HARDISCUL |
GENERALITĂŢI Hardiscul ("hard disk" - disc dur - HD) este componenta pe care sînt stocate datele cu care lucreaza calculatorul, incepind cu sistemul de operare si terminind cu fisierele instalate de programe sau create de noi. El reprezinta deci memoria durabila ("nevolatila") a calculatorului, pentru ca datele sînt pastrate si dupa intreruperea alimentarii cu curent electric. HD este format de obicei din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelasi ax si acoperite cu oxid de fier. La mica distanta de suprafata discurilor se misca niste brate metalice ale caror capete magnetizeaza portiuni din discuri, în 16116r1710q acest fel fiind "scrise" si "citite" datele. HD este una din putinele piese dintr-un calculator care are si o componenta mecanica (un motor care invirte discurile si misca bratele metalice) dar asta nu inseamna ca nu este de obicei o piesa foarte fiabila, capabila sa functioneze multi ani fara a cauza pierderea datelor stocate. Un HD este caracterizat de capacitatea de stocare de date masurata în Giga Bytes (GB) si de viteza de rotatie a platanelor (5.400, 7.200 sau 10.000 de rotatii pe minut). Cu cît platanele se rotesc mai repede cu atît citirea si scrierea datelor este mai rapida, deci si calculatorul este mai rapid. Capacitatea unui HD prezentata de companiile producatoare (cea pe care o vedem în ofertele de vinzare) este diferita de capacitatea raportata de sistemul de operare, pentru ca toti producatorii considera ca 1 MB = 1.000.000 bytes, cînd de fapt echivalenta corecta este 1 MB = 1.048.576 bytes. Sistemul de operare raporteaza deci în mod corect o capacitate ceva mai mica a HD, indiferent de numele producatorului acestuia. Hardiscul se conecteaza la restul sistemului cu ajutorul unui cablu care se fixeaza cu un capat într-o priza (conector) de pe HD si cu celalalt capat într-o priza (conector) de pe placa de baza. Pentru majoritatea hardiscurilor aflate în sistemele actuale transferul de date între HD si sistem se realizeaza în conformitate cu un standard numit "Parallel ATA" (Advanced Technology Attachment), scris de obicei PATA sau doar ATA. Exista mai multe versiuni ale acestui standard create de-a lungul timpului, numite ATA-33, ATA-66, ATA-100 si ATA-133, fiecare versiune reprezentind o îmbunatatire (uneori considerabila) a versiunii precedente. Acest standard va fi abandonat treptat de catre producatori dar inca se mai gasesc pe piata hardiscuri conforme cu standardele Ultra-ATA 100 sau Ultra-ATA 133. Hardiscurile cele mai
moderne folosesc standardul "Serial ATA" (scris prescurtat SATA) în
locul standardului ATA (PATA). Standardul SATA este compatibil cu standardul
PATA, lucru care permite folosirea în acelasi calculator atît a hardiscurilor SATA cît si a celor PATA.
Actualmente standardul se afla la versiunea a 2-a, fiind deci scris SATA II.
Pentru a putea folosi un hardisc SATA trebuie sa avem o PB care sa
detina un controler SATA integrat în cipsetul ( Standardul SATA aduce
unele îmbunatatiri fata de standardul ATA, dintre
care merita mentionate posibilitatea unei cresteri importante a ratei de
transfer a datelor între HD si sistem, ca si o pastrare mai
buna a integritatii datelor pe timpul transferului
lor. Din punctul de vedere al instalarii HD apare posibilitatea de
"instalare la cald" ("hot plugging"), ceea ce inseamna
ca un HD poate fi instalat si apoi utilizat fara a opri sistemul, lucru extrem de convenabil atunci cînd
lucram cu HD externe, folosite de exemplu pentru a transfera cantitati mari
de date între doua calculatoare. Un alt avantaj adus de SATA este
conectarea HD Hardiscurile folosite în servere folosesc de obicei standardul SCSI ("Small Computer System Inteface"), care permite atasarea la sistem a opt dispozitive (hardiscuri, unitati optice de stocare, scanere, etc.), spre deosebire de standardul ATA care permite atasarea a doar patru dispozitive (hardiscuri si unitati optice de stocare). Standardul SCSI permite o rata de transfer de date considerabil mai mare decît cea oferita de standardul "Parallel ATA" (cu care de altfel nu este compatibil) si de aceea HD care folosesc acest standard sînt utilizate în servere chiar daca pretul lor este mult mai ridicat comparativ cu al HD obisnuite. Standardul SAS ("Serial Attached SCSI") va inlocui standardul SCSI si va avea printre alte avantaje si pe acela ca va fi compatibil cu standardul SATA. LEGĂTURI UTILE
|
|