Resursele World Wide Web
Unul din conceptele de baza - preluat si acceptat si în alte protocoale utilizate în Internet - este cel de resursa. O resursa poate fi un program, un calculator, un document, o baza de 151e43b date, un serviciu - nu prea are importanta, atît timp cît poate fi referita în mod corect si fara echivoc. Pentru referirea la o resursa din Internet, se foloseste termenul generic URI (Universal Resource Identifier) care poate specifica fie o locatie, caz în care se vorbeste de un URL (Universal Resource Locator) fie un nume, caz în care se vorbeste de un URN (Universal Resource Name).
Unei resurse i se aplica o metoda - iar pentru a specifica ce metoda se doreste, ce date sau parametrii suplimentari o completeaza pe aceasta, se face uz de mesaje.
Paradigma pe care se bazeaza protocolul este cea de cerere/raspuns. Cererea este emisa de un client; acesta stabileste o conexiune cu un server si îi trimite acestuia o cerere, sub forma unei metode. Metoda se refera la o anumita resursa, identificata via URI; mai trebuie adaugate versiunea de protocol utilizata si un mesaj de tip MIME care sa contina parametrii metodei, informatii relative la client si un eventual "continut" suplimentar. Serverul va raspunde cu o linie de stare, incluzînd versiunea de protocol utilizata si un cod de succes sau eroare, la care se adauga un mesaj de tip MIME continînd informatii relative la server si eventual un "continut" suplimentar.
Acest posibil continut suplimentar este de regula o entitate - o reprezentare particulara a unor date necesare în cerere sau în raspuns, si este structurat într-un antet (header) continînd metainformatii relative la date (o descriere a felului în care trebuie citite datele) si datele propriu-zise, care formeaza corpul entitatii.
|
