca functia de racire a placii. O pozitie buna este penultimul slot PCI (numarind sloturile incepind de la cel mai aproape de procesor). Tinem modemul cu ambele miini avind marginea cu conectorii auriti in jos iar marginea metalica inspre partea din spate a carcasei. Vedem care este locul de pe partea din spate a carcasei care va fi ocupat de marginea metalica a modemului si indepartam placuta de tabla care se afla in zona respectiva. Impingem incet dar ferm modemul in slot pina cind vedem ca partea cu conectori a intrat complet in acesta. Este posibil sa fie nevoie sa "zgîltîim" un pic modemul pentru a intra complet in slot. Fixam apoi modemul la structura metalica a carcasei cu un surub inserat in scobitura de pe lamela orizontala.

Dupa ce inchidem carcasa calculatorului luam cablul care a venit impreuna cu modemul si bagam un capat al sau in priza linga care scrie "Line" (linie telefonica) de pe marginea metalica a modemului iar celalalt capat in priza liniei telefonice (dupa ce scoatem cablul care lega telefonul de priza aceasta). Cablul telefonului (pe care l-am scos initial din priza telefonica) il bagam apoi in priza linga care scrie "Phone" (telefon) de pe marginea metalica a modemului.

PLACA DE RETEA

Placa de retea (PR) se monteaza intr-un slot PCI. O pozitie buna este ultimul slot PCI. Montarea se face la fel ca si montarea modemului. Placa de retea are un cablu mic care trebuie conectat la placa de baza si anume la priza WOL ("wake on LAN"). Vedem in manualul PB unde se afla aceasta priza si impingem usor conectorul de la capatul cablului in pinii prizei.

9. ÎNCHIDEREA CARCASEI CALCULATORULUI

Montam cele doua panouri laterale ale carcasei si le fixam cu suruburi. Putem sa nu fixam cu surub panoul din stinga (daca privim partea frontala a carcasei) pentru a putea sa-l deschidem mai usor in cazul in care apar probleme la pornirea calculatorului.

Conectam cablul de alimentare a carcasei la priza de pe carcasa care se afla linga ventilatorul sursei de alimentare. Cablul trebuie apoi conectat la priza de curent de pe perete. Este recomandat ca stecherul acestui cablu sa intre direct in perete si nu prin intermediul unui triplu stecher. De asemenea este recomandat sa nu se conecteze cablul de alimentare la priza de perete decit dupa ce am terminat de conectat dispozitivele periferice si monitorul (vezi mai jos).

La unele carcase exista la partea din spate un comutator cu doua pozitii (0 si l) a carui functie este sa permita sau sa intrerupa alimentarea cu curent electric de la priza din perete. Daca partea comutatorului pe care scrie l se afla la nivelul suprafetei carcasei atunci alimentarea cu curent este permisa. Daca apasam pe partea pe care scrie 0 pina cind aceasta ajunge la nivelul suprafetei carcasei atunci alimentarea cu curent este intrerupta. Acest comutator ne permite pe de o parte intreruperea rapida a alimentarii cu curent in caz de accident (de ex. atunci cind o piesa a calculatorului a luat foc) si pe de alta parte ne permite evitarea pornirii din intimplare a calculatorului (de ex. daca avem copii mici care apasa din curiozitate pe butonul de pornire).

10. CONECTAREA MONITORULUI SI A DISPOZITIVELOR PERIFERICE

MONITORUL

Monitorul are la partea din spate doua cabluri. Unul dintre acestea este cablul de conectare la placa video. Acesta are la capatul sau un conector cu pini care trebuie sa intre in priza corespunzatoare de pe PV. Conectorul trebuie orientat corect altfel nu va intra in priza.Impingem usor conectorul pina cind vedem ca pinii au intrat complet in gaurile prizei. Fixam apoi conectorul de PV folosind cele doua suruburi ale sale. Al doilea cablu al monitorului este cablul de alimentare cu curent electric si el intra de obicei direct in priza de curent alternativ (220 V) de pe perete, avind deci la capatul sau un stecher obisnuit. Exista si situatii in care acest al doilea cablu nu se conecteaza la priza din perete ci la o priza aflata pe partea din spate a carcasei calculatorului, in aceasta situatie cablul avind la capatul sau un conector special.

TASTATURA SI MAUSUL

Tastatura si mausul se conecteaza de obicei la niste prize de tip PS/2 aflate pe PB. Aceste prize trebuie sa fie vizibile prin doua orificii ale carcasei. Daca nu sint vizibile inseamna ca orificiile sint inca acoperite cu tabla. Luam o surubelnita si dam la o parte tabla respectiva, care trebuie sa se detaseze usor. Desi cele doua conectoare (al tastaturii si al mausului) sint identice, fiecare trebuie impins in mufa speciala de pe PB. De obicei pe carcasa linga cele doua orificii PS/2 se afla imprimate doua mici desene care arata unde trebuie introdus conectorul mausului si unde cel al tastaturii. Daca avem un maus sau o tastatura USB acestea trebuie conectate la prizele USB (indiferent care) de pe PB. Prizele PS/2 sint rotunde iar prizele USB sint dreptunghiulare. Conectorul PS/2 are niste pini subtiri care trebuie orientati corect altfel nu vor intra in priza PS/2 de pe PB.

BOXELE

Boxele se conecteaza impingind mufa de tip jack in priza corespunzatoare de pe PB. Exista trei prize audio asemanatoare (pentru mufe jack) pe placa de baza. De obicei prima dintre ele (cea mai de sus sau cea mai din stinga) este folosita pentru conectarea boxelor. Boxele au un cablu de alimentare care se termina fie cu un stecher obisnuit fie cu un stecher care include un transformator. In ambele situatii trebuie facuta conectarea cu o priza de curent alternativ (220 V).

MICROFONUL

Microfonul se conecteaza impingind mufa de tip jack in priza de pe PB. De obicei ultima dintre prizele audio (cea mai de jos sau cea mai din dreapta) este folosita pentru conectarea microfonului.

JOYSTICUL

Joysticul se conecteaza fie la priza de tip "gameport" de pe PB, fie la una din prizele USB. Exista o singura priza de tip "gameport" pe PB.

IMPRIMANTA

Imprimanta se conecteaza fie la una din prizele USB, fie la portul paralel (care si el se gaseste intr-un singur exemplar pe PB).

ASAMBLARE CALCULATOR

CONSTRUIRE PC : CONFIGURAREA BIOSULUI ;

PARTITIONAREA HARDISCULUI ;

FORMATAREA PARTITIILOR

PARTEA 3

1. PORNIREA CALCULATORULUI

2. CONFIGURAREA BIOSULUI

3. PARTITIONAREA SI FORMATAREA HARDISCULUI - NOTIUNI INTRODUCTIVE

4. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARUL FDISK

5. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARELE INCLUSE ÎN WINDOWS XP

6. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARUL DISK MANAGER

1. PORNIREA CALCULATORULUI

Dupa ce am conectat la priza de curent alternativ atit calculatorul cit si monitorul apasam pe butonul de pornire a calculatorului si apoi pe butonul de pornire a monitorului. Ambele butoane au de obicei inscriptionat linga ele un comutator stilizat (un cerc strapuns de o linie). In situatia in care calculatorul porneste vom sesiza ca se aprinde o luminita rosie pe panoul frontal al calculatorului (care arata activitate din partea hardiscului), vom auzi ca porneste ventilatorul sursei de alimentare si bineinteles vom vedea ca apare o imagine pe ecran.

Dupa pornire calculatorul initiaza secventa de autotestare ("Power-On Self Test" - POST) in care verifica daca principalele componente instalate (memorie, hardisc, etc.) functioneaza corect. Daca nu sint sesizate defectiuni atunci calculatorul va initia secventa de butare ("boot") si va incerca incarcarea sistemului de operare. Butarea este un proces automat, controlat de BIOS, care are ca scop pregatirea calculatorului pentru a fi folosit de catre utilizator. Putem asemana butarea calculatorului cu trezirea unui om din somn si pregatirea lui pentru activitatea din acea zi. Dar in situatia de fata, din cauza faptului ca nu am instalat inca sistemul de operare si nici nu avem o discheta de pornire bagata in unitatea de discheta va apare un mesaj de eroare pe ecran care ne indica faptul ca butarea este imposibila. Apasam in acelasi timp tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del) si calculatorul reporneste. De aceasta data va trebui sa tinem apasata tasta Del pina cind vedem ca apare un ecran albastru intitulat BIOS Setup Utility (program de configurare a biosului). Explicarea utilizarii acestuia se va face mai jos.

Daca observam ca nu se intimpla nimic atunci este posibil sa fi uitat de comutatorul de pe spatele carcasei, cel care intrerupe sau permite alimentarea cu curent. Apasam pe el in asa fel incit partea pe care scrie " l " sa fie la acelasi nivel cu suprafata carcasei.

Daca insa auzim zgomote care ne indica pornirea calculatorului (si vedem ledul rosu de pe panoul frontal aprinzindu-se) dar nu avem imagine pe ecran inseamna ca am montat gresit o piesa. Aceasta este fie placa video, fie memoria RAM. Va trebui in acest caz sa inchidem calculatorul, sa-l scoatem din priza si apoi sa ne asiguram ca am montat corect piesele respective. Daca tot am deschis calculatorul este bine sa ne asiguram ca am montat corect toate piesele si ca le-am conectat la sursa de alimentare pe cele care necesita acest lucru.

1.2 CONFIGURAREA BIOSULUI

GENERALITATI

BIOS este acronimul sintagmei "Basic Input / Output System" ("Sistem Bazal de Intrare / Iesire") si desemneaza un program (soft) special care este scris pe un cip de memorie ROM ("Read Only Memory") instalat pe placa de baza. Cipul de memorie contine un circuit integrat de tipul CMOS ("Complementary Metal Oxide Semiconductor") care este alimentat permanent de o mica baterie cu litiu, in asa fel incit datele stocate sa nu se piarda dupa inchiderea calculatorului. Biosul este responsabil cu functionarea optima a calculatorului in timpul pornirii acestuia. Dupa incarcarea sistemului de operare, acesta preia de la bios sarcina de control asupra functionarii calculatorului. Biosul ramine in fundal si conlucreaza cu sistemul de operare tot timpul cit calculatorul este deschis.

In programele mai noi de configurare a biosurilor sint specificati parametrii de functionare a componentelor hardware cum sint tensiunea de alimentare, frecventa magistralei principale de date (FSB), multiplicatorul procesorului, etc. Intelegerea datelor prezentate in programul de configurare este esentiala daca dorim sa le modificam. In general nu este nevoie sa facem modificari pentru ca biosul recunoaste componentele instalate (de ex. procesorul) si face automat reglajele pentru functionarea optima a acestora (de ex. seteaza corect valoarea multiplicatorului procesorului).

In mod normal biosul este configurat optim de catre fabricantul placii de baza asa ca nu este indicat sa facem modificari decit daca avem probleme cu calculatorul care nu pot fi rezolvate altfel, cum sint de exemplu conflictele intre componentele hardware. Putem sa ne uitam insa fara grija la datele din bios fara sa facem modificari, nu se va intimpla nimic rau.

In momentul de fata exista doi mari producatori de biosuri si anume Phoenix-Award si AMI. In cele ce urmeaza se va arata cum se fac modificarile in bios folosind ca exemplu biosul Phoenix-Award. Lucrurile stau asemanator si pentru biosurile produse de AMI, dar este posibil ca denumirea sectiunilor programului de configurare a biosului sa nu fie aceeasi ca in cazul biosului Phoenix-Award.

Programul de configurare a biosului este afisat daca imediat dupa pornirea calculatorului (atunci cind este verificata automat memoria RAM si sint identificate unitatile de stocare) tinem apasata tasta Delete pina cind este afisat un ecran albastru cu titlul "Phoenix-Award BIOS CMOS Setup Utility" ("Utilitar de Configurare"). Pe ecran sint afisate titlurile mai multor sectiuni grupate in doua compartimente, sting si drept. Sectiunile in care putem face modificari in BIOS au la partea stinga a titlului lor o sagetuta, care indica faptul ca pentru a vedea optiunile de configurare trebuie sa expandam sectiunea respectiva, adica sa o afisam pe tot ecranul. Numele sectiunilor sint :

Standard CMOS Features ("Caracteristici Standard ale CMOS-ului [BIOS-ului]")

Advanced BIOS Features ("Caracteristici Avansate ale BIOS-ului")

Advanced Chipset Features ("Caracteristici Avansate ale Cipsetului [Placii de Baza]")

Integrated Peripherals ("Periferice Integrate [pe Placa de Baza]")

Power Management Setup ("Setarea Optiunilor pentru Alimentarea cu Energie Electrica")

PnP / PCI Configuration ("Configurarea Dispozitivelor Plug-and-Play si PCI")

PC Health Status ("Starea de Sanatate a Calculatorului")

Power BIOS Options ("Optiuni Foarte Avansate ale BIOS-ului")

Load Fail-Safe Defaults ("Incarca Setarile Implicite Cele Mai Stabile")

Load Optimized Defaults ("Incarca Setarile Implicite Optimizate [Pentru Performanta]")

Set Supervisor Password ("Stabileste Parola Administratorului")

Set User Password ("Stabileste Parola Utilizatorului")

Save & Exit Setup ("Salveaza si Paraseste Programul de Configurare")

Exit Without Saving ("Paraseste Programul de Configurare Fara a Salva Modificarile")

Trecem de la o sectiune la alta cu ajutorul tastelor cu sageti. Dupa ce am selectat o sectiune apasam tasta Enter si vom vedea optiunile de configurare pe care le contine. Pentru a ne intoarce la ecranul principal apasam tasta Esc.

SETAREA ORDINII DE BUTARE

O modificare destul de curenta este schimbarea dispozitivului de pe care urmeaza sa aiba loc butarea (initializarea calculatorului). Exista o multitudine de dispozitive care pot fi folosite pentru butare, dar cele mai comune sint unitatile de stocare binecunoscute : hardiscul, discheta si compact discul cu date (CD-ROM). Fiecare dintre ele trebuie sa contina anumite fisiere speciale pentru a putea deveni butabil ("bootable"), adica sa fie capabil de a sustine procesul de butare. In general un hardisc devine butabil dupa ce am instalat pe el un SO, iar la butarile ulterioare se incarca SO respectiv (Windows ME, XP, etc.). In cazul dischetelor lucrurile stau mai diferit, in sensul ca nu este nevoie sa avem un SO pe o discheta pentru ca ea sa devina butabila. Crearea unei dischete butabile se realizeaza prin folosirea unei functii speciale din SO Windows si ea implica copierea anumitor fisiere care ne permit butarea in mod DOS. O astfel de discheta este folosita de obicei daca dorim sa realizam anumite operatii (partitionare, formatare) asupra hardiscului sau daca dorim sa investigam cauzele defectarii calculatorului care nu mai este capabil sa buteze de pe hardiscul pe care se afla instalat SO Windows. Butarea de pe un CD-ROM este necesara de obicei atunci cind dorim sa instalam pe hardisc un SO ale carui fisiere de instalare se afla pe CD-ROM, dar acest tip de butare poate fi folosit si in scopul depanarii calculatorului, atunci cind SO instalat pe hardisc nu poate fi incarcat. CD-ROM-urile care contin pachetele de fisiere necesare pentru instalarea unui SO sint de obicei butabile, insa CD-ROM-urile obisnuite (cele care contin softuri, muzica, filme, jocuri) nu sint butabile.

Pentru ca butarea este de fapt "trezirea la viata" a calculatorului biosul incearca sa o realizeze cu orice mijloace are la dispozitie. Putem vedea modul in care este configurat procesul de butare daca in ecranul principal de configurare a biosului selectam sectiunea "Advanced BIOS Features" ("caracteristici avansate ale biosului") si apoi apasam tasta Enter. Va apare ecranul cu sectiunea respectiva, unde sint prezente mai multe optiuni de configurare. Vedem ca biosul dispune de o mica lista cu dispozitive potential butabile si le verifica pe rind capacitatea de sustinere a procesului de butare. In aceasta lista exista trei pozitii, care au denumirea "First Boot Device" ("Primul Dispozitiv de Butare"), "Second Boot Device" ("Al Doilea Dispozitiv de Butare"), "Third Boot Device" ("Al Treilea Dispozitiv de Butare"). Sub aceste optiuni se afla o alta, legata de ele. Este vorba de optiunea "Boot Other Device" ("buteaza de pe alt dispozitiv") care are doua variante ce se exclud reciproc si anume "Enabled" ("activata") sau "Disabled" ("dezactivata"). Daca aceasta ultima optiune este activata, biosul va lua la rind toate dispozitivele potential butabile din calculator in caz de insucces al butarii folosind lista de trei dispozitive principale.

Biosul este configurat implicit ("by default") in felul urmator :

First Boot Device [Floppy] ("Discheta)

Second Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")

Third Boot Device [LS120] ("Super-Discheta de 120 MB")

Daca se pastreaza aceasta lista biosul va cauta mai intii o discheta in unitatea de discheta si daca o va gasi, va verifica daca este vorba de o discheta butabila. Daca acest lucru se confirma, procesul de butare va incepe. Daca insa discheta nu este butabila, biosul va incerca butarea de pe hardisc. In cazul in care pe hardiscul principal se afla instalat un SO, butarea va decurge normal si la sfirsitul ei vom putea folosi SO respectiv si softurile aferente. Daca butarea nu este posibila nici de pe hardisc, atunci biosul va incerca butarea de pe super-discheta. Aceasta ordine de butare poate fi pastrata, insa are dezavantajul ca de fiecare data cind se porneste calculatorul se aude un zgomot scurt (ca un tacanit) in momentul in care biosul verifica prezenta unei dischete in unitate, zgomot care devine cu timpul enervant. Pe de alta parte CD-ROM-ul este mult mai folosit decit super-discheta LS120 (care functioneaza doar daca este introdusa intr-o unitate de discheta speciala) si de aceea este indicat sa folosim urmatoarea succesiune de dispozitive butabile:

First Boot Device [HDD-0] ("Hardisc Principal")

Second Boot Device [Floppy] ("Discheta)

Third Boot Device [CD-ROM]

Atunci cind vom avea nevoie sa butam de pe CD-ROM (de exemplu la instalarea unui SO) il vom plasa pe acesta in postura de prim-dispozitiv de butare si lista va arata astfel :

First Boot Device [CD-ROM]

Second Boot Device [HDD-0]

Third Boot Device [Floppy]

Daca va trebui sa butam de pe discheta (pentru diagnosticarea sistemului de exemplu) o vom pune pe aceasta in postura de prim-dispozitiv de butare.

Pentru fiecare pozitie (Primul, Al Doilea, Al Treilea) utilizatorul poate alege dintr-o lista un anumit dispozitiv pe care biosul sa incerce sa-l foloseasca pentru butare. Pentru setarea prim-dispozitivului de butare selectam cu ajutorul tastelor cu sageti optiunea "First Boot Device". Apoi folosim tastele PageUp si PageDdown pentru a derula lista pina ajungem la dispozitivul dorit (de ex. HDD-0). Repetam procedura si pentru dispozitivele de butare secundar si tertiar. Alternativ putem apasa tasta Enter dupa selectarea optiunii "First Boot Device" si va apare un mic ecran care prezinta intreaga lista cu dispozitive butabile. Selectam cu ajutorul tastelor cu sageti dispozitivul dorit si apasam din nou pe tasta Enter. Si in acest caz repetam procedeul pentru setarea celorlalte dispozitive. Parasim sectiunea "Advanced BIOS Features" si ne intoarcem la ecranul principal al biosului apasind tasta Esc. Apoi salvam modificarile facute (ordinea de butare) asa cum este explicat mai jos.

ACTIVAREA / DEZACTIVAREA PLACII DE SUNET INTEGRATE

Sa presupunem de asemenea ca nu dorim sa folosim placa de sunet inclusa pe PB pentru ca ne-am cumparat o placa de sunet separata. Va trebui sa selectam din ecranul principal sectiunea "Integrated Peripherals" si sa apasam tasta Enter. Folosim tasta cu sageata in jos si selectam rindul pe care scrie " VIA OnChip PCI Device [Press Enter] ". Avem de-a face cu o subsectiune si pentru a vedea datele care ne intereseaza va trebui sa apasam din nou tasta Enter. In ecranul care apare observam ca pe primul rind este scris " VIA AC97 Audio [Auto] ". Daca avem acest rind selectat apasam tasta Page Up si observam ca in loc de [Auto] este scris [Disabled]. In acest fel i-am indicat biosului sa nu utilizeze placa audio integrata (este de fapt vorba de codecul AC 97). Apasam tasta Esc de doua ori pentru a ne intoarce la ecranul bios principal.

SETAREA VALORILOR FSB SI A MULTIPLICATORULUI PROCESORULUI

Modificarile in bios ai unor parametri cum sint tensiunea de alimentare a componentelor, frecventa magistralei sistemului (FSB) sau valoarea multiplicatorului procesorului nu trebuie facute decit in cunostinta de cauza altfel este posibil sa defectam calculatorul. Este recomandat sa nu fie facute astfel de modificari de catre utilizatorii incepatori. Exista insa si situatii speciale in care astfel de modificari trebuie facute, de exemplu pentru a depana calculatorul care nu mai porneste. O astfel de situatie este cea in care biosul pierde o parte din setari si sintem nevoiti sa reintroducem aceste setari in memoria cipului ROM care contine biosul. De exemplu autorul acestui manual (MunteAlb) s-a confruntat cu o imprejurare in care calculatorul refuza sa porneasca, la butare aparind mesajul de avertizare urmator : "Warning !! CPU clock or ratio are programming fail previously. Please setup CPU host clock again." Desi engleza folosita in mesaj nu este una corecta d.p.d.v. gramatical, sensul mesajului este clar si anume ca biosul a "uitat" unele din setarile pentru procesor (in cazul de fata a fost vorba de multiplicator) si acestea trebuie reintroduse din nou.

Frecventa de functionare a unui procesor este data de produsul dintre frecventa magistralei principale de date (FSB) si multiplicatorul procesorului. De exemplu un procesor Athlon XP 1700+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 1467 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 133 MHz (valoarea FSB) si 11 (valoarea multiplicatorului). Un procesor Athlon XP 2500+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 1833 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 11 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Thoroughbred B) are frecventa de functionare de 2250 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 13.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 2800+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2083 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 166 MHz (FSB) si 12.5 (multiplicator). Un procesor Athlon XP 3200+ (cu nucleu Barton) are frecventa de functionare de 2200 MHz, care este obtinuta prin inmultirea numerelor 200 MHz (FSB) si 11 (valoarea multiplicator). Producatorul placii de baza introduce toate aceste valori in BIOS, in asa fel incit atunci cind procesorul este recunoscut de catre bios ca fiind de un anumit tip valorile sale de functionare sint setate automat, fara vreo interventie din partea utilizatorului. Asa cum am spus mai sus, exista insa si circumstante in care utilizatorul trebuie sa introduca setarile corecte in mod manual pentru ca in acest fel calculatorul sa porneasca.

Sa presupunem ca avem un procesor Athlon XP 1700+ despre care stim pe baza carui nucleu este construit, dar nu stim setarile sale (FSB si multiplicator). Va trebuie sa mergem pe una din paginile Processor Chart sau Processor Specs si de acolo sa aflam valorile corecte ale multiplicatorului si magistralei principale de date (in cazul de fata FSB = 133 si multiplicator = 11). Ramine sa introducem aceste doua valori in programul de configurare a biosului. Pentru asta selectam sectiunea "Power BIOS Options" in ecranul principal al biosului si apasam tasta Enter. Apoi folosim tastele cu sageti si selectam optiunea "CPU Clock" (frecventa FSB). Daca valoarea afisata este cea corecta (133) nu facem nici o modificare. Daca valoarea nu este corecta folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica in sensul dorit de noi (crestere sau descrestere). Alternativ, dupa selectarea optiunii "CPU Clock" putem sa apasam tasta Enter si in micul ecran care apare tastam direct valoarea corecta a FSB. In cazul multiplicatorului lucrurile stau un pic diferit. Selectam optiunea "CPU Ratio" si observam ce valoare este afisata. Este posibil ca in loc de un numar sa fie afisat cuvintul "Auto", ceea ce semnaleaza faptul ca biosul seteaza automat valoarea multiplicatorului dupa ce a identificat procesorul. Cum in cazul exemplificat aici calculatorul nu porneste inseamna ca biosul nu seteaza corect valoarea multiplicatorului si deci este nevoie sa o setam manual, renuntind in acelasi timp la setarea automata. Pentru aceasta procedam similar ca in cazul setarii valorii FSB. Dupa selectarea optiunii "CPU Ratio" folosim tastele PageUp si PageDown pentru a o modifica si alegem valoarea corecta (in cazul de fata x11). Alternativ, dupa selectarea optiunii "CPU ratio" apasam tasta Enter si in micul ecran care apare selectam valoarea corecta a multiplicatorului si apoi apasam din nou tasta Enter.

Dupa ce am terminat aceste operatiuni apasam tasta Esc pentru a parasi sectiunea "Power BIOS Options" si ne intoarce la ecranul principal al biosului. Apoi salvam modificarile facute (setarea manuala a FSB si a multiplicatorului procesorului) asa cum este explicat mai jos.

MODIFICARI MINORE

Exista situatii cind este nevoie sa facem modificari minore in bios, care nu au un impact deosebit asupra functionarii sistemului dar au si ele utilitatea lor in anumite situatii punctuale. De exemplu daca avem un maus USB atunci cind va trebui sa instalam sistemul de operare (SO) vom observa ca nu putem sa-l folosim in timpul instalarii. Mausul va putea fi folosit insa foarte bine dupa instalarea SO, iar la instalarea SO ne putem descurca foarte bine numai cu tastatura. Pentru a exemplifica modul in care se fac modificarile in bios vom incerca sa determinam biosul sa recunoasca mausul USB. Apasam pe tasta cu sageata in jos pina ajungem la sectiunea "Integrated peripherals". Apasam tasta Enter si va apare un ecran nou. Apasam din nou pe tasta cu sageata in jos pina selectam un rind pe care scrie "USB Mouse Support [Disabled] ". Apasam pe tasta Page Up (sau Page Down) si vom vedea ca in loc de [Disabled] apare scris [Enabled]. Vom proceda asemanator daca pe linga maus avem si tastatura care se conecteaza prin USB. Vom modifica valoarea [Disabled] care e scrisa linga USB Keyboard Support. Apasam tasta Esc si ne intoarcem la ecranul principal al biosului.

SALVAREA MODIFICARILOR FACUTE ÎN BIOS

Daca am facut modificari in bios si ne aflam pe ecranul principal folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie "Save and Exit Setup" (salveaza modificarile si paraseste programul de configurare a biosului). Va apare o minifereastra rosie unde scrie "Save to CMOS and exit setup (Y/N) ? " linga care se afla scrisa o litera Y care clipeste. Apasam tasta Enter si modificarile vor fi salvate in cipul de memorie ROM iar calculatorul va reporni.

Daca nu dorim sa salvam modificarile facute folosim tastele sageti pentru a ajunge la rindul pe care scrie "Exit without saving" (paraseste programul de configurare a biosului fara a salva modificarile). Va apare o minifereastra rosie unde scrie "Exit without saving (Y/N) ? " linga care se afla scrisa o litera N care clipeste. Apasam intii tasta Y si apoi tasta Enter iar modificarile nu vor fi luate in consideratie atunci cind calculatorul va reporni.

Aceste operatiuni sint mai usoare daca folosim tastele Fn. De exemplu putem apasa tasta F10 iar programul de configurare va primi comanda "Save and Exit Setup". Functia celorlalte taste Fn este specificata la partea de jos a ecranelor biosului (de ex. F6 incarca setarile cele mai stabile, iar F7 incarca setarile optimizate pentru performanta).

PREZENTARE DETALIATA A OPTIUNILOR DE CONFIGURARE

Manualul PB detaliaza de obicei datele prezentate in programul de configurare a biosului dar in multe cazuri explicatiile sint sumare. Daca dorim sa aflam mai multe informatii despre optiunile existente in bios putem sa consultam un ghid al biosului disponibil pe internet.

3. PARTITIONAREA SI FORMATAREA HARDISCULUI - NOTIUNI INTRODUCTIVE

In aceasta sectiune vor fi prezentate pe scurt citeva date despre functionarea hardiscului, ca si despre pregatirea acestuia pentru stocarea de date folosind procedurile de partitionare si formatare. O explicatie mai amanuntita a structurii si functionarii hardiscului ca si a proceselor de formatare si partitionare se gaseste in prima parte a Manualului de Utilizare Windows.

Hardiscul este constituit din unul sau mai multe discuri de aluminiu a caror suprafata este acoperita cu oxid de fier. Datele sint stocate prin magnetizarea oxidului de fier. Suprafata discurilor de aluminiu este "impartita" in piste concentrice care la rindul lor sint impartite in sectoare de forma unor arcuri de cerc.

Partitionarea hardiscului ne permite sa profitam la maximum de capacitea de stocare a acestuia si in acelasi timp ne permite sa ne pastram datele importante in siguranta pe o partitie separata de cea pe care este instalat sistemul de operare. Partitionarea inseamna "impartirea" hardiscului in mai multe segmente (partitii), cu scopul ca sistemul de operare "sa aiba impresia" ca fiecare partitie este un hardisc separat. Bineinteles ca partitionarea nu are loc la nivel fizic, hardiscul isi pastreaza integritatea.

Pentru ca partitiile sa poata stoca date este nevoie ca ele sa fie formatate. Formatarea unei partitii presupune impartirea ei in piste concentrice (asemanatoare cu melodiile gravate pe un disc muzical din plastic - vinil) si apoi impartirea pistelor in sectoare de cerc (asemanatoare ca forma cu feliile de tort). Ea este necesara pentru stocarea ordonata a datelor, in asa fel incit SO sa stie precis unde a depozitat un anumit set de date, pentru a le pune ulterior la dispozitia utilizatorului sau a softurilor care au nevoie de ele. Formatarea nu se face la nivel fizic, ci se face prin magnetizarea suprafetei discurilor de aluminiu, impartirea hardiscului in piste si sectoare fiind deci o impartire virtuala care poate fi foarte usor stearsa si refacuta fara ca hardiscul sa pateasca ceva. Ca urmare putem sa formatam un hardisc in mod periodic, nu se va intimpla nimic rau. Este totusi recomandat sa formatam hardiscul doar atunci cind este necesar acest lucru si anume daca avem un hardisc nou, daca dorim sa reinstalam sistemul de operare sau daca avem pe hardisc o infectie cu un virus informatic si dorim sa fim siguri ca am eradicat infectia.

Partitionarea hardiscului are multe avantaje, printre care si pe acela ca ne permite sa avem pe acelasi hardisc mai multe sisteme de operare, care altfel nu ar putea "convietui" impreuna pe un hardisc nepartitionat. Pe de alta parte daca ne facem o partitie speciala pentru stocarea datelor importante, aceasta nu este afectata daca apar probleme grave in functionarea sistemului de operare care ne obliga sa il reinstalam. Chiar daca la reinstalare formatam partitia pe care se afla SO defect si stergem toate datele de pe aceasta, partitia cu datele noastre importante este la adapost si nu va fi afectata de formatarea unei alte partitii. Dupa reinstalarea SO datele protejate vor putea fi accesate ca de obicei.

Partitiile sint de trei feluri : Partitia primara ("primary"), partitia extinsa ("extended") si discurile logice ("logical drives"). Acestea din urma sint incluse in partitia extinsa. Pot exista o singura partitie primara si o singura partitie extinsa insa numarul de discuri logice nu este limitat, putem crea oricite dorim.

Partitionarea unui hardisc si formatarea partitiilor nou create se pot face in mai multe moduri, in functie de utilitarul folosit. Cele mai la indemina procedee de partitionare si formatare presupun folosirea utilitarelor incluse in diversele sisteme de operare Windows. Insa cea mai rapida metoda de creare a partitiilor si de formatare a lor este cea in care folosim utilitarul special Disk Manager creat de firma Kroll Ontrack si care este pus la dispozitie gratuit pe siturile celor mai mari producatori de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) sub diverse denumiri. Fiecare utilizator de calculator trebuie sa invete sa foloseasca toate cele trei modalitati mari de partitionare a hardiscului, dar MunteAlb recomanda in mod special folosirea utilitarului Disk Manager, care este extrem de usoara si intuitiva.

4. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARUL FDISK

Partitionarea cu ajutorul utilitarului FDISK se face in modul DOS de tip linie de comanda. Utilitarul este inclus pe discheta de pornire ("startup disk") creata cu ajutorul sistemelor de operare Windows ME sau Windows 98 (95). Dezavantajul acestui tip de partitionare este ca poate crea doar partitii de tip FAT 32 sau FAT 16, deci nu si partitii NTFS.

Obtinerea unei dischete de pornire in Windows ME se face in felul urmator : Facem clic pe butonul "Start" de pe suprafata de lucru ("desktop"). Facem apoi clic pe "Settings" si ulterior pe optiunea "Control Panel" (panou de control) care apare intr-un meniu care se deschide la dreapta. In panoul de control facem dublu clic pe iconita "Add/Remove Programs" (adauga/inlatura programe). Va apare o multifereastra in care facem clic pe "Startup Disk" pentru a face sa apara fereastra respectiva. Introducem o discheta goala in unitatea de discheta si apoi facem clic pe butonul "Create Disk". Procedeul dureaza citeva minute. Scoatem discheta si o protejam la scriere dupa care o introducem inapoi in unitatea de discheta. Daca nu avem un calculator cu SO Windows instalat disponibil la scoala sau la servici putem fabrica o discheta de pornire la o cafenea internet. O alta posibilitate este sa descarcam de pe situl Boot Disk fisierele necesare crearii unei astfel de dischete.

1. PARTITIONAREA UNUI HARDISC NOU

Sa presupunem ca avem un hardisc nou (nefolosit) de 30 GB pe care dorim sa-l partitionam. Trebuie sa ne hotarim asupra modului de partitionare inainte de a incepe procesul propriu-zis. Putem de exemplu sa cream o partitie de 5 GB (5.000 MB) pentru a instala Windows ME si programele aferente, o partitie de 10 GB (10.000 MB) pe care sa stocam muzica si filme, o partitie de 8 GB (8.000 MB) pentru a depozita fisiere importante si in sfirsit o partitie de 7 GB (7.000 MB) pentru a instala Windows XP si programele aferente.

Putem de asemenea sa nu instalam decit un sistem de operare si ca urmare sa facem doar doua partitii, una cu sistemul de operare si programele aferente si alta cu fisiere importante. Putem sa avem numai o singura partitie daca dorim acest lucru. Numarul de partitii si numarul de sisteme de operare instalate depind de preferintele personale si/sau de modalitatea de lucru cu calculatorul. In mod evident, cel mai simplu este sa nu avem decit o singura partitie insa este recomandat sa avem cel putin doua, una pentru SO si alta pentru depozitarea unor date importante.

Avind discheta de pornire in unitatea de discheta pornim calculatorul. Tinem apasata tasta Delete pentru a ajunge la ecranul principal al biosului. Apasam pe tasta cu sageata in jos pina ajungem la sectiunea "Advanced BIOS Features" care este de obicei a doua incepind de sus. Apasam tasta Enter. In ecranul care apare selectam rubrica "First Boot Device" si verificam daca linga ea este scris [Floppy]. Daca este scris altceva apasam pe tasta "Page Up" (sau "Page Down") pina apare scris "Floppy". De asemenea ne asiguram ca la rubrica "Secondary Boot Device" este scris [HDD-0]. Daca nu este scris procedam ca mai sus. Apasam apoi tasta Esc si ne reintoarcem la ecranul principal al biosului. Selectam optiunea "Save&Exit Setup" si apasam tasta Enter. Calculatorul va porni butind (incarcind fisierele de pornire) de pe discheta.

Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter (in fapt putem alege oricare dintre optiuni dar este recomandata optiunea 2). Calculatorul va incepe sa incarce in memorie programele prezente pe discheta si dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este " A:\> " (fara ghilimele).

Scriem " fdisk" (fara ghilimele) in continuarea promptului si apasam tasta Enter. Va apare un ecran care prezinta un text lung. Acesta incepe cu "Your computer has a disk larger than 512 MB" si se termina cu "Do you wish to enable large disk support (Y/N)....? [Y] ". Apasam pe tasta Enter pentru a valida optiunea "Yes".

Va apare un ecran cu titlul "FDISK Options" in care sint prezente patru sau cinci optiuni numerotate. Sub optiuni se afla scris "Enter choice" (selecteaza optiunea) linga care este scrisa o cifra care arata optiunea selectata curent. Alegem optiunea "Create DOS Partition or Logical DOS drive" apasind pe tasta "1" si apoi pe tasta Enter.

Va apare un ecran cu titlul "Create DOS Partition or Logical DOS drive" in care sint prezente trei optiuni numerotate. Sub optiuni se afla scris "Enter choice" linga care este scrisa o cifra care arata optiunea selectata curent. Alegem optiunea "Create Primary DOS Partition" apasind pe tasta "1" si apoi pe tasta Enter. In josul ecranului va apare scris "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini. Dupa citeva minute va apare pe ecran textul "Do you wish to use the maximum available size for a Primary DOS Partition and make the partition active (Y/N)...? [Y] " (doriti sa alocati tot spatiul de pe hardisc unei singure partitii si sa o faceti activa?). Apasam pe tasta "N" (raspunzind deci cu nu la intrebare) si apoi pe tasta Enter indicind astfel faptul ca dorim sa avem mai multe partitii pe hardisc. Daca am apasa doar pe tasta Enter am lasa validat raspunsul la intrebare ca fiind da ("yes") iar hardiscul nu va contine decit o singura partitie, ceea ce nu este indicat daca avem un hardisc de dimensiuni mari. In josul ecranului va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini. Urmeaza etapa de creare a partitiei primare.

1.1 CREAREA PARTITIEI PRIMARE

Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus: "Total disk size is 29322 Mbytes.Maximum space available for partition is 29322 Mbytes (100 %).Enter partition size in Mbytes or percent of disk space (%) to create a Primary DOS Partition............................[29322]". Scriem dimensiunea partitiei primare in MB si numarul ales va apare intre crosete inlocuindu-l pe cel care arata capacitatea maxima a hardiscului (de ex. tastam 5000) si apoi apasam tasta Enter.

Partitia primara va fi creata instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

Apasam tasta Esc si ne intoarcem la ecranul "FDISK Options". Alegem din nou optiunea "Create DOS partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "1". Va apare din nou ecranul de creare a partitiilor. De aceasta data alegem optiunea "Create Extended DOS Partition" apasind tasta "2". In josul ecranului va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a partitiei extinse.

1.2 CREAREA PARTITIEI EXTINSE

Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus: "Total disk size is 29322 Mbytes.Maximum space available for partition is 24317 Mbytes (83 %). Enter partition size in Mbytes or percent of disk space (%) to create an Extended DOS Partition............................[24317]". Alegem ca partitia extinsa sa ocupe tot spatiul ramas pe hardisc (indicat deja intre crosete), deci nu scriem nimic ci doar apasam tasta Enter.

Partitia extinsa va fi creata instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie :

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%

Apasam tasta Esc si va apare un ecran cu textul "No Logical drives Defined" iar in josul ecranului apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a discurilor logice. Am hotarit sa cream trei discuri logice cu dimensiunile de 10 GB, 8 GB respectiv 7 GB.

1.3 CREAREA DISCURILOR LOGICE

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 24317 Mbytes (100 %). Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[24317]". Scriem (tastam) 10000 (numar care va apare intre crosete) pentru a crea un disc logic de 10 GB si apasam tasta Enter. Primul disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

In partea de jos a ecranului scrie "Logical DOS Drive created, drive letters changed or added" si va apare scris din nou "Verifying disk integrity" si procentul de indeplinire a acestei sarcini care dureaza citeva minute. Urmeaza etapa de creare a celui de-al doilea disc logic.

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 14316 Mbytes (59 %).Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[14316]". Scriem (tastam) 8000 (numar care va apare intre crosete) pentru a crea un disc logic de 8 GB si apasam tasta Enter. Al doilea disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

Va apare un ecran pe care scrie in partea de jos: "Total Extended DOS Partition size is 24317 Mbytes. Maximum space available for logical drive is 6315 Mbytes (26 %).Enter logical drive size in Mbytes or percent of disk space (%) ......................[6315]". Cel de-al treilea disc este si ultimul, de aceea trebuie sa ocupe tot spatiul ramas. Nu mai scriem nimic ci doar apasam tasta Enter. Al treilea disc logic va fi creat instantaneu. Va apare un ecran pe care scrie in partea de sus:

Drive Volume Label Mbytes System Usage

D: 10001 UNKNOWN 41%

E: 8001 UNKNOWN 33%

F: 6315 UNKNOWN 26%

In partea de jos a ecranului este scris : "All available space in the Extended DOS Partition has been assigned to logical drives" (tot spatiul disponibil pe partitia extinsa a fost alocat discurilor logice). Sistemul de operare va vedea patru hardiscuri (C, D, E, F) mai mici, in loc de unul singur (C) mai mare.

Daca dorim sa avem doar doua partitii pe hardisc (in loc de patru ca in exemplul de mai sus) va trebui sa cream un singur disc logic (primul disc logic) care sa ocupe tot spatiul partitiei extinse. Daca dorim sa cream mai multe discuri logice, nu numai patru, folosim modelul de mai sus pentru a crea numarul dorit de discuri logice.

Am terminat configurarea partitiilor. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options". Urmeaza etapa de stabilire a partitiei active.

1.4 STABILIREA PARTITIEI ACTIVE

Alegem optiunea "Set active partition" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran pe care scrie:

Partition Status Type Volume Label Mbytes System Usage

C: 1 PRI DOS 5005 UNKNOWN 17%

2 EXT DOS 24317 UNKNOWN 83%

Select the partition you want to make active.........[ _ ]

Apasam tasta "1" si apoi tasta Enter. Partitia primara va fi stabilita ca partitie activa. In ecranul urmator va apare iarasi tabelul de mai sus dar in dreptul partitiei primare, la sectiunea "Status", va apare scrisa litera "A". Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Apasam tasta Esc pentru a parasi utilitarul de partitionare FDISK. Va apare un ecran pe care scrie : "You must restart your system for the changes to take effect. Any drives you have created or changed must be formatted after you restart " (Sistemul trebuie repornit pentru ca schimbarile efectuate sa fie instaurate. Orice disc care a fost creat sau caruia i-a fost schimbata litera trebuie formatat dupa repornirea sistemului). Apasam inca o data tasta Esc si de aceasta data am parasit FDISK si ne-am intors la un ecran care are doar un prompt al liniei de comanda (A:\>). Am terminat partitionarea hardiscului.

Repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del). Va apare din nou ecranul negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter iar dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda. Urmeaza etapa de formatare a discurilor create (vezi mai jos).

2. PARTITIONAREA UNUI HARDISC FOLOSIT

Daca avem un hardisc deja partitionat (un hardisc deja folosit) si dorim sa-l repartitionam va trebui sa stergem partitiile existente. Inainte de a face acest lucru trebuie sa salvam pe alt hardisc, pe niste CD-uri sau pe niste dischete datele de pe hardisc pe care dorim sa le pastram.

Pornim calculatorului cu ajutorul dischetei de pornire. Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Daca dorim sa vedem cum este partitionat hardiscul alegem optiunea "Display partition information" apasind tasta "4" si apoi tasta Enter. In functie de ceea ce observam putem sterge unele partitii si pastra altele (recomandat pentru utilizatorii avansati). Daca nu ne intereseaza pastrarea (fie si partiala) a partitionarii deja existente, pentru ca dorim sa partitionam discul dupa preferintele noastre, putem sa alegem direct optiunea "Delete partition or logical DOS drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter. Aceasta optiune este cea recomandata pentru ca ea ne permite sa luam totul de la zero.

Va apare un ecran in care ni se prezinta patru optiuni care se refera pe rind la stergerea partitiei primare, a celei extinse, a discurilor logice si a partitiilor non-DOS (instalate de alte sisteme de operare decit Windows). Stergerea partitiilor non-DOS (daca le avem) trebuie sa se faca prima. Stergerea partitiilor DOS trebuie sa se faca in ordinea inversa crearii lor.

Sa presupunem ca avem un hardisc care contine numai partitii de tip FAT.

Alegem optiunea "Delete Logical DOS Drives" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe discurile sterse vor fi pierdute) si un tabel cu discurile logice existente. Vom fi intrebati care din discuri dorim sa-l stergem.Scriem litera corespunzatoare (de ex. F) si apasam tasta Enter. Apoi vom fi intrebati care este eticheta discului ("disk label"). Discurile sint etichetate dupa formatare (vezi mai jos) iar eticheta este prezenta in tabel in dreptul discului pe coloana "Volume Label". Scriem eticheta discului si apasam tasta Enter (daca nu este definita eticheta apasam direct Enter). Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata.Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Discul logic va fi sters. Continuam sa stergem si restul de discuri logice procedind in acelasi fel. Cind am terminat vom fi atentionati ca nu mai exista discuri logice in partitia extinsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Alegem optiunea "Delete partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter.

Alegem optiunea "Delete Extended DOS Partition" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe partitia extinsa vor fi pierdute) si un tabel cu partitia primara si cea extinsa. Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata.Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Partitia extinsa va fi stearsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Alegem optiunea "Delete Partition or Logical DOS Drive" apasind tasta "3" si apoi tasta Enter.

Alegem optiunea "Delete Primary DOS Partition" apasind tasta "1" si apoi tasta Enter. Va apare un ecran care contine un avertisment (cum ca datele de pe partitia primara vor fi pierdute) si un tabel cu caracteristicile partitiei primare. Vom fi intrebati care partitie primara dorim sa o stergem. Scriem cifra "1" si apasam tasta Enter. Apoi vom fi intrebati care este eticheta partitiei. Scriem eticheta si apasam Enter (daca nu este definita eticheta apasam direct Enter). Vom fi intrebati daca sintem siguri de decizia luata. Apasam tasta "Y" pentru a raspunde afirmativ si apoi tasta Enter. Partitia primara va fi stearsa. Apasam tasta Esc si ne vom intoarce la ecranul "FDISK Options".

Toate partitiile au fost sterse. Urmeaza etapa de creare a partitiilor, in care definim dupa preferintele personale o partitie primara, una extinsa si un numar variabil de discuri logice. Procedam cum a fost explicat mai sus.

3. FORMATAREA PARTITIILOR

Continuam cu exemplul de mai sus. Am partitionat hardiscul si avem acum patru discuri (C, D, E, F) care trebuie formatate pe rind.

Pornim calculatorul cu butare de pe discheta de pornire asa cum a fost explicat anterior. Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea "Start computer without CD-ROM support" apasind tasta "2" si apoi tasta Enter. Dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este " A:\> " (fara ghilimele).

Scriem " format c: " (fara ghilimele) in continuarea promptului si apasam tasta Enter. Intre cuvintul format si litera c se afla un spatiu (trebuie sa apasam pe bara de spatiu dupa ce scriem cuvintul format). Intre litera c si semnul : nu se afla nici un spatiu.

Va apare un avertisment : Warning all data on non-removable disk C: will be lost.Proceed with format (Y/N)? ("Atentie,toate datele de pe hardiscul C: vor fi pierdute. Continuam operatia de formatare (da/nu)?"). Apasam tasta "Y" raspunzind afirmativ la intrebare.

Procesul de formatare va incepe si va dura un numar de minute care este in functie de capacitatea partitiei formatate. Partitia C: are 5 GB deci procesul va dura intre 5 si 10 minute. La terminare va apare scris "Format complete" si apoi vor fi prezentate citeva date tehnice referitoare la partitia formatata. De asemenea ni se cere sa stabilim o eticheta pentru partitie. Numele etichetei este o alegere personala si poate avea maximum 11 caractere (de exemplu pentru partitia C: putem alege eticheta WIN ME). Scriem numele etichetei si apasam tasta Enter. Ne vom intoarce la promptul liniei de comanda.

Repetam procedeul de mai sus si cu partitiile urmatoare (scriem format d: , format e: , etc.) si stabilim eticheta fiecarei partitii. De ex. pentru partitia D: putem alege eticheta "Multimedia", pentru partitia E: eticheta "Arhiva" iar pentru partitia F: eticheta "WIN XP".

Dupa ce am formatat toate partitiile sintem pregatiti sa instalam sistemul (sau sistemele) de operare.

5. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARELE INCLUSE ÎN WINDOWS XP

Sistemul de operare Windows XP permite doua tipuri de partitionare, cu ajutorul carora putem crea atit partitii NTFS, cit si FAT 32 sau FAT 16. Primul tip presupune partitionarea hardiscului inainte de instalarea SO si are loc in mod DOS, folosind utilitarul care porneste automat atunci cind initiem procedura de instalare a Windows XP. Faptul ca acest tip de partitionare este legat de procedura de instalare a Windows XP reprezinta un dezavantaj. Al doilea tip presupune partitionarea dupa instalarea SO si are loc in mod Windows, folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus in Windows XP. Acest din urma tip are dezavantajul ca este valabil doar daca partitia pe care este instalat SO Windows XP nu ocupa tot spatiul de pe hardisc.

Mai jos vor fi prezentate pas cu pas etapele care trebuie parcurse folosind cele doua modalitati de partitionare amintite.

1. PARTITIONAREA HARDISCULUI ÎNAINTE DE INSTALAREA WINDOWS XP

1.1 AFISAREA LISTEI DE PARTITII

Sa presupunem ca avem un hardisc de 30 GB pe care sint instalate sistemele de operare Windows ME, Windows XP Home Edition si Linux. Dorim sa stergem partitiile de pe acest hardisc si sa reinstalam sistemele de operare pe curat. Hardiscul are o partitie FAT 32 (pe care se afla SO Windows ME), o partitie NTFS (pe care se afla SO Windows XP), doua partitii ext2 (pe care se afla SO Linux) si o partitie FAT 32 folosita pentru stocarea datelor importante.

Setam in bios CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare (vezi procedura detaliata in capitolul "Setarea ordinii de butare" de la sectiunea "Configurarea biosului") si ne intoarcem la ecranul principal al biosului. Introducem in calculator CD-ROM-ul de instalare a Windows XP (CD-ul original este butabil) si repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (combinatia de taste Ctrl+Alt+Del). Dupa repornire va apare in josul ecranului instructiunea "Press any key to boot from CD" ("apasa orice tasta pentru a buta de pe CD") pe care trebuie sa o indeplinim. Respectarea acestei instructiuni este importanta pentru ca daca avem deja un SO instalat pe hardisc si nu apasam una din taste calculatorul va buta de pe hardisc si va incarca SO deja instalat. Daca insa hardiscul nu are pe el un SO (de ex. este un hardisc nou) butarea de pe CD este automata, deci nu este nevoie sa mai apasam o tasta in prealabil. Procesul de butare de pe CD va lua citeva minute, timp in care se incarca fisierele necesare pentru configurarea instalarii Windows XP.

Apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei optiuni:

To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum, apasa tasta Enter").

To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a repara o instalare anterioara a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasa tasta R").

To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a parasi utilitarul de instalare, fara a instala Windows XP, apasa tasta F3").

Apasam tasta Enter pentru a continua instalarea. Apare un ecran nou care contine licenta de folosire a SO. Derulam textul cu tastele PageUp si PageDown si il citim. Avem doua optiuni, anume sa acceptam licenta si sa apasam pe tasta F8 ("I Agree" - sint de acord) pentru a continua instalarea sau sa nu acceptam termenii licentei si in acest caz daca apasam pe tasta Esc ("I do not agree" - nu sint de acord) procedura de instalare va fi oprita. Daca sintem de acord cu licenta apasam tasta F8.

Daca avem deja pe hardisc o partitie care contine SO Windows XP va apare un ecran cu textul : "If one of the following Windows XP installations is damaged, Setup can try to repair it. Use the Up and Down arrow keys to select the installation." ("Daca una din urmatoarele instalari ale Windows XP este deteriorata, utilitarul de instalare poate incerca sa o repare. Foloseste tastele cu sageti in sus si in jos pentru a selecta instalarea respectiva.")

To repair the selected Windows XP installation press R ("pentru a repara instalarea Windows XP selectata, apasa tasta R").

To continue installing a fresh copy of Windows XP without repairing press Esc ("pentru a continua instalarea unei copii noi de Windows XP, apasa tasta Esc").

Apasam tasta Esc. Va apare un ecran care contine lista partitiilor de pe hardisc si care contine urmatorul text : "The following list shows the existing partitions and unpartitioned space on this computer. Use the Up and Down arrow keys to select an item in the list." ("Lista de mai jos prezinta partitiile existente pe acest computer, ca si spatiul ramas nepartitionat. Foloseste tastele cu sageti in sus si in jos pentru a selecta un element din lista.")

To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partitia] selectat, apasa tasta Enter")

To create a partition in the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partitie in spatiul nepartitionat, apasa tasta C")

To delete the selected partition, press D ("pentru a sterge partitia selectata, apasa tasta D")

Lista cu partitii detectate de utilitarul de partitionare este urmatoarea :

29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)

C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)

D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)

G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)

H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)

E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Utilitarul de partitionare identifica in mod corect partitiile FAT si NTFS existente pe hardisc. Cele doua partitii marcate ca "unknown" (sistem de fisiere necunoscut) sint partitiile "root" si "swap" formatate cu sistemul de fisiere "ext2" folosit pentru SO Linux.

In partea de jos a ecranului sint scrise comenzile care trebuie utilizate si anume : Enter = Install, D = Delete Partition si F3 = Quit. Daca selectam o anumita partitie si apasam tasta Enter va fi declansata procedura de instalare a Windows XP. Daca dupa selectare apasam tasta D, partitia va fi stearsa. Apasarea tastei F3 va determina parasirea completa a utilitarului de instalare. Asa cum am spus, in acest exemplu dorim sa stergem partitiile existente si sa cream apoi altele noi.

Daca avem un hardisc nou (de-abia cumparat) acesta nu are nici o partitie pe el si va fi raportat de Instalatorul ("Setup") Windows XP ca fiind alcatuit din spatiu nepartitionat. De exemplu daca hardiscul nostru de 30 GB ar fi fost nou lista de mai sus ar fi avut un singur element :

Unpartitioned Space 29322 MB

Modalitatea de partitionare a unui hardisc nou cu Instalatorul din Windows XP este explicata in capitolul 1.3 ("Crearea Unor Noi Partitii") de mai jos si este identica cu cea folosita pentru un hardisc folosit de pe care am sters toate partitiile.

1.2 STERGEREA PARTITIILOR EXISTENTE

Selectam prima partitie (C:) si apoi apasam tasta D. Aceasta este partitia primara si ca urmare vom fi atentionati ca stergerea ei are unele consecinte de care trebuie sa fim constienti. Va apare textul urmator :

"The partition you tried to delete is a system partition. System partitions may contain diagnostic or hardware configuration programs, programs to start operating systems (such as Windows XP) or other manufacturer related programs. Delete a system partition only if you are sure that it contains no such programs or if you are willing to lose them. Deleting a sytem partition may prevent your computer from starting from the hard disk until you complete the installation of Windows XP."

("Partitia pe care ai incercat sa o stergi este o partitie de sistem [primara]. Partitiile de sistem pot contine programe de configurare si diagnosticare a componentelor hardware, programe de pornire a unor SO (ca Windows XP) sau alte programe incluse de fabricantul calculatorului. Sterge o partitie de sistem doar daca esti sigur ca nu contine astfel de programe sau daca esti dispus sa le pierzi. Stergerea unei partitii de sistem poate impiedica computerul sa porneasca de pe hardisc pina la terminarea operatiei de instalare a Windows XP.")

Avem doua optiuni si anume :

To delete this partition, press Enter. Setup will prompt you for confirmation before deleting the partition. ("Pentru a sterge partitia [de sistem] selectata, apasa tasta Enter. Instalatorul va solicita o confirmare inainte de stergerea partitiei.")

To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior, apasa tasta Esc.")

Apasam tasta Enter pentru a sterge partitia primara [de sistem] (C:). Apare un ecran de confirmare a dorintei noastre, care are textul : "You asked Setup to delete the partition C: Partition1 (WINDOWS ME) [FAT 32] 15006 MB (1878 MB Free)" ("Ai cerut Instalatorului sa stearga partitia C:). Avem doua optiuni :

To delete this partition, press L. Caution : All data on this partition will be lost. ("Pentru a sterge aceasta partitie, apasa tasta L. Atentie : Toate datele de pe aceasta partitie vor fi pierdute.")

To go back to the previous screen without deleting the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior fara a sterge partitia, apasa tasta Esc.")

Apasam tasta L pentru a sterge partitia C. Ne vom intoarce la ecranul care prezinta lista partitiilor de pe hardisc si vedem ca locul partitiei sterse a fost luat de un spatiu nepartitionat. Lista arata acum astfel :

Unpartitioned Space 15006 MB

D: Partition2 (WINDOWS XP) [NTFS] 5028 MB (3004 MB Free)

G: Partition3 (UNKNOWN) 3498 MB (3498 MB Free)

H: Partition4 (UNKNOWN) 1475 MB (1474 MB Free)

E: Partition5 (DEPOZIT) [FAT 32] 4314 MB (421 MB Free)

Repetam procedura de stergere cu toate cele patru partitii ramase. Selectam pe rind cite o partitie (cu ajutorul tastelor cu sageti in sus si in jos), apoi apasam tasta D. De fiecare data va apare ecranul de confirmare a stergerii partitiei selectate si va trebui sa apasam pe tasta L pentru a merge mai departe cu decizia de stergere. Lista de partitii se va modifica de fiecare data in mod corespunzator, in locul unei partitii sterse aparind termenul "spatiu nepartitionat".

Dupa stergerea tuturor partitiilor lista va arata in felul urmator :

Unpartitioned Space 29322 MB

Daca pe hardisc nu am avut anterior nici o partitie (hardiscul era nou) atunci va apare de la inceput ca fiind alcatuit din spatiu nepartitionat si va fi prezentata capacitatea hardiscului, la fel ca mai sus.

Sub lista se afla comenzile pe care le folosim pentru administarea partitiilor :

To set up Windows XP on the selected item press Enter ("pentru a instala Windows XP pe elementul [partitia] selectat, apasa tasta Enter")

To create a partition in the unpartitioned space, press C ("pentru a crea o partitie in spatiul nepartitionat, apasa tasta C")

To delete the selected partition, press D ("pentru a sterge partitia selectata, apasa tasta D")

1.3 CREAREA UNOR NOI PARTITII

Fiecare utilizator trebuie sa aleaga marimea partitiilor pe care doreste sa le creeze in functie de necesitatile sale si de modul in care foloseste calculatorul. Aici va fi exemplificata crearea a trei partitii, una de 15 GB si doua de 5 GB (in total 15 + 5 + 5 = 25 GB din 30 GB), fiind lasat si un spatiu nepartitionat pe hardisc. In mod normal nu trebuie lasat spatiu nepartitionat pe hardisc, dar in acest manual el este lasat in scop demonstrativ, pentru a putea exemplifica crearea partitiilor dupa instalarea SO Windows XP. Spatiul lasat nepartitionat nu este pierdut, el va putea fi partitionat ulterior folosind utilitarul de administrare a hardiscului ("Disk Management") inclus in Windows XP.

Apasam tasta C pentru a crea o noua partitie in spatiul nepartitionat, care cuprinde acum intreg hardiscul. Va apare un ecran cu textul : "You asked Setup to create a new partition on 29322 MB Disk 0 at id 0 on bus 0 on atapi (MBR)." ("Ai cerut Instalatorului sa creeze o noua partitie"). Avem doua optiuni :

To create the new partition, enter the size below and press Enter. ("Pentru a crea noua partitie, completeaza marimea ei mai jos si apoi apasa tasta Enter")

To go back to the previous screen without creating the partition, press Esc. ("Pentru a te intoarce la ecranul anterior, fara a crea partitia, apasa tasta Esc.")

Sub aceste instructiuni sint specificate marimea maxima si minima a partitiei ce poate fi creata si avem posibilitatea sa specificam care sa fie marimea partitiei pe care dorim sa o cream.

The minimum size for the new partition is 0 megabytes (MB)

The maximum size for the new partition is 29314 megabytes (MB)

Create partition of size (in MB) : 29314

Pe rindul unde trebuie sa specificam marimea partitiei este deja completata capacitatea maxima a hardiscului, asta in caz ca am dori sa cream o singura partitie. Este insa recomandat sa cream mai multe partitii si de aceea stergem valoarea prezenta cu ajutorul tastei Backspace si tastam capacitatea in MB pe care o dorim pentru partitia C. De exemplu daca dorim ca aceasta partitie sa aiba 15 GB (15000 MB) tastam 15000. Pentru tastare folosim tastele cu cifre care se afla deasupra tastelor cu litere. Daca dorim sa folosim tastele cu cifre aflate la partea din dreapta a tastaturii, trebuie in prealabil sa apasam tasta Num Lock, iar ledul cu acelasi nume de pe tastatura se va aprinde.

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie : Enter = Create ("Creeaza") si Esc = Cancel ("Anuleaza"). Dupa ce am completat marimea partitiei apasam tasta Enter si va fi creata automat o partitie de marimea specificata de noi. Ne vom intoarce la ecranul cu lista de partitii de pe hardisc, care arata acum astfel :

C: Partition1 [New (Raw)] 14998 MB (14998 MB Free)

Unpartitioned Space 14324 MB

Selectam spatiul nepartitionat ramas si reincepem procedura de creare a unei noi partitii apasind tasta C. Va apare ecranul in care trebuie sa specificam marimea partitiei pe care dorim sa o cream. Procedam asa cum a fost explicat mai sus, stergem valoarea propusa implicit si tastam capacitatea dorita in MB (de ex. 5000). Dupa crearea partitiei D: ne vom intoarce la ecranul cu lista de partitii. Mai cream o partitie noua E: si specificam marimea ei (de ex. tot 5000 MB). La sfirsitul acestor operatii lista de partitii de pe hardisc va fi urmatoarea :

C: Partition1 14998 MB (14998 MB Free)

D: Partition2 4997 MB (4997 MB Free)

E: Partition3 4997 MB (4997 MB Free)

Unpartitioned Space 4322 MB

Unpartitioned Space 8 MB

Repet, am lasat in acest exemplu spatiu nepartitionat doar in scop demonstrativ. In spatiul de 4322 MB ramas ar putea fi creata acum prin procedeul explicat mai sus o a patra partitie (F:), dar voi face acest lucru dupa instalarea Windows XP. Insa in micul spatiu nepartitionat de 8 MB care a aparut nu mai poate fi creata vreo partitie, pentru ca el este folosit de SO Windows pentru stocarea informatiilor legate de administrarea hardiscului.

Atentie, daca in procesul de creare a unei noi partitii am selectat din greseala un spatiu partitionat, (de ex. partitia nou creata C:) si am apasat tasta Enter va fi declansata procedura de instalare a SO Windows XP. In acest caz (care trebuie totusi evitat, desi nu este deloc grav) partitionarea spatiului ramas pe hardisc poate fi facuta dupa instalarea Windows XP.

1.4 FORMATAREA PARTITIILOR CREATE

Folosind utilitarul de administrare a hardiscului inclus in Instalatorul ("Setup") Windows XP este posibil sa cream oricite partitii dorim, dar de formatat putem sa formatam doar una din ele, pe aceea pe care dorim sa instalam Windows XP. Celelalte partitii le vom formata foarte usor dupa terminarea instalarii sistemului de operare.

Selectam partitia C: si apasam tasta Enter pentru a continua cu procesul de instalare a Windows XP. Apare un ecran in care trebuie sa selectam sistemul de fisiere (FAT sau NTFS) pe care dorim sa-l folosim pentru partitia selectata. Pe ecran se afla scris mesajul :

"The partition you selected is not formatted. Setup will now format the partition. Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter. If you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partitia pe care ai selectat-o nu este formatata. Instalatorul va formata acum partitia. Foloseste tastele cu sageata in sus sau in jos pentru a selecta sistemul de fisiere pe care il doresti, apoi apasa tasta Enter. Daca doresti sa selectezi o alta partitie pentru instalarea Windows XP, apasa tasta Esc.")

Avem la dispozitie urmatoarele optiuni :

Format the partition using the NTFS file system (Quick)

Format the partition using the FAT file system (Quick)

Format the partition using the NTFS file system

Format the partition using the FAT file system

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie : Enter = Continue ("Continua") si Esc = Cancel ("Anuleaza").

Nu exista diferente calitative intre formatarea rapida si cea normala. Singura diferenta este determinata de faptul ca formatarea normala dureaza ceva mai mult, pentru ca inainte de formatare partitia este verificata pentru descoperirea unor eventuale defecte ale hardiscului. In caz ca sint detectate astfel de defecte, pe portiunile respective nu vor fi scrise date, deci vom avea siguranta ca SO Windows XP va functiona corespunzator, pentru ca toate fisierele sale vor fi copiate pe portiuni functionale ale hardiscului.

Selectam optiunea "Format the partition using the NTFS file system" si apasam tasta Enter. Apare alt ecran cu textul "Please wait while Setup formats the partition" ("Asteapta te rog ca Instalatorul sa formateze partitia"). Pe ecran se poate observa progresia formatarii sub forma unei bare care se coloreaza treptat. Durata formatarii unei partitii de 15 GB este de aproximativ 5 minute.

Dupa terminarea formatarii partitiei C: incepe procesul propriu-zis de instalare a SO Windows XP prin copierea automata pe hardisc a fisierelor necesare acestuia.

Formatarea partitiilor D: si E: va avea loc dupa terminarea instalarii si va fi explicata in detaliu mai jos.

2. PARTITIONAREA HARDISCULUI DUPA INSTALAREA WINDOWS XP

2.1 AFISAREA LISTEI DE PARTITII

Sistemul de operare Windows XP ne permite sa administram hardiscul cu ajutorul utilitarului "Disk Management", care poate fi accesat din Panoul de Control ("Control Panel"). Pentru a afisa panoul de control facem clic pe butonul "Start" si apoi in meniul care apare facem clic pe optiunea "Control Panel". Va apare o fereastra cu mai multe iconite care simbolizeaza diferitele sectiuni ale panoului. . Daca panoul este afisat in modul "Category View" (modul implicit) facem clic pe iconita sectiunii "Performance and Maintenance" ("Performanta si Intretinere") si va fi afisat continutul acestei sectiuni. Daca panoul este afisat in modul "Classic View" facem dublu-clic direct pe iconita "Administrative Tools". Facem clic pe iconita "Administrative Tools" ("Instrumente de Administrare") si va fi afisata o lista cu scurtaturi catre programele de administrare a sistemului. Facem dublu-clic pe iconita "Computer Management" ("Administrarea Calculatorului") si va apare o noua fereastra, pe care trebuie mai intii sa o maximizam. In compartimentul din stinga al ferestrei "Computer Management" este afisata o lista cu instrumentele de administare grupate in trei categorii ("System", "Storage" si "Services and Applications"). Daca facem clic pe numele unui instrument din lista acesta va fi afisat in compartimentul din dreapta.

Pentru a afisa utilitarul de partitionare si formatare va trebui sa facem clic pe instrumentul "Disk Management", din categoria "Storage" ("Stocare"). Va apare o lista cu partitiile existente pe hardisc si sub ea o diagrama a acestora sub forma unor blocuri dreptunghiulare. In cazul de fata diagrama va arata astfel :

(C:) 14.65 GB (NTFS) Healthy (System)

(D:) 4.88 GB Healthy

(E:) 4.88 GB Healthy

4.22 GB Free Space

2.2 CREAREA PARTITIILOR

Partitiile noi pot fi create doar daca avem pe hardisc spatiu ramas nepartitionat. Procedeul este extrem de usor si va fi exemplificat folosind spatiul pe care l-am lasat nepartitionat in mod intentionat. Facem clic dreapta cu mausul pe blocul de 4.22 GB ("Free Space") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "New Logical Drive" ("Nou Disc Logic").

Va apare prima fereastra a "Vrajitorului de Partitionare si Formatare" ("New Partition Wizard") in care vom face clic pe butonul "Next".

Apare a doua fereastra a vrajitorului, unde este deja selectat tipul partitiei ("Logical Drive"), iar noua nu ne ramine decit sa facem clic pe butonul "Next".

In a treia fereastra a vrajitorului trebuie sa alegem marimea noii partitii exprimata in MB, tinind cont de limitele minima si maxima care sint specificate. Tastam in cimpul denumit "Partition size in MB" numarul de megabytes dorit (sau folosim sagetutele de linga cimp) si apoi facem clic pe butonul "Next". Pentru exemplul nostru vom aloca tot spatiul ramas (2181 MB) pentru noua partitie.

Fereastra a patra a vrajitorului ne permite sa alegem o litera pentru partitie. In cimpul "Assign the following letter" facem clic pe sagetuta de linga cimp iar in meniul care apare facem clic pe litera dorita, apoi facem clic pe butonul "Next". Este recomandat sa lasam totusi litera alocata automat de vrajitor, in cazul de fata G (litera F era deja rezervata pentru unitatea optica).

Apare a cincea fereastra a vrajitorului unde trebuie sa specificam preferintele noastre legate de sistemul de fisiere ("file system"), de marimea unitatii de alocare ("allocation unit size") si de numele partitiei. Sistemul de fisiere poate fi de tip NTFS, FAT 32 sau FAT. Facem clic pe sagetuta de linga cimp si in meniul care apare facem clic pe tipul dorit (este recomandat sa alegem fie NTFS, fie FAT 32). Sistemul NTFS este de preferat, avind mai multe avantaje fata de FAT 32, dar si un dezavantaj, anume acela ca fisierele de pe partitie nu vor putea fi accesate decit de sub Windows XP, nu si de sub Windows ME/98 SE. In ceea ce priveste unitatea de alocare, aceasta reprezinta marimea spatiului cel mai mic de pe hardisc care poate stoca un fisier. Vrajitorul va calcula automat marimea optima in functie de marimea partitiei, deci este bine ca utilizatorii incepatori sa lase neschimbata valoarea "Default". In cimpul "Volume Label" scriem un nume pentru partitie, de exemplu "Multimedia" (fara ghilimele) daca avem de gind sa stocam pe ea muzica si filme. Optiunea "Perform a quick format" ne permite sa scurtam considerabil durata de timp cit dureaza formatarea. In cazul in care sintem siguri ca portiunea de hardisc ce trebuie formatata nu are sectoare defecte ("bad sectors") putem bifa aceasta optiune. Optiunea "Enable file and folder compression" daca este bifata face ca datele sa fie stocate pe partitia in cauza in forma comprimata, reducindu-se astfel spatiul folosit de ele. Nu este nevoie sa o bifam acum. Putem seta aceasta particularitate a partitiei dupa formatarea ei, bineinteles daca avem nevoie de ea. Comprimarea nu este disponibila decit pentru partitiile NTFS. Dupa ce am stabilit preferintele noastre referitoare la noua partitie facem clic pe butonul "Next".

Va apare a sasea fereastra a vrajitorului, care este in acelasi timp ultima. In ea ni se prezinta un sumar al optiunilor noastre in legatura cu noua partitie ce va fi creata. Daca dorim sa facem modificari de ultim moment, ne putem intoarce la ferestrele precedente facind clic pe butonul "Back". Daca optiunile alese deja sint cele mai potrivite facem clic pe butonul "Finish".

Partitia va fi creata instantaneu si incepe formatarea ei care dureaza citeva minute, in functie de marimea partitiei. La terminarea procesului de formatare apare in diagrama partitiilor caracterizarea "Healthy" sub capacitatea partitiei nou create.

2.3 FORMATAREA PARTITIILOR

Pentru a formata o partitie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagrama care simbolizeaza partitia si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Format". Va apare a cincea fereastra a vrajitorului de partitionare iar procedura de urmat este cea descrisa mai sus. Formatarea unei partitii sterge toate datele stocate pe ea, deci inainte de a lua decizia de formatare trebuie sa salvam (pe alta partitie, pe discheta sau CD-ROM) datele de care credem ca vom mai avea nevoie.

In exemplul de fata noi am creat trei partitii la instalarea Windows XP, dar dintre acestea numai partitia pe care a fost instalat SO a fost si formatata. Rezulta deci ca noi avem acum doua partitii (D si E) care sint nefunctionale pentru ca sint neformatate. Pentru a le putea folosi va trebui sa le formatam. Facem clic dreapta pe partitia D din diagrama, apoi in meniul care apare facem clic pe optiunea "Format" pentru a lansa vrajitorul de partitionare si formatare. In fereastra acestuia alegem sistemul de fisiere (NTFS sau FAT 32), lasam neschimbata optiunea "Default" pentru unitatea de alocare, scriem un nume pentru partitie si in final facem clic pe butonul "Next". In fereastra nou aparuta revedem optiunile alese si daca ne convin facem clic pe butonul "Finish" pentru a initia formatarea propriu-zisa. Dupa terminarea formatarii partitiei D ea este gata pentru a fi folosita. Repetam procedura si pentru partitia E.

Formatarea unei partitii care are date (fisiere) pe ea decurge similar cu procedura descrisa mai sus, dar dupa ce vom apasa pe butonul "Finish" va apare o minifereastra de avertizare cu textul "Formatting will erase all data on this volume. To format the volume click OK. To quit, click Cancel." ("Formatarea va sterge toate datele de pe aceasta partitie. Pentru a formata partitia, fa clic pe butonul OK. Pentru a parasi procedura de formatare, fa clic pe butonul Cancel"). Facem clic pe butonul "OK" ("Da"). Partitia va fi formatata.

Utilitarul de administrare a hardiscului ne permite sa formatam orice partitie existenta pe hardisc, mai putin acele partitii care contin pe ele sisteme de operare Windows. In cazul acestora comanda de formatare este estompata, pentru ca daca am formata o astfel de partitie toate datele de pe ea ar fi sterse si am fi in situatia sa nu putem reporni calculatorul.

2.4 STERGEREA PARTITIILOR

Stergerea unei partitii elibereaza spatiu pe hardisc si este folosita in special pentru rearanjarea partitiilor. Daca avem o partitie mare o putem sterge si apoi in spatiul nepartitionat aparut putem crea doua partitii mai mici. In mod similar, daca avem doua partitii mici le putem sterge si apoi crea o singura partitie mai mare.

Pentru a sterge o partitie facem clic dreapta cu mausul pe blocul din diagrama care simbolizeaza partitia si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Delete Logical Drive". Va apare o minifereastra de avertizare cu textul "All data on this volume will be lost. Do you want to continue?" ("Toate datele de pe aceasta partitie vor fi pierdute. Doresti sa continui?"). Facem clic pe butonul "Yes" ("Da"). Partitia va fi stearsa instantaneu.

Cu ajutorul utilitarului de administrare a hardiscului putem sa stergem orice partitie existenta pe hardisc, cu exceptia acelor partitii care contin pe ele sisteme de operare Windows. In cazul acestora comanda de stergere este estompata, pentru ca daca am sterge o astfel de partitie toate datele de pe ea ar fi pierdute si am fi in situatia sa nu putem reporni calculatorul.

6. PARTITIONAREA SI FORMATAREA CU UTILITARUL DISK MANAGER

Utilitarul Disk Manager permite partitionarea oricarui tip de hardisc (indiferent de fabricantul sau) intr-un mod usor, intuitiv si rapid. El este disponibil pentru cumparare pe situl firmei producatoare, Kroll Ontrack. Partitionarea cu utilitarul Disk Manager presupune crearea unei dischete speciale de pe care se buteaza in mod DOS grafic, care este asemanator cu interfata grafica din Windows. Acest utilitar ne permite crearea de partitii NTFS si FAT (32 sau 16), urmata de formatarea foarte rapida a lor.

Cei mai mari fabricanti de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung) pun la dispozitie pe siturile lor variante personalizate ale acestui utilitar, care pot fi descarcate si folosite in mod gratuit. Astfel, utilitarul oferit de Seagate se numeste Disc Wizard, cel oferit de Maxtor se numeste MaxBlast, cel oferit de Western Digital se numeste Data Lifeguard, iar cel oferit de Samsung a pastrat denumirea de Disk Manager. Aceste utilitare sint practic identice din punct de vedere al interfetei si functionalitatii cu utilitarul Disk Manager produs de Kroll Ontrack, insa au o limitare majora fata de acesta si anume faptul ca fiecare dintre ele poate fi folosit doar pentru partitionarea hardiscurilor fabricate de o singura companie. De exemplu putem folosi MaxBlast doar pentru hardiscuri fabricate de compania Maxtor, iar daca incercam sa il folosim cu hardiscuri fabricate de Seagate, Western Digital sau Samsung va apare un mesaj de eroare. Daca avem in calculator hardiscuri produse de fabricanti diferiti va trebui sa folosim pentru fiecare hardisc utilitarul corespunzator.

Fiecare dintre programele enumerate mai sus este disponibil in doua variante, in functie de mediul in care se va lucra cu ele. Ambele variante sint usor de folosit si au o interfata asemanatoare, dar difera din punctul de vedere al functionalitatii. Varianta pentru mediul DOS are functionalitate completa, ea permitindu-ne sa partitionam si sa formatam orice hardisc pe care il avem in calculator. Varianta pentru mediul Windows are functionalitate limitata, cu ajutorul ei putem sa partitionam si sa formatam orice hardisc din calculator, cu exceptia celui pe care se afla SO Windows. Varianta pentru Windows poate fi folosita daca dorim sa adaugam un hardisc nou la sistem, insa in situatia in care avem un singur hardisc, ea este inutilizabila. Cum cei mai multi din posesorii de calculator au un singur hardisc (de mare capacitate) in calculator, este recomandata descarcarea variantei pentru DOS, a carei utilizare va fi explicata in detaliu. Va fi luat ca exemplu utilitarul MaxBlast cu ajutorul caruia se va partitiona un hardisc Maxtor. Folosirea celorlalte utilitare este similara, daca nu chiar identica. Pot fi partitionate hardiscuri ATA (Parallel ATA) sau SATA (Serial ATA).

Partitionarea si formatarea unui hardisc presupune stergerea tuturor datelor existente pe el. De aceea inainte de a partitiona un hardisc trebuie sa ne asiguram ca nu exista pe acesta date importante pentru noi sau ca am salvat toate datele importante pe alt mediu de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta, etc.).

1. DESCARCAREA UTILITARULUI

1.1 MAXTOR

Ne conectam la internet si mergem pe situl Maxtor, la pagina cu titlul "Software Downloads" ("descarcare de softuri"), in care se afla softuri pentru diversele tipuri de hardiscuri produse de Maxtor (ATA, SCSI, externe, etc.). Facem clic pe legatura "DiamondMax Family" daca avem un hardisc din familia DiamondMax sau pe legatura "Quantum Family", daca avem un hardisc mai vechi Quantum (firma producatoare care a fost cumparata de Maxtor in anul 2000, dar care a incetat de atunci productia de hardiscuri sub acest nume). Va apare o noua pagina in care trebuie sa facem clic pe legatura "MaxBlast 4" pentru a descarca utilitarul pentru DOS, nu cel pentru Windows ("MaxBlast 4 for Windows"). Va apare o pagina care contine o prezentare a utilitarului si o legatura ("Download MaxBlast 4") pe care trebuie sa facem clic pentru a-l descarca. Softul are 1,8 MB deci se va descarca relativ repede. La terminarea acestei operatii inchidem conexiunea la internet.

1.2 SEAGATE

Dupa conectarea la internet mergem pe situl Seagate, la pagina de unde pot fi descarcate cele trei tipuri de utilitare Disc Wizard . Varianta care ne intereseaza (DW pentru DOS) se numeste "Disc Wizard Starter Edition" si se afla pe coloana din stinga a paginii. Derulam pagina in jos si vedem daca sint bifate optiunile "English" (lb. engleza) si "Bootable Floppy Diskette Creator" ("creator al unei dischete butabile"). Aceste optiuni sint bifate in mod implicit, dar daca nu sint bifate, facem clic in cerculetele de linga ele. Apoi facem clic pe butonul "Download Now" din josul coloanei si asteptam sa apara pagina de inregistrare ca utilizator al softului. In aceasta pagina avem mai multe cimpuri de completat legate de hardisc (numarul de serie), de calculator (sistemul de operare) sau de utilizator (nume, prenume, adresa de posta electronica). Singurul cimp care trebuie completat obligatoriu este cel care trebuie sa contina adresa de posta electronica, completarea celorlalte cimpuri este facultativa. Dupa completarea adresei de mel (si eventual a altor date) se face clic pe butonul "Submit". Descarcarea softului va incepe in scurt timp si o asteptam sa se termine, dupa care inchidem conexiunea la internet. Daca descarcarea nu incepe automat este oferita o legatura catre fisierul executabil, a carui descarcare trebuie de aceasta data pornita manual prin clic pe legatura. Marimea fisierului ce contine DWSE este de 2,4 MB.

1.3 WESTERN DIGITAL

Ne conectam la internet si mergem la pagina de unde pot fi descarcate Softuri si Draivere pentru produsele Western Digital. In partea de sus a paginii se afla un tabel cu semne de carte (legaturi care duc in aceeasi pagina). Facem clic pe legatura "Data Lifeguard Tools V.11.0" si vom fi mutati mai jos in cadrul paginii unde este o prezentare sumara a softului. Utilitarul care ne intereseaza se numeste "Data Lifeguard for DOS" si este disponibil fie sub forma arhivata ("ZIP Version - 1,56 MB") fie sub forma executabila ("EXE Version - 1,74 MB"). Putem descarca pe oricare din ele (facem clic pe legatura) si dupa terminarea operatiei inchidem conexiunea la internet. Daca am descarcat versiunea arhivata, extragem fisierul numit "Diskette.exe" cu arhivatorul preferat.

1.4 SAMSUNG

Dupa conectarea la internet mergem pe situl Samsung, la pagina dedicata utilitarului Disk Manager. Facem clic pe legatura numita "Download Program" si dupa citeva momente va apare o minifereastra ce contine un formular de inregistrare. Samsung nu imparte datele necesare inscrierii in obligatorii si optionale (facultative), deci va trebui sa completam toate cimpurile si sa facem apoi clic pe butonul "Submit". Va fi descarcat un fisier in forma arhivata numit DM_Creator.zip . Din el extragem fisierul executabil numit Dm_Creator.exe pe care il vom folosi pentru crearea unei dischete butabile.

2. CREAREA UNEI DISCHETE BUTABILE

Introducem o discheta formatata si neprotejata la scriere in calculator. Facem dublu clic pe fisierul executabil pe care l-am descarcat, sau pe care l-am extras din arhiva zip. Va apare o minifereastra de intimpinare ("Welcome") in care trebuie sa facem clic pe butonul "Continue". Apare fereastra ce contine licenta de utilizare, iar daca sintem de acord cu prevederile acesteia facem clic pe butonul "Yes". Va apare fereastra numita "Create Diskette" in care ni se explica faptul ca va fi creata o discheta butabila si sintem avertizati ca in procesul de creare a acesteia toate datele continute anterior pe discheta vor fi sterse. Facem clic pe butonul "Start". Apare o minifereastra de avertizare, cu un text in care ni se reaminteste ca toate datele de pe discheta vor fi sterse. Facem clic pe butonul "OK". Va incepe procesul propriu-zis de creare a dischetei, care dureaza aproximativ 5 minute, si a carui progresie poate fi monitorizata sub forma unei bare care se coloreaza treptat. La sfirsitul operatiunii apare o fereastra cu titlul "Diskette Created", in care trebuie sa facem clic pe butonul "Exit". Procesul de creare a dischetei butabile care contine softul de partitionare s-a incheiat.

Acest procedeu este valabil pentru toate utilitarele, insa in ceea ce priveste utilitarul Disc Wizard al companiei Seagate el trebuie repetat, pentru ca este nevoie de doua dischete ("Disk 1 of 2, Disk 2 of 2"), a caror creare decurge in mod identic dupa tipicul expus mai sus.

Atentie, daca dupa ce am lansat comanda de creare a dischetei (cind am apasat pe butonul "Start") apare o minifereastra cu titlul "Invalid sized diskette in drive" si cu doua butoane ("Retry" si "Cancel") inseamna fie ca discheta este defecta si trebuie sa o inlocuim, fie ca este neformatata, fie ca pur si simplu am uitat sa o introducem in calculator.

3. FOLOSIREA UTILITARULUI

3.1 ETAPE PREGATITOARE

Repornim calculatorul si tinem apasata tasta "Delete" pentru a afisa ecranul principal al programului de configurare a biosului. Modificam ordinea dispozitivelor de butare, punind discheta ca prim dispozitiv de butare ("First Boot Device"), asa cum a fost aratat mai sus la sectiunea de configurare a biosului. Repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del). Sistemul va buta de pe discheta si dupa o perioada de citeva minute (in care se copiaza niste fisiere de pe discheta) va fi lansat programul de administrare a hardiscului. In cazul folosirii Max Blast va apare mai intii un ecran cu urmatorul text : "Run Max Blast 3 from Floppy or CD [ F, C]?". Apasam tasta F pentru a indica faptul ca programul va rula de pe discheta. Va apare licenta de utilizare, pe care o citim si daca sintem de acord cu ea facem clic pe butonul "I Agree".

Daca avem un hardisc Seagate si folosim cele doua dischete ce contin softul Disc Wizard va trebui sa introducem discheta 1 in calculator, care va buta de pe ea incarcind in memorie fisierele necesare. La un moment dat incarcarea fisierelor se opreste si in partea de sus a ecranului apare textul : "Please insert Disc Wizard Starter Edition Disk 2 and press 'c' to continue". ca urmare va trebui sa scoatem discheta 1 si sa introducem discheta 2 dupa care sa apasam tasta "C". La terminarea procesului de copiere a fisierelor va apare si de aceasta data licenta de folosire a softului.

Daca avem un hardisc folosit pe care dorim sa-l repartitionam si exista deja un SO Windows instalat pe una din partitiile existente, va apare o minifereastra de avertizare cu urmatorul text : "A version of Windows may be present on your system. Maxtor recommends that you use the Windows version of Max Blast 3 to set up your drive. Do you wish to continue anyway?" ("O versiune de Windows este probabil prezenta deja pe sistem. Maxtor recomanda folosirea versiunii de Windows a Max Blast 3 pentru punerea la punct a hardiscului. Doresti sa continui oricum?"). Facem clic pe butonul "YES" din minifereastra pentru a semnala faptul ca dorim sa continuam sa lucram cu utilitarul in mod DOS. Evident ca mesajul de avertizare va fi compus diferit pentru utilitarele altor fabricanti (de exemplu in cazul Disc Wizard el se termina cu propozitia "Continue in DOS?"), dar sensul textului ramine acelasi.

Daca avem un hardisc care nu are nici o partitie pe el (este nou sau i-au fost sterse toate partitiile) atunci dupa acceptarea licentei softului va apare o minifereastra de avertizare numita "Blank Hard Drive" ("Hardisc Virgin") care contine textul : " The following drive is not set up for use in your system. Drive Model. Would you like to prepare the drive for use in your system?" ("Hardiscul urmator nu este pus la punct pentru a fi folosit in acest sistem. Modelul hardiscului. Doresti sa prepari hardiscul pentru a-l utiliza in sistem?"). La partea de jos a miniferestrei se afla doua butoane, "Yes" ("Da") si "No" ("Nu"), ambele optiuni permitind formatarea hardiscului dupa acelasi procedeu, diferenta fiind doar in ceea ce priveste numarul de etape intermediare pe care trebuie sa le parcurgem. Daca facem clic pe "Yes" apare ecranul principal al utilitarului, iar daca facem clic pe "No" ajungem direct la ecranul in care trebuie sa alegem SO pe care intentionam sa-l instalam pe hardisc, in functie de care ni se va permite sa cream anumite tipuri de partitii. MunteAlb recomanda sa se faca clic pe butonul "No" pentru a se urmari desfasurarea procesului de partitionare asa cum este descrisa mai jos.

In ambele situatii prezentate mai sus (hardisc folosit sau virgin) apare ecranul principal al utilitarului, unde sint prezentate sectiunile acestuia :

View Installation Tutorial ("Vizionarea Ghidului de Instalare [a unui Hardisc]")

Set Up your Hard Drive ("Administreaza Hardiscul")

Maintenance Options ("Optiuni de Intretinere a Hardiscului")

Utilities ("Utilitare")

Hard Disk Information ("Informatii despre Hardisc")

Facem clic in ecranul principal pe titlul sectiunii "Set Up Your Hard Drive" sau pe imaginea de linga acesta. Va apare un ecran in care sint prezentate unitatile de stocare prezente in sistem si statutul lor ("Primary Master, Secondary Master, etc."). Facem clic pe butonul pe care este desenata imaginea care simbolizeaza hardiscul pe care dorim sa-l partitionam (in cazul de fata chiar hardiscul principal - "Primary Master"). Apoi facem clic pe butonul "Next" aflat in partea din dreapta-jos a ecranului, buton care era estompat initial, dar care a devenit functional in momentul in care am facut clic pe imaginea hardiscului.

Daca hardiscul are pe una din partitii un SO Windows va apare un ecran de avertizare care contine textul : "The drive you selected may be your boot drive. Continuing will erase any existing data on this drive. Are you sure you want to continue?" ("Hardiscul selectat este posibil sa fie chiar acela de pe care se buteaza. Continuarea [actiunilor] va sterge orice date prezente pe el. Esti sigur ca doresti sa continui?"). In partea de jos a ecranului se afla o casuta linga care este scris "Continue with selected option and erase existing data" ("continua cu optiunea selectata si sterge datele existente"). Bifam casuta (facem clic in ea) si apoi facem clic pe butonul "Next".

Urmatorul ecran contine doua texte : "Max Blast 3 has detected that your boot drive is set up for the following operating system. If this is correct, press Next to continue" ("MB 3 a detectat faptul ca hardiscul principal este pregatit pentru sistemul de operare specificat mai jos"). "If you are using or plan on installing a different OS, select the OS below and then press Next to continue with the installation" ("Daca folosesti sau planuiesti sa instalezi un alt SO, selecteaza SO mai jos si apoi fa clic pe butonul Next pentru a continua instalarea"). In acest ecran exista o lista cu toate SO de tip Windows, iar in lista este selectat sistemul de operare deja prezent pe hardisc. MunteAlb recomanda (indiferent de situatia in care ne gasim) sa selectam sistemul de operare Windows XP, pentru ca in acest caz vom putea crea partitii atit de tip FAT cit si de tip NTFS. Daca selectam ca SO Windows ME sau Windows 98 nu vom putea crea decit partitii de tip FAT (FAT 16 si FAT 32). Aceasta este singura consecinta a alegerii unui SO sau a altuia din lista. Facem deci clic in cerculetul de linga Windows XP si apoi facem clic pe butonul "Next" din josul ecranului.

Va apare un ecran in care trebuie sa alegem modul de desfasurare ulterioara a procedeului de partitionare ("Choose an Installation Method"). Avem doua optiuni si anume : "Easy Installation" ("Instalare Usoara") si "Advanced Installation" ("Instalare Avansata"). Diferenta dintre ele este ca "Instalarea Usoara" presupune crearea automata unei singure partitii pe tot hardiscul, in timp ce "Instalarea Avansata" presupune ca utilizatorul sa stabileasca manual numarul de partitii si dimensiunea acestora. Facem clic in cerculetul de linga "Advanced Installation" si apoi facem clic pe butonul "Next".

3.2 AFISAREA LISTEI DE PARTITII

In ecranul urmator putem observa o diagrama sugestiva a partitiilor existente pe hardisc. Hardiscul este prezentat ca un cerc, iar partitiile ca niste sectoare de cerc, colorate diferit in functie de tipul lor (FAT 16, FAT 32 si NTFS). Imaginea seamana cu a unui tort circular in care au fost delimitate niste felii, care nu au fost insa scoase din el. Sub cerc se afla o lista cu partitiile existente, la fiecare fiind precizat tipul si marimea ei. Partitiile pentru SO Linux sint recunoscute (apar si ele ca felii ale "tortului"), dar nu sint identificate dupa tipul lor (ext2, ext3, etc.), in lista aparind linga ele termenul "unknown" ("necunoscut"). Evident ca daca avem un hardisc nou (sau de pe care au fost sterse toate partitiile), cercul va fi necolorat iar lista nu va contine nici un element.

3.3 STERGEREA PARTITIILOR EXISTENTE

Se face clic pe butonul "Clear" aflat la partea de jos a ecranului cu diagrama pentru a sterge partitiile existente. Cercul simbolizind hardiscul se va decolora iar lista va dispare.

3.4 CREAREA DE PARTITII

Crearea de partitii noi care sa le inlocuiasca pe cele sterse se face printr-un proces foarte simplu, care va trebui repetat pentru fiecare partitie nou creata. Facem clic pe butonul "Add" ("Adauga") aflat in partea din dreapta-jos a ecranului cu diagrama.

Va apare fereastra numita "Create Partition" ("Creeaza o Partitie"), in care va trebui sa definim caracteristicile partitiei pe care dorim sa o cream. Fereastra contine trei cimpuri si o rigla :

Cimpul "Select Partition Size" ("selecteaza marimea partitiei") ne permite sa setam marimea partitiei nou-create, masurata in MB (1000 MB = 1 GB). Pentru aceasta facem clic in interiorul cimpului si tastam o anumita valoare. Alternativ, putem folosi sagetutele de linga cimp pentru a seta marimea, insa acest procedeu ia mai mult timp. Utilizam acest cimp daca dorim sa setam numere "rotunde" pentru marimea partitiilor (10000 MB, 5000 MB, etc.).

Rigla ne permite sa setam intr-un mod mai intuitiv marimea partitiei. Facem clic pe glisorul riglei (aflat initial la marginea ei dreapta) si tinind apasat butonul mausului mutam glisorul la stinga pe o distanta mai mare sau mai mica, in functie de marimea dorita pentru partitia noua. Ajustam marimea acesteia prin mici miscari ale glisorului la stinga sau la dreapta sau folosind sagetutele de linga cimpul de mai sus. In timp ce miscam glisorul pe rigla, in cimpul de deasupra va apare in cifre marimea partitiei pentru fiecare pozitie a glisorului. Rigla simbolizeaza dimensiunea spatiului nepartitionat de pe hardisc. Dimensiunea partitiei create se masoara de la marginea din stinga a riglei pina la pozitia glisorului. Utilizam rigla daca dorim ca dimensiunea partitiilor sa fie un anumit procent din marimea spatiului ramas nepartitionat (50 %, 25 %, etc.).

Cimpul "Select Partition Type" ("selecteaza tipul partitiei") ne permite sa alegem tipul sistemului de fisiere care va fi instalat pe partitie. Facem clic pe sagetuta de linga cimp si in meniul derulant care apare facem clic pe tipul dorit (NTFS, FAT 32 sau FAT 16).

Cimpul "Select Cluster Size" ("selecteaza marimea unitatii de alocare") trebuie lasat cu setarea implicita ("Default"), utilitarul urmind sa aleaga in mod automat valoarea cea mai buna pentru dimensiunea partitiei create.

Sa exemplificam procedeul crearii de partitii prin partitionarea unui hardisc de 30 GB, in scopul pregatirii sale pentru instalarea Windows ME si Windows XP. Vom crea in prima etapa o partitie FAT 32 cu marimea de 15 GB, pe care sa instalam Windows ME si programele aferente. In a doua etapa vom crea o partitie NTFS cu marimea de 10 GB, pe care sa instalam Windows XP si programele aferente. In cea de-a treia etapa vom crea o partitie FAT 32 cu marimea de 5 GB, pentru stocarea datelor importante cu care lucram.

In fereastra "Create Partition" observam ca initial la limita din stinga a riglei sta scris 0 MB, iar la limita din dreapta 30748 MB, adica tot spatiul de pe hardisc este disponibil pentru crearea unei partitii. Vom crea pentru inceput o partitie de 15 GB. Pentru aceasta mutam glisorul la jumatatea riglei si observam ca in cimpul de sus a aparut valoarea 15423 MB. O putem ajusta in sus sau in jos cu ajutorul sagetutelor de linga cimpul "Select Partition Size" sau o putem lasa asa. Alegem apoi ca tipul partitiei sa fie FAT 32 si in final facem clic pe butonul "OK". Partitia va fi creata instantaneu si ne vom intoarce la ecranul cu diagrama circulara, unde observam ca un semicerc s-a colorat, simbolizind partitia proaspat creata de noi. De asemenea caracteristicile ei (marime si tip) sint specificate in lista cu partitii de sub diagrama.

Facem din nou clic pe butonul "Add". In fereastra de creare observam ca acum rigla are dimensiunea de doar 15324 MB, adica exact cit spatiul ramas nepartitionat. Mutam glisorul in asa fel incit sa cream o partitie care sa ocupe 75 % din spatiul pe care-l avem la dispozitie, adica aproximativ 10000 MB (10 GB). Alternativ, putem sa tastam 10000 MB in cimpul de deasupra riglei. Selectam tipul partitiei, facind clic de aceasta data in meniu pe sistemul de fisiere NTFS. Apoi facem clic pe butonul "OK". Partitia nou creata va apare si ea pe diagrama (colorata diferit fata de cea precedenta) si in lista.

Pentru a crea si ultima partitie facem iarasi clic pe butonul "Add". Vedem in fereastra de creare ca rigla simbolizeaza acum un spatiu nepartitionat de 5322 MB. Alegem sa folosim pentru a treia partitie tot spatiul nepartionat de pe hardisc si de aceea nu mai miscam glisorul pe rigla. Selectam tipul de partitie ca FAT 32, pentru ca ea sa fie accesata atit de sub Windows ME cit si de sub Windows XP, apoi facem clic pe butonul "OK".

In ecranul cu diagrama circulara avem la final o privire de ansamblu asupra modului in care am decis sa partitionam hardiscul. In acest moment putem sa facem ultimele modificari in ceea ce priveste partitionarea. Daca selectam o partitie si apoi facem clic pe butonul "Delete" ("Sterge"), partitia respectiva va fi stearsa si putem crea una sau mai multe partitii in locul ei, prin procedeul explicat mai sus. Daca selectam o partitie si apoi facem clic pe butonul "Modify" ii putem modifica caracteristicile (sistemul de fisiere si marimea unitatii de alocare) si ii putem chiar reduce dimensiunile. In sfirsit, daca nu sintem deloc multumiti de deciziile noastre legate de partitionarea hardiscului putem face clic pe butonul "Clear" pentru a sterge toate partitiile, urmind sa cream altele.

3.5 FORMATAREA PARTITIILOR CREATE

Daca sintem multumiti de numarul, dimensiunea si tipul partitiilor nou create, atunci in ecranul cu diagrama va trebui sa facem clic pe butonul "Erase" ("Sterge") aflat la partea din dreapta-jos a ecranului. Aceasta actiune va avea drept consecinta faptul ca butonul "Next", initial estompat (nefunctional), va deveni functional. Facem deci clic pe butonul "Next" si va apare un ecran in care este prezentat un sumar al partitionarii, sub forma unei liste a partitiilor nou create. Facind clic pe butonul "Next" din ecranul rezumativ va apare un nou ecran, cu titlul "Formatting and partitioning your Hard Drive", unde putem urmari progresia procesului de formatare a fiecarei partitii sub forma unei bare care se coloreaza progresiv. Formatarea decurge automat, fara vreo interventie din partea noastra si va avea atitea etape cite partitii am creat.

La sfirsitul procesului de formatare apare un ecran ce contine un text care incepe cu : "The partitions that have been created are now formatted" ("Partitiile care au fost create sint acum formatate"). Facem clic pe butonul "Done" ("Terminat") aflat in coltul din dreapta-jos al acestui ultim ecran. Ne vom intoarce la ecranul principal al utilitarului. Facem clic pe butonul "Exit" aflat in coltul din dreapta-sus pentru a parasi (inchide) utilitarul. Ne vom afla din nou in modul DOS non-grafic, de tip linie de comanda. Scoatem discheta ce contine utilitarul hardiscului, apoi repornim calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete (Ctrl+Alt+Del). La aparitia primelor litere din ecranul de butare apasam tasta Delete pentru a fi afisat ecranul principal al BIOS-ului. Setam ordinea de butare (discheta sau CD-ROM) in functie de sistemul de operare pe care intentionam sa-l instalam, apoi introducem in calculator discheta sau CD-ROM-ul de pe care pornim instalarea Windows. Salvam modificarea legata de ordinea de butare facuta in BIOS si apoi parcurgem etapele procesului de instalare a sistemului de operare dorit, care vor fi explicate pe larg in partea a patra a acestui manual.

ASAMBLARE CALCULATOR

CONSTRUIRE PC : - INSTALAREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS ;

- INSTALAREA DRAIVERELOR

PARTEA 4

1. ALEGEREA SISTEMULUI DE OPERARE

2. INSTALAREA WINDOWS ME

3. INSTALAREA WINDOWS XP HOME EDITION

4. INSTALAREA WINDOWS ME SI WINDOWS XP HOME EDITION

5. INSTALAREA DRAIVERELOR

1.ALEGEREA SISTEMULUI DE OPERARE

Sistemul de operare este singurul soft care poate fi considerat esential, pentru ca el "însufleteste" calculatorul si il face apt sa functioneze in conformitate cu dorintele utilizatorului. Rolul sistemului de operare intr-un calculator este sa asigure o functionare eficienta si stabila a tuturor componentelor, fie ele hardware sau software. Pentru indeplinirea acestui rol sistemul de operare gestioneaza resursele calculatorului si actioneaza ca o interfata intre componentele hardware (procesor, placa video, hardisc, etc.) si software (editor de text, explorator de internet, jocuri, etc.), pentru a le ajuta sa conlucreze in mod optim. Definitia termenului de "sistem de operare" si explicarea mai pe larg a rolului acestuia intr-un calculator sint prezentate in Manualul de Utilizare Windows.

Cele mai folosite SO pentru calculatoarele personale sint cele de tip Windows si ele exista in mai multe variante, in functie de anul de aparitie (Windows 95, 98, ME si XP). In general trebuie sa ne decidem daca dorim sa instalam cea mai noua varianta (numita Windows XP) sau una din variantele mai vechi de tip 9x (Windows ME sau Windows 98 SE). Windows XP este cel mai stabil SO de tip Windows, dar are ca dezavantaje faptul ca necesita un calculator mai performant si ca nu este perfect compatibil cu unele jocuri sau aplicatii (softuri) mai vechi. In ciuda reputatiei (in mare parte nemeritata)

Windows 98 SE si Windows ME sint niste SO stabile si eficiente care pot fi inca folosite pe calculatoarele noi. Daca avem in calculator un procesor avind frecventa de tact mai mare de 1 GHz si o cantitate de memorie RAM de cel putin 512 MB este recomandat sa instalam Windows XP. Daca avem in calculator un procesor cu frecventa de tact sub 1 GHz, dar mai ales daca avem o cantitate de memorie RAM mai mica de 256 MB este recomandat sa instalam Windows ME sau Windows 98 SE. Sistemele de operare Windows trebuie folosite cu licenta care se cumpara de la magazinele care vind calculatoare.

O alta optiune este sa instalam unul din SO bazate pe UNIX (Linux sau BSD). Aceste SO sint gratuite in varianta de baza si pot fi descarcate de pe internet sau instalate de pe CD-urile unor reviste de calculatoare. Dezavantajul acestor SO este dat de faptul ca exista mai putine aplicatii pentru ele decit pentru Windows (totusi numarul aplicatiilor existente este foarte mare) si ca majoritatea jocurilor nu functioneaza cu aceste sisteme de operare.

In mod obisnuit este suficient sa avem instalat pe hardisc un singur sistem de operare si aceasta configuratie a sistemului ("single boot" - monobutare) este recomandata utilizatorilor incepatori. Pe de alta parte este posibil sa avem mai multe sisteme de operare instalate pe hardisc, iar multi dintre utilizatorii avansati prefera acest tip deconfiguratie a sistemului ("multiboot" - multibutare). In aceasta parte a manualului va fi explicata pe rind crearea unui sistem cu monobutare (Win ME sau Windows XP)si a unuia cu dubla butare (Windows ME si Windows XP).

2. INSTALAREA WINDOWS ME

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu monobutare ("single boot") prin instalarea sistemului de operare Windows ME. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea pe hardiscul partitionat cu utilitarul FDISK, prezentata in partea a treia a manualului.

Dupa partitionarea hardiscului (cu FDISK sau cu Disk Manager) pornim calculatorul cu butare de pe discheta de pornire, care va trebui setata in BIOS ca prim-dispozitiv de butare, asa cum a fost explicat anterior in partea a treia a manualului. In cazul ca am partitionat hardiscul cu FDISK discheta de pornire ("boot disk") se afla deja in calculator, insa daca am folosit Disk Manager trebuie sa o introducem inainte de a reporni calculatorul (evident, scotind in prealabil discheta pe care se afla Disk Manager).

Va apare un ecran negru cu titlul "Microsoft Windows Millenium Startup Menu" pe care ne sint prezentate patru optiuni. Alegem optiunea :

"Start computer with CD-ROM support" (pornire cu posibilitatea de a folosi unitatea CD-ROM sub mediul DOS) apasind tasta "3" , si apoi tasta Enter.

Dupa citeva minute va apare promptul liniei de comanda care este:

" A:\> " (fara ghilimele). Ni se spune si ca CD-ROM-ul este desemnat prin litera H.

Introducem CD-ul de instalare a Windows ME in unitatea CD-ROM. -In cazul de fata aceasta este desemnata prin litera H pentru ca avem patru partitii pe hardisc ( C, D, E, F ) si la pornirea de pe discheta se creeaza un disc virtual caruia i se da litera G.-

Ne mutam cu promptul liniei de comanda pe unitatea CD-ROM, tastind litera unitatii CD-ROM si anume h:

si apasind tasta Enter. Promptul se schimba din :

" A:\> " in " H:\> ". Apoi scriem (tastam) la promptul liniei de comanda :

" dir/p " (fara ghilimele) si apasam tasta Enter. Va fi afisat continutul CD-ului.

Intre fisierele acestuia se afla si unul numit " setup.exe " care este fisierul care initiaza si controleaza procesul de instalare a sistemului de operare. Scriem setup.exe la promptul liniei de comanda si apasam tasta Enter. Urmeaza un proces de verificare a integritatii partitiilor prin scanarea hardiscului. Acest proces va dura citeva minute si este declansat in momentul in care apasam tasta Enter. Va apare un ecran albastru unde urmarim progresia scanarii pe rind a tuturor partitiilor.

La sfirsitul acesteia apasam tasta X (sau selectam butonul Exit de pe ecran si apasam tasta Enter) si va incepe procesul propriu-zis de instalare a sistemului de operare.

Va apare o fereastra pe care scrie "Welcome to Windows Me Setup". Facem clic pe butonul "Next" din josul ferestrei. Va apare o fereastra care prezinta termenii contractului care se stabileste intre compania Microsoft (producatorul SO) si cumparatorul SO. Citim contractul si daca sintem de acord facem clic in cerculetul de linga textul "I accept the Agreement " (sint de acord cu termenii contractului) si apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra unde trebuie sa introducem in niste casute codul produsului cumparat ("Windows Product Key"). Dupa ce terminam facem clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra unde ni se cere sa alegem locul de pe hardisc unde dorim sa fie instalat SO. Ni se indica deja varianta C:\Windows ca fiind cea recomandata. Acceptam aceasta varianta si facem clic pe butonul "Next".

In urmatoarea fereastra sintem intrebati ce tip de instalare dorim. Alegem optiunea selectata deja si anume "Typical" (instalare obisnuita) si facem clic pe butonul "Next". In continuare apare o fereastra cu doua cimpuri unde trebuie sa completam numele si compania la care lucram. La nume putem trece numele real sau o porecla (de ex. porecla folosita in adresa de posta electronica). La companie putem sa trecem numele companiei la care lucram, numele unei companii fictive sau sa lasam cimpul gol. Facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare sintem intrebati care sint componentele SO Windows care dorim sa fie instalate. Alegem optiunea selectata deja si anume "Install the most common components" (instaleaza componentele obisnuite) si facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare trebuie sa alegem tara in care locuim. Putem sa derulam lista si sa alegem Romania dar acest lucru nu are importanta in functionarea SO deci putem sa alegem ce tara dorim sau sa lasam optiunea deja selectata. Facem clic pe butonul "Next".

Urmeaza etapa de creare a unei dischete de pornire. In mod normal nu avem nevoie de asa ceva, din moment ce avem deja o discheta de acest fel cu ajutorul careia am pornit calculatorul si in plus putem sa ne facem cite dischete dorim dupa instalarea SO. Scoatem discheta de pornire din unitatea de discheta si facem clic pe butonul "Cancel" din fereastra.

Urmeaza etapa de copiere a fisierelor necesare pentru instalarea Windows de pe CD pe hardisc.

Facem clic pe butonul "Finish" din partea de jos a ferestrei cu titlul "Ready to begin copying files" (sistemul e pregatit sa inceapa copierea fisierelor). Aceasta etapa este automata si nu trebuie sa intervenim. In partea din stinga a ecranului putem urmari progresia actiunii. Aceasta dureaza intre 15 si 30 de minute. Dupa terminarea copierii apare o fereastra in care sintem anuntati ca sistemul va reporni automat in 15 secunde sau cind apasam butonul "Restart". Este recomandat sa lasam sistemul sa reporneasca automat.

Urmeaza prima etapa de punere la punct ("setting up") a componentelor hardware "Plug and Play" pe care le avem in sistem. In aceasta etapa sint copiate pe hardisc si incarcate in memorie niste programe speciale numite draivere ("drivers") care asigura buna functionare a componentelor hardware sub Windows. La un moment dat apare o minifereastra in care sintem anuntati ca trebuie sa furnizam un nume pentru calculatorul nostru si pentru grupul de calculatoare ("workgroup") din reteaua caruia îi apartine acesta. Facem clic pe butonul OK. Daca avem calculatorul inclus intr-o retea in fereastra urmatoare completam numele adecvate in cimpurile respective. Daca nu avem calculatorul inclus intr-o retea completam un nume fictiv in cimpul "workgroup" iar numele calculatorului il stabilim in functie de preferintele personale. In cimpul "computer description" putem completa o descriere a calculatorului care sa ajute la identificarea mai usoara in retea sau nu scriem nimic. Facem clic pe butonul Next.

Urmeaza etapa de punere la punct ("setting up") a componentelor hardware "non Plug and Play" pe care le avem in sistem. Putem observa progresia acestei actiuni automate sub forma unei linii albastre formate din mici dreptunghiuri. Dupa terminarea actiunii calculatorul va reporni singur. Daca ni se pare ca actiunea de detectare s-a blocat (evidentiata de faptul ca progresia stagneaza pentru o perioada mare de timp) trebuie sa repornim manual calculatorul apasind in acelasi timp pe tastele Ctrl, Alt si Delete. Dupa repornire actiunea se va relua si este foarte probabil ca va fi dusa la bun sfirsit.

Urmeaza etapa de punere la punct a unor elemente importante din SO Windows si anume panoul de control, programele care sint prezente in meniul de start, ajutorul si in final configurarea sistemului. La sfirsitul acestor actiuni sistemul va reporni automat. Instalarea este terminata.

La repornirea sistemului apare o minifereastra in care sint doua cimpuri. In primul se afla completat numele specificat de noi iar cel de-al doilea este gol. Completarea acestui cimp gol este optionala.

Daca dorim ca Windows sa porneasca numai dupa introducerea unei parole scriem o parola si apasam butonul OK. Daca nu dorim sa introducem mereu parola ori de cite ori pornim Windows lasam cimpul gol si apasam butonul OK. Va apare o minifereastra cu titlul "updating system settings" (actualizarea parametrilor sistemului) unde urmarim progresia acestei actiuni care dureaza citeva minute. Este posibil sa apara un mic film de prezentare a sistemului de operare. Putem sa il lasam sa ruleze si la sfirsit sa-l inchidem sau apasam in acelasi timp pe tastele Alt si F4 si oprim filmul imediat.

In acest moment instalarea SO Windows ME este practic incheiata. Daca dorim sa avem pe hardisc un singur sistem de operare ne oprim in acest punct si continuam cu instalarea draiverelor.

Daca dorim sa instalam si WIN XP continuam ca mai jos.

Pentru a beneficia de avantajele oferite de sistemul de operare Windows ME trebuie sa instalam de asemenea ultimele versiuni ale programelor Internet Explorer, Media Player si Direct X. Acestea se gasesc intotdeauna pe

situl companiei Microsoft, dar sint prezente uneori si pe CD-urile revistelor de tehnologia informatiei (TI) din Romania. Facem dublu clic pe fisierul care contine programul pe care dorim sa-l instalam, urmam instructiunile si facem clic pe butoanele corespunzatoare (de ex. spunem ca sintem de acord cu termenii contractuali). In final calculatorul va reporni singur.

3. INSTALAREA WINDOWS XP HOME EDITION

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu monobutare ("single boot") prin instalarea sistemului de operare Windows XP Home Edition SP 2 ("Service Pack 2"). Aceasta versiune imbunatatita de Windows XP Home Edition a fost lansata la jumatatea anului 2004, versiunea originala fiind lansata in anul 2001. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea Windows XP care urmeaza automat dupa ce am terminat procedura de partitionare cu utilitarul inclus in Windows XP, care a fost prezentata in partea a treia a manualului.

Introducem CD-ul de instalare a SO Windows XP in unitatea CD-ROM. Repornim calculatorul (Ctrl+Alt+Del) si setam CD-ROM-ul ca prim-dispozitiv de butare. Partitionam hardiscul cu ajutorul utilitarului inclus in Instalatorul ("Setup") Windows XP, asa cum a fost explicat anterior in partea a treia a manualului.

Putem partitiona hardiscul si cu utilitarul Disk Manager, in fapt aceasta metoda fiind mai simpla si mai rapida.

In aceasta ultima situatie, dupa butarea de pe CD nu mai repartitionam hardiscul, ci alegem direct partitia pe care dorim sa instalam Windows XP.

Procesul de instalare va incepe automat dupa partitionarea hardiscului cu utilitarul inclus in Instalator si formatarea partitiei pe care va fi instalat SO Windows XP. Va apare un ecran cu textul "Please wait while Setup copies files to the Windows installation folders" ("asteptati ca instalatorul sa copieze fisierele in dosarele de instalare Windows). Urmeaza o etapa de copiere de pe CD pe hardisc a fisierelor necesare pentru instalarea Windows XP, care va dura citeva minute si a carei evolutie o putem urmari observind bara de progresie de pe ecran care se coloreaza treptat. Dupa completarea acestei actiuni calculatorul va reporni in mod automat.

Va apare un ecran de instalare colorat in albastru care este impartit in doua parti. In partea din stinga se afla o mica lista cu etapele care vor fi parcurse de procesul de instalare, iar sub lista se afla o mica bara care va arata progresia etapei care se afla in curs de desfasurare. Etapa curenta (aflata in desfasurare) este scrisa cu portocaliu.

In partea dreapta a ecranului vor fi afisate succesiv mai multe texte promotionale, care expun citeva din caracteristicile SO Windows XP si scot in evidenta faptul ca SO este usor de folosit. Etapele procesului de instalare decurg in mod automat si sint urmatoarele :

Collecting Information ("Culegerea de Informatii [tehnice despre calculator]")

Dynamic Update ("Actualizare Dinamica")

Preparing Installation ("Pregatirea Instalarii")

Installing Windows ("Instalarea propriu-zisa a SO Windows")

Finalizing Installation ("Finalizarea Instalarii")

Peste partea din dreapta a ecranului de instalare vor apare succesiv citeva ferestre in care trebuie sa setam niste optiuni.

In prima fereastra (numita "Regional and Language Settings") putem selecta limba care sa fie folosita la instalare. Alegem optiunea deja selectata (engleza) si facem clic pe butonul "Next". Fereastra urmatoare este numita "Personalize your Software" si are doua cimpuri, in primul (obligatoriu) trebuind sa completam numele nostru, iar in cel de-al doilea (facultativ, neobligatoriu) trebuind sa completam numele organizatiei in cadrul careia ne desfasuram activitatea (compania la care sintem angajati, unitatea de invatamint la care studiem, etc.). In ambele cazuri sta la latitudinea utilizatorului daca foloseste date reale sau fictive. Facem clic pe butonul "Next".

Va apare o fereastra in care trebuie sa completam numarul de serie unic al CD-ului de instalare ("Product Key") Windows XP. Scriem succesiunea de grupe de cifre in casutele respective si facem clic pe butonul "Next". In urmatoarea fereastra trebuie sa completam numele calculatorului nostru. Scriem un nume sugestiv (sau il lasam pe cel propus in mod implicit) si apoi facem clic pe butonul Next. Va apare o fereastra intitulata "Date and Time Settings" unde trebuie sa alegem fusul orar al localitatii unde locuim. Alegem ora localitatii in care locuim (ora Bucurestiului, in caz ca locuim oriunde in Romania) din meniul derulant si facem clic pe butonul Next.

Va reapare ecranul de instalare si pe el se va suprapune fereastra intitulata "Network Settings" unde trebuie sa alegem un mod de instalare in functie de parametrii retelei de calculatoare in care se afla calculatorul nostru. Alegem optiunea deja selectata ("Typical Settings") indiferent daca avem sau nu calculatorul inclus intr-o retea si facem clic pe butonul Next.

Va urma etapa propriu-zisa de instalare a SO Windows XP, a carei desfasurare poate fi urmarita in mica bara de progresie de pe ecran. Deasupra acesteia se succed denumirile fazelor parcurse ("Copying Files", "Installing Start menu Items", "Registering Components", "Saving Settings"), si dupa ce Instalatorul a copiat toate fisierele necesare pe hardisc calculatorul va reporni.

Va apare o fereastra intitulata "Welcome to Microsoft Windows" si cu textul "Let's spend a few minutes setting up your computer " ("sa petrecem citeva minute pentru a pune la punct calculatorul"). Facem

clic pe butonul Next din partea dreapta-jos a ferestrei.

Apare o fereastra intitulata "Help protect your PC" in care avem de ales daca sa activam sau nu serviciul de actualizare automata a SO Windows XP. Acest serviciu presupune conectarea automata la intervale regulate la un server specializat al companiei Microsoft si descarcarea ultimelor actualizari ale sistemului de operare. De obicei aceste actualizari contin asa-numitele petice de securitate ("security patches") care remediaza anumite portiuni din codul sistemului de operare, in asa fel incit acesta sa nu fie vulnerabil la atacurile unor internauti rau-intentionati

Avem de ales intre doua optiuni:

"Help protect my PC by turning on Automatic Updates Now" ("ajuta-ma sa imi protejez PC-ul prin activarea acum a Actualizarii Automate") si "Not right now" ("nu pe moment"). Este recomandat sa alegem

in acest moment optiunea: "Not right now" pentru ca putem sa activam actualizarea Automata si din panoul de control ("Control Panel") dupa terminarea instalarii. Facem deci clic in cerculetul de linga "Not right now" si apoi facem clic pe butonul "Next".

In fereastra urmatoare Instalatorul Windows XP va verifica prezenta unei conectari la internet a calculatorului si va incerca sa ne ajute sa configuram conexiunea. Facem clic pe butonul "Skip" din partea dreapta-jos a ferestrei pentru a trece ("sari") peste aceasta etapa, urmind sa configuram conexiunea la internet dupa terminarea instalarii.

Va apare apoi fereastra de activare a SO Windows XP care are textul "Do you want to activate Windows now" ("doresti sa activezi acum SO Windows?"). Sint prezente doua optiuni: "Yes activate Windows

over the internet now" ("da, activeaza Windows acum prin internet") si "No, remind me every few days" ("nu, adu-mi aminte odata la citeva zile"). Facem clic in cerculetul de linga aceasta ultima optiune pentru ca sa terminam mai intii cu instalarea, urmind sa activam Windows dupa aceea. Avem posibilitatea sa activam softul in decurs de 30 de zile de la instalare, prin internet sau prin telefon.

("utilizator principal") si in el trebuie sa completam numele nostru. Urmatoarele cimpuri sint ale altor potentiali utilizatori si au titlurile "2nd User" ("al doilea utilizator), "3rd User", "4th User" si "5th User".

Apoi facem clic pe butonul "Next".

Va apare ultima fereastra a Instalatorului, care ne informeaza despre completarea cu succes a procedurii de instalare ("Congratulations, you're ready to go" - "felicitari, esti gata [sa incepi sa folosesti calculatorul]"). Facem clic pe butonul "Finish" si vedem ca apare suprafata de lucru ("desktop") a SO Windows XP. Procedura de instalare este terminata.

Pentru a beneficia de avantajele oferite de sistemul de operare Windows XP trebuie sa instalam de asemenea ultimele versiuni ale programelor Internet Explorer, Media Player si Direct X. Acestea se gasesc intotdeauna pe situl companiei Microsoft, dar sint prezente uneori si pe CD-urile revistelor de tehnologia informatiei (TI) din Romania. Daca am instalat Windows XP SP 2 atunci au fost instalate automat Internet Explorer versiunea 6.2, Windows Media Player (WMP) versiunea 9 si Direct X versiunea 9.0 c. Daca la data la care instalam Windows XP exista versiuni mai noi ale acestor softuri (de ex. WMP 10, care a aparut deja) le putem descarca de la adresele prezentate mai sus. Facem dublu clic pe fisierul care contine programul pe care dorim sa-l instalam, urmam instructiunile si facem clic pe butoanele corespunzatoare (de ex. spunem ca sintem de acord cu termenii contractuali). In final calculatorul va reporni singur.

4. INSTALAREA WINDOWS ME SI WINDOWS XP HOME EDITION

In aceasta sectiune va fi expus procesul de creare a unui sistem cu dubla butare ("dual boot") prin instalarea sistemului de operare Windows ME pe partitia primara a hardiscului si a sistemului de operare Windows XP Home Edition SP 2 ("Service Pack 2") pe unul din discurile logice ale partitiei extinse. Pentru ca lucrurile sa fie intelese mai usor va fi luata ca exemplu instalarea pe hardiscul partitionat cu utilitarul Disk Manager, prezentata in partea a treia a manualului.

Partitia primara are 15 GB, este de tip FAT 32 si va fi folosita pentru instalarea Windows ME si ulterior a programelor pe care le vom folosi cu acest sistem de operare. Partitia extinsa contine doua discuri logice, unul de tip NTFS de 10 GB (pentru instalarea Windows XP si a programelor aferente) si altul de tip FAT 32 pentru stocarea datelor importante. Aceasta este doar o varianta de partitionare, pentru ca de exemplu putem crea doar partitii de tip FAT 32, in eventualitatea ca vrem sa avem acces la datele de pe partitia pe care se afla instalat Windows XP si de sub sistemul de operare Windows ME.

Sistemul cu dubla butare bazat pe partitii FAT 32 are si un avantaj mai putin evident, legat de securitatea datelor noastre. In situatia in care unul din sistemele de operare nu mai porneste avem posibilitatea sa butam calculatorul in sistemul de operare viabil si sa recuperam datele importante de pe partitia cu SO care este nefunctional. Daca am folosi pentru Windows XP o partitie NTFS si acest sistem de operare nu ar mai porni (de ex. in eventualitatea in care un virus a sters mai multe fisiere de sistem), nu am avea posibilitatea ca sa vedem partitia NTFS de sub Windows ME. Daca insa instalam Windows XP pe o partitie FAT 32 continutul partitiei poate fi accesat de sub Windows ME si ne putem recupera datele foarte usor. Recuperarea datelor este posibila si daca folosim partitii NTFS dar ea este un pic mai complicata, in special pentru incepatori. In orice caz este bine sa facem copii ale datelor importante pe o partitie speciala a hardiscului ca si pe alte medii de stocare (discheta, CD-ROM, etc.).

Ordinea instalarii sistemelor de operare intr-un sistem cu multibutare este foarte importanta si daca nu o respectam ne vom trezi in situatia ca unul din SO instalate nu va putea fi folosit. Astfel intr-un sistem multibutare care contine doar sisteme de operare Windows, primul trebuie instalat sistemul de tip 9x (Windows ME sau 98 SE) si de abia dupa aceea sistemul de tip NT (Windows XP sau 2000). Sistemul de tip 9x va trebui instalat pe partitia primara, iar sistemul de tip NT pe unul din discurile logice ale partitiei extinse.

Procesul de instalare a SO Windows ME decurge exact asa cum a fost prezentat mai sus. Ca o alternativa pentru butarea initiala cu ajutorul dischetei de pornire ("boot disk"), daca nu folosim FDISK pentru partitionare ci Disk Manager, nu avem nevoie de discheta de pornire Windows ME si ca urmare putem buta direct de pe CD-ROM-ul de instalare Windows ME (cel original este butabil). Sistemul de operare Windows ME va fi instalat pe partitia primara, anume C: , care are 15 GB.

Dupa ce este terminata instalarea Windows ME incepem instalarea Windows XP, care si ea este similara cu procedura expusa anterior. Pentru instalarea Windows XP Home Edition nu mai este nevoie sa butam de pe CD-ROM, dar putem sa o facem daca dorim. Este insa mult mai simplu ca dupa terminarea instalarii Windows ME sa scoatem CD-ul cu Windows ME din calculator si sa-l introducem pe cel cu Windows XP HE. Procedura de instalare va fi expusa in continuare.

Introducem deci CD-ul cu Windows XP in unitatea CD-ROM (avind deja instalat Windows ME, bineinteles). Va apare o fereastra cu titlul "Welcome to Windows XP" in care sintem intrebati ce optiune alegem din cele trei prezentate. Facem clic pe optiunea "Install Windows XP". Apare o fereastra cu titlul "Welcome to Windows Setup" in care sintem intrebati ce tip de instalare dorim. Alegem optiunea "New Installation (Advanced)" care este deja selectata si facem clic pe butonul "Next".

Fereastra urmatoare prezinta termenii contractului ("License Agreement" - acord de licentiere) care se stabileste intre compania Microsoft (producatorul SO) si cumparatorul SO. Citim contractul si daca sintem de acord facem clic in cerculetul de linga textul "I accept this Agreement" ("sint de acord cu termenii licentei de folosire") si apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare o fereastra unde trebuie sa introducem in niste casute codul produsului cumparat ("Product Key") care consta in citeva grupe de cifre pe care le aflam de pe carcasa CD-ului de instalare. Dupa ce terminam facem clic pe butonul "Next".

Apare o fereastra in care putem selecta limba folosita la instalare. Alegem optiunea deja selectata (engleza) si facem clic pe butonul "Next".

In fereastra urmatoare ("Get updated setup files") sintem intrebati daca dorim sa ne conectam la internet pentru a descarca fisierele actualizate necesare pentru instalare. Facem clic in cerculetul de linga optiunea "No, skip this step and continue installing Windows" ("treci peste aceasta etapa si continua instalarea Windows"). Facem apoi clic pe butonul "Next".

Urmeaza etapa de preparare a instalarii Windows XP prin copierea de pe CD pe hardisc a fisierelor necesare. La terminarea acesteia calculatorul va reporni automat.

Dupa repornire va apare un ecran cu titlul "Welcome to Setup" care are trei optiuni:

-To set up Windows XP now, press Enter ("pentru a instala Windows XP acum, apasa tasta Enter").

-To repair a Windows XP installation using Recovery Console, press R ("pentru a repara o instalare

anterioara a Windows XP folosind Consola de Recuperare, apasa tasta R").

-To quit Setup, without installing Windows XP, press F3 ("pentru a parasi utilitarul de instalare, fara a

instala Windows XP, apasa tasta F3").

Apasam tasta Enter pentru a continua instalarea. Apare un nou ecran, care are textul :

-"Setup will install Windows XP on partition :

D: Partition2 (DSK1_VOL2) [NTFS] 10024 MB (10014 MB Free)

Use the Up and Down keys to select the file system you want, and then press Enter.

If you want to select a different partition for Windows XP, press Esc. ("Partitia pe care ai selectat-o nu este formatata.

Instalatorul va formata acum partitia. Foloseste tastele cu sageata in sus sau in jos pentru a selecta sistemul de fisiere pe care il doresti, apoi apasa tasta Enter. Daca doresti sa selectezi o alta partitie pentru instalarea Windows XP, apasa tasta Esc.")

Avem la dispozitie urmatoarele optiuni referitoare la partitia D :

Format the partition using the NTFS file system (Quick)

Format the partition using the FAT file system (Quick)

Format the partition using the NTFS file system

Format the partition using the FAT file system

Leave the current file system intact (no changes)

Daca partitia D: ar fi de tipul FAT 32 (si nu NTFS cum este in cazul de fata) la acest moment am mai avea o optiune la dispozitie si anume "Convert the partition to NTFS" ("converteste partitia in [sistemul de fisiere] NTFS). Conversia ar avea loc mai tirziu si ar dura citeva minute.

Sub lista de optiuni se afla tastele pe care putem sa le folosim in aceasta situatie :

Enter = Continue ("Continua") si

Esc = Cancel ("Anuleaza").

Optiunea "Leave the current file system intact" ("lasa sistemul de fisiere existent intact- neschimbat") este prezenta pentru ca Instalatorul a sesizat ca partitia este deja formatata. Putem reformata partitia dar nu are nici un sens, pentru ca formatarea facuta cu utilitarul Disk Manager este foarte buna, si in plus reformatarea ne-ar lua timp. Selectam deci optiunea "Leave the current file system intact" si apasam tasta Enter.

Urmeaza o etapa in care Instalatorul inspecteaza hardiscul si apoi incepe operatiunea de copiere pe hardisc a datelor necesare pentru instalarea Win XP, dupa care sistemul va reporni automat.

Dupa repornire apare un ecran de instalare colorat in albastru care este impartit in doua parti. In partea din stinga se afla o mica lista cu etapele care vor fi parcurse de procesul de instalare, iar sub lista se afla o mica bara care va arata progresia etapei care se afla in curs de desfasurare. Etapa curenta (aflata in desfasurare) este scrisa cu portocaliu. In partea dreapta a ecranului vor fi afisate succesiv mai multe texte promotionale, care expun citeva din caracteristicile SO Windows XP si scot in evidenta faptul ca SO este usor de folosit. Etapele procesului de instalare decurg in mod automat si sint urmatoarele :

Collecting Information ("Culegerea de Informatii [tehnice despre calculator]")

Dynamic Update ("Actualizare Dinamica")

Preparing Installation ("Pregatirea Instalarii")

Installing Windows ("Instalarea propriu-zisa a SO Windows")

Finalizing Installation ("Finalizarea Instalarii")

Peste partea din dreapta a ecranului de instalare vor apare succesiv citeva ferestre in care trebuie sa setam niste optiuni.

Va apare o fereastra intitulata "Date and Time Settings" unde trebuie sa alegem fusul orar al localitatii unde locuim. Alegem ora localitatii in care locuim (ora Bucurestiului, in caz ca locuim oriunde in Romania) din meniul derulant si facem clic pe butonul Next. Apare din nou ecranul de instalare si pe el se va suprapune fereastra intitulata "Network Settings" unde trebuie sa alegem un mod de instalare in functie de parametrii retelei de calculatoare in care se afla calculatorul nostru. Alegem optiunea deja selectata ("Typical Settings") indiferent daca avem sau nu calculatorul inclus intr-o retea si facem clic pe butonul Next.

Va urma etapa propriu-zisa de instalare a SO Windows XP, a carei desfasurare poate fi urmarita in mica bara de progresie de pe ecran. Deasupra acesteia se succed denumirile fazelor parcurse :

("Copying Files", "Installing Start menu Items", "Registering Components", "Saving Settings"), si dupa ce Instalatorul a copiat toate fisierele necesare pe hardisc calculatorul va reporni.

Va apare o fereastra intitulata "Welcome to Microsoft Windows" si cu textul "Let's spend a few minutes setting up your computer " ("sa petrecem citeva minute pentru a pune la punct calculatorul"). Facem clic pe butonul Next din partea dreapta-jos a ferestrei. Apare o fereastra intitulata "Help protect your PC" in care avem de ales daca sa activam sau nu serviciul de actualizare automata a SO Windows XP. Acest serviciu presupune conectarea automata la intervale regulate la un server specializat al companiei Microsoft si descarcarea ultimelor actualizari ale sistemului de operare. De obicei aceste actualizari contin asa-numitele petice de securitate ("security patches") care remediaza anumite portiuni din codul sistemului de operare, in asa fel incit acesta sa nu fie vulnerabil la atacurile unor internauti rau-intentionati. Avem de ales intre doua optiuni:

"Help protect my PC by turning on Automatic Updates Now" ("ajuta-ma sa imi protejez PC-ul prin activarea acum a Actualizarii Automate") si:

"Not right now" ("nu pe moment"). Este recomandat sa alegem in acest moment optiunea "Not right now" pentru ca putem sa activam actualizarea Automata si din panoul de control ("Control Panel") dupa terminarea instalarii. Facem deci clic in cerculetul de linga "Not right now" si apoi facem clic pe butonul "Next".

Procedura de configurare a instalarii continua cu o fereastra in care trebuie sa specificam care sint persoanele ce vor folosi calculatorul. Exista sase cimpuri, dintre care primul are titlul "Your Name" ("utilizator principal") si in el trebuie sa completam numele nostru. Urmatoarele cimpuri sint ale altor potentiali utilizatori si au titlurile "2nd User" ("al doilea utilizator), "3rd User", "4th User" si "5th User".

Completam datele cerute, cu mentiunea ca numele alese pot fi cele reale sau doar niste porecle sau diminutive fictive. Daca sintem singurul utilizator al calculatorului completam doar cimpul "Your Name". Apoi facem clic pe butonul "Next". Va apare ultima fereastra a Instalatorului, care ne informeaza despre completarea cu succes a procedurii de instalare ("Congratulations, you're ready to go" - "felicitari, esti gata [sa incepi sa folosesti

calculatorul]"). Facem clic pe butonul "Finish" si vedem ca apare suprafata de lucru ("desktop") a SO Windows XP. Procedura de instalare este terminata.

Dupa instalarea ambelor SO butarea va fi controlata de managerul de butare ("boot manager" - butmanagerul) inclus in Windows XP. La fiecare pornire a calculatorului vom putea sa alegem care sistem de operare sa fie incarcat pentru sesiunea curenta, Windows XP sau Windows ME.

Pentru aceasta selectam cu ajutorul tastelor cu sageti SO dorit (din lista cu doua elemente ce apare pe ecran pentru un anumit interval de timp) si apoi apasam tasta Enter. Daca nu facem nici o selectie atunci sistemul va lansa in mod automat SO setat ca "principal" ("default operating system") in sectiunea "Startup and Recovery" din fereastra "Hardware" a panoului de control ("Control Panel"). Procedura de setare a SO principal, ca si a duratei de timp cit sa fie afisat ecranul de selectie a SO la butare este explicata in Manualul de Utilizare Windows.

5. INSTALAREA DRAIVERELOR

Draiverul este un program de calculator care are functia de a actiona ca o interfata intre o anumita componenta hardware si softurile (inclusiv sistemul de operare) care utilizeaza piesa respectiva. Comenzile pentru componenta hardware vin de la diferite programe (de ex. un joc aflat in desfasurare) prin intermediul sistemului de operare, iar rolul draiverului este de a a transmite comenzile catre componenta hardware, in asa fel incit ea sa functioneze optim si stabil. Draiverul poate fi asemanat cu bordul unei automobil (care contine volanul, pedalele, schimbatorul de viteze, etc.) si rolul sau este de a-i permite sistemului de operare (omul aflat la volan) sa conduca masina (componenta hardware). Draiverul primeste deci comenzi de la SO si la rindul sau le transmite cipului care controleaza functionarea componentei hardware. Acest cip este atit "motorul" cit si "creierul" componentei respective si ca urmare cu cit draiverul este mai bine scris de catre programatori, cu atit performanta si

stabilitatea componentei hardware vor fi mai bune.

Draiverele sint de doua feluri : Generice si Specifice.

Draiverele generice: sint si ele de doua feluri, in functie de cine le-a conceput :

Draiverele generice scrise de inginerii companiei producatoare a cipului componentei hardware sint de obicei cele mai bune, pentru ca programatorii au acces direct la specificatiile tehnice ale cipului, care sint un secret tehnologic al companiei respective. In procesul de scriere a draiverului accentul este pus in mod egal pe performanta, pe stabilitate si pe compatibilitatea cu SO, deci functionarea componentei hardware este optima. Aceste draivere pot fi folosite pentru toate componentele pe care se afla cipul respectiv, indiferent de fabricantul propriu-zis, adica de compania care asambleaza piesa.

De exemplu un draiver scris de NVIDIA este bun pentru orice placa video care are un cipset GeForce, indiferent de compania care a asamblat placa video in cauza. Lucrurile stau asemanator pentru placile video care integreaza un cipset Radeon produs de ATI, draiverul scris de inginerii de la ATI fiind foarte bun. Draiverele generice sint oferite gratuit spre descarcare pe situl producatorului cipsetului.

Draiverele generice scrise de programatorii companiei care a creat sistemul de operare pun accentul in principal pe compatibilitatea cu SO si pe stabilitate si mai putin pe performanta. Ca urmare ele sint mai putin bune d.p.d.v al performantei oferite, pentru ca programatorii SO nu au de obicei acces la documentatia tehnologica detaliata a componentelor hardware. Draiverele generice incluse in SO sint create special pentru a permite functionarea tuturor componentelor hardware detectate de sistemul de operare, fie ca ele se afla deja prezente la instalarea SO, fie ca sint adaugate pe parcursul utilizarii ulterioare a calculatorului. In momentul in care utilizatorul adauga o componenta noua, SO va cauta in colectia sa de draivere ("driver database") si daca gaseste un draiver potrivit il instaleaza, iar

daca nu gaseste porneste un vrajitor care ajuta utilizatorul sa instaleze draiverul de pe un CD sau o discheta furnizate de fabricantul componentei.

Draiverele specifice: sint puse la dispozitie de catre companiile care asambleaza piesele pentru calculator. Ele se bazeaza pe draiverele generice scrise de programatorii companiilor care au fabricat cipurile integrate pe componente, dar adauga de obicei un plus de performanta sau de stabilitate. Astfel, inginerii programatori ai unei companii care fabrica placi video ajusteaza draiverul generic furnizat de creatorul cipsetului grafic in asa fel, incit produsele companiei respective sa capete un plus de performanta in jocurile noi sau un plus de calitate a imaginii. Pentru a obtine o performanta maxima este deci recomandat sa instalam aceste draivere, care sint de obicei furnizate pe un CD sau discheta de catre fabricantul pieselor in cauza, sau pot fi descarcate de pe situl acestuia.

Dezavantajul lor este dat de faptul ca intre data aparitiei draiverului generic al producatorului cipsetului si data la care este oferit draiverul specific poate sa treaca destula vreme si prin urmare este posibil ca in acest interval de timp sa fi aparut deja o versiune noua a draiverului generic.

Draiverele pot fi imbunatatite prin actualizare ("update") si acest lucru se rasfringe pozitiv asupra functionarii componentelor. Programatorii cauta in permanenta sa creasca performanta si stabilitatea componentelor prin furnizarea la intervale regulate de timp a unor noi versiuni de draivere. Acest lucru este valabil in special pentru placile video, pentru care este oferita o noua versiune de draiver o data la citeva luni. Nici compatibilitatea componentelor cu softurile nou aparute nu este neglijata, de multe ori fiind scoase versiuni noi de draivere atunci cind se observa ca functionarea cu un anumit soft nu este la inaltime. De exemplu daca un joc nou aparut nu este redat corespunzator (apar artefacte grafice majore, etc.) de o placa video, atunci fabricantul acesteia va scoate o noua versiune de draiver care va corecta neajunsurile observate.

Sistemele de operare Windows contin o mare parte din draiverele necesare pentru functionarea pieselor calculatorului, insa asa cum am spus deja aceste draivere sint concepute in asa fel incit accentul este pus pe compatibilitatea si pe stabilitatea sistemului de operare. Performanta pieselor in conditiile in care sint folosite aceste draivere incluse in SO este de cele mai multe ori medie. Din aceasta cauza este de preferat ca pentru fiecare piesa sa instalam draiverul generic conceput de producatorul cipsetului piesei respective (sau cel specific conceput chiar de fabricant), pentru ca in acest fel piesa functioneaza optim. Exista insa si situatii in care draiverele incluse in SO sint cea mai buna alegere, acest lucru fiind valabil in special pentru piesele cu o tehnologie de functionare mai

simpla (hardisc, unitate optica, unitate de discheta, placa de retea, maus, etc.).

Draiverul unei anumite componente este diferit in functie de sistemul de operare sub care va functiona piesa (Windows, Linux, etc.). In cazul ca folosim un SO Windows, de multe ori trebuie sa alegem draiverul potrivit pentru o anumita componenta in functie de tipul SO, pentru ca draiverul pentru sistemele de tip 9x (Windows Me si Windows 98 SE) este diferit de draiverul draiverul pentru sistemele de tip NT (Windows XP si Windows 2000).

Daca avem un calculator cu dubla-butare (de ex. cu Windows ME si Windows XP) va trebui sa instalam draiverul corespunzator pentru fiecare din sistemele de operare.

Draiverele sint prezente intotdeauna pe CD-urile care insotesc piesele de calculator, dar este posibil sa nu fie vorba de ultima versiune. Este deci recomandat sa mergem pe situl producatorului si sa

descarcam ultima versiune a draiverului pentru SO pe care il folosim. Daca nu avem conexiune la internet putem folosi versiunea mai veche, de obicei diferenta de performanta a piesei nu este prea mare (exceptie fac placile video, la care diferenta de performanta este uneori considerabila). Daca nu stim cum sa instalam draiverul unei componente trebuie sa citim micul pliant sau manual care este livrat impreuna cu orice piesa pentru calculator. In acesta este explicata nu numai instalarea piesei, ci si instalarea draiverului.

Pentru a instala un draiver trebuie in general sa facem dublu clic pe fisierul ce contine draiverul. Vor apare pe rind mai multe ferestre unde trebuie sa apasam pe butonul "Next". Dupa ce este terminata

instalarea, calculatorul trebuie de obicei repornit.

Draiverele componentelor hardware trebuie instalate in urmatoarea ordine: Placa de Baza, Placa de Sunet (Integrata), Placa Video, Monitor, Tuner TV, Modem, Imprimanta, Scaner. In mod evident, nu vom instala draivere decit pentru componentele hardware prezente in calculator sau conectate la acesta, daca nu avem tuner TV, imprimanta sau scaner nu avem de ce sa instalam draiverele respective.

1. DRAIVERUL PLACII DE BAZA

Cei mai mari producatori de cipseturi pentru placi de baza sint VIA (PB pentru procesoare AMD si Intel), INTEL (PB pentru procesoare Intel) si NVIDIA (PB pentru procesoare AMD). Fiecare dintre acestia ofera un pachet de draivere generice pentru cipseturile pe care le produce, iar instalarea lui este obligatorie daca dorim sa avem o PB care sa fie stabila si performanta.

1.1 CIPSET VIA

In cazul in care avem o PB cu cipset VIA trebuie sa instalam pachetul de draivere numit "VIA Hyperion 4in1" (fost "VIA 4in1"). Nu exista versiuni diferite ale pachetului pentru diversele sisteme de operare Windows (XP, 2000, ME, 98SE). Varianta SO va fi recunoscuta automat la instalare si vor fi alese automat draiverele potrivite. De asemenea si procesorul (AMD sau Intel) va fi recunoscut automat.

Pachetul de draivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este insa de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cu domeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl VIA la sectiunea speciala care contine draiverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de draivere "VIA Hyperion 4in1". In aceasta pagina avem doua panouri. Facem clic in primul din stinga pe optiunea care indica SO instalat pe calculatorul nostru (de ex. Windows ME). In acest moment pagina se va reincarca si in panoul din dreapta vor apare diferitele tipuri de draivere pentru componentele cu cipseturi VIA.

Facem clic in panoul din dreapta pe optiunea "Chipset or Platform Driver". Va apare o pagina cu o scurta prezentare a draiverului, unde este prezenta si o legatura pe care daca facem clic initiem

procedura de descarcare, care este este similara cu aceea a oricarui fisier prezent pe internet. Dupa terminarea descarcarii vom avea pe suprafata de lucru ("desktop") un fisier arhivat in format ZIP,

numele lui incluzind versiunea draiverului (de ex. "via_hyperion 4 in 1_455.zip"). Din acesta extragem fisierul executabil (pachetul de draivere propriu-zis) cu arhivatorul preferat.

Facem dublu clic pe fisierul care contine draiverul (de ex. "VIAHyperion4in1455.exe") pe care dorim sa-l instalam, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare. De exemplu in prima fereastra (numita "Welcome") a vrajitorului facem clic pe butonul "Next", iar in fereastra urmatoare citim licenta de utilizare si daca sintem de acord cu ea facem clic pe butonul "Yes".

Va urma o succesiune de ferestre care prezinta diverse optiuni de instalare a unor draivere.

Utilizatorii incepatori nu trebuie sa schimbe setarile predefinite existente in ferestre si de aceea tot ce ramine de facut este sa se faca de fiecare data clic pe butonul "Next". Ultima fereastra se numeste "Restarting Windows" si in ea sintem intrebati daca dorim sa repornim SO Windows pentru ca instalarea draiverelor sa fie completa.

Optiunea "Yes, I want to restart my computer now" este deja selectata (daca nu este, facem clic in cerculetul de linga ea) si trebuie sa facem clic pe butonul "OK" pentru a reporni Windows.

1.2 CIPSET NVIDIA

In cazul in care avem o PB cu cipset NVIDIA trebuie sa instalam pachetul de draivere numit nForce, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE).

Pachetul de draivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cudomeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl NVIDIA la sectiunea speciala care contine draiverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de draivere pentru cipseturile placilor de baza. In aceasta pagina avem trei panouri. Facem clic in primul din stinga pe optiunea "Platform / nForce Drivers". Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "unified Drivers" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe sistemul de operare instalat pe calculator (de ex. Windows 9x/Me). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go". Va apare o pagina care contine mai multe legaturi (una principala si altele secundare) catre draiverul care ne trebuie. Nu conteaza pe care din legaturi facem clic, fisierul pe care il vom descarca va fi acelasi, insa inainte de a incepe descarcarea propriu-zisa va trebui sa acceptam licenta de folosire.

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea draiverului, de ex.

"nForce_4.27_Win98ME_international.exe") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare.

1.3 CIPSET INTEL

In cazul in care avem o PB cu cipset INTEL vom folosi softul "Intel Chipset Software Installation Utility" pentru a instala pachetul de draivere necesar functionarii optime a placii de baza. Nu exista versiuni diferite pentru WinXP si Win ME. Varianta SO va fi recunoscuta automat la instalare si vor fi alese automat draiverele potrivite.

Pachetul de draivere este prezent pe CD-ul placii de baza, dar este posibil sa nu fie vorba de cea mai recenta versiune a lui. Aceasta este de multe ori prezenta pe CD-urile revistelor care se ocupa cu domeniul tehnologiei informatiei. Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl INTEL la sectiunea speciala care contine draiverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a pachetului de draivere pentru cipseturile placilor de baza. Facem clic in partea din stinga a paginii cu draivere pe rubrica "Chipsets" si apoi in meniul care apare ducem cursorul mausului peste sectiunea "Desktop Chipsets". Va fi afisat un nou meniu unde va trebui sa facem clic pe numele cipsetului pe care il avem pe placa de baza (de ex. Intel 875P). In pagina dedicata acestui cipset avem un cimp linga care este o sagetuta. Facem clic pe aceasta si in meniul derulant care apare vom face clic pe numele sistemului de

operare instalat pe calculator (de ex. Windows XP Home Edition) si apoi pe butonul "Go". Va apare pagina care contine legatura catre draiverul care ne intereseaza. Fisierul care trebuie descarcat se numeste "INF Update Utility" si este in format executabil (infinst_enu.exe).

Dupa descarcarea pe hardisc facem dublu clic pe fisierul care contine draiverul, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare.

2. DRAIVERUL PLACII DE SUNET INTEGRATE

Draiverul placii de sunet integrate se afla de obicei pe CD-ul care vine impreuna cu placa de baza. Si in acest caz este recomandat sa mergem pe situl producatorului si sa descarcam ultima versiune a draiverului. In cazul codecului AC 97, folosit pe scara larga in multe PB, producatorul cipului de sunet se numeste Realtek . Mergem pe situl Realtek la sectiunea "Downloads" si facem clic pe legatura numita "ALC 650 (Software)". Va apare o noua pagina unde trebuie sa facem clic pe legatura numita "Drivers & Utilities Download". In fine, ajungem la pagina care contine legatura catre draiver. In tabelul "AC'97 Audio Codecs" mergem la sectiunea "Windows

98Gold/98se/Me/2000/XP for Driver only" si facem clic pe una din legaturile pe care scrie "Go". Va fi initiata descarcarea draiverului, care este sub forma de fisier executabil (avind un nume care indica versiunea, de ex. "wdm_a365.exe").

Pentru a instala draiverul facem dublu clic pe acest fisier, apoi urmam instructiunile vrajitorului de instalare ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare. Nu exista versiuni diferite pentru WinXP si Win ME, vrajitorul recunoaste in mod automat sistemul de operare si instaleaza fisierele corespunzatoare. Dupa ce este terminata instalarea calculatorul trebuie repornit.

3. DRAIVERUL PLACII VIDEO

Producatorii de placi video actualizeaza destul de frecvent draiverele pentru placile video, de cele mai multe ori pentru a le face sa functioneze optim cu ultimele jocuri aparute. In cazul PV avem de ales

intre draiverul generic conceput de producatorul cipului grafic al PV si draiverul specific conceput de producatorul PV (pe baza draiverului generic).

3.1 CIPSET NVIDIA

In cazul in care avem o PV cu cipset NVIDIA trebuie sa instalam draiverul numit ForceWare, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl NVIDIA la sectiunea speciala care contine draiverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a draiverului pentru cipseturile placilor video. In aceasta pagina avem trei panouri.

Facem clic in primul din stinga pe optiunea "Graphics Driver". Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "GeForce and TNT2" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe sistemul de operare instalat pe calculator (de ex. Windows XP/2000). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go". Va apare o pagina care contine mai multe legaturi (una principala si altele secundare) catre draiverul care ne trebuie.

Atentie, draiverul pentru placa video are doua variante, care se deosebesc doar prin vrajitorul folosit la instalare. Varianta "US English" (engleza americana) are instalarea exclusiv in aceasta limba, in timp ce varianta internationala permite si alegerea unei alte limbi in afara celei engleze. Draiverul propriu-zis este acelasi in ambele cazuri, insa varianta internationala este de doua ori mai mare decit cea engleza, din cauza faptului ca include instalarea in mai multe limbi. Din motive de reducere a costurilor platite operatorului de telefonie este recomandat sa descarcam varianta in limba engleza. Nu conteaza pe care din legaturi ("Primary Download Site" sau "Mirror Site") facem clic, fisierul pe care il vom descarca va fi acelasi, insa inainte de a incepe descarcarea propriu-zisa va fi afisata licenta de folosire pe care va trebui sa o acceptam facind clic pe butonul "Accept" din josul ferestrei. Procedura de descarcare este aceeasi ca pentru orice fisier prezent pe internet.

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea draiverului, de ex. "66.93_win2kxp_english.exe ") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare (toate numite "Next" cu exceptia ultimului, numit "Finish") pentru a duce la bun sfirsit instalarea. La sfirsitul acesteia, calculatorul va reporni in mod automat.

Daca draiverul a fost testat de inginerii de la Microsoft si a fost considerat perfect compatibil cu sistemul de operare Windows XP atunci el va primi certificarea WHQL ("Windows Hardware Quality Labs") si putem fi siguri ca placa video va functiona in mod optim si stabil. Daca draiverul nu a primit inca certificarea WHQL (de ex. pentru ca testarea lui nu s-a terminat) asta nu inseamna ca nu poate fi folosit cu rezultate bune. Singura deosebire fata de instalarea unui draiver WHQL este ca la un moment dat va apare o fereastra cu textul "The software you are installing for this hardware has not passed Windows

Logo testing to verify its compatibility with Windows XP" ("Softul [draiverul] pe care il instalezi pentru aceasta componenta hardware nu a trecut testarea Windows Logo pentru verificarea compatibilitatii cu Windows XP". In fereastra se afla doua butoane "Continue Anyway" ("continua oricum") si "Stop Installation". Facem clic pe "Continue Anyway" pentru a merge mai departe cu instalarea.

Compania NVIDIA are citeva sfaturi referitoare la instalarea draiverelor :

Descarcatoarele de fisiere ("download accelerators") trebuie dezactivate inainte de a initia descarcarea draiverului. Softuri de acest tip mai sint numite si "download managers" si dintre ele fac parte:

"Net Transport", "Leech Get", "GetRight", etc.

Modulul de scanare in timp real al antivirusului trebuie dezactivat inainte de initierea instalarii draiverului, pentru ca il poate impiedica pe acesta sa se configureze optim.

Inainte de instalarea uei noi versiuni este recomandat ca vechea versiune ("NVIDIA Display drivers") sa fie dezinstalata folosind optiunea "Add/Remove Programs din panoul de control ("Control Panel") al

SO Windows.

3.1 CIPSET ATI

In cazul in care avem o PV cu cipset ATI trebuie sa instalam draiverul numit Catalyst, care are versiuni diferite pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Pentru a fi siguri ca vom instala cea mai recenta versiune trebuie sa mergem pe situl ATI la sectiunea speciala care contine draiverele pentru componentele produse de aceasta companie si sa verificam care este cea mai noua versiune a draiverului pentru cipseturile placilor video. In aceasta pagina avem trei panouri. In primul din stinga alegem sistemul de operare facind clic pe numele lui (de ex. Windows XP). Apoi facem clic in panoul central pe optiunea "Graphic Driver" si ulterior in panoul din dreapta facem clic pe familia de placi video din care face parte si placa noastra (de ex. Radeon family). Nu ne mai ramine decit sa facem clic pe butonul "Go" si va apare o pagina care contine legaturi catre draiverul care ne trebuie. Avem doua posibilitati la dispozitie in functie

de viteza conexiunii la internet. Prima din ele este rezervata pentru conexiunile de mare viteza (Cablu si DSL) iar cea de-a doua pentru conexiunile lente de tip "dial-up".

Dupa descarcarea fisierului (al carui nume include versiunea draiverului, de ex.:

"wxp-w2k-8-071-041026a-018719c.exe") facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare pentru a duce la bun sfirsit instalarea. La sfirsitul acesteia, calculatorul va reporni in mod automat.

4. DRAIVERUL MONITORULUI

Acest draiver este esential pentru afisarea corecta a culorilor pe ecranul monitorului, pentru ca fiecare fabricant de monitoare foloseste un anumit profil coloristic. Draiverul monitorului se afla de obicei pe CD-ul care vine impreuna cu el. Este recomandat (dar nu este obligatoriu) sa mergem pe situl producatorului si sa verificam care este ultima versiune a draiverului. De cele mai multe ori insa versiunea initiala de draiver (prezenta si pe CD) nu a mai fost modificata. Exista si monitoare care functioneaza bine cu draiverul generic inclus in SO Windows, fara sa fie nevoie deci de instalarea unui draiver specific, care poate nici nu este furnizat de catre fabricantul monitorului. Draiverul monitorului trebuie instalat dupa draiverul placii video. Exista versiuni diferite ale draiverului pentru Win XP si Win ME.

4.1 MONITORUL PHILIPS

Monitorul Philips este insotit de un CD care contine draivere pentru multe tipuri de monitoare produse de acesta companie. Pe acest CD se afla variantele draiverelor atit pentru SO Windows de tip NT (Windows XP si Windows 2000) si pentru cele de tip 9x (Windows ME si Windows 98SE). Vom lua ca exemplu instalarea draiverului pentru monitorul CRT Philips 107E.

Sub SO Windows ME instalarea decurge in felul urmator :

Introducem CD-ul in unitatea CD-ROM. Inchidem fereastra Internet Explorer care este lansata automat. Apoi facem clic dreapta pe suprafata de lucru ("desktop") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Properties". Apare o multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei "Settings" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Advanced". Apare o noua multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei "Monitor" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Change". In fereastra care apare selectam optiunea "Specify the location of the driver" si apoi facem clic pe butonul "Next". Apare o noua fereastra in care selectam optiunea "Display all the drivers in a specific location..." si facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare facem clic pe butonul "Have Disk".Va apare o minifereastra numita "Install from disk". Facem clic pe butonul "Browse" si in fereastra numita "Open" selectam litera CD-ului si apoi facem clic pe butonul OK. Apasam din nou pe butonul OK de aceasta data in minifereastra "Install from disk". Ne reintoarcem la fereastra numita "Update device driver wizard" in care facem clic pe butonul "Next" iar draiverul va fi instalat.

Sub SO Windows XP Home Edition SP2 instalarea decurge in felul urmator :

Introducem CD-ul in unitatea CD-ROM. Inchidem fereastra Internet Explorer care este lansata automat. Apoi facem clic dreapta pe suprafata de lucru ("desktop") si in meniul care apare facem clic pe optiunea "Properties". Apare o multifereastra in care trebuie sa facem clic pe titlul ferestrei (tabul) "Settings" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Advanced". Apare o noua multifereastra in care trebuie sa facem clic pe tabul "Monitor" pentru a o aduce in prim plan. Facem clic pe butonul "Properties". Apare multifereastra numita "Plug and Play Monitor Properties" in care facem clic pe tabul "Driver". Apoi facem clic pe butonul "Update Driver" ("actualizeaza draiverul"). Va apare prima fereastra a vrajitorului de instalare unde sintem intrebati daca sintem de acord sa ne conectam la serverul de pe internet ce contine actualizari pentru SO Windows. Selectam optiunea "No, no this time" ("nu, nu de aceasta data") facind clic pe ea si apoi facem clic pe butonul "Next". In fereastra urmatoare facem

clic pe optiunea "Install from a list or specific location" ("instaleaza dintr-o lista sau dintr-o locatie specifica") si apoi pe butonul "Next". Apare o fereastra in care trebuie sa indicam modul in care sa fie cautat draiverul.

Facem clic pe optiunea "Don't search. I will choose the driver to install" ("Nu cauta. Voi alege singur draiverul potrivit") si apoi pe butonul "Next". In fereastra urmatoare este prezentata o lista cu

dispozitive asemanatoare (compatibile) cu monitorul nostru, in care este prezent un singur element si anume "Plug and Play Monitor". Facem clic pe butonul "Have Disk" si va apare minifereastra cu

titlul "Install from disk", in care facem clic pe butonul "Browse". Va fi afisata o minifereastra de explorare in care facem clic pe sagetuta de linga cimpul "Look In" ("cauta in") si in meniul care apare facem

clic pe unitatea CD-ROM, apoi pe butonul "Open" din coltul dreapta-jos al miniferestrei. Ne vom intoarce la minifereastra cu titlul "Install from disk" in care facem clic pe butonul "OK". Reapare fereastra cu

lista de dispozitive compatibile insa acum in lista exista elementul numit "Philips 107E4". Facem clic pe butonul "Next" si va apare ultima fereastra a vrajitorului, in care trebuie sa facem clic pe

butonul "Finish". Instalarea draiverului pentru monitor s-a incheiat cu succes.

5. DRAIVERUL MODEMULUI

Cele mai ieftine softmodemuri sint produse de companii a caror activitate principala este producerea de placi de baza. Pe CD-ul modemului se afla draivere pentru modemuri cu o varietate de cipseturi. Citim pliantul care vine impreuna cu modemul si vedem ce cipset contine modemul cumparat de noi iar apoi cautam pe CD fisierul care contine draiverul corespunzator si facem dublu clic pe el, apoi urmam instructiunile vrajitorului ("install wizard") si facem clic pe butoanele corespunzatoare pentru a duce la bun sfirsit procedura de instalare.

ASAMBLARE COMPUTER

CONSTRUCTIE PC : LEGATURI CATRE ARTICOLE UTILE

PARTEA 5

1. INTRODUCERE

2. LEGATURI PROCESOARE

3. LEGATURI RACITOARE

4. LEGATURI PLACI VIDEO

5. LEGATURI PLACI DE BAZA

6. LEGATURI STOCARE

7. LEGATURI MEMORIE

8. LEGATURI DISPOZITIVE MULTIMEDIA

9. LEGATURI CARCASE SI SURSE DE ALIMENTARE

10. LEGATURI MONITOARE

11. LEGATURI IMPRIMANTE

12. LEGATURI PERIFERICE

1. INTRODUCERE

In aceasta pagina vor fi prezentate legaturi catre articole care sint de folos celor care au de gind sa-si asambleze singuri un calculator si au nevoie de informatii pertinente care sa-i ajute sa-si aleaga cele mai bune piese.

Cîteva dintre siturile care prezinta regulat teste comparative detaliate ale pieselor de calculator sînt : Xbit Labs [XBL], Digit Life [DGL], Tom's Hardware Guide [THG], Anandtech [ANT], Tech Report [THR], ExtremeTech [EXT], Materiel [MAT], Hardware.fr [HWF], TT-Hardware [TTH], Clubic [CLB], Presence PC [PPC], etc. Materialele sint in limbile engleza (eng) sau franceza (fr). O lista exhaustiva a siturilor specializate în avanpremiere ("previews"), recenzii ("reviews") si baterii de teste ("benchmarks") ale componentelor pentru PC poate fi gasita în pagina Legaturi Calculatoare .

2. LEGATURI PROCESOARE

100 de Procesoare produse de AMD (Athlon 64 FX, Athlon 64, Athlon XP, Sempron, Duron) si de INTEL (Pentium 4 XE, Pentium 4 Prescott / Northwood / Willamette, Pentium 3, Celeron) - Diagrame comparative ale performantei in diverse aplicatii si baterii de teste - [THG] - eng

51 de Procesoare (Athlon 64 FX-55 si FX-53, Athlon 64, Athlon XP Barton si Thorton, Pentium 4 Prescott si Northwood, Pentium 4 XE) - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. - [MAT] - fr

14 Procesoare Puternice (Athlon 64 FX-51, Athlon 64, Athlon XP Barton, Pentium 4 Northwood si Prescott, Pentium 4 XE) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

12 Procesoare Athlon pe 64 de biti (Gama Athlon 64 de la 2800+ pina la 4000+ si Athlon 64 FX-55) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

40 de Procesoare (Athlon 64 FX-51, FX-53, Athlon 64, Athlon XP Barton, Pentium 4 Northwood si Prescott, Pentium 4 XE, Celeron D) - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. - [MAT] - fr

24 de Procesoare cu Pret Acceptabil (Athlon XP, Pentium 4 si Celeron) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

33 de Procesoare cu Performante Diverse (Athlon 64, Athlon 64 FX-51, Athlon XP, Duron, Pentium 4 si Celeron) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

65 de Procesoare (cu frecvente intre 100 MHz si 3066 MHz, produse de Intel si AMD) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [THG] - eng

Athlon 64 FX-57 - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 FX-55, Athlon 64 (3800+ si 4000+), Pentium XE 840, Pentium 4 XE 3.73 si Pentium 4 (570, 660 si 670) - [XBL] - eng

Athlon 64 FX-57 - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 X2 4800+ cu doua nuclee ("dual-core") - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 FX-55, Athlon 64 (3800+ si 4000+), Pentium 4 XE 3.73 si Pentium 4 (570 si 660) - [XBL] - eng

Athlon 64 X2 4800+ si 4400+ cu doua nuclee ("dual-core") - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 X2 3800+ cu doua nuclee ("dual-core") - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 3800+ cu nucleu Venice (90 nm / SSE3) - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 (3500+ si 4000+) si Pentium 4 (560, 570 si 660) - [XBL] - eng

Athlon 64 (3000+, 3200+ si 3500+) fabricate folosind tehnologie de 90 nm - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 cu tehnologie de 130 nm si a procesoarelor Pentium 4 - [XBL] - eng

Athlon 64 4000+ si Athlon 64 FX-55 - Test comparativ in compania procesoarelor Pentium 4 560 si Pentium 4 Extreme Edition 3.4 GHz - [XBL] - eng

Athlon 64 4000+ si Athlon 64 FX-55 - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 (3500+ si 3800+) cu 939 de pini - Test comparativ in compania celor mai performante procesoare Athlon 64 FX si Pentium 4 Extreme Edition - [XBL] - eng

Athlon 64 (3500+ si 3800+) si Athlon 64 FX-53 pentru soclu cu 939 de pini - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 si Athlon 64 FX-51 - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Sempron 3400+ - Recenzie comparativa - [XBL] - eng

Sempron 3300+ - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 3000+ si 3200+, Sempron 3100+ si Celeron D 345 (3.06 GHz) si Pentium 4 Extreme Edition - [ANT] - eng

Sempron - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [ANT] - eng

Sempron contra Celeron D - Recenzie comparativa - [XBL] - eng

Celeron D contra Sempron - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

Soclurile 754 si 939 pentru Athlon 64 - Recenzie comparativa - [MAT] - fr

Pentium 4 670 - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 X2 4800+, Athlon 64 FX-55, Athlon 64 (3800+ si 4000+), Pentium XE 840, Pentium 4 XE 3.73 si Pentium 4 (570 si 660) - [XBL] - eng

Pentium D 820 cu doua nuclee ("dual-core") - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 (3500+ si 3200+) si Pentium 4 (640, 630, 550, 540) - [XBL] - eng

Pentium Extreme Edition 840 cu doua nuclee ("dual-core") - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 X2 4800+, Athlon 64 FX-55, Athlon 64 (3800+ si 4000+), Pentium 4 XE 3.73 si Pentium 4 (570 si 660) - [XBL] - eng

Pentium Extreme Edition 840 si Pentium D 840 cu doua nuclee ("dual-core") - Test comparativ in compania procesoarelor Athlon 64 FX-55, Athlon 64 4000+, Pentium 4 XE 3.73 si Pentium 4 (540 si 660) - [HWF] - fr

Pentium 4 650, Pentium 4 660 si Pentium 4 Extreme Edition 3,73 GHz - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [XBL] - eng

Pentium 4 660 si Pentium 4 Extreme Edition 3,73 GHz - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Pentium 4 2.4C, 2.6C si 2.8C - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Athlon 64 3400+ contra Pentium 4 3.4E (3,4 GHz) - Recenzie detaliata - [TTH] - fr

Pentium 4 Extreme Edition 3.46 GHz si cipsetul i925XE Express - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [XBL] - eng

Pentium 4 Extreme Edition 3.46 GHz si cipsetul i925XE Express - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Pentium 4 570 (3,8 GHz) - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [ANT] - eng

Pentium 4 570 (3,8 GHz) - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [PPC] - fr

Celeron D - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [XBL] - eng

Intel Xeon 3.6 Ghz contra AMD Opteron 252 - Test comparativ al prelucrarii bazelor de date - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Procesoarelor - sint prezentate si testate diferite procesoare din gamele Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX, Pentium 4 si Celeron - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Procesoarelor si Cipseturilor - sint prezentate si testate diferite procesoare din gamele Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX, Pentium 4 si Celeron - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Procesoarelor - sint prezentate si testate diferite procesoare din gamele Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX, Pentium 4 si Celeron - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Hardware.fr dedicata Procesoarelor - sint prezentate si testate diferite procesoare din gamele Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX, Pentium 4 si Celeron - [HWF] - fr

Ghidul Cumparatorului de Procesoare de pe situl Tom's Hardware Guide - sint prezentate si testate diferite procesoare din gamele Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX, Pentium 4 si Celeron - [THG] - eng

3. LEGATURI RACITOARE

25 de Racitoare pentru Pentium 4 si Celeron D (soclu LGA775) - Prezent. comparat. si clasif. in functie de perf. - [HWF] - fr

14 Racitoare pentru Athlon XP (socket A) - Prezent. comparat. si clasif. in functie de perf. - [MAT] - fr

8 Racitoare pentru Pentium 4 si Celeron (socket 478) - Prezent. comparat. si clasif. in functie de perf. - [MAT] - fr

27 de Ventilatoare de 120 mm - Prezentare comparativa si clasif. in functie de performanta - [MAT] - fr

14 Ventilatoare de 92 mm - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

18 Ventilatoare de 80 mm - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

4 Racitoare de Lux (produse de Zalman, CoolerMaster si Gigabyte) - Prezentare comparativa si clasif. in functie de performanta - [XBL] - eng

Sisteme de Racire pentru Hardiscuri functionind cu Aer (radiatoare, ventilatoare) sau cu Apa - [PPC] - fr

14 paste de transfer termic - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Materiel dedicata Racitoarelor - sint prezentate si testate diferite modele de surse de alimentare - [MAT] - fr

4. LEGATURI PLACI VIDEO

17 Placi Video cu performante crescute, medii sau scazute produse de NVIDIA (GeForce 7800 GTX, 7800 GT, 6800 Ultra, 6800, 6800 GT, 6600 GT, 6600) si ATI (Radeon X850 XT PE, X850 XT, X800 XL, X700 XL, X700 Pro, X600) - Teste comparative in jocuri vara 2005 - [XBL] - eng

33 de Placi Video PCI Express produse de NVIDIA (GeForce 6800, 6600, 6200, 5900 PCX, 5750 PCX) si ATI (Radeon X850, X800, X700, X600, X300) - Test comparativ vara 2005 - [THG] - eng

17 Placi Video cu performante medii sau scazute produse de NVIDIA (GeForce 6600, 6200, 6200 TurboCache), ATI (Radeon X700, X600, X300) si INTEL (cipurile integrate GMA 900 si GMA 950) - [HWF] - fr

27 de Placi Video Puternice produse de ATI (Radeon generatiile X si 9) si NVIDIA (GeForce generatiile 6 si FX) - Test retrospectiv al PV aparute in 2004 - [XBL] - eng

18 Placi Video PCI Express produse de NVIDIA (GeForce 6800, 6600, 6200, 5900 PCX, 5750 PCX) si ATI (Radeon X850, X800, X700, X600, X300) - Test comparativ anul 2004 - [THG] - eng

35 de Placi Video AGP produse de NVIDIA (GeForce generatiile 6, FX si 4), ATI (Radeon generatiile X si 9), XGI (Volari V8 si V5) si S3 (S8 DeltaChrome) - Test comparativ anul 2004 - [THG] - eng

80 de Placi Video (apartinind mai multor generatii si mai multor producatori de cipuri grafice, NVIDIA, ATI, etc.) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta (pagina contine foarte multe poze si are o dimensiune de 2 MB, deci se descarca destul de greu pe o conexiune dial-up) - [DGL] - eng

45 de Placi Video (apartinind mai multor generatii si mai multor producatori de cipuri grafice, NVIDIA, ATI, etc.) - Test comparativ anul 2003 - [THG] - eng

15 Placi Video (diferite modele de GeForce FX si Radeon 9) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [EXT] - eng

Retrospectiva a unor Placi Video Mai Vechi (produse de NVIDIA, ATI, Matrox, 3dfx, S3, SIS) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta (pagina contine foarte multe poze si are o dimensiune de 1 MB) - [DGL] - eng

13 Placi Video cu Performante Medii (diferite modele de GeForce FX si Radeon 9) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

11 Placi Video Puternice (GeForce 6800, Radeon X800, GeForce FX 5950, Radeon 9800) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

10 Placi Video Puternice GeForce (6800, 6800 GT, 6800 Ultra) si Radeon (X800 Pro, X800 XT) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [CLB] - fr

15 Placi Video (diferite modele de Radeon X, Radeon 9, GeForce 6800 si GeForce FX) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

10 Placi Video Radeon (9800, 9600) si GeForce FX (5950, 5900, 5700) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [TTH] - fr

9 Placi Video (diferite modele de Radeon 9 si GeForce FX) testate in jocul Far Cry - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

21 de Placi Video cu Performante Variate (diferite modele de GeForce 4, GeForce FX si Radeon 9) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MAT] - fr

Raport Lunar asupra Performantelor Placilor Video - Clasificare in functie de performanta obtinuta cu ultimele draivere generice - [DGL] - eng

Radeon X800 Pro, Radeon X800 XT si GeForce 6800 Ultra - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

GeForce 6800 contra Radeon X800 - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

Radeon X800 Pro contra GeForce 6800 GT - Recenzie comparativa - [TTH] - fr

GeForce 6800 Go contra Radeon M28 - Recenzie comparativa a celor mai bune cipseturi grafice pentru comportabile (computere portabile - "laptops") - [ANT] - eng

Radeon X700 XT contra GeForce 6600 GT - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

Radeon 9800, Radeon 9600, GeForce 5950, GeForce5900 si GeForce5700 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

Radeon 9800 XT contra GeForce FX 5950 Ultra - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

GeForce FX 5950 Ultra contra Radeon 9800 XT - Recenzie comparativa - [TTH] - fr

Radeon 9800 contra GeForce FX 5900 - Recenzie comparativa - [TTH] - fr

GeForce FX 5700 Ultra contra Radeon 9600 XT - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

Radeon 9600 XT contra GeForce FX 5700 Ultra - Recenzie comparativa - [TTH] - fr

GeForce 7800 GT - Recenzie detaliata (teste comparative de performanta) - [XBL] - eng

GeForce 7800 GT - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

GeForce 7800 GTX - Recenzie detaliata (teste comparative de performanta) - [XBL] - eng

GeForce 7800 GTX - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

GeForce 6800 si GeForce 6800 Ultra - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [XBL] - eng

GeForce 6800, GF 6800 Ultra si GF 6800 GT - Comparatie a performantelor fata de cele ale placilor GeForce FX 5900 si Radeon 9700 Pro - [TTH] - fr

GeForce 6800 Ultra - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [ANT] - eng

GeForce 6800 Ultra - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

GeForce 6600 GT - Recenzie detaliata (teste comparative de performanta) - [XBL] - eng

GeForce 6600 GT - Comparatie intre 11 Placi Video oferite de diversi fabricanti - [ANT] - eng

GeForce 6600 GT - Comparatie intre 11 Placi Video oferite de diversi fabricanti - [HWF] - fr

GeForce 6600 GT - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

GeForce 6600 GT - Test comparativ intre o placa pe AGP si una pe PCI Express - [TTH] - fr

GeForce 6200 si GeForce 6600 - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [ANT] - eng

GeForce 6200 TurboCache - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [ANT] - eng

GeForce 6200 TurboCache - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [CLB] - fr

Radeon X1300 Pro - Performanta in jocuri - [XBL] - eng

Radeon X1600 XT - Performanta in jocuri - [XBL] - eng

Radeon X1800 XT si X1800 XL - Performanta in jocuri in comparatie cu GeForce 7800 GTX si GT - [XBL] - eng

Radeon X1800 XT, X1800 XL, X1600 XT, X1300 Pro - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [ANT] - eng

Radeon X1800 XT, X1800 XL, X1600 XT, X1300 Pro - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [PPC] - fr

Radeon X850 PlatinumEdition - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [XBL] - eng

Radeon X850 XT - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Radeon X850 XT Platinum Edition si X800 XL - Recenzie detaliata (caract. tehn. si perf.) - [PPC] - fr

Radeon X800 - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [XBL] - eng

Radeon X800 Pro si XT Platinum Edition - Recenzie detaliata (caract. tehnice si perf.) - [ANT] - eng

Radeon X800 XL - Recenzie detaliata (caract. tehnice si perf.) - [XBL] - eng

Radeon X800 XL - Recenzie detaliata (caract. tehnice si perf.) - [ANT] - eng

Radeon X800 XL - Recenzie detaliata (caract. tehnice si perf.) - [CLB] - fr

Radeon X800 XT si X800 Pro - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [HWF] - fr

Radeon X700 XT - Caracteristici Tehnice si Performanta in Jocuri - [XBL] - eng

Radeon X700 XT - Recenzie detaliata (caract. tehnice si performanta) - [CLB] - fr

7 Placi Video PCI Express pentru grafica 3D profesionala produse de NVIDIA (Quadro FX 4400, 3400, 1400, 540) si de ATI (FireGL V7100, 5100, 5000) - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [HWF] - fr

3 Placi Video AGP pentru grafica 3D profesionala (3DLabs Wildcat Realizm 200, ATI FireGL X3-256 si NVIDIA Quadro FX 4000) - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [ANT] - eng

ATI FireGL V5000 (pentru grafica profesionala) - Recenzie detaliata (caracteristici tehnice si performanta) - [THG] - eng

3 Placi Video care folosesc memoria RAM a sistemului (Radeon X300 SE HyperMemory 128 MB, GeForce 6200 TurboCache 128 MB si GeForce 6200 TurboCache 256 MB) - Recenzie detaliata - [PPC] - fr

ATI Xpress 200 contra Intel GMA 950 - Test comparativ a doua solutii grafice integrate pe placa de baza - [ANT] - eng

ATI X300 HyperMemory contra NVIDIA 6200 TurboCache - Test comparativ al tehnologiilor folosite pentru PV ce folosesc memoria RAM a sistemului - [ANT] - eng

ATI RS482 contra NVIDIA GeForce 6100 - Test comparativ al cipseturilor cu grafica integrata - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Placilor Video - prezentare si testare - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Placilor Video - prezentare si testare - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Placilor Video - prezentare si testare - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Hardware.fr dedicata Placilor Video - prezentare si testare - [HWF] - fr

5. LEGATURI PLACI DE BAZA

7 Placi de Baza cu cipset nForce 4 Ultra pentru procesoare Athlon 64 - Prezentare si teste comparative - [ANT] - eng

6 Placi de Baza soclu 939 cu cipset nForce 4 SLI pentru procesoare Athlon 64 - Prezentare si teste comparative - [VTR] - fr

Cipseturile NVIDIA nForce 4 Ultra, VIA K8T890, ATI Xpress 200 si SIS756 pentru platforme Athlon 64 - Prezentare si teste comparative - [THR] - eng

10 Placi de Baza pentru Athlon 64 (soclu 939 si PCI-Express) cu cipseturi NVIDIA, VIA si ATI - Prez. comparativa si clasif. in functie de performanta - [THG] - eng

8 Placi de Baza cu cipset nForce 4 - Prez. comparativa si clasif. in functie de performanta - [CLB] - fr

VIA K8T890 contra NVIDIA nForce 4 (platforme Athlon 64) - Prez. si teste comparative - [HWF] - fr

4 Placi de Baza cu cipset nForce 4 SLI care permit instalarea a doua placi video pentru obtinerea unei performante crescute in jocuri - [ANT] - eng

Cipseturile VIA K8T890, ATI Xpress 200 si NVIDIA nForce 4 pentru platforme AMD - Prezentare si teste comparative - [PPC] - fr

Cipseturile pentru platforma "Socket A" (produse de NVIDIA, VIA si SIS) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

Cipseturile pentru platforma "Socket A" (nForce 2 400, VIA KT880, SIS 748) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

6 Placi de Baza cu cipset nForce 2 (produse de Abit, Asus, MSI, Epox, etc.), placi pe care se monteaza procesoare Athlon XP - Test comparativ - [HWF] - fr

13 Placi de Baza de tipul "Socket 754" (cu cipseturi VIA K8T800 si NVIDIA nForce 3 150), placi pe care se monteaza procesoare Athlon 64 - Test comparativ - [XBL] - eng

4 Placi de Baza de tipul "Socket 754" (cu cipseturi VIA K8T800, VIA K8T800 Pro si NVIDIA nForce 3 250 Gb), placi pe care se monteaza procesoare Athlon 64 - Test comparativ - [TTH] - fr

5 Placi de Baza de tipul "Socket 754" (cu cipseturi VIA K8T800 Pro si NVIDIA nForce 3 250 Gb), placi pe care se monteaza procesoare Athlon 64 - Test comparativ - [ANT] - eng

4 Cipseturi pentru platforma "Socket 754" (produse de NVIDIA, VIA, SIS si ALi) - Test comparativ - [THG] - eng

5 Placi de Baza de tipul "Socket 939" (cu cipseturi VIA K8T800 Pro si NVIDIA nForce 3 150 Pro), placi pe care se monteaza procesoare Athlon 64 - Test comparativ - [ANT] - eng

Placi de Baza de tipul "Socket 940" (cu cipseturi VIA K8T800 si NVIDIA nForce 3 Ultra), placi pe care se monteaza procesoare Athlon 64 - Test comparativ - [ANT] - eng

Cipsetul NVIDIA nForce 3 250 Gb - Test comparativ in compania versiunii sale anterioare (nForce 3 150) si a unor cipseturi similare produse de VIA si SIS - [THG] - eng

Cipsetul NVIDIA nForce 3 250 Gb - Caracteristici tehnice si performanta - [HWF] - fr

7 Placi de Baza cu cipseturi i955X, i945P, i945G si nForce 4 SLI SPP pentru procesoare Pentium binucleate ("dual-core") - Recenzie comparativa - THR - eng

Cipseturile Intel i925, i915, i865, i875 pentru placi de baza LGA775 (Pentium 4) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

Cipseturile Intel i925 X, i915 P, i915 G pentru placi de baza LGA775 (Pentium 4) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

13 Placi de Baza bazate pe cipsetul i915, pentru Pentium 4 (soclu LGA775) - Comparatie - [ANT] - eng

Cipsetul VIA PT880 Pro (Pentium 4) pentru placi de baza cu sloturi AGP si PCI Express - Recenzie detaliata - [THG] - eng

Cipseturile VIA PT880 Pro si PT894 (Pentium 4) - Recenzie detaliata - [THR] - eng

Cipseturile pentru proc. Pentium 4 (produse de INTEL, VIA si SIS) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [THG] - eng

14 Placi de Baza pentru procesoare Pentium 4 - Test comparativ - [THG] - eng

8 Placi de Baza pentru procesoare Pentium 4 (cu cipseturi i925X, i915P si i915G) - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Placilor de Baza si Sectiunea dedicata cipseturilor - prezentare si testare - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Placilor de Baza - prezentare si testare - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Procesoarelor si Cipseturilor - prezentare si testare - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Placilor de Baza - prezentare si testare - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Hardware.fr dedicata Placilor de Baza - prezentare si testare - [HWF] - fr

6. LEGATURI STOCARE (HARDISCURI, CD, DVD)

20 de Hardiscuri cu capacitatea intre 80 si 400 GB (produse de Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital) - Clasificare in functie de performanta - [TTH] - fr

20 de Hardiscuri cu capacitatea de 80 GB (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

22 de Hardiscuri cu capacitatea de 120 GB (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

21 de Hardiscuri cu capacitatea de 160 GB (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL]

16 Hardiscuri cu capacitatea de 200 GB si mai mult (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

8 Hardiscuri ATA si SATA de 120 GB (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

9 Hardiscuri ATA si SATA intre 40 si 200 GB (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [TTH] - fr

Hardiscuri SATA (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [PPC] - fr

27 de Hardiscuri ATA intre 40 si 120 GB (produse de Seagate, Maxtor, IBM si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

Hardiscuri pentru sistemele de birou (desktop) (produse de Seagate, Maxtor, Hitachi, Samsung si Western Digital) - Test comparativ iunie 2004 - [ANT] - eng

3 Hardiscuri Externe cu capacitatea de 120 GB (produse de Maxtor si Western Digital) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

6 Hardiscuri Externe - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [THG] - eng

Garantia Hardiscurilor - Prezentare comparativa a politicii fabricantilor de hardiscuri (Seagate, Maxtor, Western Digital, Samsung, Hitachi) referitoare la durata garantiei - [TTH] - fr

6 Inscriptoare DVD - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. (07.2005) - [ANT] - eng

8 Inscriptoare DVD - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. (11.2004) - [ANT] - eng

8 Inscriptoare DVD - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. (10.2004) - [PPC] - fr

6 Inscriptoare DVD - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. (06.2004) - [XBL] - eng

6 Inscriptoare DVD - Prezentare comparativa si clasif. in functie de perf. (04.2004) - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Dispozitivelor de Stocare de Date - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Dispozitivelor de Stocare de Date - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Dispozitivelor de Stocare de Date - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Harware.fr dedicata Dispozitivelor de Stocare de Date - [HWF] - fr

7. LEGATURI MEMORIE

Module Ieftine de Memorie DDR400 (produse de Kingston, Mushkin, OCZ si Transcend) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [ANT] - eng

DDR2 contra DDR - Analiza comparativa a standardelor pentru memoria RAM - [XBL] - eng

Module de Memorie DDR500 (produse de Corsair, GeiL, Hynix, Kingston, Transcend si Simpletech) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

7 Module de memorie DDR2 (produse de Corsair, Crucial, Kingston, Mushkin si Transcend) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MSP] - eng

Module de memorie DDR2 (produse de Corsair, Crucial, Kingston, PQI, Mushkin si Centon) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [MTB] - eng

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Memoriei RAM - prezentare si testare module RAM - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Memoriei RAM - prezentare si testare module RAM - [ANT] - eng

8. LEGATURI DISPOZITIVE MULTIMEDIA

Placa de Sunet Creative SoundBlaster X-Fi Elite Pro - Recenzie detaliata - [ANT] - eng

9 Placi de Sunet (Gamesurround Fortissimo IV, Sound Expert 714DX, Sound Expert 514DX, Aureon Space, Audigy 2 ZS Digital Audio, Audigy 2 Value Digital Audio, Sound Blaster Live! 24 Bits, M-Audio Revolution 5.1, Intel HD Audio) - Recenzie comparativa - [PPC] - fr

8 Placi de Sunet 5.1 (Creative Audigy 2, Terratec Aureon, Hercules Muse/Fortissimo/Digifire, Philips Acoustic Edge, Nvidia nForce 2 APU) - Recenzie comparativa - [HWF] - fr

Placa de Sunet Creative Sound Blaster Audigy 4 Pro - Caracteristici tehnice si performanta - [HWF] - fr

Placa de Sunet Creative Sound Blaster Audigy LS - Caracteristici tehnice si performanta - [HWF] - fr

Placile de Sunet Integrate in placile de baza - Partea 1 si Partea 2 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

11 Seturi de Boxe 2.1 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [PPC] - fr - august 2005

11 Seturi de Boxe 2.1 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr - 2004

7 Seturi de Boxe 5.1 (produse de Altec Lansing, Creative, Hercules, Logitech) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

8 Seturi de Boxe 5.1 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

6 Tunere TV compatibile cu Windows XP Media Center Edition - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

6 Tunere TV - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [XBL] - eng

5 Seturi de Casti 5.1 - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

11 Dispozitive de Redare MP3 (produse de Creative, Samsung, Apple, Philips, etc.) - Prezentare comparativa - [PPC] - fr

Sectiunea sitului Xbit Labs dedicata Dispozitivelor Multimedia - [XBL] - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Dispozitivelor Multimedia - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Dispozitivelor Multimedia - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Hardware.fr dedicata Dispozitivelor Multimedia - [HWF] - fr

9. LEGATURI CARCASE SI SURSE DE ALIMENTARE

18 Surse de Alimentare - Prezentare comparativa - [ANT] - eng

8 Surse de Alimentare cu puteri intre 300 W si 520 W - Test Comparativ - [THR] - eng

15 Surse de Alimentare cu puteri intre 350 W si 430 W - Test Comparativ - [MAT] - fr

16 Surse de Alimentare cu puteri intre 300 W si 350 W - Test Comparativ - [MAT] - fr

6 Surse de Alimentare cu puteri intre 300 W si 550 W - Test Comparativ - [TTH] - fr

Formatul BTX pentru carcase - Prezentare detaliata si comparatie cu formatele anterioare - [ANT] - eng

Calcularea necesarului de putere electrica pentru calculatorul nostru - eng

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Carcaselor - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Materiel dedicata Carcaselor - [MAT] - fr

Sectiunea sitului Materiel dedicata Surselor de Alimentare - [MAT] - fr

10. LEGATURI MONITOARE

11 monitoare LCD cu diagonala de 19 inci (produse de LG-Philips, Samsung, Fujitsu, AU Optronics) - Prezentare comparativa - [HWF] - fr

11 monitoare CRT cu diagonala de 19 inci (produse de Philips, Iyama, LG, Mitsubishi, NEC, Sony, Hitachi, Viewsonic, ADI, CTX) - Prezentare comparativa - [HWF] - fr

7 monitoare LCD cu diagonala de 20 de inci (produse de Acer, Belinea, Dell, LaCie, NEC, Sony, Philips) - Prezentare comparativa - [HWF] - fr

7 monitoare LCD cu diagonala de 19 inci (produse de NuTech, ViewSonic, Benq, Planar, Samsung, Sony, Dell) - Prezentare comparativa - [ANT] - eng

6 monitoare LCD cu diagonala de 19 inci (produse de Xerox, Hyundai, NEC, Benq, LG, Philips) - Prezentare comparativa - [PPC] - fr

11 monitoare LCD TFT cu diagonala de 17 inci si timpul de raspuns intre 12 ms si 25 ms - Prezentare comparativa - [PPC] - fr

10 monitoare LCD de 17 inci - Prezentare comparativa - [XBL] - eng

17 monitoare LCD cu diagonale intre 17 si 21 de inci - Prezentare comparativa - [HWF] - fr

12 monitoare LCD TFT cu diagonala de 17 inci - Prezentare comparativa - [PPC] - fr

Comparatie intre 2 monitoare de calitate, unul CRT si altul LCD - [HWF] - fr

Pixelii morti - Prezentarea politicii diversilor producatori referitoare la inlocuirea monitoarelor in functie de tipul, numarul si pozitia pixelilor morti - [HWF] - fr

Sectiunea sitului Anandtech dedicata Monitoarelor - sint prezentate si testate diferite modele de monitoare LCD si CRT - [ANT] - eng

Sectiunea sitului Hardware.fr dedicata Monitoarelor - sint prezentate si testate diferite modele de monitoare LCD si CRT - [HWF] - fr

11. LEGATURI IMPRIMANTE

Imprimante cu jet de cerneala - Partea 1 (08.2004) si Partea 2 (10.2004) - Comparatie intre produsele companiilor HP, Canon, Epson, Lexmark - [HWF] - fr

Imprimante Multifunctionale - Comparatie intre produsele companiilor HP, Canon, Epson, Lexmark - [HWF] - fr

Imprimante speciale pentru poze (format 10 x 15 cm) - Prezentare comparativa si clasificare in functie de performanta - [HWF] - fr

INTRETINERE CALCULATOR

MENTENANTA PC :

CURATARE VENTILATOR , SURSA DE ALIMENTARE , MAUS , TASTATURA , MONITOR

PARTEA 1

1. ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE

2. ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE EXTERNE (PERIFERICE)

3. ÎNTRETINEREA CARCASEI

4. ÎNTRETINEREA MONITORULUI

ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE

1. NOTIUNI GENERALE

2. MATERIALE NECESARE

3. PRECAUTII

4. CURATAREA SUPRAFETELOR

5. INTRETINEREA VENTILATOARELOR

6. INTRETINEREA RACITORULUI PROCESORULUI

7. INTRETINEREA PROCESORULUI

8. INTRETINEREA PLACII VIDEO

9. INTRETINEREA PLACII DE BAZA, A PLACILOR DE EXTENSIE SI A MEMORIEI RAM

10. INTRETINEREA UNITATILOR DE STOCARE

11. INTRETINEREA SURSEI DE ALIMENTARE

12. PERIODICITATEA PROCESULUI DE CURATARE

1. NOTIUNI GENERALE

Componentele interne ale unui calculator degaja o cantitate importanta de caldura in timpul functionarii acestuia. Principalelele componente care produc caldura sint transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hardiscul, unitatea CD-ROM si placa video. Unele din aceste componente au instalate niste dispozitive de disipare a caldurii (ventilator sau radiator sau ambele) care isi fac cu succes datoria mai ales daca ele insele sint bine intretinute.

Un alt factor care afecteaza disiparea caldurii produsa de calculator este praful care datorita atractiei electrostatice si gravitatiei are tendinta de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus pe o suprafata (de exemplu pe placa de baza sau pe placa video) actioneaza ca un izolator termic reducind schimbul de caldura intre suprafata respectiva si mediul inconjurator. Ca urmare suprafata respectiva nu va putea sa transfere o parte din caldura catre mediul ambiant si este posibil ca piesa careia ii apartine suprafata in cauza sa devina in timp instabila in functionare.

Mediul ambiant in care se afla calculatorul are o importanta deosebita in functionarea optima a acestuia. Calculatorul este un aparat a carui racire se face cu aer adus din mediul inconjurator. Prinicipiul de atragere a aerului pentru racirea componentelor interne ale calculatorului este foarte simplu. Sursa de alimentare este inchisa intr-o cutie metalica care este prevazuta cu multe fante. Ventilatorul sursei de alimentare este orientat in asa fel incit sa elimine aerul incalzit din interiorul sursei. In momentul in care ventilatorul sursei elimina aerul din interiorul ei se creeaza un efect de vid si ca urmare prin fantele cutiei sursei va intra aer din interiorul carcasei calculatorului, aer care si el urmeaza sa fie eliminat. Efectul de vid apare si in interiorul carcasei si ca urmare aerul care este atras de sursa de alimentare este inlocuit cu aer din exteriorul carcasei. Acest aer din mediul ambiant patrunde in carcasa prin micile gauri care exista pe panourile acesteia.

Este indicat sa pastram temperatura mediului ambiant din camera in care se afla calculatorul la valori rezonabile, de pina la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie sa supunem calculatorul la variatii mari de temperatura pentru ca exista posibilitatea ca acestea sa produca defectarea unora dintre componente, cel mai frecvent prin ruperea unor conexiuni ("lipituri") intre piesele electronice care compun un circuit. De exemplu daca pe timp de iarna, avind calculatorul oprit am uitat geamul deschis la camera timp de 1-2 ore si temperatura a scazut mult este recomandat ca sa lasam temperatura sa revina la valori de peste 15-16 grade Celsius inainte de a porni calculatorul.

Cu cit aerul din camera in care se afla calculatorul este mai curat, cu atit calculatorul va functiona mai bine. Aceasta inseamna ca trebuie sa aspiram in mod regulat praful din camera si sa nu permitem fumatul in aceasta. Atunci cind ne hotarim sa punem aspiratorul trebuie sa avem inchis calculatorul de cel putin o ora pentru ca el sa fie deja rece si electricitatea statica acumulata de componente sa fie minima. Va trebui sa acoperim cu saci de plastic atit calculatorul cit si monitorul si perifericele (tastura, boxe, etc.). Dupa ce am terminat lucrul cu aspiratorul va trebui sa aerisim bine camera inainte de a reporni calculatorul. Aceasta masura de precautie este necesara deoarece in timpul functionarii aspiratorului o cantitate importanta de praf care se afla in covoare se va ridica in aer si o parte din ea nu va fi aspirata, raminind in suspensie. La repornirea calculatorului o parte din acest praf din aer va intra in carcasa si se va depune pe componentele interne.

2. MATERIALE NECESARE

Pentru asigurarea unei intretineri corecte a calculatorului avem nevoie de citeva cirpe de bumbac curate, uscate si care sa nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o solutie de detergent lichid care sa fie compusa din apa si sapun sau un detergent folosit pentru spalarea vaselor. In fine este posibil sa avem nevoie si de o mica pensula de pictura curata (nefolosita) si moale care ne va ajuta sa curatam praful din zone mai greu accesibile.

Un accesoriu util este si un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care sa poata inversa fluxul de aer, adica sa fie capabil sa sufle aerul. Nu este indicat sa tinem dispozitivul prin care suflam aerul (furtun, de ex.) foarte aproape de suprafata care trebuie curatata, mai ales daca viteza curentului de aer este mare.

3. PRECAUTII

Un calculator care nu a fost curatat de multa vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf si ca urmare este bine sa ne luam citeva precautii care sa ne asigure ca nu ne vom periclita sanatatea. Este bine sa folosim niste ochelari de plastic etansi (de exemplu niste ochelari de schi) pentru a evita sa ne intre praful in ochi. Daca nu avem astfel de ochelari trebuie pur si simplu sa inchidem ochii atunci cind suflam praful de pe componente. De asemenea trebuie sa evitam cit putem de mult sa inhalam o cantitate mare de praf.

Atunci cind suflam cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie sa facem operatia respectiva in exteriorul casei sau pe balcon (pentru ca acest praf sa nu ramina in incaperea in care se afla calculatorul) si de asemenea sa fim atenti la directia fluxului de aer in asa fel incit sa nu inspiram noi praful mobilizat de pe componente.

4. CURATAREA SUPRAFETELOR

Toate suprafetele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai intii sterse de praf cu o cirpa uscata si abia apoi curatate cu o solutie de apa calduta si detergent lichid.

Trebuie tinut minte faptul ca solutia de apa calduta si detergent (sau apa si sapun) nu se pune direct pe piesa curatata ci pe cirpa cu care curatam. Pentru suprafetele de plastic putem folosi si alcool sanitar (spirt) care are avantajul ca se evapora foarte repede dar care nu curata atit de bine ca solutia de apa si detergent lichid si care are si un miros specific care nu este foarte placut.

Inmuiem o cirpa in solutia de detergent (in intregime sau doar o parte din ea), si apoi stoarcem foarte bine cirpa in asa fel incit sa nu mai curga apa din ea indiferent cit de tare o stoarcem. Stergem cu cirpa suprafetele murdare si apoi inlaturam detergentul ("clatim") de pe suprafetele respective cu ajutorul unei cirpe curate inmuiata in apa si foarte bine stoarsa. Dupa aceea stergem orice urma de apa de pe suprafetele curatate cu ajutorul unei cirpe uscate.

5. INTRETINEREA VENTILATOARELOR

Functionarea optima a sistemului de calcul chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata depinde in mare masura de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa caldura degajata de componentele calculatorului. Un ventilator nou isi indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul sau scade. Prinicipalele cauze pentru scaderea randamentului ventilatorului sint acumularea de praf pe palelele elicei (care le ingreuneaza miscarea) si disparitia lubrifiantului care asigura rotirea lina (fara sincope) a elicei.

Un ventilator care functioneaza normal emite un zgomot care isi pastreaza aceeasi intensitate, ca un fel de zumzet (biziit) continuu. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat, care nu are in pemanenta aceeasi intensitate pentru ca numarul de rotatii pe minut variaza destul de mult chiar pe perioade scurte de timp. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioada de timp, semn ca el s-a oprit din functionare. Ne putem da seama ca un ventilator merge prost fie dupa zgomotul scos de el, fie daca pornim calculatorul cu carcasa deschisa si ne uitam la ventilator cu o lanterna.

Stergerea palelor elicei se face intii cu o cirpa uscata pentru a indeparta praful si apoi cu o cirpa umezita in solutie de detergent. Stoarcem bine cirpa si curatam murdaria de pe toata suprafata ventilatorului (elice si casa elicei) dupa care stergem ventilatorul cu o cirpa uscata. Putem insa sa stergem direct palele cu o cirpa umezita in apa, fara a mai folosi cirpa uscata. De asemenea se poate folosi si un tampon de vata umezit in spirt.

Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit in mecanica fina (de ex. cel folosit pentru ungerea componentelor ceasurilor mecanice). Un ventilator (indiferent ca este cel de la sursa de alimentare, de pe racitor sau cel de pe placa video) este compus dintr-o elice de plastic care se invirteste fixata pe un ax. Rotirea este cu atit mai usoara cu cit axul este mai bine lubrifiat (uns) cu ulei. Un ventilator nou are destul lubrifiant pentru a functiona optim un an de zile insa cu trecerea timpului lubrifiantul dispare si rotirea elicei ventilatorului devine din ce in ce mai grea, iar acest lucru se rasfringe asupra functionarii procesorului care nu mai este racit suficient. Axul ventilatorului nu este vizibil, el fiind acoperit cu un mic dop de cauciuc care este si el ascuns vederii.

Toate ventilatoarele au doua etichete autocolante lipite pe parti opuse ale portiunii centrale a elicei, dintre care una este colorata mai viu si este mai frumoasa iar alta este colorata in culori mai sterse, fiind mai putin atragatoare. Eticheta mai frumoasa acopera partea elicei care se vede la exterior si are o functie publicitara, ea acoperind doar o suprafata de plastic. Eticheta mai putin atragatoare acopera insa dopul de cauciuc pe care trebuie sa-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Inlaturam eticheta fara a o rupe sau mototoli si o punem bine pentru ca o vom pune la loc dupa ce ungem axul.

Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei surubelnite cu capul plat si subtire sau cu ajutorul unui briceag, a unei foarfeci, etc. Punem capul surubelnitei la limita dintre marginea dopului de cauciuc si portiunea din plastic a elicei si apoi tragem usor in sus iar dopul va iesi. In compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste care punem o picatura de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picatura este suficienta, nu este necesar si nici indicat sa punem mult ulei.

Punem dopul de cauciuc la loc apasindu-l cu degetul si apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o bucata de banda izolatoare (sau scoci) daca lipiciul etichetei nu mai permite atasarea ei. Apoi tinem ventilatorul cu dopul in sus si rotim de citeva ori cu mina elicea ventilatorului pentru a permite uleiului sa patrunda in jos pe toata lungimea axului. Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumatate de ora inainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului sa coboare pe ax si sa nu iasa pe linga marginile dopului atunci cind manipulam ventilatorul.

Pentru ventilatoarele mici (cum sint cele ale unor placi video mai ieftine) care nu au dop de cauciuc deasupra axului lor, este esential sa il acoperim pe acesta din urma fie cu eticheta autocolanta, fie cu o bucata de banda izolatoare (recomandat) sau cu scoci daca eticheta si-a pierdut lipiciul. Eticheta sau bucata de scoci trebuie aplicate doar dupa ce am curatat bine suprafata pe care urmeaza sa le lipim. In nici un caz nu trebuie lasat descoperit axul ventilatorului, pentru ca in acest caz lubrifierea sa a fost in zadar, uleiul disparind in citeva zile. Cantitatea de ulei folosita la lubrifiere nu trebuie sa fie foarte mare pentru ca daca punem prea mult ulei el va dezlipi eticheta de pe axul ventilatorului si se va scurge in afara. De fapt in cazul ventilatoarelor fara dop de cauciuc este mai degraba indicat sa folosim un lubrifiant pe baza de pasta (de ex. vaselina), pentru ca acesta este mai aderent si nu riscam sa il pierdem atit de usor din cauza fortei centrifuge. Temperatura ridicata scade consistenta pastei lubrifiante, ceea ce permite ungerea optima a axului ventilatorului. Lubrifiantul-pasta se va evapora dupa un anumit timp si va trebui aplicat din nou, dar chiar si asa durata de functionare corespunzatoare a ventilatorului este dubla fata de lubrifiantii pe baza de ulei.

6. INTRETINEREA RACITORULUI PROCESORULUI

Functionarea la capacitate maxima a procesorului chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata depinde in mare masura de capacitatea racitorului de a disipa caldura degajata de procesor. Un racitor nou isi indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul racitorului scade. Prinicipalele cauze pentru scaderea randamentului racitorului sint acumularea de praf (pe radiator si pe ventilator) si disparitia lubrifiantului care asigura rotirea usoara a palelor ventilatorului.

Praful actioneaza nefast asupra racitorului prin doua mecanisme. El se depune pe palele ventilatorului si face ca acestea sa se roteasca mai greu, dar se depune si pe structura lamelara a radiatorului ingreunind schimbul de caldura dintre aceasta si mediul exterior.

Radiatorul se curata usor de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem cu grija in spatiile dintre lamelele radiatorului si o miscam intr-o parte si in alta. Putem folosi si o pensula de pictura (nefolosita pentru pictat) pentru a curata de praf anumite zone ale radiatorului. Curatarea ventilatorului si lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea de intretinere a ventilatoarelor.

Intretinerea racitorului este bine sa fie facuta la intervale regulate dar oricum cel putin o data la 6 luni pentru a fi siguri ca elicea ventilatorului poate sa mentina numarul de rotatii pe minut necesar pentru racirea adecvata a procesorului. Ea poate fi facuta si fara a demonta radiatorul, cu alte cuvinte este posibil sa demontam doar ventilatorul si sa facem procedurile de intretinere ale radiatorului (curatarea de praf) pastrindu-l pe acesta montat peste procesor.

7. INTRETINEREA PROCESORULUI

Procesorul nu necesita o intretinere propriu-zisa, dar este bine sa-l demontam daca dorim sa fim siguri ca transferul de caldura intre el si radiator este maxim. Pasta termoconductoare, cea care asigura transferul termic, este supusa la temperaturi foarte mari si ca urmare este posibil ca in timp calitatea ei sa sa se degradeze, lucru care poate avea consecinte nefaste asupra functionarii procesorului. Inlocuirea pastei termoconductoare este o operatiune extrem de simpla. Va trebui sa stergem pasta termoconductoare veche de pe suprafata procesorului si a bazei radiatorului cu o cirpa uscata si apoi sa curatam ambele suprafete cu ajutorul unei cirpe imbibate (si bine stoarse) in spirt. In final stergem bine cu o cirpa uscata ambele suprafete. Trebuie sa fim atenti sa nu apasam tare pe procesor in timpul operatiei de curatare.

Montam procesorul in soclu si aplicam o picatura de pasta termoconductoare (din seringa furnizata impreuna cu racitorul) pe suprafata lui. Imprastiem cu delicatete picatura de pasta intr-un strat omogen pe toata suprafata procesorului cu ajutorul degetului aratator invelit intr-o bucata de plastic (punga, mînusa) si inlaturam pasta care a depasit marginile procesorului. Dupa aceasta operatiune putem sa montam racitorul peste procesor.

8. INTRETINEREA PLACII VIDEO

Placile video (PV) moderne sint componente de a caror functionare la parametri maximi depinde performanta generala a calculatorului. Ele au procesoare grafice (GPU-VPU) din ce in ce mai puternice care degaja din ce in ce mai multa caldura. Inlaturarea caldurii se face cu ajutorul unor radiatoare (asezate atit pe GPU cit si pe memoria de pe PV) si a unui ventilator pentru GPU.

Placa video este usor de demontat, ceea ce face ca intretinerea ei sa nu fie dificila. Ventilatorul PV este fixat prin niste suruburi pe radiatorul de pe GPU. Pentru a le desuruba trebuie sa avem la indemina o surubelnita cu un cap ceva mai mic. Dupa desurubare deconectam cablul de alimentare al ventilatorului, cablu care este fixat intr-o priza de pe PV. Unele ventilatoare sint acoperite cu un grilaj (masca) asemanator cu cel prezent la racitoarele procesoarelor, pe care trebuie sa-l inlaturam prin desurubare inainte de a putea sa demontam ventilatorul. Radiatorul de pe GPU si cele de pe memorii sint de obicei lipite de acestea deci nu este indicat sa incercam sa le inlaturam.

Suflam cu aer PV pe ambele parti pentru a indeparta praful de pe ea si eventual folosim si o cirpa uscata sau o pensula pentru a curata anumite portiuni ale ei pe care praful a ramas aderent.

Radiatorul se curata de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem cu grija in spatiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU si memorii) si o miscam intr-o parte si in alta. Curatarea postamentului radiatorului (portiunea care acopera procesorul grafic) trebuie facuta cu delicatete, fara a apasa tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi si o pensula de pictura pentru a curata de praf anumite zone ale radiatoarelor. Curatarea ventilatorului si lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea de intretinere a ventilatoarelor.

Racitoarele ("coolers") de pe placile video sint de multe ori principalele responsabile de functionarea necorespunzatoare a acestora. Un racitor care nu a fost curatat timp de 3 - 6 luni va duce la supraincalzirea cipsetului grafic si in consecinta la deteriorarea performantei acestuia, in special in cursul aplicatiilor grafice intensive (jocuri 3D, etc.). Din cauza faptului ca ventilatoarele de pe PV cu performanta obisnuita sau medie sint de cele mai multe ori de mici dimensiuni, ele isi vor pierde destul de usor lubrifiantul si nu vor mai fi capabile sa se roteasca cu numarul de rotatii pe minut necesar pentru racirea corespunzatoare a cipsetului. Un ventilator care are nevoie de lubrifiere scoate un sunet sincopat (cu intreruperi) si nu unul constant (zumzet).

In conditiile in care ventilatorul PV se roteste foarte incet, plasticul din care este construita PV se va supraincalzi si va emite un miros caracteristic de ars, chiar daca nici una din componentele electronice de pe ea nu s-a ars la acel moment. Daca nu vom demonta ventilatorul de pe PV pentru a-l curata de praf si a-l lubrifia atunci avem toate sansele ca PV sa devina inutilizabila, pentru ca mai devreme sau mai tirziu una din componentele electronice principale (cipsetul sau modulele de memorie) nu va mai rezista la temperatura crescuta si se va arde cu adevarat. MunteAlb recomanda curatarea racitorului (radiator + ventilator) placii video o data la 3 luni sau mai des, in functie de cit de buna este retentia lubrifiantului. Este esential ca dupa lubrifierea ventilatorului sa acoperim axul lui cu eticheta autocolanta, pentru ca daca nu o vom face tot uleiul pe care l-am pus se va pierde in citeva zile din cauza evaporarii si a actiunii fortei centrifuge. In cazul in care eticheta autocolanta si-a pierdut lipiciul o putem inlocui cu o bucata de banda izolatoare (recomandat) sau cu scoci.

Pentru ventilatoarele mici fara dop de cauciuc este recomandata folosirea unui lubrifiant pe baza de pasta, cum este vaselina, care nu se pierde atit de repede pentru ca se evapora mai greu si este aderenta. Se ia cu virful unui ac o cantitate mica de lubrifiant si se unge axul ventilatorului, dupa care se trage usor de elice inspre exterior de citeva ori pentru a impastia lubrifiantul pe toata lungimea axului. Apoi se invirt palele de 2-3 ori. Chiar daca palele se misca greu nu trebuie sa ne facem probleme, deoarece temperatura crescuta din timpul functionarii placii video va scade consistenta pastei si palele se vor roti la viteza maxima. Si in acest caz nu trebuie sa uitam sa aplicam eticheta sau banda izolanta deasupra axului ventilatorului. Putem folosi ca lubrifiant orice pasta medicinala sau cosmetica pentru ca acestea contin in cantitati mari lanolina si parafina. Un ventilator fara dop caruia i s-a aplicat pasta lubrifianta functioneaza corespunzator o perioada dubla fata de unul caruia i-a fost aplicat un lubrifiant lichid.

9. INTRETINEREA PLACII DE BAZA, A PLACILOR DE EXTENSIE SI A MEMORIEI RAM

Placa de baza (PB) trebuie suflata cu aer pe ambele parti pentru a indeparta praful acumulat la suprafata ei. Este posibil ca o parte din praf sa ramina aderent la suprafata in unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de memorie, etc.) si acesta va trebui indepartat cu o cirpa uscata sau cu o pensula. Cablurile de conectare a componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie si ele sterse de praf.

Una din componentele cipsetului PB si anume cea numita "NorthBridge" este racita fie cu un radiator, fie cu un racitor complet (radiator si ventilator). Pentru intretinerea acestora se procedeaza asa cum a fost explicat mai sus.

Placile de extensie sint placile introduse in sloturile PCI (modem, placa de retea, etc.) si la fel ca PV ele trebuie curatate de praf prin suflare si eventual cu ajutorul unei cirpe uscate. Modulele de memorie trebuie sterse de praf cu o cirpa uscata.

10. INTRETINEREA UNITATILOR DE STOCARE

Hardiscul, unitatea CD-ROM si unitatea de discheta trebuie sterse de praf la exterior cu o cirpa uscata.

Functionarea unitatii CD-ROM este uneori afectata de acumularea de praf la interior (mai ales daca folosim discuri murdare, pline de praf) care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Exista niste CD-uri speciale care permit curatarea lentilei respective. In mod normal nu este necesar sa folosim aceste discuri speciale pentru ca unitatea functioneaza bine timp de cel putin 1,5-2 ani de folosire intensiva, dupa care este recomandat sa o inlocuim cu o unitate noua.

Unitatea de discheta este una din componentele care acumuleaza pe parcursul timpului mult praf la interior indiferent daca o folosim sau nu. Acest lucru se intimpla din cauza prezentei fantei de introducere a dischetelor prin care intra mult praf chiar daca fanta este acoperita de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte usor pentru ca panoul frontal din plastic si partea superioara a carcasei metalice nu sint fixate cu suruburi ci au niste ghidaje care se incastreaza in niste gauri si astfel putem curata praful din interiorul unitatii. Aceste unitati sint insa atit de ieftine incit dupa 1,5-2 ani de folosire intensiva este mai bine sa cumparam o unitate noua daca cea pe care o avem nu mai functioneaza corespunzator.

11. INTRETINEREA SURSEI DE ALIMENTARE

Sursa de alimentare este componenta care in caz ca nu este intretinuta periodic poate afecta cel mai mult functionarea calculatorului. Multi utilizatori ai calculatoarelor se pling de faptul ca sursele ieftine nu sint fiabile si ca se defecteaza mai devreme sau mai tirziu. Ei recunosc totusi ca nu au acordat atentie faptului ca sursa de alimentare trebuie intretinuta corespunzator pentru a avea randament maxim si de durata. Nu trebuie insa pierdut din vedere faptul ca si sursele scumpe trebuie intretinute, pentru ca si ele sint afectate de praf si caldura. Este posibil ca sursele scumpe sa fie mai tolerante la lipsa de intretinere, insa in timp si ele isi vor pierde din functionalitate daca nu sint curatate.

Sursa este compusa in principal dintr-un transformator care are rolul de a prelua curentul electric alternativ de 220 V provenit de la priza de perete si de a-l transforma in curent continuu de diferite voltaje pentru alimentarea componentelor calculatorului. Transformatorul se incalzeste foarte tare in timpul functionarii si pentru racirea lui se foloseste un ventilator care elimina in permanenta aerul cald din cutia sursei.

Temperaturile inalte si praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului si in consecinta functionarea sursei de alimentare este perturbata. La sfirsitul unui an de functionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei sa isi piarda o mare parte din lubrifiant si palele elicei sa fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va deveni sincopat (se opreste, porneste iar, etc.) iar daca ne uitam cu lanterna putem vedea ca palele se invirtesc greu. Uneori este posibil ca ventilatorul sa nu inceapa sa se invirta atunci cind pornim calculatorul sau sa se opreasca dupa un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars si acesta este semnul cel mai evident ca trebuie sa inchidem calculatorul si sa curatam sursa sau sa cumparam una noua. Prezenta mirosului de ars nu inseamna ca sursa s-a ars si nu mai poate functiona. Daca o curatam in mod corespunzator ea va functiona bine.

Marea dilema legata de intretinerea surselor de alimentare este data de faptul ca pentru a le curata complet trebuie sa le deschidem si in acest fel rupem sigiliul producatorului. Daca nu le curatam la timp ele se vor strica, iar daca vrem sa le curatam vom pierde garantia oferita de producator. Fiecare posesor de calculator trebuie sa decida singur daca isi asuma riscul de a pierde garantia. Este recomandat ca sursa de alimentare sa fie deschisa si curatata de personal specializat de la un service pentru calculatoare. Deschiderea sursei de alimentare este prezentata aici doar in scop informativ, fiecare utilizator care o pune in practica asumindu-si responsabilitatea personala pentru deschiderea sursei si curatarea ei la interior.

Exista si posibilitatea sa efectuam o curatire partiala a sursei fara a o deschide. Pentru aceasta suflam cu aspiratorul aer prin fantele cutiei in care se afla sursa si astfel eliminam o parte din praful asezat pe piesele din sursa. Cu acest procedeu nu rezolvam insa cele mai importante probleme si anume curatarea palelor ventilatorului si lubrifierea axului acestuia.

Cutia sursei este alcatuita din doua parti metalice incastrate si atasate prin suruburi. Inlaturam suruburile de la partea superioara a cutiei si scoatem "acoperisul" acesteia. Pe tot parcursul manevrelor urmatoare este indicat sa nu atingem piesele sursei de alimentare. In acest moment putem "sufla" aer peste componente pentru a inlatura praful. Desurubam ventilatorul si il scoatem din cutie atit cit putem, el fiind fixat printr-un cablu care nu se poate deconecta. Aplicam procedurile cunoscute de intretinere a ventilatorului (curatare de praf si lubrifiere) dupa care remontam cutia sursei.

12. PERIODICITATEA PROCESULUI DE CURATARE

Procesul de curatare a componentelor interne trebuie repetat periodic dar nu este nevoie sa demontam complet calculatorul decit cel mult o data la 6 luni pentru a-l curata de praf in mod temeinic. Periodicitatea intretinerii unui calculator este in anumite limite o materie de preferinta personala, insa nu trebuie uitat ca un calculator bine intretinut functioneaza mai bine decit unul care este neglijat d.p.d.v al curateniei.

Este indicat ca o data la 3 luni (sau mai frecvent, in functie de mediul ambiant in care se afla calculatorul) sa deschidem carcasa calculatorului si sa suflam aer peste componente pentru a le curata de praf. Unele componente (placa video, de ex.) pot fi demontate si curatate foarte usor. Putem de asemenea sa stergem de praf unitatile de stocare fara a le demonta. Ventilatoarele trebuie curatate de praf si eventual lubrifiate o data la 3 luni.

ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE EXTERNE (PERIFERICE)

1. INTRETINEREA MAUSULUI

2. INTRETINEREA TASTATURII

3. INTRETINEREA BOXELOR, A IMPRIMANTEI, MICROFONULUI, JOYSTICULUI

Perifericele sint componentele aflate in exteriorul calculatorului si care se conecteaza la acesta prin porturi (USB, serial, paralel). Ele se murdaresc de obicei din cauza prafului care se depune pe ele insa in cazul mausului si tastaturii ele se murdaresc in special prin contactul cu miinile noastre. Desi miinile sint spalate frecvent, ele ramin partea cea mai "murdara" a corpului nostru pentru ca ne folosim de ele pentru a inspecta si a manipula obiectele din mediul inconjurator, obiecte care nu sint intotdeauna foarte curate.

Murdarirea mausului si a tastaturii mai este determinata si de niste obiceiuri mai putin igienice insa foarte raspindite. Utilizatorii calculatoarelor au destul de frecvent obiceiul sa manince sau sa bea (de ex. cafea) in timp ce folosesc calculatorul. Firimiturile sau picaturile de lichid se lipesc de miinile noastre si in acest fel ele ajung pe maus sau pe tastatura, murdarindu-le.

1. INTRETINEREA MAUSULUI

Mausul este componenta periferica cea mai folosita si ca urmare necesita intretinerea cea mai frecventa. Cele mai raspindite mausuri ramin cele cu bila, desi in ultimul timp mausurile optice tind sa devina din ce in ce mai folosite.

Mausul (cu bila sau optic) trebuie curatat la exterior cu ajutorul unei cirpe umezite (si bine stoarse) intr-o solutie de apa si detergent. Apoi trebuie sters cu o cirpa uscata.

Curatarea la interior este valabila doar pentru mausurile cu bila. Acestea stau de obicei pe un covoras din plastic ("mouse pad") pe care se aduna atit praf cit si alte tipuri de murdarie. De exemplu atunci cind miscam mausul, podul palmei si unele degete se freaca de covoras iar celulele descuamate rezultate se vor depozita incetul cu incetul pe covoras desi ele sint invizibile pentru ochii nostri. Cu timpul insa pe covoras vor apare mici pete de murdarie. O parte din murdaria de pe covoras este preluata de bila mausului si depozitata la interiorul acestuia. In momentul in care mausul devine foarte murdar la interior el nu mai functioneaza corespunzator, cursorul de pe ecran se misca greu si nu merge in directia dorita de noi.

Deschiderea unui maus este extrem de usoara. Intoarcem mausul "pe spate" si observam ca in jurul bilei se afla o piesa de plastic circulara ("colac") pe care sint desenate doua sageti cu orientare opusa. Punem degetele mari de la ambele miini pe piesa circulara si le miscam in sensul sagetilor, adica unul din degete in sus si celalt in jos. Se formeaza un cuplu de forte si colacul se va desuruba extrem de usor facind un zgomot specific (un "clic"). Este posibil ca pe colac sa fie doua arii care sint concepute special pentru punerea degetelor pe ele, in sensul ca sint "zimtate" si maresc aderenta degetelor. Intoarcem mausul "pe burta" (in pozitia normala de functionare) si lasam bila sa ne cada in palma. Punem bila si colacul de-o parte. Atunci cind montam la loc mausul repetam procedura de demontare in sens invers (inclusiv rotirea colacului in sens invers).

La interiorul compartimentului bilei observam doi mici cilindri ("role") de plastic, care sint cei care transmit miscarea bilei catre dispozitivele care o folosesc pentru a ii indica cursorului de pe ecran directia de deplasare. Mai observam si o rotita de plastic care serveste la tinerea in tensiune a bilei (apasata pe cei doi cilindri) in asa fel incit miscarea ei sa fie interpretata corect. Murdaria de pe bila se depune cu timpul atit pe cilindri cit si pe rotita (de obicei sub forma unor fisii de latime variabila) iar rezultatul este ca bila "patineaza" pe cei doi cilindri, iar acestia sint incapabili sa transmita care sint amplitudinea si directia corecta de miscare a bilei.

Va trebui sa curatam atit bila cit si cilindrii si rotita cu ajutorul unei mici cirpe umezite in solutie de apa si detergent, cirpa care trebuie sa fie foarte bine stoarsa. Putem sa mobilizam murdaria de la interiorul mausului (dupa ce am umezit cilindrii) ajutindu-ne de o mica surubelnita (sau bat de chibrit, etc.) cu care sa riciim (foarte delicat) suprafata cilindrilor si a rotitei in asa fel incit fisiile de murdarie sa se desprinda. Este esential sa rotim cilindrii si rotita pentru ca sa le curatam intreaga suprafata. Dupa curatare stergem bila si piesele de la interiorul mausului cu o cirpa uscata si care sa nu lase scame.

Curatarea mausului trebuie facuta saptaminal sau cel mult la doua saptamini. Uneori mausul se murdareste foarte repede (2-3 zile) mai ales daca il folosim intensiv pentru jocuri (de tip FPS sau RTS) pe care le jucam timp de citeva ore pe zi. De fiecare data cind curatam mausul trebuie sa il deconectam de la calculator.

2. INTRETINEREA TASTATURII

Tastatura devine cu timpul cea mai murdara componenta a calculatorului si aceasta datorita tolerantei crescute la murdarie, a carei acumulare nu afecteaza functionalitatea tastaturii. Murdaria provine in principal de pe miinile noastre (celule descuamate de ex.) dar provine si din nenumarate alte surse (praf si scame din atmosfera, firimituri, par, etc.). Ea aluneca prin spatiile dintre taste si ramine cantonata pe postamentul pe care sint fixate tastele fara a le afecta prea mult functionalitatea.

Curatarea tastaturii este o operatiune simpla insa destul de laborioasa. Inainte de a incepe curatarea trebuie sa deconectam tastatura de la calculator si sa ne notam care este pozitia tastelor (sau sa fi facut in prealabil o poza pe care sa o avem la dispozitie). Apoi va trebui sa scoatem tastele una cite una folosind virful unei surubelnite (sau un cutitas, o foarfeca, etc.) pe care il introducem sub una din laturile tastei dupa care tragem in sus cu delicatete, fara a forta. Scoaterea este mai usoara daca ne folosim de principiul pirghiei si sprijinim surubelnita pe marginea cadrului postamentului care delimiteaza tastele.

Dupa ce am scos toate butoanele le curatam cu ajutorul unei cirpe curate inmuiata intr-o solutie de apa si detergent, le clatim cu o cirpa inmuiata in apa, dupa care le stergem cu o cirpa uscata. In cazul postamentului trebuie mai intii sa inlaturam praful si murdaria acumulata si apoi sa il stergem si pe el cu o cirpa inmuiata in solutie de detergent, dupa care sa il stergem cu o cirpa uscata. Cirpele inmuiate trebuie sa fie bine stoarse, in asa fel incit sa nu picuram apa in gaurile in care se fixeaza tastele.

Tastele mari (ENTER, SHIFT, etc.) sint fixate in plus fata de celelalte taste cu ajutorul unui fir metalic indoit in forma de cadru. Capetele firului intra sub niste cirlige de plastic de pe postament. Atit capetele firului cit si cirligele contin un lubrifiant sub forma de pasta care nu trebuie inlaturat atunci cind curatam tastele sau postamentul.

Montarea tastelor se face apasindu-le usor peste gaurile corespunzatoare pina cind partea lor inferioara intra in gaura. In cazul tastelor mari, trebuie mai intii sa introducem capetele cadrului metalic sub cirligele de plastic de pe postament si abia apoi sa apasam tasta peste gaura.

3. INTRETINEREA BOXELOR, A IMPRIMANTEI, MICROFONULUI, JOYSTICULUI

Toate aceste periferice se curata conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor, bineinteles dupa ce le-am deconectat de la calculator. In mod evident trebuie sa ne ferim sa introducem apa in ele, de aceea cirpele folosite pentru curatare trebuie sa fie foarte bine stoarse.

ÎNTRETINEREA CARCASEI

La exterior (panou frontal si panouri laterale) carcasa trebuie curatata conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor, iar in cazul panoului posterior care nu este vopsit il curatam cu o cirpa uscata. La interior trebuie intii suflat praful acumulat si apoi cu ajutorul unei cirpe uscate inlaturam murdaria ramasa si stergem structura metalica si portiunile inferioara si superioara ale carcasei. Pentru o curatare temeinica este bine sa demontam si panoul superior daca acest lucru este posibil.

Curatarea carcasei la exterior (stergerea de praf si inlaturarea petelor aparute) trebuie facuta cel putin lunar si asta in principal din considerente estetice. Curatarea la interior trebuie facuta la intervale mai mari, de exemplu o data la 3 luni, eventual fara a demonta componentele interne.

ÎNTRETINEREA MONITORULUI

Pastrarea monitorului intr-o stare de curatenie desavirsita este o necesitate impusa in principal de faptul ca un ecran curat este o binefacere pentru ochii nostri. Pe de alta parte curatarea carcasei monitorului este si ea importanta pentru ca praful si murdaria acumulate impiedica intr-o anumita masura schimbul de caldura cu exteriorul. Monitoarele CRT se incalzesc in mod normal foarte mult in timpul functionarii lor si ca urmare au nevoie de eliminarea in mediul ambiant a unei parti cit mai mari din aceasta caldura.

Monitorul este insa si componenta cea mai vizibila a calculatorului, cea care atrage cel mai mult atentia, din aceasta cauza persoanele fara prea multe cunostinte in domeniul tehnicii de calcul considerindu-l ca fiind calculatorul propriu-zis. Avem deci tot interesul ca monitorul sa fie curat daca dorim sa oferim despre noi o imagine de persoana ingrijita, care apreciaza curatenia.

Curatarea carcasei si a postamentului monitorului se vor face conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor. Trebuie sa fim extrem de atenti sa nu picuram apa in interiorul monitorului atunci cind curatam portiunea superioara a carcasei (cea care contine multe orificii de evacuare a caldurii) care devine cu timpul cea mai murdara portiune exterioara a monitorului. Este bine sa curatam lunar carcasa monitorului.

Curatarea ecranului monitorului trebuie facuta ori de cite ori este nevoie. Murdarirea ecranului nu poate fi practic evitata pentru ca multe persoane (in special copiii) au obiceiul de a-l atinge cu degetele. In afara de aceasta exista multe alte motive pentru care ecranul se murdareste fara ca noi sau altcineva sa fim de vina. Electricitatea statica emisa de ecran atrage praful si scamele din mediul ambiant, luminozitatea ecranului atrage diverse gize care se aseaza pe el, iar uneori se intimpla sa stranutam sau sa tusim cind stam la calculator aruncind in mod involuntar in directia ecranului picaturi de saliva.

Ecranul trebuie curatat folosind o solutie de apa calduta si detergent lichid. Folosirea alcoolului medicinal (spirt) nu este indicata. In loc de solutia de detergent putem folosi un detergent special pentru geamuri. In orice caz trebuie tinut minte faptul ca detergentul nu se aplica direct pe ecran ci pe cirpa cu care curatam. Toate cirpele pe care le folosim pentru curatarea ecranului trebuie sa fie moi si sa nu lase scame.

Incepem prin a sterge de praf ecranul cu o cirpa uscata. Apoi il stergem cu o cirpa curata, inmuiata in solutie de apa si detergent si extrem de bine stoarsa. Il clatim cu ajutorul unei cirpe umezite in apa calduta, il lasam un pic sa se usuce singur si apoi il stergem cu o cirpa uscata. Ecranul se va usca in scurt timp prin evaporarea apei ramase pe el. De obicei el nu este perfect curat ci are niste zone in care se observa dire lasate de detergentul care s-a uscat pe suprafata lui. Aceste dire se indeparteaza foarte usor daca aburim suprafata ecranului cu respiratia noastra si apoi frecam zona aburita cu o cirpa uscata. Repetam procedeul pentru toate zonele care contin dire si in scurt timp ecranul va arata impecabil. Metoda de curatare prin aburire poate fi aplicata rapid si eficient ori de cite ori murdarim din greseala ecranul, de exemplu atunci cind stranutam in directia lui si citeva picaturi au ajuns pe el.

PARTEA 2

MENTENANTA PC : -SCANARE SI DEFRAGMENTARE SISTEM ,

-ADMINISTRARE SOFT ,

-PROTECTIE VIRUSI

1. ÎNTRETINEREA SISTEMULUI DE OPERARE SI A SOFTURILOR INSTALATE

2. PASTRAREA INTEGRITATII DATELOR

ÎNTRETINEREA SISTEMULUI DE OPERARE SI A SOFTURILOR INSTALATE

1. SCANAREA HARDISCULUI

2. DEFRAGMENTAREA HARDISCULUI

3. INSTALAREA SI DEZINSTALAREA SOFTURILOR

4. CONFIGURAREA MENIULUI DE START

5. STERGEREA FISIERELOR INUTILE

6. INSTALAREA ULTIMELOR VERSIUNI ALE DRAIVERELOR

Sistemul de operare (SO) trebuie intotdeauna instalat "pe curat" adica pe o partitie care a fost formatata in prealabil. Performanta sistemului de operare tinde sa scada o data cu trecerea timpului din mai multe motive si din aceasta cauza trebuie ca la intervale de timp regulate (in functie de preferintele personale si de gradul scaderii de performanta) sa "reparam" sistemul de operare sau sa il reinstalam.

Repararea SO presupune etapele urmatoare:

1. SCANAREA HARDISCULUI

Pe masura ce se repeta ciclul de scriere si apoi de stergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizeaza o utilizare obisnuita a calculatorului, este posibil sa apara erori de citire a datelor, erori care scad performanta sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.

Pentru a preveni aparitia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente trebuie sa folosim utilitarul de scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispozitie mai multe metode, dar cea mai simpla si care este valabila atit pentru Windows 95/98/ME cit si pentru Windows XP este sa facem clic dreapta in Windows Explorer pe denumirea unui hardisc (sau a unei partitii) si din meniul derulant care apare sa facem clic pe optiunea "Properties".

Va apare o multifereastra cu mai multe sectiuni (doua in Win9x/ME si patru in Win XP) dintre care ne intereseaza sectiunea "Tools" (care este interfata pentru pornirea utilitarului de scanare si a celui de defragmentare). Facem clic pe tabul "Tools" pentru a aduce in prim plan sectiunea respectiva, apoi in aceasta facem clic pe butonul "Check Now" (cauta acum [greseli]).

In Win 9x/ME se va deschide o noua fereastra in care vedem in compartimentul de sus hardiscurile (partitiile ) existente. Hardiscul pe care dorim sa-l scanam este deja selectat dar putem sa alegem alt hardisc (partitie) daca dorim facind clic pe el sau putem alege sa scanam toate hardiscurile (partitiile) facind clic pe primul din ele si apoi, tinind apasata tasta CTRL, facind clic si pe restul. In sectiunea "Type of test" a ferestrei avem de ales intre doua optiuni si anume : Standard (se controleaza fisierele si dosarele pentru a fi depistate erorile, care in acest caz sint denumite erori "logice") sau Thorough (cuprinde atit testarea standard cit si scanarea suprafetei hardiscului care depisteaza erorile "fizice" legate de alterarea din diferite motive a acesteia).

Scanarea temeinica ("thorough") este mai buna decit cea standard insa dureaza foarte mult timp si de aceea este recomandat sa folosim in mod obisnuit scanarea standard. Bifam casuta "Automatically fix errors" (reparare automata a erorilor) facind clic in ea si apoi facem clic pe butonul "Start". Scanarea dureaza citeva minute si la sfirsitul ei apare o mica fereastra cu rezultatul ei care este fie "Scan Disk did not find errors on this drive" (nu au fost gasite erori) fie "Scan disk found errors on this drive and fixed them all" (au fost gasite erori si au fost reparate). Facem clic pe butonul "Close" din fereastra cu rezultate si apoi pe butonul "Cancel" din fereastra de pornire a scanarii.

In Win XP se va deschide o minifereastra in care trebuie sa bifam optiunea dorita si anume "Automatically fix file system errors" (scanare obisnuita a fisierelor si reparare automata a erorilor descoperite in acestea) sau "Scan and attemp recovery of bad sectors" (scanare obisnuita a fisierelor si incercare de reparare a sectoarelor nefunctionale de pe hardisc). Prima optiune este similara cu "Standard Scan" iar a doua cu "Thorough Scan" din utilitarul de scanare prezent in Win 9x/ME. Bifam optiunea dorita si facem clic pe butonul "Start".

Erorile legate de fisiere si dosare se numesc erori "logice" si nu afecteaza integritatea fizica a hardiscului ele putind fi corectate foarte usor. De cele mai multe ori ele sint de genul "marimea fisierului X a fost raportata incorect" sau " au fost pierduti N bytes din fisierul X". Erorile legate de alterarea suprafetei hardiscului se numesc erori "fizice" si constau in aparitia un mici portiuni pe care nu mai pot fi scrise date, portiuni numite "bad sectors", care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.

Scanarea hardiscului este declansata automat ori de cite ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci cind s-a blocat si nu mai gasim alta metoda de a-l reporni. Rezultatele acestei scanari (ca de altfel si ale scanarii manuale) se gasesc in fisierul "SCANDISK.LOG" aflat la radacina hardiscului (partitiei) pe care este instalat SO (Windows 9x/ME) si care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).

Este recomandat sa scanam hardiscul cel putin o data pe saptamina folosind optiunea "Standard" si cel putin o data la 3-4 luni folosind optiunea "Thorough".

2. DEFRAGMENTAREA HARDISCULUI

Instalarea de softuri si ulterior folosirea lor duc la ocuparea spatiului de pe hardisc. In momentul in care ne decidem sa stergem un soft sau niste fisiere, o parte din spatiul de pe hardisc este eliberat si pe el pot fi scrise date noi. Scrierea datelor pe hardisc de catre SO se face in mod conservator, tinzindu-se sa se foloseasca tot spatiul avut la dispozitie. Sa presupunem ca dorim sa instalam un soft care va avea marimea finala pe hardisc de 10 MB. Sistemul de operare va cauta pe hardisc spatiile libere si va scrie in ele portiuni din fisierele care contin softul instalat. In acest fel o parte din fisiere vor fi scrise pe o portiune libera care are 2 MB, altele pe o portiune care are 5 MB si restul pe o portiune care are 3 MB.

Se observa ca portiunile pe care au fost scrise fisierele softului nu sint contigue, adica nu sint asezate una linga alta. Acest lucru nu constituie o problema pentru ca SO "tine minte unde a instalat fisierele respective" insa pe de alta parte atunci cind folosim softul in cauza s-ar putea sa avem o performanta ceva mai scazuta pentru ca SO da comenzi capetelor de citire/scriere ale hardiscului si le "plimba" dintr-o parte in alta a hardiscului in functie de grupul de fisiere necesar pentru functionarea softului la un moment dat. Daca softul de 10 MB ar fi instalat pe o portiune contigua a hardiscului performanta la rularea sa ar fi mai mare.

Pentru a remedia scaderea de performanta datorata "imprastierii" (fragmentarii) pe hardisc a fisierelor apartinind softurilor instalate se foloseste utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest utilitar grupeaza fisierele dupa softurile carora le apartin acestea, in asa fel incit in final fiecare soft sa aiba fisierele puse intr-o singura portiune a hardiscului pentru accesarea mai usoara de catre capetele de scriere/citire.

Pentru a lansa utilitarul de defragmentare in Win 9x/ME si Win XP procedam ca in cazul scanarii, cu diferenta ca in fereastra "Properties" facem clic pe butonul "Defragment Now". Cu alte cuvinte pentru a scana un anumit hardisc (partitie) facem clic dreapta in Windows Explorer pe denumirea lui si din meniul derulant care apare sa facem clic pe optiunea "Properties".

In Win 9x/ME va apare o minifereastra cu trei butoane si anume "Stop" (opreste defragmentarea) "Pause" (se face o pauza, dupa care putem reporni defragmentarea) si "Show details". Daca apasam pe acest din urma buton va apare o fereastra in care ne este prezentat foarte plastic procesul de defragmentare sub forma rearanjarii unor patratele colorate in diferite culori. Pentru a intelege care semnificatia culorilor folosite va trebui sa apasam pe butonul "Legend" si va apare o minifereastra cu explicatii. La sfirsitul procesului de defragmentare va apare o minifereastra in care sintem anuntati ca procesul a luat sfirsit si sintem intrebati daca dorim sa parasim utilitarul. Facem clic pe butonul OK pentru a parasi utilitarul sau pe butonul "Cancel" daca dorim sa selectam si alte hardiscuri (partitii) pentru a le defragmenta.

In Win XP la apasarea butonului "Defragment Now" va apare o fereastra numita "Disk Defragmenter" unde sint prezentate in compartimentul superior hardiscurile (partitiile) prezente. Facem clic pe un hardisc pentru a-l selecta si apoi facem clic pe butonul "Analyze" din josul ferestrei. In scurt timp va apare o minifereastra in care sintem sfatuiti (pe baza unui raport detaliat care analizeaza gradul de fragmentare) daca este sau nu necesar sa defragmentam hardiscul respectiv. Daca dorim sa vedem raportul (si eventual sa-l salvam) facem clic pe butonul "View Report". Daca dorim sa defragmentam hardiscul indiferent de ce spune raportul facem clic pe butonul "Defragment".

Defragmentarea unui hardisc (partitii) trebuie facuta in mod regulat pentru ca softurile instalate sa ruleze la viteza maxima. Este recomandat sa defragmentam un hardisc (partitie) pe care il folosim intensiv la 2-3 saptamini o data.

3. INSTALAREA SI DEZINSTALAREA SOFTURILOR

Instalarea si dezinstalarea softurilor sint niste procese automatizate la care participarea noastra se rezuma la alegerea unor optiuni. De exemplu sintem intrebati in ce dosar ("folder") dorim sa instalam un anumit soft. In general putem sa lasam optiunea implicita ("default") specificata deja dar exista si situatii particulare, de exemplu atunci cind un anumit soft doreste sa se instaleze la radacina hardiscului principal (C:\). Este bine ca in aceasta situatie sa alegem mai degraba crearea de catre utilitarul de instalare a unui subdosar aflat in dosarul "Program Files" (de ex. C:\Program Files\SoftX) in care sa fie instalat softul in cauza.

Dezinstalarea softurilor este automatizata si conceputa in asa fel incit sa lase pe hardisc citeva fisiere cum sint fisierele de configurare sau in cazul jocurilor cele care contin jocuri salvate. Acestea trebuie arhivate si puse bine daca ne gindim sa reinstalam softul in cauza sau trebuie sterse daca nu intentionam acest lucru. In anumite situatii la dezinstalare sintem intrebati daca dorim sa fie sterse unele fisiere care sint partajate ("shared") cu alte programe ramase pe hardisc. Acest lucru inseamna ca unele fisiere care sint vizate pentru stergere sint folosite (sau pot fi folosite) si de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmeaza eventual sa le instalam ulterior. Trebuie sa alegem sa fie pastrate (sa nu fie sterse) numai fisierele partajate care se gasesc in dosarul C:\Windows sau in unul din subdosarele acestuia.

4. CONFIGURAREA MENIULUI DE START

La sfirsitul procesului de instalare ("setup") fiecare soft isi instaleaza un subdosar cu scurtaturi in dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs (in Win 9x/ME). In timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante si devine inutilizabil daca incercam sa lansam programele folosind meniurile derulante care apar la apasarea pe butonul "Start" din bara de sarcini ("Taskbar") prezenta la partea de jos a suprafetei de lucru ("Desktop").

Este indicat sa pastram in meniul de start ("Start Menu") doar scurtaturile care folosesc pentru lansarea programelor (scurtaturile care au drept "tinta" fisierele de tip EXE) stergindu-le pe cele care au ca tinta fisierele de ajutor ("help") sau alte fisiere care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. fisierele "readme"). Stergerea scurtaturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avindu-si propriul subdosar in dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. Este bine sa grupam scurtaturile ramase in citeva dosare, stergindu-le pe celelalte inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.) de exemplu :

SISTEM (contine scurtaturi catre utilitarele de defragmentare si scanare, catre utilitarul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.);

UTIL (contine scurtaturi catre programe diverse pe care le folosim frecvent cum sint editorul de text, arhivatorul, softul de vizionare a fisierelor grafice, etc.);

START UP (contine scurtaturi catre programele care dorim sa fie lansate automat la pornirea SO)

INTERNET (contine scurtaturi catre softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de posta electronica, etc.)

JOCURI (contine scurtaturi catre jocurile instalate pe hardisc)

MULTIMEDIA (contine scurtaturi catre softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru asculatrea de muzica)

BIROTICA (contine scurtaturi catre programele dintr-o suita de tip MS Office de ex. editor de text, editor HTML, program de calcul tabelar, etc.)

SECURITATE (contine scurtaturi catre softurile care ne protejeaza calculatorul, de ex. programul antivirus, programul de criptare, etc.)

Unele softuri adauga la instalare o scurtatura in dosarul "Start Up" si ca urmare softurile respective vor fi lansate de fiecare data atunci cind porneste SO Windows. Desi acest lucru este binevenit in cazul unui program antivirus de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care isi instaleaza scurtaturi pentru a porni o data cu SO. Ca urmare trebuie sa stergem din dosarul "Start Up" scurtaturile softurilor de care nu avem nevoie imediat dupa pornirea SO, pentru ca in acest fel eliberam resursele sistemului pentru alte sarcini iar SO va functiona mai bine. La unele softuri pornirea automata o data cu SO nu se face prin plasarea unei scurtaturi ci prin modificarea registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automata a acestor softuri trebuie sa le lansam si sa le modificam configuratia de functionare folosind o comanda din bara lor de meniuri (de obicei Edit-Preferences sau Edit-Settings) si sa inlaturam bifarea de la optiunea "Start with Windows".

5. STERGEREA FISIERELOR INUTILE

Pe masura ce folosim calculatorul hardiscul se umple din ce in ce mai mult cu fisiere inutile, care nu fac altceva decit sa ocupe spatiu degeaba. Acestea sint in principal fisierele cu extensia TMP care sint in fapt fisiere "temporare", create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp si care sint sterse cind nu mai este nevoie de ele. Putem sa cautam fisierele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de cautare din Windows si apoi sa le stergem. Exista si softuri speciale care cauta fisierele temporare (nu numai pe cele cu extensia TMP) si ne permit apoi stergerea lor foarte usoara.

Cel mai mare depozit de fisiere inutile este subdosarul "Temp" din dosarul Windows. Daca mergem la adresa "C:\Windows\Temp descoperim ca subdosarul este plin cu fisiere din cele mai diverse. El este folosit de programele de instalare de softuri pentru stocarea temporara de fisiere. In mod normal dupa terminarea procesului de instalare a unui soft fisierele temporare sint sterse automat dar exista si destule situatii cind ele sint "uitate" pe hardisc. Subdosarul "Temp" mai este folosit si de foarte multe softuri in timpul functionarii lor si uneori acestea uita si ele fisiere pe care ar trebui sa le stearga automat atunci cind devin inutile. Trebuie sa selectam toate fisierele din subdosarul "Temp" si sa le stergem. Nici unul din aceste fisiere nu are functionalitate si nu este necesar pentru functionarea SO sau a vreunui soft, iar stegerea lor nu va cauza nici o problema. Evident, nu trebuie sa stergem si subdosarul "Temp". Golirea subdosarului "Temp" trebuie facuta in mod regulat, o data pe saptamina sau mai frecvent.

6. INSTALAREA ULTIMELOR VERSIUNI ALE DRAIVERELOR

Draiverele ("drivers") sint niste softuri care permit functionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de operare. Cu cit componentele hardware functioneaza mai bine cu atit creste performanta SO si a softurilor instalate, deci trebuie sa ne asiguram ca folosim cele mai noi draivere pentru componentele hardware ale calculatorului. Producatorii de placi video de exemplu lanseaza la citeva luni o noua versiune de draivere care imbunatateste performanta PV cu procente cuprinse intre 5-10%, in special in ceea ce priveste jocurile nou aparute. In mod similar producatorii cipseturilor placilor de baza lanseaza si ei pachete de draivere care imbunatatesc performanta PB.

La intervale regulate (de ex. o data la 2-3 luni) trebuie sa verificam pe siturile web ale producatorilor componentelor hardware pe care le avem in calculator daca au aparut versiuni noi ale draiverelor. Acestea (draiverele pentru placa video, placa de baza, placa de sunet) trebuie descarcate si instalate pentru ca amelioreaza atit performanta componentelor respective cit si compatibilitatea lor cu softurile nou aparute. De asemenea trebuie instalata ultima versiune DirectX, care poate fi gasita intotdeauna pe situl Microsoft.

PASTRAREA INTEGRITATII DATELOR

1. PROTECTIA CONTRA VIRUSILOR INFORMATICI

2. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR SPION

3. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR CARE "DETURNEAZA" EXPLORATORUL

4. REALIZAREA DE COPII DE SIGURANTA

Datele existente pe hardiscul unui calculator sint de multe ori mai valoroase decit calculatorul insusi, de aceea pastrarea lor in siguranta trebuie sa fie foarte serios avuta in vedere. Pe de alta parte chiar daca nu avem date importante pe hardisc infectarea calculatorului cu un virus informatic sau alt program de tip "malware" (prescurtare de la "malicious software", programe care fac rau, nocive) duce de cel mai multe ori la scaderea performantei sistemului si chiar la imposibilitatea de a rula unele programe.

1. PROTECTIA CONTRA VIRUSILOR INFORMATICI

Internetul a devenit in ultimii ani mediul cel mai folosit pentru raspindirea de virusi informatici. Cele mai multe contaminari ale calculatoarelor personale au loc prin atasamente infectate ale unor mesaje de posta electronica si prin fisiere infectate descarcate de pe internet.

Un virus informatic este un program care se caracterizeaza prin faptul ca are un potential distructiv asupra calculatorului infectat. La fel ca si virusii biologici (gripa, etc.) cei informatici se pot "inmulti" creind copii ale lor care pot infecta alte calculatoare. Contaminarea cu un virus informatic se face daca lansam in executie un fisier infectat (facem dublu clic pe el). In acest fel virusul este activat si isi va incepe actiunea distructiva care poate varia foarte mult din punct de vedere al nocivitatii.

Unii virusi folosesc calculatorul infectat doar pentru a se multiplica in vederea infectarii altor calculatoare. Acestia sint de obicei numiti "viermi" (worms) si in aceasta categorie se incadreaza multi dintre virusii care se transmit prin atasamentele infectate ale unor mesaje de posta electronica.

Cei mai multi virusi au o actiune nociva care se declanseaza instantaneu la deschiderea unui program infectat sau intr-o anumita zi a anului. Actiunea nociva este variabila, mergind de la modificarea sau stergerea unor fisiere pina la suprascrierea biosului calculatorului. Fisierele modificate sau sterse sint alese cu grija de autorul virusului in asa fel incit calculatorul infectat sa fie incapabil sa isi indeplineasca functiile intr-o mai mica sau mai mare masura. In general acesti virusi infecteaza fisierele executabile (cu extensia EXE, COM, BAT, PIF) dar exista si virusi care infecteaza fisierele cu extensia DOC sau XLS create de aplicatiile Word sau Excel ale suitei MS Office.

O categorie cu totul aparte sint programele de tip "troian". Acestea functioneaza la fel ca un "cal troian" oferind acces la calculatorul infectat unei persoane care nu se afla fizic linga calculator. Astfel un calculator infectat cu un troian poate fi manipulat foarte usor prin internet putindu-se face cu el toate operatiile obisnuite (deschidere de programe, stergere de fisiere, etc.) care insa se pot transforma in actiuni distructive daca se sterg fisiere de sistem sau fisiere importante depozitate pe calculatorul respectiv.

Inmultirea cazurilor de infectare cu virusi pe scara larga (adevarate "epidemii") a facut sa fie folosite din ce in ce mai mult mijloacele de contracarare a virusilor. Si in domeniul virusilor informatici este valabila afirmatia ca este mai bine sa previi infectia decit sa o tratezi. La ora actuala exista cel putin o duzina de programe antivirus foarte bune care ne permit sa evitam infectarea calculatorului nostru. Toate aceste programe sint actualizate periodic pentru a tine pasul cu virusii nou creati. Multe placi de baza cumparate din magazin au pe CD un program antivirus (de ex. Trend PC Cillin) care este inclus in pretul placii. Exista si programe gratuite, de exemplu AntiVir PE sau AVG Free Edition . Cele mai bune programe antivirus sint insa cu plata, exemple fiind Kaspersky Anti-Virus, McAfee Anti-Virus, Norton Anti-Virus sau BitDefender Anti-Virus (românesc). Alt antivirus românesc si anume RAV a fost cumparat de Microsoft si va fi probabil inclus in viitoarele sisteme de operare Windows. Daca vrem sa comparam antivirusii existenti putem sa ii instalam pe rind (de ex. de pe CD-urile unor reviste cu tematica IT) si sa ii punem la incercare.

Pentru a vedea daca avem calculatorul infectat scanam hardiscul cu ajutorul programului antivirus. Acesta contine "semnaturile" (modificarile specifice produse in fisierele infectate) celor mai raspinditi virusi intr-o baza de date si daca pe parcursul scanarii intilneste un fisier modificat de un virus ne atentioneaza. La sfirsitul scanarii vedem care sint fisierele infectate si putem lua masuri de a eradica infectia prin stergerea sau "repararea" fisierelor afectate, ambele actiuni putind fi facute de softul antivirus. De multe ori insa este imposibil ca fisierele afectate sa poata fi "dezinfectate" corespunzator si de aceea singura solutie ramine stergerea. Cum virusii pot afecta fisiere a caror stergere poate duce la o functionare defectuoasa a sistemului de operare, uneori nu avem alta solutie decit sa aplicam masura radicala de formatare a hardiscului. De altfel cea mai sigura metoda de a ne debarasa de un virus informatic este sa formatam hardiscul si sa instalam din nou sistemul de operare. Cum aceasta operatie ia destul de mult timp si nu poate fi facuta de cei nefamiliarizati cu procedeul, cea mai buna metoda de a contracara actiunea unui virus este sa evitam cu orice pret infectarea calculatorului.

Prevenirea unei infectii se face din doua directii :

Prima, si cea mai importanta, este educarea utilizatorului unui calculator cu privire la virusii informatici. Utilizatorul trebuie sa scaneze cu un antivirus actualizat toate CD-urile sau dischetele pe care le foloseste inainte de a lansa vreun program de pe acestea. De asemenea trebuie scanate toate fisierele descarcate de pe internet sau atasamentele primite prin posta electronica.

A doua directie este instalarea unui program antivirus care sa fie in functiune pe toata durata folosirii calculatorului. In acest fel ne asiguram ca protectia se pastreaza chiar daca alti utilizatori ai calculatorului (de ex. copii) uita sa scaneze un CD sau o discheta. Toate programele antivirus au un modul de scanare automata a fisierelor deschise in timpul unei sesiuni de lucru cu calculatorul. Daca antivirusul detecteaza ca un fisier infectat este pe cale de a fi deschis, fisierul respectiv nu va putea fi lansat in executie. Acest modul nu ocupa multe resurse ale calculatorului si de aceea el nu deranjeaza functionarea altor programe. Foarte importanta este actualizarea "semnaturilor" virale din baza de date a programului antivirus care trebuie sa se faca saptaminal sau lunar. Toti antivirusii moderni includ capacitatea de actualizare automata sau manuala prin internet.

2. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR SPION

Internetul a produs aparitia si a unor programe care nu sint virusi informatici propriu-zisi, dar activitatea lor se desfasoara fara cunostinta utilizatorului calculatorului infectat si este de cele mai multe ori de o nocivitate redusa. Aceste programe sint denumite "spioni" (spyware) si functia lor este asa cum le-o arata si numele sa spioneze obiceiurile celor care utilizeaza calculatorul infectat. De exemplu unele programe spion inregistreaza intr-o baza de date siturile web vizitate si apoi transmit prin internet o lista cu adresele acestora.

Programele spion sint de multe ori asociate cu unele programe gratuite (si utile) care pot fi descarcate de pe internet. Atunci cind instalam un program gratuit care ne trebuie este posibil sa instalam si un program spion. Cei care beneficiaza de pe urma programelor spion sint de cele mai multe ori marile companii de publicitate prin internet care culeg date despre internauti, date pe care le folosesc pentru a-si ajusta ofertele publicitare. Pentru ca aceste programe nu sint de tip virus ele se afla la limita legalitatii. Multe programe gratuite care au inclus in ele si un program spion fac cunoscut acest lucru in termenii contractuali (licenta de folosire a softului) care apar la instalarea programului. Cum cei mai multi dintre utilizatori nu citesc acest text scris in jargon juridic programul spion este instalat alaturi de programul util. Programul spion ramine de obicei pe calculator si isi indeplineste functia chiar daca dezinstalam programul util pentru ca nu il mai folosim.

Pentru a vedea daca avem pe calculator programe spion trebuie sa instalam softurile gratuite Ad-Aware sau SpyBot Search&Destroy . Acestea ne scaneaza calculatorul (fisiere si registrul Windows) si ne atrag atentia daca avem programe spion aflate in functiune, oferindu-ne si posibilitatea sa le stergem. Trebuie sa fim insa atenti la faptul ca unele program utile inceteaza sa functioneze daca este sters programul spion cu care sint asociate.

3. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR CARE "DETURNEAZA" EXPLORATORUL

Ultimele programe aparute in lista de softuri "malware" sint programele care "deturneaza" exploratorul ("browser") . Numele acestor programe vine de la actiunea de deturnare ("hijacking") a unui obiect de la scopul pe care trebuie sa il indeplineasca. Actiunile acestor softuri nu sint extrem de nocive insa sint foarte suparatoare. Ele se instaleaza automat atunci cind vizitam anumite pagini web si nu devenim constienti de faptul ca exploratorul a fost deturnat decit atunci cind observam ca pagina gazda (principala) si cea de cautare au fost modificate. Un alt semn clar al prezentei unui soft "malware" este faptul ca exploratorul functioneaza foarte lent si derularea paginilor mai mari se face sacadat.

Cele mai comune deturnari ale exploratorului sint modificarea paginii principale ("home page") si a paginii de cautare. In varianta obisnuita (imediat dupa instalarea IE) aceste doua pagini se gasesc pe situl MSN al companiei Microsoft. Atunci cind vizitam pagini web aflate in zone "mai intunecate" ale internetului (de ex. situri pornografice sau cu soft piratat) este posibil ca unele din pagini sa contina niste scripturi care modifica automat configuratia IE. Pagina principala a exploratorului si cea de cautare sint astfel schimbate cu alte pagini, de obicei publicitare.

Solutia pentru situatia de mai sus este la prima vedere foarte simpla. In prima etapa facem clic pe meniul "Tools" in IE si apoi pe comanda "Internet Options". Va apare multifereastra cu acelasi nume. Scriem din nou adresa paginii principale dorite de noi (stergind-o evident pe cea aparuta fara voia noastra) sau facem clic pe butonul "Use Blank" si apoi apasam butonul OK pentru a inchide fereastra.

In a doua etapa trebuie sa reparam toate modificarile facute de fisierele "malware" de pe calculatorul nostru cu ajutorul softului gratuit "HijackThis". Il lansam pe acesta dupa instalare si apasam pe butonul "Scan". Programul ne va afisa toate fisierele suspecte si toate modificarile suspecte facute in registrul Windows. Modificarile din registrul Windows care sint responsabile de problemele aparute sint dispuse de obicei in primele cinci rinduri din partea de sus a ferestrei programului.

Bifam valorile din registru denumite HKCU...SearchURL, HKCU...Search Bar, HKCU...Search Page, HKCU...SearchAssisstant si HKCU...HomeOldISP care indica niste adrese de pagini web publicitare (de ex. https://www.search-2003.com , https://sharempeg.com/find) si apoi facem clic pe butonul "Fix Checked". Va apare o minifereastra de confirmare in care va trebui sa apasam butonul "Yes". Daca dupa terminarea operatiei facem din nou clic pe butonul "Scan" vom vedea ca programul "Hijack This" a sters valorile din registru falsificate si le-a restaurat pe cele corecte care indica niste adrese de pe situl Microsoft (https://www.microsoft.com).

Cei care se ocupa cu softurile "malware" au gasit insa o varianta prin care actiunea de mai sus nu mai este incununata de succes complet pentru ca de exemplu functia de cautare folosind bara de adrese a exploratorului este in continuare inutilizabila. Aceasta se intimpla pentru ca a fost instalat pe calculator un fisier numit "hosts" in dosarul C:\Windows. Daca il deschidem cu Notepad observam ca in el este scris de exemplu "66.250.171.136 auto.search.msn.com". Cu alte cuvinte in fisier se specifica o adresa IP gresita pentru pagina de cautare de la MSN. De cite ori vom incerca sa cautam ceva pe internet cu ajutorul motorului MSN (scriem un cuvint in bara de adrese si apasam tasta Enter) vom vedea ca in loc de pagina cu rezultate de pe MSN va apare o pagina web publicitara (de ex. https://www.martfinder.com ). Va trebui sa stergem rindul "66.250.171.136 auto.search.msn.com" din fisierul "hosts" si in acest fel motorul de cautare MSN va putea fi folosit din nou direct din explorator. Fisierul insusi poate fi sters de pe hardisc daca el contine doar rindul specificat mai sus iar acest lucru nu va cauza nici o problema in functionarea exploratorului, pentru ca fisierul in cauza nu a fost instalat de Windows.

Un alt program foarte bun care ne ajuta sa prevenim deturnarea exploratorului este "Browser Hijack Blaster". Acesta trebuie lansat ori de cite ori exploram internetul si el va rula in fundal impiedicind modificarea adreselor paginii principale si a celei de cautare.

Mai multe informatii despre virusii informatici pot fi gasite pe siturile producatorilor de antivirusi iar informatii despre programele spion sau cele care deturneaza exploratorul pot fi gasite pe situl SpywareInfo pe care se afla de asemenea si un forum foarte util.

4. REALIZAREA DE COPII DE SIGURANTA

Cea mai buna metoda de a ne pune datele importante la adapost este crearea de copii de siguranta, ceea ce ne permite recuperarea integrala a datelor chiar si in situatia in care o parte dintre ele au fost sterse sau corupte de actiunea unui virus informatic.

Datele importante de pe hardisc trebuie arhivate periodic (si eventual criptate) iar arhivele rezultate trebuie transferate pe medii de stocare pe care sa le pastram la loc sigur. Cea mai indicata metoda este folosirea unitatilor de inscriptionare de tip CD-RW pentru crearea de discuri care sa contina datele pe care vrem sa le punem in siguranta. Evident, pentru stocarea unor cantitati mici de date pot fi folosite si dischetele.

O alta metoda sigura in cazul in care vrem sa depozitam cantitati importante de date este stocarea datelor pe internet folosind un serviciu cu plata. Daca avem doar citiva MB de date importante putem folosi pentru stocarea pe internet serviciile de tipul Yahoo Briefcase sau o parte din spatiul oferit gratuit de servciile de gazduire de situri web.

Este recomandat sa stocam datele importante in mai multe locuri, de exemplu stocare pe CD-ROM dar si stocare pe internet si sa le actualizam regulat.

INTRETINERE CALCULATOR

PARTEA 3

MENTENANTA PC : DEMONTARE CARCASA , PLACA VIDEO , HARDISC ,

MEMORIE , RACITOR , PROCESOR

1. INTRODUCERE

2. DEMONTAREA CALCULATORULUI

1. INTRODUCERE

Calculatorul este un aparat a carui utilitate nu mai poate fi pusa la îndoiala si a carui prezenta în casele oamenilor tinde sa devina la fel de comuna ca prezenta unui televizor sau a unui frigider. Desi pretul sau a scazut destul de mult în ultimii ani, pentru multi români cumpararea unui calculator este o investitie pe termen lung, durata de de exploatare a unui calculator nou fiind estimata la 5 ani sau mai mult pentru ca investitia sa devina profitabila. În aceste conditii devine esentiala pastrarea în stare buna de functionare a calculatorului pe toata aceasta durata de timp, pentru a nu mai fi nevoie sa se mai faca investitii suplimentare legate de reparatii.

La fel ca si în cazul oricarui aparat electric (de ex. frigider) sau a oricarei masini (de ex. masina de spalat) perioada de functionare optima este crescuta în cazul folosirii unor masuri de întretinere aplicate la intervale regulate de timp. Din aceasta cauza proprietarul unui calculator trebuie sa fie constient ca un calculator bine întretinut este un calculator care va functiona optim fara a necesita reparatii si care va putea fi folosit intensiv fara teama ca s-ar putea defecta.

Cele mai multe aparate electro-casnice au nevoie de niste proceduri simple de întretinere care se rezuma la curatarea lor la exterior si la unele procedee de intretinere usor de realizat (dezghetarea congelatorului unui frigider, curatarea filtrului unei masini de spalat) care nu necesita demontarea aparatelor respective. Întretinerea corecta a unui calculator este un pic mai complicata pentru ca necesita demontarea lui în scopul curatarii adecvate a pieselor componente.

Procedura de demontare a unui calculator este un pic mai dificila doar atunci cind o executam prima data si în plus nu este necesara decît la intervale mari de timp, de exemplu o data la 6 luni. Decizia de a demonta si apoi de a reasambla singuri un calculator trebuie luata numai daca sîntem siguri ca vom duce lucrul la bun sfîrsit. Responsabilitatea pentru operatiile de demontare si reasamblare cu succes a unui calculator îi revine în intregime aceluia (sau aceleia) care îsi asuma un astfel de proiect. Cel mai important lucru (dupa cunostintele de baza despre componentele unui calculator si functionarea acestuia) care ne poate garanta succesul într-o astfel de initiativa este încrederea în fortele proprii.

Familiarizarea cu procedeele de demontare si remontare a unui calculator ne va permite ulterior sa ne asamblam singuri un calculator nou compus din piese alese în asa fel încît sa aiba cel mai bun raport pret-performanta. Tehnica de asamblare a unui calculator este descrisa în Manualul de Asamblare a unui PC.

Metodele de întretinere a unui calculator se împart în doua categorii mari : metode de întretinere a componentelor hardware (procesor, placa video, monitor, etc.) si metode de întretinere a componentelor software (sistemul de operare si softurile instalate, protectia anti-virus, etc.).

2. DEMONTAREA CALCULATORULUI

1. DEBRANSAREA DE LA SURSA DE CURENT ELECTRIC

2. DECONECTAREA PERIFERICELOR SI A MONITORULUI

3. DEMONTAREA CARCASEI

4. DECONECTAREA CABLURILOR DIN INTERIORUL CALCULATORULUI

5. DEMONTAREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE ALE CALCULATORULUI

În momentul în care ne-am hotarit sa demontam calculatorul trebuie sa fim siguri ca avem la dispozitie cîteva ore fara a fi deranjati, în asa fel încit sa nu lasam lucrurile pe jumatate terminate. Calculatorul si monitorul trebuie sa fie reci, adica sa nu se fi aflat în functiune în ziua respectiva sau eventual sa fi fost închise de cel putin o ora. În cazul monitorului acesta trebuie închis complet, nu sa fie lasat în stand-by.

Operatiunea de demontare se realizeaza cel mai bine pe o masa si nu pe jos pentru ca în acest fel ne asiguram ca nu vom calca pe componente. Singurul instrument de care avem nevoie este o surubelnita obisnuita cu cap cruce. Este foarte important ca în cursul operatiei de demontare sa fim foarte ordonati adica sa punem bine toate componentele dezasamblate. În plus este indicat sa avem grija sa nu pierdem suruburile si sa le punem lînga piesa pe care au fixat-o, lucru care ne va scuti de timpul pierdut cu cautarea acestora. De asemenea este bine sa grupam piesele demontate pe categorii : unitati de stocare (hardisc, CD-ROM), placi de extensie (placa video, modem, etc.), cabluri (cablu de alimentare, cabluri IDE, etc.), periferice (maus, tastatura, etc.) pentru a le avea la îndemîna mai usor.

1. DEBRANSAREA DE LA SURSA DE CURENT ELECTRIC

Trebuie sa avem în vedere ca scoaterea corecta a unui stecher (conector) dintr-o priza se face tragînd de capul stecherului si nu de cablul lui.

Primul lucru pe care trebuie sa îl facem este debransarea calculatorului de la reteaua de curent electric. Scoatem din priza de curent alternativ stecherul cablului de alimentare a calculatorului si apoi scoatem si conectorul cablului aflat în priza de pe carcasa, de lînga sursa de alimentare. De asemenea deconectam de la priza de curent stecherul monitorului si stecherul imprimantei. Aceste manevre nu sînt periculoase, fiind similare cu deconectarea oricarui aparat electric.

Dupa deconectare apasam pe butonul de pornire a calculatorului. Prin aceasta manevra nu intentionam sa pornim calculatorul care evident nu mai are alimentare cu curent electric, ci descarcam condensatorii sursei de alimentare în asa fel încît acestia sa piarda electricitatea stocata.

În cursul operatiunilor de deconectare a perifericelor si de demontare a carcasei este bine sa fim atenti si sa nu atingem priza de pe carcasa calculatorului la care a fost conectat cablul de alimentare. Daca o atingem exista sansa sa ne curentam datorita electricitatii acumulate în condensatorii sursei de alimentare, care este posibil sa nu se fi descarcat complet chiar daca am folosit manevra de mai sus.

2. DECONECTAREA PERIFERICELOR SI A MONITORULUI

Apucam pe rînd conectoarele PS/2 (sau USB) ale cablurilor tastaturii si mausului si le tragem usor spre exterior. În mod normal conectoarele ies foarte usor din prizele PS/2, însa în cazul prizelor USB este uneori nevoie de un efort ceva mai mare si de multe ori daca zgîltîim un pic conectoarele ele vor iesi mai usor. Procedam în mod similar cu conectorul cablului boxelor si al cablului microfonului, care ies cu mare usurinta din prizele respective. Repetam operatia si pentru celelalte periferice pe care le avem instalate, de exemplu pentru joystic. Unele mausuri mai vechi folosesc conectoare cu suruburi încastrate pentru fixarea la unul din porturile seriale ale calculatorului. În cazul lor desurubam suruburile si apoi tragem spre exterior conectorul pentru a-l scoate.

Daca avem un modem conectat la linia telefonica trebuie sa procedam cu atentie pentru deconectarea lui. Daca vom încerca sa tragem de conectoarele celor doua cabluri care intra în prizele modemului (numite "Line" si "Phone") nu vom reusi sa le desprindem. Aceste conectoare au un mecanism de blocare simplu dar eficient. Pentru a le deconecta trebuie sa ducem degetele mare si aratator la limita dintre conector si cablul telefonic si sa apasam în sus pe o lamela de plastic care se desprinde din conector, în acelasi timp tragînd conectorul spre exterior în asa fel încît acesta sa iasa din priza.

Pentru a nu ramîne fara telefon pe timpul cît curatam calculatorul trebuie sa scoatem conectorul aflat în priza telefonica si sa punem în locul lui conectorul care s-a aflat în priza "Phone" a calculatorului. În acest fel am ramas în mîna cu cablul care facea legatura între calculator si priza telefonica, cablu pe care trebuie sa-l punem bine pentru a reface legatura la reasamblarea calculatorului.

Conectorul cablului monitorului care intra în priza placii video este de obicei fixat în pozitie cu ajutorul unor suruburi avînd capete de plastic si care sînt incastrate în conector. Aceste suruburi se pot desuruba usor cu ajutorul degetelor, dupa care tragem conectorul spre exterior si acesta iese foarte usor. Aceeasi procedura trebuie aplicata si în cazul imprimantei, care se conecteaza la portul paralel al calculatorului.

3. DEMONTAREA CARCASEI

Carcasa calculatorului este formata dintr-o structura metalica de sustinere (pe care se fixeaza la interior componentele calculatorului) care este acoperita cu doua panouri laterale, un panou superior si un panou frontal ("fata" calculatorului). Toate panourile sînt detasabile, fiind fixate de obicei cu suruburi metalice sau cu elemente de plastic. Panourile laterale si cel superior sînt de obicei din metal iar panoul frontal din plastic. La anumite carcase panourile laterale si panoul superior formeaza un tot unitar deci se manevreaza împreuna.

Toate panourile pe care le demontam trebuie puse într-un loc ferit în asa fel încît sa nu calcam pe ele. Un panou metalic îndoit poate fi eventual îndreptat si fortat sa isi ocupe pozitia la remontarea carcasei însa aspectul estetic este pierdut într-o mai mica sau mai mare masura.

Începem prin a dezasambla panourile laterale. Acestea sînt fixate cu mai multe suruburi de partea din spate a structurii metalice de sustinere. Dupa desurubare tragem pe rînd panourile înspre înapoi si ele culiseaza pîna în momentul în care parasesc sina pe care se afla si astfel pot fi scoase. Nu este nevoie sa scoatem panourile superior si frontal dar o putem face daca socotim ca este necesar.

Panoul frontal este fixat de obicei de structura metalica a carcasei prin niste dispozitive de plastic foarte simple. Acestea au forma unui mic cilindru gol care este sectionat pe lungime. Cilindrul este introdus într-o gaura a structurii metalice si fixeaza panoul frontal datorita presiunii pe care o exercita cele doua sectiuni ale sale pe conturul gaurii. Daca apasam cu degetele usor pe cele doua sectiuni ale cilindrului si în acelasi timp îl împingem dinspre interiorul carcasei spre exterior îl vom scoate din gaura. Vom repeta operatiunea cu toate celelalalte dispozitive de fixare ale panoului frontal si în acest fel îl putem demonta. Trebuie însa sa tinem cont ca demontarea acestuia trebuie facuta dupa ce am deconectat cablurile care fac legatura între butoanele de pe panoul frontal si placa de baza. În mod normal însa nu este necesar sa demontam panoul frontal.

4. DECONECTAREA CABLURILOR DIN INTERIORUL CALCULATORULUI

Înainte de a începe sa umblam la interiorul carcasei este indicat sa descarcam electricitatea statica acumulata în corpul nostru, pentru ca este posibil ca aceasta sa provoace defectiuni ale componentelor calculatorului atunci cînd le manipulam. Electricitatea statica poate fi descarcata daca atingem cu mîinile o parte din carcasa care nu este vopsita, de exemplu structura metalica de sustinere a componentelor calculatorului. O modalitate folosita de profesionisti este folosirea unei bratari anti-statice. Aceasta este o bratara pe care o purtam la mîna atunci cind umblam în calculator si pe care o conectam printr-un fir metalic la carcasa acestuia.

Cablurile aflate la interiorul calculatorului sînt de trei tipuri :

4.1 Cablurile de conectare a unitatilor de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta) cu placa de baza. Acestea sînt niste cabluri plate (ca niste benzi) de culoare gri, avînd la capete niste conectori lati, de obicei de culoare neagra. Se apuca conectorul care intra în priza unitatii de stocare si se trage înspre exterior, de obicei fiind necesar sa zgîltîim un pic conectorul si eventual sa incercam sa-l scoatem mai întîi dintr-o parte a prizei si apoi din cealalta. Daca avem doua unitati conectate la acelasi cablu trebuie sa tinem minte (sau mai bine sa notam undeva) în ce unitate intra conectorul de la mijlocul cablului si în ce unitate intra cel de la capatul cablului.

Procedura este asemanatoare si în cazul conectorilor care intra în prizele de pe placa de baza, cu mentiunea ca uneori acestia sînt fixati cu ajutorul unor dispozitive simple de blocare a iesirii lor. Aceste dispozitive constau în doua lamele atasate la conector care se termina cu niste "cîrlige" (sau cu un singur cîrlig). Aceste cîrlige se ataseaza automat de niste excrescente aflate pe priza de pe placa de baza în momentul în care conectorul este împins complet în priza. Pentru a deconecta cablul va trebui sa apasam usor cu degetele de la o mîna pe extremitatile superioare ale celor doua lamele si în acelasi timp sa tragem conectorul înspre exterior cu ajutorul celeilalte mîini.

În cazul unitatii CD-ROM trebuie sa deconectam si cablul audio analog care o leaga de placa de baza. Acesta este un cablu subtire care se deconecteaza extrem de usor atît de la priza de pe CD-ROM cît si de la cea de pe PB.

4.2 Cablurile de conectare cu sursa de alimentare a unora dintre componentele calculatorului. Acestea ies din sursa de alimentare si au la capete niste conectori din plastic de obicei de culoare alba, care intra în prizele de alimentare ale unora din componentele calculatorului (placa de baza, hardisc, unitatea CD-ROM, unitatea de discheta). Conectoarele pentru alimentarea componentelor sînt cel mai greu de scos desi nu au nici un dispozitiv special de fixare. Este bine sa punem niste mici etichete pe cabluri dupa ce le-am deconectat pentru a tine minte ce unitate alimenta cu energie fiecare. Aceasta este o masura de precautie recomandata în special celor care demonteaza un calculator pentru prima data. Conectoarele sînt de diverse tipuri si sînt standardizate în asa fel încit nu putem gresi la reasamblarea calculatorului, chiar daca nu am pus etichete pe cabluri.

Pentru scoterea conectorilor care se fixeaza în prizele unitatilor de stocare (în special hardisc si CD-ROM) este nevoie de rabdare si de o tehnica speciala care consta în zgîltîirea usoara a conectorilor si tragerea lor înspre exterior în planul prizei, nu în jos sau în sus. Unele conectoare ies relativ usor, însa altele ne pot crea probleme pentru ca sînt fixate foarte puternic. Daca nu se reuseste deconectarea atunci este bine sa folosim o mînusa de piele în care sa ne introducem mîna cu care apucam conectorul. În acest fel asiguram o aderenta mai buna între degetele noastre si conector si în acelasi timp evitam ranirea degetelor. În orice caz trebuie evitata tragerea cu o putere excesiva pentru ca în acest caz putem deteriora priza. De asemenea trebuie sa fim atenti atunci cînd scoatem un conector fixat prea puternic ca mîna noastra sa nu loveasca din inertie alte piese ale calculatorului atunci cînd conectorul se va elibera.

În cazul conectorului pentru placa de baza acesta are de obicei un mic dispozitiv de blocare constînd dintr-o lamela de plastic terminata cu un "cîrlig" care se agata de o excrescenta de pe priza de alimentare a PB în momentul în care conectorul a intrat complet în aceasta. Atunci cînd scoatem conectorul din priza va trebui sa apasam pe lamela si dupa ce "cîrligul" a fost eliberat sa tragem conectorul în sus. Placile de baza pentru procesoare Pentium 4 au si un cablu de alimentare suplimentar al carui conector este asemanator cu cel pentru priza ATX însa este mai mic. Scoaterea acestuia se face similar cu scoaterea conectorului ATX.

4.3 Cablurile de conectare ale butoanelor de pe panoul frontal cu placa de baza. Acestea sînt niste cabluri subtiri care se termina cu niste conectoare alungite de culoare neagra care intra într-o serie de prize speciale (cu pini) asezate una în continuarea celeilalte pe o latura a placii de baza. Fiecare conector are scris pe el o mica denumire, de ex. PW-ON (pentru butonul de pornire a calculatorului) sau HD-LED (ledul care ne indica faptul ca hardiscul are activitate). Conectoarele ies extrem de usor din prizele lor.

Este indicat ca înainte de deconectare sa notam pe o foaie de hîrtie ordinea conectoarelor si pozitia lor pentru ca exista riscul ca unele butoane de pe panoul frontal sa nu functioneze daca nu am montat corect conectoarele. O schema a conectoarelor este binevenita si ne ia doar cîteva minute, chiar daca avem manualul placii de baza pe care putem sa îl consultam la reasamblarea calculatorului.

5. DEMONTAREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE ALE CALCULATORULUI

5.1 Placa Video si Placile de extensie. Toate placile care se monteaza pe placa de baza (PB) pot fi demontate folosind acelasi procedeu.

Prima operatiune este scoaterea surubului care fixeaza lamela metalica (de pe latura care contine prizele placii) de cadrul metalic al PB.

A doua operatiune este valabila doar pentru placa video (PV). Aceasta este fixata suplimentar cu ajutorul unui dispozitiv de blocare numit "AGP retainer" care este în fapt o clema de plastic care se pozitioneaza deasupra unei excrescente ("cîrlig") aflata la partea de jos a PV. Rezultatul este blocarea PV în slotul AGP în asa fel încît PV sa nu iasa din slot cu usurinta. Clema de obicei este de culoare alba si are un mic "mîner" pe care trebuie sa apasam înspre exteriorul PV (nu în jos) pentru a elibera mica portiune blocata. Atunci cînd clema a ajuns în pozitie orizontala (de la pozitia verticala initiala) putem trece la operatiunea urmatoare.

A treia operatiune se aplica numai pentru placile care au o conexiune prin cablu cu PB si consta în deconectarea acestui cablu. De exemplu placa de retea are un mic cablu care este conectat la priza WOL ("Wake on LAN") de pe PB. Punem mîna pe micul conector si tragem în sus iar cablul va fi deconectat foarte usor.

A patra operatiune este cea de scoatere a placii din slot si se face apucînd cu ambele mîini de portiuni ale placii care nu contin componente electronice si apoi tragînd ferm (dar în acelasi timp cu delicatete) în sus. Este posibil sa fie nevoie sa zgîltîim usor placa înainte de a o putea elibera complet.

5.2 Hardiscul, Unitatea CD-ROM, Unitatea de discheta

Unitatile de stocare sînt fixate prin suruburi în niste locasuri ("bays") ale structurii metalice a carcasei aflate în spatele panoului frontal al acesteia. Va trebui sa desurubam auruburile de fixare si sa scoatem cu grija unitatile respective tinîndu-le de partile lor laterale si avînd grija sa nu le scapam din mîna. De obicei locasurile au niste ghidaje de sustinere care nu permit unitatilor sa cada atunci cînd au fost înlaturate toate suruburile. Exista însa si carcase care nu au aceste ghidaje si deci cel mai bine este sa sprijinim cu o mîna unitatea care este desurubata în asa fel încît aceasta sa nu cada.

Hardiscul si unitatea de discheta se scot tragîndu-le din locasuri înspre interiorul carcasei. Unitatea CD-ROM se scoate tragînd-o din locas înspre exteriorul carcasei. Daca nu ne-am asamblat singuri calculatorul este indicat sa tinem minte (sau sa notam) care au fost locasurile în care au fost instalate unitatile pentru ca remontarea lor ulterioara sa decurga mai repede.

5.3 Placa de baza

Placa de baza este fixata prin mai multe suruburi de una din portiunile laterale ale carcasei. Va trebui sa desurubam pe rînd suruburile si apoi sa ridicam PB si sa o punem de-o parte, într-un loc ferit. PB nu se fixeaza direct pe carcasa, suruburile intra de fapt în niste piese metalice numite despartitoare care si ele sînt tot niste suruburi, avînd însa capul gaurit si filetat. La remontarea PB trebuie sa tinem minte sa verificam daca aceste despartitoare sînt bine insurubate în carcasa, iar daca unele s-au desurubat partial atunci cînd am demontat PB va trebui sa le însurubam la loc.

5.4 Modulele de memorie

Demontarea modulelor de memorie se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se poate realiza si avînd PB fixata în carcasa.

Modulele de memorie se prezinta ca niste placute subtiri, înalte de 2-3 cm, care sînt fixate de obicei în niste sloturi de lînga procesor. Sloturile în care se monteaza modulele de memorie se caracterizeaza prin faptul ca la partile laterale au doua dispozitive din plastic ("cleme") care permit fixarea foarte sigura a modulelor de memorie în sloturi. Aceste cleme se pot misca în sus si în jos.

Apasam usor (în jos si spre exterior) cu degetele mari de la cele doua mîini pe cele doua cleme ale unui slot de memorie. La scurt timp conectoarele modulului de memorie vor fi eliberate iar modulul va "sari" din slotul în care a fost fixat. Apucam modulul de una din laturile placutei sale si îl punem bine.

5.5 Racitorul Procesorului

Demontarea racitorului ("cooler") si a procesorului se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se poate realiza si avind PB fixata în carcasa.

Tehnica descrisa în cele ce urmeaza este valabila în principal pentru racitorul TTC-D5T produs de compania Titan (pentru procesoarele Athlon si Duron) dar ea poate fi adaptata usor si pentru racitoarele care prezinta eventual mici variatii constructive fata de racitorul Titan.

Racitorul este format dintr-un radiator (o structura lamelara construita de obicei din aluminiu dar care poate avea si parti din cupru) pe care este fixat prin suruburi un ventilator acoperit de obicei de un mic grilaj metalic fixat prin suruburi. Radiatorul se fixeaza cu ajutorul unei cleme de soclul procesorului. Clema în cauza trece prin mijlocul structurii lamelare a radiatorului si are forma unei lame metalice ale carei capete sînt indoite în jos. Soclul procesorului are niste excrescente (ca niste "dinti" sau ca niste "cîrlige") de plastic pe doua din laturile sale. Ambele capete ale clemei au cîte trei orificii (gauri) în care trebuie sa intre "dintii" ("cîrligele") soclului. Unul din capete este însa articulat, adica el se poate misca în raport cu corpul clemei (lama metalica). Acest capat are si un dispozitiv (un fel de mic mîner) care ne permite sa îl pozitionam cu ajutorul degetelor atunci cînd dorim sa îi introducem sau sa ii scoatem orificiile din cîrligele soclului.

Inainte de a trece la demontarea propriu-zisa a racitorului se deconecteaza cablul de alimentare a ventilatorului din priza de pe PB punînd mîna pe micul conector si tragind în sus.

Tinem cu mîna stînga racitorul fara a-l apasa peste procesor. Apoi cu degetele mare si aratator ale mîinii drepte va trebui sa tinem mînerul capatului articulat al clemei si sa îl apasam (cu delicatete dar ferm) în jos. În momentul în care orificiile capatului clemei au ajuns la nivelul dintilor (cîrligelor) soclului "tragem" încet mînerul înspre interiorul soclului. Din cauza faptului ca acest capat este articulat, în momentul în care manevram mînerul spre interior capatul care contine orificiile se va deplasa spre exterior în asa fel încît dintii (cîrligele) soclului vor iesi din orificii. În momentul în care acest lucru s-a întimplat nu mai aplicam presiune pe mîner si capatul articulat al clemei se va elibera. Manevram apoi usor clema (lama metalica) înspre exteriorul soclului în asa fel încît orificiile capatului nearticulat al clemei sa se elibereze si ele din cîrligele de pe partea respectiva a soclului procesorului. Aceasta manevra este mult mai usoara decît cea precedenta si la terminarea ei ridicam racitorul de pe procesor.

Dupa separarea racitorului de soclul procesorului se demonteaza grilajul ventilatorului înlaturînd suruburile care îl fixeaza. Apoi se desurubeaza suruburile care fixeaza ventilatorul si se separa ventilatorul de radiator.

5.6 Procesorul

Procesorul se prezinta ca o placutta pe care la partea superioara se gaseste corpul procesorului iar la partea inferioara se gasesc contactele metalice (numite pini - "ace") care fac dupa montare legatura cu placa de baza. Procesorul este fixat intr-un locas numit "socket" (soclu) care este construit din material plastic si are o multitudine de mici gauri pe suprafata sa, în care trebuie sa intre pinii procesorului. Soclul este construit din doua parti, una superioara si una inferioara. Gaurile de pe partea superioara sînt usor decalate fata de cele de pe partea inferioara în asa fel încît nu vom putea sa demontam procesorul decît dupa ce aducem gaurile pe aceeasi linie.

Soclul procesorului are pe una din partile laterale un brat metalic. Rolul acestuia este sa permita fixarea procesorului în soclu si apoi sa "zavorasca" contactele (pinii) acestuia. Pentru a demonta procesorul trebuie sa ridicam bratul metalic. Pentru aceasta prindem capul bratului metalic cu degetele si îl tragem usor înspre exterior si apoi îl ducem în sus pîna cînd bratul se afla în pozitie verticala. Observam ca partea superioara a soclului procesorului a culisat în timpul ridicarii bratului metalic în asa fel încît acum este permisa demontarea procesorului. Apucam cu degetele laturile placutei procesorului si o tragem în sus. Aceasta va iesi foarte usor din soclu. Procesorul este cea mai importanta piesa a calculatorului deci trebuie sa fim atenti unde îl punem, pentru a nu-l deteriora din greseala.

5.7 Sursa de Alimentare

Sursa de Alimentare este fixata cu ajutorul a patru suruburi de partea din spate a carcasei. Este indicat sa tinem carcasa în pozitie culcata (sau în pozitie inversata, cu susul în jos) atunci cînd trecem la operatiunea de desurubare si eventual sa sustinem sursa cu o mîna pentru ca sa nu cada.

Document Info

Accesari: 21917
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare