Argument

Dezvoltarea rapida si complexa a societatii a dus inevitabil la o sporire insemnata a volumului de informatii care tind sa aglomereze si sa blocheze canalele informationale. Pe de alta parte, nevoia de informatie pentru o cunoastere operativa si o dirijare constienta a dezvoltarii societatii, este din ce in ce mai mare. Menirea informaticii este tocmai de rezolvare a acestei contradictii dintre cresterea volumului de informatii si setea de informatii.
In conditiile lumii moderne, cand in orice domeniu se cere o cunoastere rapida, complexa si multilaterala a realitatii, in scopul luarii unor decizii operative, oportune si fundamentate pe cerintele legilor obiective ce actioneaza in societate, ajutorul informaticii ca instrument al conducerii, este incontestabil. Se poate afirma fara a gresi, ca introducerea informaticii in stiinta, economie si societate constituie un proces inevitabil. Tehnica de calcul este un domeniu al civilizatiei si mai ales al economiei moderne. Datorita tehnologiei avansate se poate comunica de la orice distanta, din orice punct al globului. Lumea moderna se bazeaza foarte mult pe tehnica de calcul, deci ea este un el 232j93c ement component al societatii contemporane.
In viata noastra de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obisnuit, chiar indinspensabil in unele cazuri. Se poate spune, pe drept cuvant ca traim intr-o societate informatizata. In zilele noastre, intalnim calculatoare peste tot, de la bacanul din colt, care-si tine evidentele sale cu ajutorul unui PC si pana la ghiseul la care platim telefonul. Peste tot sunt calculatoare, legate eventual intre ele si formand astfel retele de calculatoare. Toate acestea se datoreaza faptului ca ne dam seama din ce in ce mai mult ca PC-ul ne usureaza munca. Dar trebuie de subliniat faptul ca un calculator este de fapt o 'masinarie' care prelucreaza o serie de informatii pe care i le dam. Informatia, este elementul esential din acest intreg lant. De fapt, in practica intalnim, printre altele, doua concepte legate de aceasta si anume sistemul informational si sistemul informatic. Sistemul informational este ansamblul de elemente implicate in procesul de colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informatii. Ansamblul de elemente implicate in tot acest proces de prelucrare si transmitere a datelor pe cale electronica alcatuiesc un sistem informatic. Lumea in care traim se afla intr-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce inseamna o societate informationala? In privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi in tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, société de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala . Societatea informationala este societatea „in care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important” . Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii. Termenul de societate informationala reflecta conceptia cu privire la modificarile sociale si organizationale care au loc ca urmare a evolutiei din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii. Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea in lucrarea sa Powershift. Puterea in miscare ca, daca in timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzand masinile si materialele, in societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti in acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte. Informatia pentru a fi stocata este nevoie de memorie.
Dupa cei 4 ani de liceu, timp in care am studiat tehnica de calcul si tot ceea ce presupune acest domeniu, a venit momentul sa-mi demonstrez competentele profesionale.

Fiind pasionat de calculatoare in general, am ales ca tema „Unitati de stocare de date”, deoarece mi s-a parut un subiect interesant, si de actualitate si mai ales de viitor, o parte a tehnicii de calcul la care trebuie lucrat pentru a avea computere mai performante in viitor.

Astfel, in prima parte a proiectului „Notiuni generale”, sunt prezentate notiuni generale legate de diferite tipuri de unitati de stocare de date, in ce consta fiecare , ce memorie au si la ce pot fi adaptate.

Proiectul se continua cu capitolul al-II-lea CD-ROM” care prezinta notiuni elementare despre CD-ROM, rolul sau, caracteristicile cat si functionarea acestuia.

Capitolul al-III-lea, ,,DVD-ROM”, contine o prezentare mai detaliata a componentei hardware DVD-ul, precum si detalii privind rolul si functionarea acesteia.

Ultima parte a proiectului contine norme de protectie a muncii, principii ergonomice, reguli si sfaturi ce trebuie urmate la utilizarea calculatorului.

In concluzie, acest proiect poate fi o buna documentatie pentru utilizatorii de Pc, doritori sa cunoasca informatii despre componentele hardware al Pc-ului, notiuni de baza privind aparitia, rolul, caracteristicile cat si functionarea acestora.

Capitolul 1

Unitati de stocare

1. Notiuni introductive

O unitate de stocare a datelor este un dispozitiv care este utilizat pentru a stoca datele din calculator. Utilizatorii de computere sunt acum posibilitatea de a alege dintr-o varietate de dispozitive de stocare. Dispozitivele de stocare care stocheaza date poate fi citit de un computer de depozitare sunt cunoscute drept 'masa. Fiecare unitate de stocare are propriile avantaje si dezavantaje.

2.Tipuri de unitati de stocarae datelor

2.1.Flash Drives

Datorita marimii lor mici, flash drive-urile sunt, de asemenea, mentionate ca 'degetul mare sofer.' Acestea sunt, de asemenea, cunoscut sub numele de drive-uri USB, deoarece acestea conecta la un port USB. Flash drive-uri constau dintr-un conector USB, flash cipuri de memorie, circuit mic, si o carcasa de plastic. Flash drive-urile variaza mult in modul in care datele pe care le poate detine. Datele variaza de capacitate de la 64 megaocteti la 64 Gb, astfel incat acestea nu pot fi de ajutor daca aveti pentru a stoca o cantitate mare de date. Flash drive-urile au inlocuit destul de mult dischete si discuri optice.

2.2.Hard Disk-uri externe

Hard disk-uri externe sunt exact la fel ca hard disc intern intr-un calculator, cu exceptia ca acestea sunt situate in afara computerului. Pentru a folosi aceasta, trebuie sa-l conecta la calculator. Cum ar fi flash drive, ele sunt in mod normal, conectat la un port USB. Capacitatea de stocare variaza de pana la 700 GB, astfel incat acestea sunt benefice, daca aveti pentru a stoca o cantitate mare de date. Le puteti folosi pentru calculatoare desktop, cat si pentru laptop-uri. Ei au, de asemenea incinte care le permite sa fie manipulate fara a fi deteriorat. hard disk-uri externe sunt proiectate pentru a fi portabil.

2.3.Solid-State Drives (SSD)

Aceste unitati sunt mult ca un hard disk regulat, deoarece acestea utilizeaza aceeasi interfata si conexiuni. Cu toate acestea, in loc de un disc magnetic filare, memorie de stat solid este utilizat. drive-uri solid-state sunt proiectate pentru a inlocui unitatea hard disk. drive-uri solid-state au foarte rapid citeasca si sa scrie ori si sunt foarte sigure, deoarece nu exista componente care se vor uza.

2.4.Smart Card

Aceste dispozitive sunt numite, de asemenea, carduri de memorie. Odata ce carduri inteligente, care nu au fost de ajutor atunci cand stocarea de date, dar acum au fost dezvoltate pentru a stoca mai multe date si acestea sunt folosite pentru o serie de dispozitive, cum ar fi PDA-uri, telefoane mobile, si laptop-uri.

2.5.Online de stocare

Aceasta metoda de stocare a datelor este referrer ca un 'back up la distanta' Exista site-uri de stocare online care permit utilizatorilor de calculatoare pentru a stoca datele de pe serverele lor pentru o taxa. Mai mult spatiu de stocare care aveti nevoie, mai mult platiti.

2.6.Tape Drive

Acest tip de unitate utilizeaza un cartus de banda magnetica sau pentru a stoca date. Acestea sunt cele mai utilizate pentru backup de date, deoarece cauta ori sunt mult mai considerabil mai lent comparativ cu alte metode de depozitare. Cele mai multe unitati de banda conecta la un calculator printr-un cablu USB. Capacitatea de stocare poate varia de la cateva sute de megaocteti la sute de gigabytes.

Capitolul 2

CD-ROM-ul

CD-ROM-ul este un suport de stocare optica numai pentru citire(Compact Disc Read Only Memory) si face parte din categoria memorilor externe, cu o capacitate de stocare intre 650 si 900 de MB pentru discul de 120mm , si o capacitate intre 158 si 200 de MB pentru discurile de 80mm. Cel mai popular este discul de 120mm, folosind aceeasi tehnologie si format cu cele mai multe aparaturi electronice si calculatoare personale ce folosesc tehnologia CD-rom. Discul de 8mm este mai putin popular, dar multumita dimensiunilor sale reduse, a castigat popularitate in randul aparaturilor care folosesc tehnologia digitala audio comprimata, camere de fotografiat digitale sau produse de stocare date, cum ar fi un reportofon miniatura.

Compact discul constitue un alt suport de memorie externa cu caracteristici superioare fata de discurile flexibile. CD-ROM-ul (Compact Disc Read Only Memory) reprezinta suportul de memorie in plina ascensiune datorita facilitatilor deosebite pe care le prezinta, atat in ce priveste tehnologia avansat de fabricatie, cat si in ce priveste modul de organizare si de accesare a informatiilor. Stocarea si accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizeaza prin mijloace optice cu o viteza mult mai rapida, care reduc numarul de componetnte mecanice si maresc fiabilitatea suportului.

Fig. 2.1

Principalele caracteristici de performamta ale unitatilor de CD sunt :

capacitatea de stocare ;

timpul de acces ;

rata de transfer ;

viteza de lucru.

Capacitatea de stocare la un CD este de 650 MB, fiind cu mult mai superioara floppy-discului dar la concurenta cu HD.

Timpul de acces reprezinta, ca si la HD, durata de timp ce se consuma din momentul emiterii unei cereri de citire sau scriere si pana in momentul cand incepe efectiv operatia respectiva.. Acest parametru se masoara in milisecunde si este mai mare ca la HD, fiind cuprins, in medie, intre 100 ms. si 400 ms. iar la cele mai moderne scade sub 100ms. Astfel in timp ce la hard disk-uri timpul de acces se situeaza sub 20 milisecunde , la CD-ROM-uri timpul de acces nu scade cu mult sub 100 milisecunde. Timpul mare de acces se explica, in primul rand, prin faptul ca la fiecare accesare CD-ul trebuie adus la o anumita viteza de rotire, in timp ce hard disk-ul are o viteza de rotatie constanta, iar in al doilea rand capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu ca la hard disk, continand mai multe elemente (laserul,fotocelula, unitatea de focalizare s.a.), iar manevra acestuia cere mai mult timp. Din acest punct de vedere unitatile CD se afla in curs de perfectionare.

Rata de transfer se refera la cantitatea de informatie ce se transfera intr-o secunda si poate fi cuprinsa intre 150KB/s (la primele tipuri de unitatide CD-uri) si peste 3000 KB/s (la unitatile moderne). Rata de transfer depinde, in primul rand de timpul de acces si de viteza de lucru a unitatii CD.

Viteza de lucru reprezinta un parametru care influienteaza direct rata de transfer si timpul de acces si se stabileste in raport cu primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un transfer de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2xSpeed, de 4xSpeed, de8xSpeed s.a.m.d. ajungandu-se in prezent pana la 24x, pentru care ar corespunde, cel putin teoretic, unei rate de transfer de 300KB/s.

Desi mult superior fata de Floppy-disk, CD-ul prezinta si unele dezavantaje. Astfe, pe langa timpul de acces mai mare si rata de transfer mai mica fata de HD, un alt dezavantaj principal al unitatii CD este acela ca, majoritatea acestora (existente pe piata) permit numai citirea nu si scrierea. Si in aceasta privinta exista tendinta de raspandire a unitatilor CD-uri care sa permita atat citirea cat si scrierea informatiilor. Aceasta fiind inca foarte costisitoare, nu sunt accesibile tuturor utilizatorilor iar in al doilea rand numarul reinscrierilor pe un CD este limitat iar unele unitati nu permit decat o singura reinscriere.

Unitatea pentru CD-ROM (CD-ROM unit) a fost realizata pentru a citi discurile de tip CD-ROM. Ele pot contine urmatoarele tipuri de informatii: date, muzica, secvente video. Informatiile de pe un disc CD-ROM au un caracter permanent si nu pot fi sterse. Unitatile CD sunt accesate utilizand literele alfabetului care raman disponibile dupa alocarea hard disc-urilor. De exemplu, daca un calculator are o unitate de discheta, doua hard-disc-uri si o unitate CD-ROM, atunci alocarea literelor se face astfel: A - unitatea de discheta, C - primul hard-disc (hard-discul primar), D - al doilea hard-disc, E - unitatea CD-ROM. In general pe un echipament de [2]calcul se monteaza o singura unitate CD-ROM, dar exista cazuri in care pot fi doua sau mai multe. Unitatile de CD-ROM se caracterizeaza prin viteza de citire a datelor: 2X (2 speed), 8X, 20X, etc.

Asa cum spune si numele, CD-Read Only Memory( memorie cu acces numai pentru citire pe CD) sunt o adaptare a compact-discurilor pentru stocarea informatiilor digitale. Discurile CD-ROM livreaza date din alte surse catre calculator, iar acestea, o data stantate, nu mai pot fi modificate, adanciturile de pe CD fiind definitive. Prin faptul ca o unitatea CD-ROM are acelasi rol de baza ca si un aparat CD-Audio, tehnologia folosita este cam aceeasi, de fapt cele doua aparate folosesc mecanisme similare.
In general aceste unitati sunt mai scumpe ca cele audio pentru ca citirea de date este mai pretentioasa. O mica eroare audio trece neobservata, dar poate avea efecte dezastruoase pentru citirea datelor. In consecinta, unitatile CD-ROM folosesc circuite de corectie a erorilor cu algoritmi mult mai puternici ca cei din sistemele stereo. In plus aceste unitati de date impun un control mai sever si timpi de acces mai mici. Cea mai grea sarcina ce trebuie sa o indeplineasca un player CD este sa treaca de la o pista la alta cand apasam pe buton. CD-ROM-ul trebuie sa aiba posibilitatea de trecere de la o pista la alta foarte repede, in timpi de ordinul milisecundelor. Chiar si legatura dintre PC si CD-ROM complica unitatea de disc si ii creste pretul. Unitatea CD-ROM propriu-zisa nu face decat sa invarta discul. Calculatorul trebuie sa precizeze ce informatii trebuie sa caute si sa citeasca aceasta. Apoi, calculatorul trebuie sa redea informatia citita. Pentru trimiterea acestor comenzi este nevoie de o interfata, care de cele mai multe ori este SCSI sau ATAPI. Nici una din aceste interfete nu mai este necesara in cazul unui sistem de redare audio.
Capacitatea
Capacitatile sunt aproximative, iar capacitatea totala a unui disc este influentata de mai multi factori. De exemplu la CD-urile audio, pista poate fi mai inghesuita, ceea ce inseamna o spirala mai stransa si mai lunga, prelungind timpul de redare pana la 80 min. La CD-urile inscriptibile nu putem beneficia de aceasta strategie pentru ca spiralele sunt formate in timpul fabricarii discului.

Capitolul 3

DVD-ROM

In anii 1990 Phillips a colaborat Coorporatia japoneza Sony pentru a crea un disc digital versatil (Digital Versatile Disk) care sa aiba o capacitatea mai mare de stocare a informatiei decat CD-ul. Alte firme nu au acceptat standardul propus de inginerii de la Phillips si Sony. Producatorii DVD-ului au optat totusi pentru un alt standard si alianta Phillips-Sony a acceptat sa licentieze rezultatele cercetarilor consortiului global.

Discurile DVD (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) reprezinta o imbunatatire a tehnologiei discurilor CD (Compact Disc), prin care se obtine o densitate de inregistrare si o capacitate mai ridicata. Aceste discuri au fost introduse in Japonia si Coreea in 1996, iar in SUA si Europa in 1997. In acest proiect se prezinta avantajele utilizarii discurilor DVD-Video pentru inregistrarea si distributia filmelor, metodele de protectie la copiere a acestor discuri, unele detalii tehnice ale discurilor DVD-Video si DVD-Audio, capacitatile diferitelor tipuri de discuri DVD, structura unei unitati DVD, utilizarea discurilor DVD la calculatoarele personale si diferite tipuri de discuri DVD inscriptibile.

Desi capacitatea de stocare a unui CD-ROM este semnificativa, multe programe si jocuri incep sa aiba dimensiuni din ce in ce mai mari; au aparut deja enciclopedii sau programe pe 4-5 CD-ROM-uri. Problema aceasta este rezolvata prin aparitia DVD-ROM-ului, urmatorul pas dupa compact disc.

Fig. 3.1

DVD-ul va fi foarte important pentru utilizatorii computerelor pentru ca va fi folosit pentru cele mai mari si mai interesante jocuri, pachete de programe si filme.

Tehnologia DVD va inlocui, probabil, casetele video care exista la ora actuala pe piata. Un disc DVD arata asemeni unui CD obisnuit, dar punctele purtatoare de informatie binara (0 si 1) sunt mult mai mici si mai apropiate unele de altele.Asa ca in loc de 650 MB de informatie care pot fi stocati pe un CD, un DVD poate stoca acum pana la 4,7 GB. Spre deosebire de CD, un DVD poate avea doua fete pe care sa se inregistreze informatie, asa ca intorcandu-l se mai pot citi inca 4,7 GB de informatie. Iar pe viitor discul va avea mai multe straturi in interior astfel ca va putea stoca peste 15 GB – suficient pentru cel mai mare program imaginabil. Primele discuri DVD-ROM sunt instructive-deconectante si discuri cu jocuri. Acestea folosesc capacitatea suplimentara pentru a adauga mai multe segmente de informatie video si audio si pentru a face ca toate fragmentele multimedia sa arate si sa sune mai bine decat CD-ROM-urile standard. Dupa cum am mai precizat DVD-urile pot avea una sau doua fete, iar fiecare fata poate avea unul sau doua straturi si in consecinta avem patru variante de DVD-uri (monofata-monostrat, monofata-bistrat, bifata-monostrat, bifata-bistrat) a caror capacitate de stocare este in ordine de 4,7 GB; 8,5 GB; 9,4 GB si 17 GB. Cele mai folosite sunt DVD-urile monofata-monostrat ('single-sided, single-layer') pentru ca au un pret convenabil si o capacitate suficienta de stocare pentru utilizatorii particulari (casnici).

Unitati DVD-ROM

Pentru a rula un DVD, este nevoie de o unitate DVD-ROM – arata la fel ca unitatea de CD-ROM, dar are doua lasere: unul pentru citirea CD-urilor clasice, iar celalalt pentru discuri DVD. Dupa ce am instalat o unitate DVD-ROM in PC, el va putea sa citeasca orice tip de CD – fie el vechi sau mai nou.Unitatea DVD-ROM poate citi datele inscriptionate atat  pe DVD-uri cat si pe CD-uri, dar nu poate scrie pe aceste medii. Putem alege sa cumparam o astfel de unitate daca vizionam frecvent filme de pe DVD-uri sau in perspectiva situatiei in care tot mai multi producatori de jocuri vor alege sa distribuie jocurile pe un singur DVD in loc de mai multe CD-uri.   Unitatile sunt caracterizate de viteza maxima de rotatie a DVD-urilor si a CD-urilor (care este proportionala cu viteza de citire a datelor), scrisa de obicei sub forma 16X/48X, ceea ce inseamna ca DVD-urile sunt citite cu viteza 16X, iar CD-urile cu viteza 48X.

Filme pe discuri

Capacitatea uriasa a discului DVD este ideala pentru a stoca poze si sunet de inalta calitate – de fapt, Hollywood-ul a avut inca de la inceput un rol important in lansarea DVD-ului. Aceasta deoarece filmele incep sa fie lansate atat pe casete video, cat si pe DVD. Pentru a rula aceste Video-DVD-uri pe PC este nevoie de o placa decodoare Video-DVD, care functioneaza paralel cu placa video a PC-ului. Pe masura ce apar PC-uri tot mai puternice, nu o sa mai fie nevoie de o placa video suplimentara, deoarece intreaga activitate de derulare video va fi realizata in interiorul procesorului central ultrarapid al PC-ului.

Inregistrarea unui DVD

Ca si la CD-ROM-uri, exista DVD-ROM-uri pe care se poate scrie informatie, dar si DVD-ROM-uri pe care se poate inscriptiona informatie si se poate sterge si apoi rescrie o alta informatie. Se pot folosi acestea pentru a degrava hard disc-ul de un numar urias de fisiere sau pentru a stoca temporar imagini video si muzica.

DVD este un nou standard care permite cresterea semnificativa a capacitatii de inregistrare a discurilor optice, largind aria de aplicatie a acestora. Discurile CD-ROM actuale au o capacitate limitata, de 650 MB, care nu este suficienta pentru multe aplicatii actuale si pentru cele viitoare.

In anul 1995 au aparut doua propuneri de standarde pentru discuri optice de mare capacitate. Primul dintre acestea s-a numit Multimedia CD, fiind introdus si sustinut de Sony si Philips, al doilea fiind numit disc Super Density (SD), fiind propus de Toshiba, Time Warner si alte firme. Dorind sa evite situatia creata in cazul casetelor video, unde exista cele doua standarde VHS si Betamax, mai multe organizatii, printre care Hollywood Video Disc Advisory Group si Computer Industry Technical Working Group, au insistat pentru un singur format si au refuzat ambele propuneri. Ca urmare, in septembrie 1995 s-a ajuns la o intelegere asupra unui singur standard pentru discurile optice de mare capacitate. Noul standard, numit DVD, combina elemente ale ambelor propuneri precedente.

Una din primele aplicatii ale discurilor DVD este inlocuirea casetelor video. Natura digitala a inregistrarii pe acest suport si suportul propriu-zis ofera numeroase avantaje fata de inregistrarea analogica si alte suporturi, de exemplu o calitate video si audio superioara, interactivitate, costuri de distributie mai reduse, durata de viata mai ridicata. Discurile DVD ofera o capacitate initiala de 4,4 GB de informatii digitale inregistrate pe un disc cu acelasi diametru (12 cm) cu cel al unui disc CD-ROM, cu un singur strat si o singura fata. Grosimea acestor discuri este de 0,6 mm. Utilizand compresia MPEG-2, aceasta capacitate este suficienta pentru inregistrarea a 135 minute de imagini video si de sunet, ceea ce este suficient pentru un film complet, incluzand trei canale de sunet de calitate CD si patru canale pentru subtitluri. Aceasta capacitate nu este o coincidenta, ci este rezultatul faptului ca aparitia discurilor DVD a fost influentata de industria de film, care a prevazut avantajele unui suport mai ieftin si mai durabil decat banda video.

Discurile DVD pot avea doua straturi, capacitatea fiind in acest caz de 8,8 GB, si doua fete, capacitatea totala ajungand astfel la aproximativ 17,6 GB. Aceasta capacitate este de 27 de ori mai mare fata de cea a unui disc CD-ROM. Prin imbunatatirea laserelor, capacitatea va putea fi marita de cateva ori in viitor.

Ca si in cazul discurilor CD-ROM, datele sunt inregistrate pe o spirala prin cavitati microscopice, discurile fiind citite utilizand o raza laser. Capacitatea marita este obtinuta prin reducerea dimensiunii cavitatilor si reducerea distantei intre pistele spiralei, ca si prin inregistrarea datelor pe un numar de pana la patru straturi, cate doua pe fiecare fata a discului. Pentru citirea discurilor DVD, sunt necesare lasere care produc raze cu o lungime de unda mai mica, avand mecanisme de focalizare mai precise. Focalizarea mai precisa este de fapt cea care permite inregistrarea datelor pe doua straturi. Pentru citirea celui de-al doilea strat, se realizeaza focalizarea fasciculului in adancimea discului, unde se afla acest strat.

Tabelul urmator prezinta deosebirile intre discurile CD si DVD. Tbelul 3.2

Dimensiunile ai capacitatile discurilor DVD

Exista un numar mare de variante ale discurilor DVD. Diametrul discurilor poate fi de 12 cm sau 8 cm, ca si in cazul discurilor CD. Un disc DVD poate fi cu o singura fata sau cu doua fete. Fiecare fata poate contine unul sau doua straturi. Capacitatea discului depinde de numarul total de straturi utilizate.

Pentru discurile DVD-Video, cantitatea informatiilor video care se pot inregistra pe un disc depinde de numarul pistelor audio care insotesc imaginile si de gradul de compresie a datelor video si audio. De exemplu, un disc DVD-Video cu un singur strat si cu o singura pista audio poate contine peste 160 de minute (video si audio), iar in cazul compresiei la calitatea VHS, un strat poate contine peste 9 ore de imagini si sunet. La o rata medie de 4,7 Mbiti/s (3,5 Mbiti/s pentru video si 1,2 Mbiti/s pentru trei piste audio cu cate 5.1 canale), un disc DVD cu un singur strat poate contine in jur de 135 minute. Un disc cu doua straturi poate contine un film de doua ore redat la o rata de 9,5 Mbiti/s (apropiata de limita maxima de 10,08 Mbiti/s).

Diferitele variante ale discurilor DVD sunt prezentate in urmatorul tabelul . In acest tabel, SF/DF indica un disc cu simpla fata/dubla fata, SS/DS indica simplu strat/dublu strat, iar MS inseamna simplu strat pe o fata si dublu strat pe cealalta fata. Unitatea de masura a capacitatii este cea binara (1 GB = 2³⁰ octeti).Capacitatea unui disc cu doua straturi nu ajunge la dublul capacitatii unui disc cu un singur strat. Fasciculul laser trebuie sa traverseze stratul exterior pentru a citi de pe stratul interior (o distanta cuprinsa intre 20 m si 70 m). Pentru a se reduce interferentele dintre cele doua straturi, lungimea minima a cavitatilor de pe ambele straturi este marita de la 0,4 m la 0,44 m. In plus, viteza liniara a fasciculului este putin mai mare, de 3,84 m/s fata de 3,49 m/s la discurile cu un singur strat. Cavitatile de lungime mai mare, aflate la distante mai mari permit o citire mai usoara, dar astfel se reduce capacitatea pe strat.

Unitatea DVD

Componentele principale ale unei unitati DVD sunt urmatoarele:

• Mecanismul de citire al discului: Consta din motorul care roteste discul si fasciculul laser care citeste informatiile de pe disc. Pentru citire se utilizeaza un fascicul laser cu lumina rosie, spre deosebire de fasciculul in infrarosu al unitatilor CD.

• Procesorul de semnal DVD-DSP: Este un circuit care translateaza impulsurile laser in semnale electrice.

• Decodorul digital audio/video: Acest circuit complex decodifica datele comprimate de pe disc, care sunt convertite in semnale video cu calitate de studio si semnale audio cu calitate CD, acestea fiind transmise la aparatul TV si la sistemul stereo.

• Microcontrolerul: Acest dispozitiv controleaza functionarea unitatii, translatand comenzile utilizatorului de la telecomanda sau panoul frontal in comenzi pentru decodorul audio/video si mecanismul de citire al discului. Microcontrolerul realizeaza de asemenea apelul distribuitorului pentru coduri de acces si controlul decriptarii.

Fig. 3.3 Schema-bloc a unei unitati DVD

Decodorul audio/video este componenta cea mai complexa a unitatii DVD, avand urmatoarele trei functii principale:

• Separarea si sincronizarea datelor audio si video;

• Decodificarea datelor video si formatarea acestora pentru afisarea pe un aparat TV;

• Decodificarea datelor audio si formatarea acestora pentru amplificarea de catre un sistem audio.

In plus fata de aceste functii de baza, decodorul audio/video trebuie sa realizeze afisarea pe ecran a imaginilor grafice (OSD - On-Screen Display), codificarea sunetului cu sase canale in formatul Dolby ProLogic, implementarea unor formate cum este Video CD si CD audio, ca si alte functii.

In cursul fabricatiei unui disc DVD-Video, sunt formatate datele audio si video, acestea fiind reunite intr-un singur fisier de date. In plus, sistemul de fabricatie gestioneaza pistele pentru limbi multiple, formateaza textele pentru subtitrare si le asociaza cu anumite secvente video, cripteaza datele audio si video daca este necesar. De asemenea, acest sistem poate codifica anumite secvente ale filmului in vederea cenzurarii. Pentru redarea cenzurata a filmului, unitatea DVD trebuie sa efectueze saltul peste secventele respective. Desi acest lucru pare simplu, in practica saltul peste anumite secvente fara a rezulta pauze in redarea audio sau video este foarte dificila. Unitatea trebuie sa dispuna de o memorie tampon suficient de mare pentru ca redarea sa continue in timpul in care mecanismul de citire se deplaseaza in vederea saltului peste scenele cenzurate.

Utilizarea discurilor DVD la calculatoarele personale

Capacitatea unui disc CD-ROM nu mai este suficienta pentru unele din pachetele de programe, enciclopediile si jocurile cu continut multimedia. De aceea, producatorii au inceput sa echipeze calculatoarele PC cu unitati DVD-ROM. Daca o asemenea unitate este echipata cu un decodor video DVD, calitatea audio si video ridicata asigurata de discurile DVD poate fi utilizata pentru diferite aplicatii promotionale, instruire si jocuri. Din motive legate de protectia la copiere, studiourile de film sunt ingrijorate de posibilitatea redarii cu ajutorul calculatoarelor personale a filmelor stocate pe discurile DVD-Video. Daca decriptarea continutului discurilor se realizeaza cu unitatea centrala a calculatorului, datele decriptate pot fi stocate pe un disc fix de capacitate ridicata, de unde ele pot fi copiate pe alte suporturi.

Pentru prevenirea copierii, au fost propuse mai multe tehnici:

• Eliminarea functiei “Save As” din aplicatiile de tip “Movie Player”. Aceasta metoda se poate implementa simplu, dar contracararea ei nu este prea dificila.

• Modificarea sistemului de operare sau a BIOS-ului calculatorului astfel incat acesta sa recunoasca datele DVD si sa previna copierea prin orice aplicatie rulata pe calculator. Toate studiourile au aprobat aceasta metoda, dar modificarea sistemelor de operare nu este simpla.

• Modificarea arhitecturii calculatorului astfel incat datele DVD sa nu fie transferate pe magistrala sistemului (PCI), prin aceasta prevenindu-se decriptarea datelor de catre UCP si inregistrarea lor pe un disc fix sau pe o banda. Figura urmatoare prezinta schema-bloc a unui asemenea calculator, indicand relatia intre diferitele subsisteme. Pe langa ingreunarea copierii, acest sistem este cel mai eficient, evitand supraincarcarea magistralei principale a sistemului cu datele audio si video, atat cu cele comprimate cat si cu cele necomprimate.

Fig. 3.4 Arhitectura unui calculator personal cu o unitate DVD-ROM.

Majoritatea unitatilor DVD-ROM au un timp de cautare de 100-200 ms, un timp de acces de 150-200 ms, si o rata de transfer de 1,3 MB/s, cu o rata la varf de 12 MB/s sau mai mare. Rata de transfer de 1,3 MB/s a unitatii DVD-ROM este echivalenta aproximativ cu o unitate CD-ROM cu o viteza de 9X. Aceste unitati pot citi discurile CD-ROM, ca si discurile CD audio. Viteza de rotatie a discurilor DVD este de aproximativ 3 ori mai mare decat cea a discurilor CD, dar majoritatea unitatilor DVD-ROM maresc viteza la citirea discurilor CD-ROM, obtinand o viteza de 12X sau mai mare. Unitatile DVD-ROM 2X au o rata de transfer de 22,2 Mbiti/s sau 2,6 MB/s, echivalenta cu rata unei unitati CD-ROM 18X. Exista si unitati DVD-ROM 5X, dar acestea nu ajung de obicei la o rata de transfer reala de 5X (55,4 Mbiti/s sau 6,4 MB/s, echivalenta cu cea a unei unitati CD-ROM 45X). Majoritatea unitatilor DVD-ROM 2X citesc discurile CD-ROM la o viteza de 20X, iar cele 5X citesc discurile CD-ROM la o viteza de 32X.

Interfetele unitatilor DVD-ROM sunt similare cu cele ale unitatilor CD-ROM: EIDE (ATAPI) sau SCSI-2. Unitatile DVD-ROM au conexiuni audio pentru a se putea utiliza discurile CD audio. Unitatile DVD-ROM actuale nu dispun insa de iesiri DVD audio sau video (ceea ce ar necesita un hardware intern pentru decodificare).

Discuri DVD inscriptibile

Exista trei tipuri de discuri DVD inscriptibile: DVD-R (DVD Recordable), DVD-RW (DVD Read/Write) si DVD-RAM (DVD Random Access Memory). Discurile DVD-R pot fi inregistrate o singura data, in timp ce discurile DVD-RW si DVD-RAM pot fi inscrise de sute de mii de ori. Versiunile finale ale specificatiilor DVD-R si DVD-RAM au fost publicate in august 1997, iar specificatiile DVD-RW au fost finalizate la sfarsitul anului 1998. Aceste suporturi inscriptibile nu sunt insa utilizabile in momentul de fata pentru inregistrarea filmelor de catre utilizatorii casnici. Pentru crearea unor discuri DVD-Video sunt necesare echipamente si programe suplimentare, care realizeaza codificarea video (MPEG), codificarea audio (Dolby Digital, MPEG sau PCM), codificarea subimaginilor (imagini bitmap comprimate), codificarea cadrelor statice (MPEG), generarea datelor de control si multiplexarea. Deoarece aceste operatii nu se pot efectua inca in timp real, este necesar de asemenea un disc fix cu o capacitate de 5-9 GB pentru pregatirea imaginii discului.

Capitolul 4

Norme de intretinere si utilizare a calculatorului

Calculatoarele si echipamentele periferice nu se vor muta si nu vor fi lovite sau expuse unor conditii necorespunzatoare de lucru.

Este interzisa demontarea aparatelor, detatarea carcaselor, efectuarea reglajelor sau accesul la componentele interne ale calculatoarelor.

Manevrarea mufelor si a cablurilor de legatura dintre componentele sistemelor de calcul se face numai dupa ce acestea au fost deconectate de la reteaua electrica.

Inainte de a fi citite sau de a se copia date de pe ele, dischetele vor fi verificate cu un program antivirus.

Este interzisa modificarea fisierelor de configurare si a celor al caror rol nu este foarte bine cunoscut.

Nu se varsa lichide pe calculator.

Se evita patrunderea prafului in calculator.

Calculatorul nu se tine in yona unor campuri electromagnetice puternice.

Se evita folosirea calculatorului la temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate.

Calculatorul nu se curata atunci cand este alimentat la retea.

Tastatura se protejeaza de praf daca se pastreaza in afara sesiunii de lucru acoperita cu o husa de protectie.

Pentru disc-urile cu informatii importante trebuie sa existe o copie de siguranta.

Disc-urile se tin in cutiile lor in pozitie verticala sau in cutii speciale pentru disc-urile flexibile. Nu se tin disc-urile unele peste altele, in praf, printre alte obiecte.

Disc-urile nu se tin langa surse puternice de caldura sau in bataia soarelui.

Disc-urile nu se tin langa magneti sau campuri electromagnetice puternice (pe carcasa calculatorului, in apropierea difuzoarelor).

Nu se scoate disc-ul de pe unitatea de floppy daca LED-ul este aprins.

La introducerea si extragerea lor de pe unitatea de CD-ROM CD-urile trebuiesc manevrate cu grija, fara a se atinge suprafata lucioasa.

Principii ergonomice

Studiile ergonomice au aratat ca pozitia de lucru este foarte importanta. O pozitie improprie poate provoca nu numai disconfort, ci si aparitia unor afectiuni profesionale. De aceea, trebuie sa se tina cont de urmatoarele indicatii:

trebuie sa ne asiguram ca biroul si scaunul au pozitia corecta- antebratele si coapsele trebuie sa fie orizontale;

coatele trebuie tinute aproape de corp, astfel incat bratul sa formeze un unghi de 90 de grade cu cu antebratul;

spatele trebuie tinut drept, lipit de spatarul scaunului;

inaltimea scunului trebuie potrivita astfel incat sa se ajunga la tastatura fara a departa antebratele de corp;

tastele se lovesc scurt, dupa care degetele revin intr-o pozitie relaxata, de asteptare;

nu se sprijina incheieturile pe masa, deoarece acest lucru ar limita miscarile;

se curata bine ecranul monitorului, pentru a se indeparta petele si a se evita reflexiile sau stralucirile;

trebuie sa se asigure o luminozitate buna, dar fara straluciri in campul vizual;

se elimina sursele de zgomot.

Concluzii

Exista multe modalitati de a stoca datele din calculator. Producatorii au dezvoltat diferite tipuri de unitati de stocare pentru a tine pasul cu evolutiile tehnologice si a satisface cerintele consumatorilor pentru un mod sigur de a stoca informatiile lor. Tipul de unitate de stocare pe care o alegeti va depinde de dispozitivul de computer care le utilizati si capacitatea de stocare, care va satisface nevoile dvs. special de depozitare. Pe masura ce tehnologia continua sa se dezvolte, unitatile de stocare pentru computere sunt susceptibile sa evolueze.

O unitate de stocare a datelor este un dispozitiv care este utilizat pentru a stoca datele din calculator.

O unitate de stocare a datelor este un dispozitiv care este utilizat pentru a stoca datele din calculator. Utilizatorii de computere sunt acum posibilitatea de a alege dintr-o varietate de dispozitive de stocare.

Tipuri de unitati de stocarae datelor:

Flash Drives

Hard Disk-uri externe

Solid-State Drives (SSD)

Smart Card

Online de stocare

Tape Drive

CD-ROM-ul este un suport de stocare optica numai pentru citire(Compact Disc Read Only Memory) si face parte din categoria memorilor externe, cu o capacitate de stocare intre 650 si 900 de MB pentru discul de 120mm , si o capacitate intre 158 si 200 de MB pentru discurile de 80mm.

Compact discul constituie un alt suport de memorie externa cu caracteristici superioare fata de discurile flexibile

Principalele caracteristici de performamta ale unitatilor de CD sunt :

capacitatea de stocare ;

timpul de acces ;

rata de transfer ;

- viteza de lucru

Discurile DVD (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) reprezinta o imbunatatire a tehnologiei discurilor CD (Compact Disc), prin care se obtine o densitate de inregistrare si o capacitate mai ridicata.

Pentru a rula un DVD, este nevoie de o unitate DVD-ROM – arata la fel ca unitatea de CD-ROM, dar are doua lasere: unul pentru citirea CD-urilor clasice, iar celalalt pentru discuri DVD.

Componentele principale ale unei unitati DVD sunt urmatoarele:

Mecanismul de citire al discului

Procesorul de semnal DVD-DSP

Decodorul digital audio/video

Microcontrolerul

Bibliografie

Carti:

PC-totul despre calculatoare-Peter Norton,John Goadman

Winn L. Rosch Totul despre hardware, editia a-III-a , editura Teora, 2005

Scott Mueller ,PC-Depanare si modernizare, Editia Teora, 1999

Site-uri Internet:

www.referate.ro

www.didactica.ro

https://standards.ieee.org/regauth/oui/oui.txt

www.intel.com

www.clopotel.ro

www.pctechguide.com

Reviste:

PC Magazin

XtremPC

SmartNews

PC-Word

MyComputer

Market Watch

Internet Magazin

Anexe

Abrevieri:

CD-ROM Compact Disc Read Only Memory

CD - Compact disc

SACD - Super Audio Compact Disck

DSD - Direct Stream Digital

PCM - Pulse Code Modulation

PSP - Pit Signal Processing

SD - Super Disc

HD – Hard Disc

MB - Megabyte

KB - Kilobyte

GB - Gigabyte

DVD - Digital Versatile Disk

DVD - Digital Video Disc

SD - Super Density

DVD-ROM – Digital Video Disc Read Only Memory

SF/DF -disc cu simpla fata/dubla fata

SS/DS - simplu strat/dublu strat

MS - simplu strat pe o fata si dublu strat pe cealalta fata

OSD - On-Screen Display

CPU- Central Processing United

DVD-R - DVD Recordabl

DVD-RW - DVD Read/Write

DVD-RAM - DVD Random Access Memory