SISTEME
DE OPERARE
Sistemul de operare este un software care asigura interconectarea functionala
dintre toate elementele configuratiei sistemului de calcul, transformându-l într-o
entitate(calculator) si care asigura intecomunicarea cu mediul extern(operator uman, alt
echipament).
Sistemul de operare este un adevarat "dir 19319g610t ijor" al microcalculatorului, rolul sau
fiind sa permita si sa usureze gestiunea masinii in toate fazele sale functionale. Aceasta
presupune, in general, existenta unui nucleu comun care sa asigure incarcarea si executia
corecta a programelor, dialogul cu perifericele si a unor utilitare care ajuta utilizatorul sasi
dezvolte si sa-si organizeze fisierele, sa comunice cu alte masini, etc.
Exista in principal doua tipuri de sisteme de operare :
monotasking, cu care sunt echipate de oricei microcalculatoarele, si care executa
o singura sarcina la un moment dat;
multitasking, care se gasesc in special pe calculatoare mari si mini, permitand
realizarea mai multor sarcini simultan.
In primul caz, nucleul sistemului de operare realizeaza doua functii de baza:
incarcarea si executia programelor
asigurarea unei interfete omogene cu perifericele
La acestea se adauga un intrerupator de comenzi, destinat dialogului cu
utilizatorul. In cazul sistemelor multitasking, nucleul sistemului trebuie sa asigure in plus
partajarea timpului intre programele care se executa si gestionarea alocarii resurselor
masinii.
El poate fi impartit in patru elemente :
supervizorul, care lanseaza, opreste sau suspenda aplicatiile, bazandu-se in
functionarea sa pe celelalte module;
planificatorul, care regleaza timpul de executie pentru operatiile in curs;
alocatorul de resurse, care tine evidenta resurselor libere sau alocate unor
aplicatii;
modulul de gestiune pentru intrari/iesiri, care asigura dialogul cu perifericele.
Comenzile sistemului de operare pot fi utilizate la fel ca si programele utilizator.
La acestea se adauga utilitarele care asigura o flexibilitate mai mare si functii mai
puternice, cum ar fi editarea de texte, transferul datelor, verificarea starii masinii, etc.
La interpretorul de comenzi si nucleu se adauga de obicei un sistem de gestiune a
fisierelor, un sistem de gestiune a bazelor de date, programe de comunicatie, de lucru pe
mai multe terminale, etc. Deseori aceste straturi logice se interconecteaza atat de strans
cu sistemul de operare, incat sunt foarte greu de distins, chiar daca au fost achizitionate
separat, de la firme diferite.
Sisteme de operare
Gradul de cunoastere al sistemului de operare depinde de utilizarea lui. Un
realizator de sisteme de gestiune de baze de date va trebui sa-l exploateze la maximum,
un programator de aplicatii va fi mai putin interesat, iar pentru un utilizator oarecare,
sistemul de operare este practic transparent.
MS-DOS este un sistem de operare monoutilizator, monotasking, care asigura o
interfata simpla, usor de exploatat, intre utilizator si resursele hardware ale sistemului de
calcul. Sistemul de operare MS-DOS a evoluat foarte mult in timp, incercand sa se
adapteze conditiilor de moment. In 1981, IBM alege folosirea sistemului de operare MSDOS
Sistemul de operare OS/2 a fost lansat de firma IBM in aceeasi zi (2 aprilie 1987)
cu microcalculatorul PS/2 (Personal System/2). OS/2 functioneaza pe modelele 50, 60 si
80 ale microcalculatorului PS/2, dar nu pe modelul 30, deoarece acesta are la baza
microprocesorul 8086 (structura pe 16 biti), iar sistemul de operare OS/2 necesita o
constructie bazata pe microprocesorul 80286 (urmas al lui 8086; are structura comuna cu
8086 si in plus are instructiuni care pot fi folosite pentru activarea eficienta a
subrutinelor, validarea parametrilor si indicilor unor masive si pentru operatiile de
intrare/iesire pe bloc) sau 80386 (structura pe 32 de biti). OS/2 este un sistem de operare
multitasking si monoutilizator (pentru modelele 50, 60, 70) si multiutilizator (pentru
modelul 80).
Sistemul de operare Windows
Sistemele de operare au evoluat foarte mult de-a lungul timpului in ultimii zece ani,de la un ecran negru in care totul se facea cu ajutorul tastaturii ,la sistemele performante care permit rularea mai multor programe deodata,ascultare de muzica,jocuri,vizionare filme si altele totul cu ajutorul sagetii mouse-ului.
Ultimul sistem de operare ,a fost lansat in anul 2001 si care contine 2
versiuni,home pentru utilizatorii casnici si profesional ,acesta
fiind mai complex.Cel din urma se gaseste tradus si in limba
româna,fiind printre cele cateva
tari care beneficiem de acest lucru.
Acest sistem de operare se dovedeste a fi de 30 de ori mai stabil decat unul din predecesorii sai,Windows 98.
Sistemele de operare precedente ca windows 95,Windows 98 si Windows Millennium s-au bazat toate pe primul sistem de operare MS-DOS.
Odata cu lansarea noii versiuni a sistemului de operare Bill Gates
afirma "era MS-DOS a luat sfarsit",acest nou sistem de operare
nemaibazandu-se pe vechiul MS-DOS.
Acest sistem
de operare este mai putin predispus la caderi comparativ cu unul din alti
predecesori ai sai Windows Millennium.,care nu este altceva decat o
versiune imbunatatita Windows-ului 98 
Windows Xp pastreaza si unele caracteristici de la versiunile anterioare dar dupa cum s-a dovedit,acesta este mult mai rapid fata de celelalte.
La Windows Xp,imaginea spatiului de
lucru a fost schimbata radical,dar cei care nu sunt obisnuiti cu aceasta
pot reveni la imaginea clasica a celorlalte sisteme de operare.
Acest windows este mai bun decat predecesorii dar cere si el o configuratie a calculatorului performanta ,dar daca este pus pe un calculator slab,atunci el nu va face altceva decat sa-l incetineasca.
Spre deosebire de ceilalti,in acest sistem de operare s-a constatat
introducerea de mai multe facilitati cum ar fi programele auxiliare care
sunt incorporate in el.Spre exemplu,in celelalte sisteme de operare pentru a
putea inregistra un CD trebuia un program special de inregistrare,(Ex. Ahead
Nero ),pe cand la Windows Xp de indata ce detecteaza CD-ul gol in unitatea de scriere a CD-urilor ,acesta ne si intreaba daca vrem
sa inregistram pe ele,nemaifiind nevoie de un program special.
Windows Media Player
Odata cu acest sistem de operare ,Microsoft lanseaza si
ultimul player audio Windows Media Player,versiunea 8 cu care se pot de
asemenea "arde" CD-uri la viteze maxime(mai mari de 48X prezent),in comparatie
cu versiunea 7 a player-ului care putea inregistra doar la viteza 2X.
Securitate
Un ultim lucru care ar fi de mentionat la acest sistem de operare ar fi
securitatea care mentine un control strans asupra identitatii si
drepturilor de utilizator.Windows Xp permite blocarea accesului printr-o parola care daca nu este
stiuta nu se poate intra,doar daca administratorul calculatorului
activeaza contul de invitat care permite accesul in calculator,dar cu
foarte multe restrictii neputand face altceva decat rularea programelor deja
existente.
Acest sistem de operare este performant,deosebit de bine cristalizat,dar Microsoft nu se opreste aici ,pentru 2003 a fost anuntata aparitia unei alte versiuni ale acestui Windows numita Windows Xp Second Edition,iar in 2004 a fost anuntata alta versiune numita Windows Longhorn.
Interfata sistemului de operare asigura comunicarea între utilizator si calculator.
Prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, utilizatorul transmite comenzi sau
raspunsuri a solicitarile calculatorului iar prin intermediul monitorului, calculatorul
transmite utilizatorului mesaje sau întrebari.
Ultima functie a sistemului de operare mentionata mai sus este realizata de
interfata sistemului de operare.
Interfetele pot fi realizate utilizând:
limbaj de comanda;
sistem de meniuri;
grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor).
Interfata realizata printr-un limbaj de comanda. In acest tip de interfata utilizatorul
transmite comenzile calculatorului sub forma unui sir de caractere care respecta o
anumita sintaxa. Calculatorul permite utilizatorului sa introduca o comanda afisând pe
primele pozitii ale liniei curente de pe ecran un sir de caractere numit prompter. De
regula prompterul este compus din numele unitatii curente de disc, urmat eventual de
numele directorului curent si terminându-se cu caracterul ">" (ex: C:\LUCRU>).
De la tastatura (keyboard) utilizatorul introduce comanda care este pastrata în
memoria interna numita "zona de editare a tastaturii". Se actioneaza tasta <Enter>,
moment în care comanda este transferata în zona de memorie interna unde se afla
programul numit interpretor de comenzi.
Interpretorul analizeaza comanda, daca aceasta este corecta, solicita procesorului
sa o execute utilizând resursele logice si fizice, în final se afiseaza din nou prompterul.
In cazul în care comanda nu a fost corect editata, pe ecran se afiseaza mesajul
"Bad command or file name".
Interfata realizata printr-un sistem de meniuri. In acest tip de interfata utilizatorul
transmite comenzile calculatorului prin intermediul unui sistem de meniuri si optiuni de
meniu sau poate folosi combinatia de taste care apare în dreapta numelui optiunii
cunoscuta si sub numele de scurtatura (shortcut keys).
Acest tip de interfata presupune existenta unui interpretor de comenzi care sa
foloseasca un sistem de meniuri sau interpretorul de comenzi sa foloseasca un program
care se suprapune peste interpretorul de comenzi.
Pentru deschiderea meniurilor, declansarea unei comenzi se realizeaza prin
folosirea tastaturii (tehnica barei selectoare-dreptunghi evidentiat pe ecran cu alta
culoare sau tehnica literei de identificare-litera de identificare subliniata) sau mouse-ul.
Interfata realizata grafic cu ajutorul simbolurilor (pictogramelor). In acest tip de
interfata instructiunile se dau calculatorului prin intermediul unor simboluri care
sugereaza conceptul, de exemplu o componenta a calculatorului, aplicatie, parametru, etc.
Aceste interfete folosesc metoda de trage si plaseaza (drag and drop) prin care obiectele
reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau mutate. Utilizatorul trebuie în acest tip de
interfata sa cunoasca pictograma care reprezinta aplicatia.
Sisteme de operare cu interfata realizata grafic: Windows NT, Windows 95,
Windows 98, Windows 2000, Windows Me, Window XP, Windows 2003 Server
Windows NT (New Technology) al carui principal avantaj îl constituie
posibilitatea implementarii lui atât pe PC-uri cu microprocesoare Intel, cât si pe
PC-uri bazate pe microprocesoare RISC (Reduced Instruction Set Computing),
ceea ce îi confera caracterul unui sistem deschis, conditie esentiala în lucrul la
nivelul retelelor de calculatoare.
Windows NT ofera posibilitatea gestionarii retelei si realizarii si gestionarii
aplicatiilor distribuite (model client/server).
Windows 95 are o interfata grafica orientata pe ferestre, care permite utilizatorului
lansarea concomitent a mai multor aplicatii, fiecare în fereastra ei, precum si
schimbul de informatii între acestea.
Windows 98 este un mediu complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un
suport pentru noile tehnologii hardware si pastrând compatibilitatea cu Windows
95, fata de care apare ca o extindere (upgrade).
Windows 2000 este ultima interfata lansata de Microsoft în 1999, de la care se
asteapta o compatibilizare a platformelor Windows si performante superioare.
Incarcarea sistemului de operare în memoria interna a calculatorului. La
începutul fiecarei sesiuni de lucru trebuie încarcat în memoria interna nucleul sistemului
de operare (contine programele necesare gestionarii resurselor calculatorului). Sistemul
de operare se livreaza pe suport magnetic împreuna cu calculatorul (disc sistem). Acest
suport contine un program de dimensiuni mici numit încarcator, situat la început de
suport, precum si programele aferente nucleului sistemului de operare.
In memoria tip ROM exista un program numit preîncarcator utilizat pentru
initializarea lucrului cu calculatorul.
La pornirea calculatorului, programul preîncarcator initializeaza echipamentele
periferice, identifica configuratia calculatorului si cauta sistemul de operare pe un suport
magnetic, gasindu-l, încarca în memoria interna programul încarcator care se gaseste la
începutul suportului si îl lanseaza în executie.
Servicii Windows
Un serviciu este o aplicatie care ruleaza in fundal (serviciul este pornit automat de
catre sistemul de operare fara interventia utilizatorului) si este similar cu daemon-ul de
Unix (program ce incarca utilitarele de sistem : kernel, drivere, etc.) Aplicatiile-serviciu
ofera functii ca aplicatii client/server, server web, server de baze de date si alte aplicatii
de tip server pentru utilizatori, local sau pentru retea. In general serviciile sunt folosite
pentru a face un program sau o componenta hardware disponibila sistemului de operare,
la un nivel scazut (hardware).
Serviciile sunt folosite pentru :
pornirea, oprirea, suspendarea sau eliminarea completa a unui seriviu pe un
calculator. Pentru aceste operatii contul utilizatorului trebuie sa aiba permisiunea
pentru a l-e indeplini.
Se poate controla un computer de la distanta (cu Windows XP, Windows 2000
sau Windows NT doar)
Se pot seta recuperari in cazul in care un serviciu cedeaza (exemplu : repornirea
serviciului automat sau restartarea calculatorului)
Pornirea sau oprirea serviciilor pentru o anumita componenta hardware (exemplu
: imprimanta)
Exemple de servicii
In aparenta Linux-ul nu este la fel de usor de folosit si
de configurat precum Windows sau Mac, dar instaland una
dintre ultimele distributii Linux (RedHat, Mandrake, SuSE,
Slackware, Caldera, Corel Linux, etc.) veti descoperi
contrariul. Veti intalni o multimede programe care
faciliteaza configurarea majoritatea avind o interfata facila si
sugestiva. In Linux veti intalni lucruri surprinzatoare pentru un
sistem de operare. Si nu uitati: Linux-ul si DOS/Windows
pot coexista pe acelasi computer.
Linux-ul are un sistem de fisiere -adica "structura directoarelor si fisierelor din
Linux "- care seamana putin cu cel din DOS. Fisierele au nume care se conformeaza
anumitor reguli speciale, sunt stocate in directoare, unele sunt executabile si dintre
acestea majoritatea au command switch. In plus, poti folosi caractere wild card,
redirectionarea si transferul.
Spre deosebire de DOS, datorita caracterului sau multiuser, Linux-ul are
incorporate mecanisme de securitate. Unele fisiere si directoare au anumite permisiuni,
care impiedica accesarea lor de catre un utilizator obisnuit. Numai utilizatorul cu login-ul
root le poate accesa, acesta fiind administratorul sistemului. Si tu poti fi root daca lucrezi
pe propriul calculator. In DOS/ Windows, dimpotriva, nimic si nimeni nu te va impiedica
sa stergi, din greseala, tot hard-disk-ul.
Mare parte din puterea si flexibilitatea Linux-ului provine din concepte simple, ca
: redirectionarea si transferul, transmisibilitatea fiind mult mai influenta decat in DOS
Comenzi simple pot fi folosite unitar pentru a indeplini task-uri complexe.
Linux-ul are un sistem de fisiere -adica "structura directoarelor si fisierelor din
Linux "- care seamana putin cu cel din DOS. Fisierele au nume care se conformeaza
anumitor reguli speciale, sunt stocate in directoare, unele sunt executabile si dintre
acestea majoritatea au command switch. In plus, poti folosi caractere wild card,
redirectionarea si transferul.
Exista totusi unele diferente:
in DOS, numele fisierelor se afla in asa-zisa forma 8.3 (nume din 8
caractere+extensie din 3 caractere), de exemplu TESTPAGE.TXT. In Linux (si in
Windows 9x) se poate si mai bine. Daca ai folosit pentru a instala Linux-ul un
sistem de fisiere ca ext2 sau umsdos, poti atribui fisierelor nume mai lungi (pana
la 255 de caractere), care sa contina mai mult de un punct. De exemplu:
Acesta.este.Un.fisier.cu.nume.Lung Se remarca folosirea atat a caracterelor mari
cat si mici. Caracterele mari sau mici in numele de fisiere si in comenzi sunt
diferite. Astfel, FISIER.tar.gz si fisier.tar.gz sunt doua fisiere diferite. ls este o
comanda, iar LS o greseala;
tilizatorii Windows 9x vor dori sa foloseasca nume de fisiere lungi si in Linux. In
cazul in care numele unui fisier contine spatii (nerecomandabil dar posibil) acesta
trebuie incadrat intre ghilimele ori de cate ori va referiti la el
Comparatie Windows (MS-DOS) / Linux
2.
Comparatie generala
Sisteme de operare
|
