Formatarea textului
Formatarea textului care apare în corpul unui document HTML se poate face la nivel de bloc (block-level) sau la nivel de caracter (text-level sau inline). Diferentele principal dintre cele doua tipuri de formatare sunt:
elementele de formatare la nivel de bloc pot contine alte elemente de formatare (la nivel de bloc sau la nivel de caracter), in timp ce elementele de formatare la nivel de caracter contin doar text sau alte elemente de formatare la nivel de caracter;
elementele de formatare la nivel de bloc încep de obicei de la linie noua.
Gruparea mai multor elemente HTML la nivel de bloc se realizeaza cu ajutorul etichetelor <DIV> si </DIV>. Pentr 13313w221n u gruparea mai multor elemente dintr-un bloc la nivel de caracter (inline) se utilizeaza perechea de etichete <SPAN> si </SPAN>. Gruparea mai multor elemente prin <DIV> sau <SPAN> va fi deosebit de utila daca veti apela la facilitatile oferite de stilurile de formatare text, deoarece veti putea aplica acelasi stil simultan tuturor elementelor din grup.
Formatarea paragrafelor
Când redactam un text, pentru a-1 face mai usor de citit (si de înteles!) structuram ideile principale în paragrafe diferite. Este bine ca un paragraf sa contina o singura idee principala.
În tehnoredactare, prin paragraf se întelege o zona de text cuprinsa între doua caractere de trecere la linie noua (denumite NewLine sau Enter). Acestea sunt caracterele cu codurile ASCII 13 (Cariage Return - retur de car, revenire la începutul liniei) si 10 (Line Feed - trecere la linia urmatoare). În HTML, delimitarea paragrafelor se realizeaza cu ajutorul etichetei <P> , eticheta de sfârsit </P> fiind optionala.
Descriere
<P> Paragraful 1 </P>
<P> Paragraful 2 </P>
* *
Efectul va consta în afisarea textului astfel :
Cel mai utilizat atribut atins de eticheta <P> este ALIGN, care stabileste modul de aliniere stânga - dreapta a textului paragrafului.
ALIGN = LEFT | CENTER | RIGHT | JUSTIFY
Se observa ca atributul ALIGN admite patru valori predefinite :
LEFT - textul este aliniat la marginea din stânga;
RIGHT - textul este aliniat la marginea din dreapta;
CENTER - textul este central (plasat la egala distanta de marginea din stânga si cea din dreapta);
JUSTIFY - textul este aliniat si la stânga si la dreapta (prin marirea spatiului între cuvinte).
Valoarea implicita a modului de aliniere a textului depinde de directia acestuia: daca textul este scris de la stânga la dreapta, valoarea implicita a modului de aliniere este LEFT ; daca textul este scris de la dreapta la stânga, vabarea implicita a modului de aliniere este RIGHT.
De exemplu: Descrierea
<P ALIGN=CENTER> Alinierea paragrafelor </P>
<P ALIGN=LEFT> Primul paragraf este aliniat la stânga </P>
<P ALIGN=RIGHT> Al doilea paragraf este aliniat la dreapta </P>
<P ALIGN=JUSTIFY> Al treilea paragraf este aliniat la stânga si la dreapta, prin marirea spatiilor dintre cuvintele de pe aceeasi linie.</P>
<P> Ultimul paragraf utilizeaza modul implicit de aliniere - în cazul nostru stânga, deoarece directia textului este LTR. </P>
Daca introducem aceasta secventa într-o pagina, vom obtine urmatorul efect :
Pentru a stabili acelasi mod de aliniere pentru mai multe paragrafe, trebuie sa le grupam într-un singur bloc, cu ajutorul etichetei <DIV> :
<DIV ALIGN="RIGHT">
<P>... primul paragraf ... <P>
<P>... al doilea paragraf ... <P>
... al treilea paragraf ...
Eticheta <P> admite si alte atribute, cum ar fi TITLE, LANG, DIV.
Când elaboram un document mai amplu, de obicei îl structuram pe capitole, subcapitole, sectiuni, subsectiuni etc. Este bine ca fiecare element structural sa fie precedat de un paragraf titlu (heading), care sa descrie succint continutul lui. Paragrafele titlu pot fi utilizate pentru generarea automata a unui tabel de cuprins al documentului.
Documentele HTML pot fi structurate pe sase niveluri, existând sase etichete care definesc nivelul paragrafului titlu în structura documentului: <Hl>, <H2>, <H3>, <H4>, <H5>, <H6>. Etichetele de sfârsit sunt obligatorii.
Nivelul delimitat de etichetele <H1> si </Hl> este cel mai important, iar nivelul delimitat de etichetele <H6> si </H6> cel mai putin important. Browser-ul vizualizeaza de obicei paragrafele titlu mai importante cu litere mai mari decât cele mai putin importante.
De exemplu, daca dorim sa elaboram un document despre câini, îl vom structura pe mai multe capitole (primul capitol poate fi denumit ,,Rase de câini", al doilea ,,0rigine" etc.). în capitolul ,,Rase de câini" vom prezenta toate rasele canine, grupate pe categorii (de exemplu, într-o prima sectiune prezentam rasele de câini de vânatoare, într-o a doua categoric, rasele de câini de paza si protectie etc.).
Pagina HTML va contine :
Descriere
<H1> Cainele </Hl>
<P> In acest document discutam despre caini</P>
<H2> Rase de câini </H2>
<P> In aceasta sectiune analizam principalele rase de câini, pe categorii </P>
<H3> Câini de vanatoare </H3>
<P> In aceasta subsectiune prezentam principalele rase de câini de vanatoare </P>
<H4> Setter </H4>
<P> Vom prezenta tipurile de setter. </P>
<H5> Irish Setter</H5>
<P> Caracterele setter-ului irlandez </P>
<H5> Setter Gordon</H5>
<P> Caracterele setter-ului Gordon </P>
<H4> Braque </H4>
<H5> Braque German </H5>
<P> Caracterele braque-ului german </P>
Etichetele pentru paragrafe titlu admit atributele LANG, DIV, TITLE. ALIGN.
Formatarea la nivel de caracter
Precizarea informatiilor referitoare la fontul utilizat de browser pentru vizualizarea textului se realizeaza cu ajutorul etichetelor pereche <FONT> si </FONT>. Daca in document nu sunt precizate nici un fel de informatie referitoare la font, browser-ul va utiliza fontul sau implicit.
Atributele admise de eticheta <FONT> suni:
SIZE = valoare
stabileste dimensiunea caracterelor. Valoarea dimensiunii fontului poate fi specificata in mod absolut (un numar natural cuprins între 1 si 7) sau relativ la dimensiunea curenta a caractere of (daca valoarea este +n, caracterele vor fi cu n marimi mai mari; daca valoarea este -n, caracterele vor fi cu n marimi mai mici). Dimensiunea efectiva cu care sunt vizualizate caracterele depinde de browser.
COLOR = culoare stabileste culoarea textului.
FACE = lista_fonturi
defineste o lista de fonturi separate prin virgula, dintre care browser-ul îl va alege pe primul disponibil in ordinea preferintelor. Daca nici unul din fonturile din lista nu este instalat pe calculatorul utilizatorului, browser-ul va utiliza fontul implicit
De exemplu:
Descriere
<P ALIGN=center> Text de diferite dimensiuni cu fontul
COURIER NEW </P>
<P> <FONT SIZE=1 FACE=COURIER NEW> Font COURIER NEW cu dimensiune 1
</FONT> </P>
<P> <FONT SIZEs2 FACE=COURIER NEW> Font COURIER NEW cu
dimensiune 2 </FONT> </P>
<P> <FONT SIZE=3 FACE=COURIER NEW> Font COURIER NEW Cu
dimensiune 3 </FONT></P>
<P> <FONT SIZE=4 FACE-COURIER NEW> Font COURIER NEW CU
dimensiune 4 </FONTX/P>
<P> <FONT FACE=COURIER NEW> Font COURIER NEW cu
dimensiune implicita </FONT></P>
<P> <FONT SIZEs+2 FACE=COURIER NEW> Font COURIER NEW cu
dimensiune cu 2 marimi mai mare decat dimensiunea
implicita </FONT></P>
<P ALIGN=center> Text de diferite dimensiuni cu fontul
Arial </FONT></P>
<P> <FONT SIZE=3 FACE*Arial> Font Arial cu dimensiune 3
</FONT></P>
<P> <FONT sizs=l FACE=Arial> Font Arial cu dimensiune 1
</FQNT></P>
<P> <FONT FACE=Arial> Font Arial cu dimensiune implicita
</FONT></P>
<P> <FONT SIZE*-2 FACE-Arial> Font Arial cu dimensiune
cu doua marimi mai mica decat dimensiunea implicita
</FONT></P>
Observati ca dimensiunea implicita a fontului corespunde valorii 3. Puteti modifica dimensiunea implicita a fontului utilizând eticheta <BASEFONT>.
De exemplu, puteti asocia dimensiunea implicita a fontului valorii 5 ;
<BASEFONT SIZE = 5>
Sa consideram urmatorul exemplu : Descriere
<P><FONT FACE=Arial_R> {i am \nc'lecat pe o [a
Daca fontui Arial_R este instalat pe calculatorul utilizatorului, obtinem:
Efectul
Si am încalecat pe o sa...
Altfel, obtinem textul cu fontul implicit (de exemplu Times New Roman) Efectul
{i am "nc\lecat pe o [a...
În concluzie, este bine sa renuntati la utilizarea fonturilor cu caractere speciale. Este posibil (chiar probabil) sa nu existe pe calculatorul utilizatorului. Daca totusi doriti sa utilizati caractere speciale, folositi seturile de caractere speciale. De asemenea, nu utilizati fonturi care sunt greu de citit (de exemplu, fonturi de tip Script).
|
